Mignoni din bețe de lemn

Mignoni din bețe de lemn

Mignoni din bețe de lemnÎncă mai am de „studiat” de ce fenomenul mignoni are un impact atât de mare printre copii, poate că ar trebui să (re) văd filmele… Vara aceasta, acolo unde a putut alege ce lucrează, Iris a ales mignoni, aproape din orice. Când am ajuns să lucrăm cu bețe late din lemn, pe lângă proiectele noastre, au intrat încet în calcul și doi mignoni…

Am pictat lemnul cu acrilice, și, dacă n-ar fi atât de scumpe și greu de îndepărtat de pe hăinuțe, aș lucra cu ele și la atelier. Am riscat odată, și feedbackul ulterior nu a fost pozitiv din acest punct de vedere. Ca să evităm murdărirea, a pictat întâi „pantalonii”, și a lăsat bețele să se usuce într-o ceșcuță, puse invers. Apoi a pictat „pielea” galbenă, și le-a mai așteptat o rundă de uscare, până la momentul final când au fost decorate.

O cariocă neagră a rezolvat problema ochelarilor, apoi ochii mobili a fost accesoriul hotărâtor.

Nu știu exact ce vom face cu ei, mă gândesc la ceva în care să-i integrăm, deocamdată îi văd lipiți pe o felicitare… sau poate, dacă facem mai mulți, poate ne mai vin și alte idei.

Bețele late de lemn folosite sunt abeslanguri medicale (cele folosite pentru examinarea gâtului), sau, dacă le căutați la articole de craft, le puteți găsi la Daco. Ochii mobili, la set cu mai multe dimensiuni, i-am cumpărat tot de la ei. Despre proiectele cu bețe și ce se poate face cu ele am mai povestit, le puteți găsi aici.

suport creioane tuburi carton

Suport pentru creioane din tuburi de carton reciclate

Undeva spre toamnă, când începuse copilul meu să-și amintească de existența școlii, și să mai arunce diverse pe birou, am hotărât că înainte de toate trebuie să păstreze ordine în jur. Cred sincer în ideea că o minte ordonată nu se creează într-un mediu dezordonat, și dezaprob varianta conform căreia îți lași amprenta în mediu și ceilalți trebuie să te accepte. Nu e niciun motiv pentru care ar trebui să aprob asta.

Și cum se văita ca din gură de șarpe cum că n-are în ce să și le pună, am hotărât să facem unul… convenția a fost că lucrăm la început împreună și finalizează el. Am lucrat eu și a finalizat Iris, după care a rechiziționat suportul, pe motiv că „o reprezintă pe ea”.

Am folosit o bucată de carton ca suport, pe care am decorat-o cu ce-am găsit – fâșii de hârtie rămase de la un alt proiect. Apoi am tăiat trei tuburi de carton, de diferite grosimi, le-am îmbrăcat în hârtie creponată, și le-am capsat între ele, după ce le-am așezat pe masă, toate la același nivel. Am desenat conturul tuburilor pe suport, și am pus o cantitate bunicică de aracet pe contur, cât să le „învelească” marginile și l-am lăsat la uscat…

O zi i-ar fi fost suficientă, dar copilul a uitat de el, și s-a tot uscat până zilele trecute, când l-a luat Iris în primire. După bombănelile privind decorul, care n-are nimic de-a face cu natura, s-a apucat totuși de lipit „ceva” pe el. Iată forma în care mi l-a prezentat:

suport creioane tuburi carton

Am avut musai ca indicație să fotografiez castelul, realizat cu ultimul nostru perforator, combinație de care e foarte mândră. Copacii de toamnă erau de sezon, dar cum încă nu se făcuse foarte frig, frunzele nu sunt pe jos. Soarele e atât de strălucitor că îmi face dor de mare, alături de roiul de fluturi…

Bine totuși că n-a pus deja zăpada, nu cred că sunt pregătită!

Ca observație, a ieșit mai stabil decât m-am așteptat, chiar stă zdravăn pe picioare și nu se răstoarnă.

Odiseea unui explosion box

Vara aceasta, la Hațeg, am cunoscut-o pe Maria și proiectele sale. Dintre toate mi-a plăcut enorm ideea de „explosion box”, și am pornit spre casă hotărâtă să încerc. Proiectul meu a căpătat contur în momentul în care am vrut să pregătesc un cadou cu totul deosebit… și o idee mai „altfel” nu am avut, decât să pregătesc un album foto în această formă. Am început privind cu atenție, și eu și Iris, tutorialul, și ne-am făcut o listă aproximativă de materiale… căci ceea ce aveam deja nu ne era de ajuns.

Ne-am luat carton A3, căci făcusem noi o socoteală că încape și cutia, și capacul… am fost la limită, căci a încăput, cu latura de 9cm, dar ar fi fost mult mai sigur să mergem pe 8-8.5cm. Pentru 9 am făcut un artificiu la capac, căci nu a ieșit din prima cu toate laturile îndoite. După ce am decupat primul model, ne-am dat seama că „treaba” e mai complicată decât anticipam, și ne-am apucată să facem, din carton A4, una mai mică – latura: 7cm, iar capacul – din o a doua coală. Pe aceste versiuni am exersat în paralel, eu la a mea, Iris la a ei.

Am folosit, la cea mică, pentru decor, hârtia cu patern de la Daco, care s-a potrivit de minune cu nuanța cartonului. Iris a lipit cu aracet, eu cu bandă dublu-adezivă. Cu lipici nu este deloc o soluție, se înmoaie materialul, și pierde din greutatea pe care o dă banda adezivă la cădere… În schimb, pentru bandă n-am avut aplicator, ca în tutorial, și a durat o veșnicie să o tai, potrivesc, aliniez, desfac. Însă am descoperit cu ocazia aceasta că este minunată, iar pentru realizarea cutiei nu am folosit nicio picătură de lipici.

Al doilea material, pe care tot Maria mi l-a prezentat, este washi tape. Cum s-o descriu… este ca o bandă de scoch, cu diverse modele, care se lipește în scop decorativ, dar nu vă bazați pe ea pentru a lipi ori susține ceva. Am căutat în oraș și am găsit… aveau o cutie întreagă, toate diferite, și după ce am stat cu Iris pe gânduri vreun sfert de oră, am ales-o pe cea cu imitație de ștampile poștale și scris de mână. Habar n-aveam cum o s-o folosim, mai aveam trei de la Daco și ne-am mai cumpărat apoi și celelalte trei modele, deci… șapte posibilități de a alege!

Pentru cutia pe care voiam s-o pregătesc special, am cumpărat carton embosat, cu modele florale, și cred că era și o folie cumva plastifiată, căci era mult mai tare decât un carton normal. Mi-au plăcut enorm… păcat că nu se vând decât la bucată, și nu sunt deloc ieftine, să te poți „juca” cu ele. Pentru restul elementelor din interior am folosit carton negru, de 160g/m2. Cel exterior a fost tot de 160, însă pentru cutia mică am avut carton de 300, care s-a comportat extraordinar.

Am mai folosit un perforator de margine, pentru toată dantelăria pe care o vedeți, trimmer, pentru tăiat drept și ondulat, cuțit pentru decupaj, pentru finețuri (cum ar fi tăierea la 45o a benzilor decorative de la ramele foto), o croșetă pentru orice a însemnat linie de îndoire, echer și riglă, pentru desenat toate ramele, în funcție de dimensiune, căci cele laterale sunt mai mici, pentru a permite închiderea cutiei și existența decorațiunilor orizontale.

Buchețelele de trandafiri sunt realizate din hârtie de quilling de 1cm lățime, nuanțe de alb și crem, iar pentru frunze am folosit un perforator decorativ. Dantela adezivă și fluturii din setul de etichete au completat decorul. Ideea de volum (dantelăriile sunt suspendate la 1mm deasupra cartonului) a fost realizată cu ajutorul benzii dublu-adezive din spumă și a pătrățelelor adezive, acestea din urmă fiind gata tăiate pentru a prinde elemente mici.

Poate că pare puțin… însă la cutia mare am lucrat aproape 10 ore, fără a folosi pentru suport niciun material calculat automat sau printat. Absolut toate elementele au fost măsurate, decupate și lipite manual, gândite de 10 ori și tăiate o singură dată. Ne-am jucat apoi cu fiecare cutie, să le vedem cum se deschid și cum cad. Fotografiile pentru rame au fost făcute 9/13, și decupate apoi la dimensiune, 8/8.

Cutia poate fi folosită pe birou, sau pe marginea unui raft de bibliotecă, pentru a expune și fotografia plasată orizontal.

Aici este prima realizată, cu încercare și eroare, și la unele elemente am renunțat, cum ar fi suportul pentru fotografie, aflat în față. Am preferat să mut suportul în spate, să fac rama mai mare, și pentru trandafiri am decupat direct din ramă un colț, astfel încât interiorul nu mai era patrulater, și pentagon.

Am renunțat și la buchetul de flori din interior, căci nu am fost prea încântată de încercarea 3D, și am preferat altceva. Recunosc însă că rezultatul final a fost dincolo de așteptările mele, și, dacă nu știam de la început că nu va fi a mea, cu greu m-aș mai fi despărțit de creație.

Mai jos sunt cele patru rame, în detaliu. Suportul de trandafiri de la cea din spate are și rolul de a ține vertical acel perete.

Și… întreagă. În laterale am adăugat imagini cu capacul.

 

suport stelute

Suport pentru creioane – sau orice alte obiecte

Suportul de mai jos intră la categoria „reciclate”. Îl foloseam deja ca să păstrăm toate ștampiluțele noastre tușate, cu care Iris își decorează coperțile caietelor (le-am îmbrăcat în alb), dar așa, transparent, nu avea niciun farmec. (În caz că nu v-ați dat seama, este un capac de la o cutie de 100 de cd-uri.)

suport steluteAm căutat ce aveam la dispoziție, și am găsit un autocolant negru din pvc, cred că de prin Brico… Iris voia să folosim floricele și fluturași, dar „noaptea” nu mai sunt nici deschise florile, nici nu zboară fluturii. Ne-am oprit la punga cu steluțe, și ne-am împiedicat și de cea cu smiley.

Am început să corectăm întâi autocolantul. Poate l-am lipit și noi strâmb, poate a fost tăiat strâmb și n-am observat, cert e că marginea de jos avea zone în care se vedea „calitatea” muncii depuse. Nu a fost floare la ureche nici să-l lipim fără bule de aer, și l-am dezlipit de câteva ori. Am corectat partea de jos cu bandă decorativă, preferata ei, proaspăt achiziționată din Jumbo, 3 bucăți la pachet, și care sper să-i ajungă în această lună (toate caietele au parte de fericire galbenă!) Steluțele sunt predecupate din spumă simplă, sau cu glitter, și nu sunt autoadezive, așadar le-am lipit cu silipici. Nu v-aș recomanda silicon fierbinte, căci topiți spuma, varianta aceasta utilizabilă „la rece” este cea mai potrivită, chiar și pentru copii. Pe locurile goale am lipit smiley, câți mai aveam, mai mult triști, căci cei veseli s-au consumat demult.

Muchia de sus – de unde am tăiat urechiușele cu care se închidea cutia – am acoperit-o cu bandă neagră (cea folosită la izolațiile electrice), și care s-a potrivit foarte bine cu autocolantul, abia se vede.

La ce se poate folosi? Aproape la orice are nevoie de depozitare pe birou. Ursulețul nu face parte din proiect, doar căutam ceva ce să facă contrast, căci se vedea tot negru înăuntru. Cu copiii mai mici se poate acoperi suportul cu hârtie glasată autocolantă, și apoi pe aceasta se poate lipi aproape orice.

Spor la lucru!

felicitare fluturasi

Felicitare aniversară cu fluturași

felicitare fluturasiMomentul în care Iris află de aniversarea prietenilor este urmat imediat de un zâmbet lung: facem felicitare! Încercăm să nu ne repetăm, deși o rețetă care a avut succes e greu de abandonat. Deocamdată mai avem dantelă adezivă, așa că încă putem realiza felicitările pe aceeași linie decorativă…

Am folosit cartoane speciale pentru suport. Le-am primit cadou, cu mențiunea „sigur faci tu ceva fain cu ele”. Și mă străduiesc. Pentru partea de sus am lipit hârtie imprimată, cu unul din modelele mele preferate din setul Prin grădină (Daco, HR930), apoi perforatoarele decorative de margine, bandă dublu-adezivă buretată (Daco, BA318), pangligă albastră, fluturi 3D realizați cu perforatorul, flori pentru decor.

Cartonul crem a fost tăiat oblic, decorat cu perforatorul. Banda albastră a fost tăiată în același unghi, pe o parte am pus același model, cu inimioare, pe cealaltă – pentru că am pus greșit modelul, am îndreptat cu trimerul, ondulat. A fost suspendată cu banda buretată, și peste am adăugat dantela.

Trandafirii și fluturii au fost prinși cu pătrățele dubluadezive (Daco, AD001), pentru a sta „în aer”. Normal aș putea tăia din bandă bucățelele mici necesare, dar dacă tot există de-a gata, nu mai reinventez roata.

La fiecare proiect lucrăm împreună. Mie îmi revine cel mai des partea de tăiat/potrivit cu ghilotina, Iris potrivește elementele și vine cu idei, iar eu mă străduiescă să o las să hotărască ea. Și la fiecare exercițiu mai adaugă pe listă… ne-ar trebui și ceva de genul… Deocamdată a mai pus niște modele de perforatoare, hârtie imprimată – și încă n-am depistat o sursă de modele faine și mai mărunțele în ilustrație, pixuri care să scrie cu pastă în relief… buget să avem!

 

bete lemn sperie ciori

Sperie-ciori din bețe de lemn

La începutul lunii am adăugat aici un proiect cu brățări realizate din bețe de lemn. Eu le-am procurat de la materiale medicale, sunt acelea cu care doctorul examinează gâtul pacienților. Proiectele cu acestea sunt nelimitate, numai nivelul imaginației este limita a ceea ce poți face cu ele.

La sugestia editurii Casa, am realizat împreună cu Iris două sperie-ciori. Am lucrat fiecare la a ei, după cum ni le-am dorit, și iată ce-a ieșit:

bete lemn sperie ciori

Etape de lucru:

  1. Am luat 6 bețe de lemn, 5 le-am așezat unul lângă celălalt, și cu ajutorul celui de-al șaselea am tras o linie oblică, pentru a delimita pălăria.
  2. Am pictat (cu acril, căci arată mai fain decât tempera, „strălucește”) fiecare băț până la linie, și pe cel de-al șaselea integral. Am început cu al șaselea, l-am pictat jumătate, apoi pe celelalte, timp în care s-a uscat, și am putut picta apoi și cealaltă jumătate.
  3. Am întors bețele invers, și am lipit pe spate câteva benzi adezive transparente.
  4. Pe cel de-al șaselea băț am lipit bandă dublu-adezivă, atât cât se suprapunea cu cele cinci. Am așezat pe capete șnururile de hârtie, apoi am atașat „borul pălăriei” peste limita de culoare.
  5. Am desenat cu un creion conturul ochilor mobili, apoi am realizat un triunghi în jurul acestuia, pe care l-am pictat cu acril negru. După uscare, am lipit ochii cu lipici cu silicon.
  6. Am terminat de decorat fața. La Albăstrica am lipit un triunghi de spumă și am pictat gura. La Roșioara, Iris a pictat nasul și gura, și a „îmbujorat-o” cu creioane cerate, iar la pălărie a pus pene.

Încă nu ne-am hotărât la ce să le folosim. Le-am pus suport, poate le facem decorațiuni pentru ghivecele cu flori. Iris le-ar vrea fără, și să le lipim pe perete. Sau pe ușa dulapului de la școală. 🙂

Dacă doriți să realizați proiectul, găsiți la Daco toate materialele necesare. Pentru că site-ul este în refacere, nu știu dacă sunt vizibile toate produsele, și am dat codurile (se pot folosi apoi în câmpul de căutare).

Spor la lucru!

 

instrumente muzicale pacanele

Instrumente muzicale – păcănele

Probabil pentru că săptămâna de vacanță, în care bunica trebuia să se descurce cu patru copii pe intervalul de vârstă 1,5 – 13 ani, era una prea liniștită, Iris a hotărât că au nevoie de ceva „acompaniament” pentru balamucul pe care reușeau să-l facă. Deși instrumentul realizat de Iris aduce cu un castaniete, e departe de rezultatul muzical al acestuia, așa că le-am botezat „păcănele” (poza îi aparține, de la concept până la realizare digitală).

Păcănelele au fost confecționate din carton reciclat de la ambalaje, mai tare și mai elastic, îndoit, dar nu foarte puternic, și capace metalice de la sticle. Au fost lipite cu silipici, și decorate – doar nu puteau rămâne așa – cu diamante sclipitoare (aici se pare că se verifică vechea mea teorie, niciodată nu sunt suficiente!).

instrumente muzicale pacanele

Am înțeles că piesa de teatru pusă mai apoi în scenă, și la care au fost obligați să asiste toți cei care se nimereau pe-acolo, era însoțită și de un fond muzical, ritmic, creat cu aceste „instrumente”.

Una peste alta, indiferent din ce sunt confecționate, dacă scot un sunet, le-au făcut singuri, și pot ține ritmul cu ele, instrumentele muzicale sunt cele mai atractive jucării. Poate nu pentru urechile adulților, însă pentru dezvoltarea armonioasă a copilului – cu siguranță.

În era în care ne tot chinuim să trecem la predare integrată, vom reuși mult mai bine să îmbinăm abilitățile practice cu muzica, căci se pot realiza foarte multe. Ce poate fi mai distractiv decât să poți folosi ceea ce ai creat, cu un anumit scop? Te joci cu ele până se strică, apoi faci altele…

 

felicitare washitape

Felicitare aniversară, realizată manual

De când am făcut ceva investiții în materiale pentru art&craft, altele decât cele pe care le foloseam de obicei, (dar nu încă ajunse la nivelul de scrapbooking), Iris e mai mult decât încântată să lucreze. Dacă ar putea, ar face numai așa ceva, în ciuda replicii reci și tăioase a bunicii – „Cu ce te ajută asta în viață?”. (În traducere, bagă, copile, numai română și matematică, în loc să fii un tot armonios la final, o să fii un obelisc cu două fețe și atât.)

felicitare washitapeIeri și-a terminat temele la matematică – nu că nu le-ar face, dar din a doua zi de școală… totuși… – și abia aștepta să coloreze. Felicitarea trebuie să ajungă la un iubitor de lectură, așa că am ales un raft amuzant cu cărți. Văzând-o cu ce pasiune colorează, mă gândesc să investesc în niște creioane mai de calitate, cu un rezultat pe măsură. Se făcuse târziu, așa că nu ne-am complicat cu quilling sau ale tehnici. Am folosit perforatorul de margine pentru partea albă de carton, pe care am lipit-o cu bandă dublu-adezivă volumetrică (habar n-am dacă așa îi spune, însă e din spumă groasă, cca 1mm, și lipește elementul cumva la distanță de suport, dând volum creației). Am adăugat apoi washi tape (Daco, AD209 și AD210), și între, dantelă adezivă. Peste am prins două elemente din setul de etichete, dar am mai decupat pasărea, eliminând conturul, să se vadă mai bine. Setul conține și niște fluturași superbi, dar pe aceia i-am consumat primii…

Tabloul colorat l-am lipit tot cu bandă dublu-adezivă, dar subțire. Este descoperirea verii, nu am folosit-o în proiecte până acum, și se comportă minunat. Nu deformează materialul, ca lipiciul, și oferă rezistență. Va urma în curând un proiect la care a fost „ingredient de bază”, și voi mai povesti despre ea. Nu se lucrează foarte greu, dar copiii mai mici nu cred că s-ar descurca prea ușor.

Voi ce preferați, când aveți de transmis / primit un „La mulți ani”? Ceva cumpărat sau realizat manual?

bratari abeslang lemn

Brățară din abeslanguri

Am primit de curând o cutie promoțională cu abeslanguri din lemn (apăsătoare pentru limbă), cele cu care la cabinet este apăsată limba să se uite doctorul în gât. Știam demult de ele, și de mulțimea de idei de craft care se poate pune în practică cu ajutorul lor, însă cea cu brățările nu-mi dădea pace…

Așadar, dacă nu aveți altă sursă pentru ele, cu siguranță veți merge toamna aceasta la doctor pentru adeverința de sport; profitați de ocazie. Dacă se uită în gât cu un astfel de instrument, cereți să-l păstrați. Ce puteți face cu el: ajungeți acasă și îl lăsați o zi la înmuiat, în apă. A doua zi îl scoateți și îl îndoiți încet. Fibrele îmbibate sunt elastice, dar nu excesiv. Îndoiți până aproape obțineți un inel, apoi căutați un pahar pe dimensiunea acestuia și introduceți inelul. Așezați-l să stea drept… și așteptați până a doua zi, să se usuce. Când îl veți scoate se va mai deschide puțin, dar va rămâne ca o brățară.

Din acest moment puteți decora în orice mod: pictură, desen cu carioca (atenție, s-ar putea ca desenul să se împrăștie pe suprafața poroasă), tehnica șervețelului, colaj. Eu am ales pentru ele tehnica bobinajului. Mai pe înțeles, așezare ordonată a firelor de ață. Nu este simplu (n-am mai văzut copiii făcând ghem…), și să le așezi una lângă cealaltă, în ordine, strâns, să nu se desfacă, nu e deloc floare la ureche. Puteți însă încerca. Dacă e vorba de copii mai mici, puteți adăuga pe fața exterioară o bandă dublu-adezivă, care să nu lase firul să „fugă”. Tehnica solicită atenția, coordonarea, precizia, și mai ales răbdarea.

bratari abeslang lemn

Pentru copii recomand să se folosească un singur fir, mai gros dacă se poate, și pentru spectaculozitate, poate aveți la îndemână fir degrade. Eu am îmbinat și două culori diferite, însă nu recomand cu copii mici.

Ca să închideți brățara, realizați două orificii cu un obiect ascuțit (preferabil când lemnul este ud, ca să nu crape, și nu forțați!), și treceți prin el un șnur pe care îl puteți lega apoi să nu o pierdeți de pe mână. Este un proiect ce necesită pregătire, așa că, dacă vinerea doriți să-l realizați la clasă, e bine să vă apucați de marți, căci cele două etape care îl preced durează amândouă câte 24h.

bratari lemn

Abeslangurile le puteți găsi la depozitele de materiale medicale. Sunt pachete foarte mari, însă dacă le aveți, idei se găsesc și nu cred că vă vor prisosi. Dacă doriți mai puține, în curând veți găsi pe DacoMag.ro un set de 36 de bucăți („Bețe late”, cod AD208), la aceleași dimensiuni. Nu le-am testat, dar puțin probabil să nu se poată modela în același mod.

zane daco

Decorațiuni cu zâne pentru pentru pereți

Setul cu zâne de la Daco mi-a oferit, în lucrul cu copiii, cele mai mari surprize. Mai am încă câteva seturi, și Iris a plecat în vacanță cu ele, hotărâtă să le lucreze cu verișoara ei…

Dar nici prin cap nu mi-a trecut că zânele vor ajunge să fie decorațiuni pentru perete! Mustăcesc, acum când scriu, căci mă gândesc la bunica, persoană cu mania pereților intacți. Doamne ferește să apară pe ei o pată (nu vreți să știți cu câtă grijă trebuia să pocnim țânțarii bine ghiftuiți…), căci izbucnea. În momentul în care am deschis pozele de la bunici m-am amuzat copios, căci Iris îmi povestește cum că Ami n-a vrut să lipească zânele pe foaie, și cum nu erau și cu baza autocolantă, le-au dat cu lipici cu silicon și le-au lipit pe perete (să-i explic bunicii că se vor da jos cu tot cu var?!)… Cred că, dacă avea la îndemână mai multe materiale, decorul ar fi fost impresionant. Au dibuit prin oraș la un butic și setul de floricele din spumă, și am înțeles că nu le-au lipit pe toate, căci păstrează și pentru camera ei.

zane daco

Se pare că „norocul” bunicii a atârnat de gradul de aprovizionare a magazinului din oraș, care nu avea prea multe din materialele cu care Iris era deja familiarizată. În schimb își face planuri pentru următoarea vacanță, și ce vor mai pune la cale, ele, fetele, pentru a-i da bunicii de lucru suficient pentru perioada în care ele nu sunt acolo. Cu siguranță buni are de zugravit, căci Alice, supărată că ei nu i s-a dat nimic de lipit pe motiv că e prea mică, a folosit creioanele și cariocile pentru un tablou în stil „mâzgălit”…