Geantă de cânepă cu aplicații croșetate

Proiectul de mai jos a fost în așteptare foarte mult timp. Am mai scris aici că mie nu îmi place să primesc flori. O floricică, din familia ghiocelului, brândușei, merge, ori la ghiveci, dar să nu fie prea pretențioasă în îngrijire. Însă vara trecută am primit un buchet, și recunosc, e primul buchet la care m-am luminat. L-am pus „bine”, iar eu când pun lucrurile „bine”, apăi nici dracu nu le găsește, nu mai zic de mine. Făcusem proiecte, voiam să atașez florile pe o brățară lată, croșetată, pe care să aplic și un ceas mare, căci am descoperit la școală că nu pot folosi ceasul de la telefon la unele cursuri și la examene. M-am apucat cu entuziasm de brățară, era gata cam jumătate când am căutat florile, să fac o probă. Nu le-am găsit, brățara a rămas tot la jumătate…

Făcând ordine luna asta prin materiale, cărți și caiete, găsesc și plicul în care floricelele mele nemuritoare așteptau tăcute. Eram cam supărată că nu terminasem ceasul, că n-am apucat să vi le arăt când le-am primit, le-am făcut o poză simplă, în buchet… și n-am apucat să scriu articolul până marți seară, când mă tot gândeam ce traistă merge cu sandalele mele de tip dacii și romanii… Mi-a picat pe o traistă din pânză de cânepă, păstrată de la nu-mai-știu ce promoție, în așteptarea a „ceva” adaosuri. Pentru ea proiectul era ceva de cusut, motive tradiționale – la care oricum nu am renunțat, că doar mai are o față 😀 . În schimb am avut atunci ideea de a coase florile pe ea… și iată ce-a ieșit.

geanta flori crosetate

Florile le-am primit de la Aurelia, din Lada cu minuni unde are o mulțime de lucruri croșetate cu migală, lucrate după inspirație sau dorința clientului. Cel mai bine o las să vă povestească ceea ce face:

Salutare!

Sunt Aurelia, mamă a patru copii, pasionată de culori, fire şi croşetă.

Să tot fie 25 de ani de când, într-o vară, pe când aveam vârsta fiicei mele celei mari, pe o băncuţă, în faţa unui bloc comunist din Bărăgan, am învăţat să croşetez. Cu macrame. Motive pentru celebrele milieuri. Cred că am făcut unul mic, cu vreo patru piese, păstrat ca amintire multă vreme şi dăruit de mama în dorinţa de a elibera casa. „Profesoara” mea ştia a croşeta pantofi delicaţi, cărora le lipea talpa. Încă nu am depăşit-o, căci îmi e teamă să încerc cizme croşetate, atât de la modă în zilele noastre.

Timpul a trecut, maică-mea mă punea în vacanţe să îi croşetez metri întregi de lanţ pentru alte milieuri, tip lansetă. Eu o boscorodeam în gând, căci voiam a citi. Am plecat la facultate, iar croşetatul a rămas doar amintire.

fulgi_crosetatiPrin 2011, era toamnă spre iarnă, cea de-a doua fetiţă a mea a avut o boală respiratorie care s-a vindecat mai greu. Ca să nu mă las pradă gândurilor pe tema bolii ei, care s-ar fi putut transforma în astm, am început să croşetez fulgi, ornamente de agăţat în brad, extrem de delicaţi şi de efect. Am făcut peste 150 bucăţi din macrame, pe care i-am apretat bucată cu bucată, i-am pus câte trei în plic, şi le-am dat drumul să zboare în cele patru zări. Astfel, durerea mea de mamă cu copil bolnav, s-a transformat în bucurii mărunte pe măsură de plicurile ajungeau la destinaţie. Până la Crăciun, fetiţa şi-a revenit complet, suspiciunea medicului de astm nu s-a confirmat, astfel că acum avem un copil sănătos, pregătit de şcoală.

Atunci, în acel sfârşit de an, mi-am descoperit pasiunea. Internetul, cărţile de specialitate cu modele trimise de-a lungul timpului din Anglia, revistele din Germania sau cele care au început să fie editate la noi, îmi sunt surse de inspiraţie. 

fluturi_crosetatiUn alt moment frumos a fost cel cu fluturii. Ştiţi cum e luna februarie – cenuşie, aştepţi să vină primăvara, însă iarna nu se dă dusă. Aşa că am pregătit un dar de blog (pe atunci aveam şi blog), pentru cine a dorit să se înscrie, lăsându-mi un mesaj cu o combinație de patru culori. Nimeni nu a știut ce voi face cu aceste culori. În fiecare zi a lunii februarie, am prezentat/dăruit un fluture, în culorile alese de vizitatoarele blogului. Am avut grijă ca până la 1 martie, fluturii să ajungă la destinație, drept broșă-mărțișor.

Ceea ce cred că face diferența între enervantele milieuri de pe televizor sau de pe fiecare colțișor de bibliotecă pentru care zăboveam timp la ștersul prafului în anii adolescenței şi modelele de azi – sunt culorile. Aproape aş spune că ele fac totul, atunci când sunt plăcut armonizate. Au contat enorm încurajările câtorva amice şi ajutorul soţului care cunoaşte merceriile mai bine decât mine.

Fotografii cu obiecte/lucruri croşetate găsite de mine sau sugerate de alţii au constituit provocări, trepte de urcat şi de bucurat – îmi amintesc ce mare bucurie am avut când am finalizat prima rochiţă, dăruită, fireşte. Le-am lucrat copiilor jucărioare – pe Miffy cea îndrăgită, căluţi cusuţi la mână şi împodobiţi cu mici elemente croşetate, pălărioare de primăvară, căciuliţe de iarnă şi multe alte mici lucruşoare, aparent banale, dar care sunt făcute cu suflet pentru a bucura alte suflete.

Posted in Ce pot face doua maini dibace, Croșetat, Cusături and tagged , , , .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *