Cizmulița lui Moș Nicolae – țesere cu fâșii de hârtie

Pentru că tot se apropie sezonul, am pregătit pentru copii un proiect dedicat, cu cizmulița lui Moș Nicolae, m-am gândit că poate sunt și alții care doresc să încerce. Tehnica folosită este cea a țesăturilor cu fâșii de hârtie. Eu am exersat azi la grădiniță cu doi pitici, pe planșe mai mici, și modelul nu li s-a părut foarte dificil. Planșele au fost pregătite după modelul din acest articol, iar „fâșiile” au avut lățimea de 5mm. Covorașele rezultate la final au și utilizare practică, unul va ajunge în căsuța păpușilor, iar cel de-al doilea își va căuta destinul în garajul mașinuțelor.

Pentru a țese mai ușor, am folosit un bețișor de lemn pe post de spată.

Cizmulița pregătită în acest fișier se printează pe hârtie A4, de preferat colorată. Liniile se taie cu ajutorul unui cutter. Se pregătesc apoi fâșii de 1cm lățime, după dorință. Este de preferat ca cizmulița să fie mai închisă la culoare, astfel încât, pentru partea de sus, să se poată folosi fâșii albe. Modelul de țesere este la latitudinea fiecăruia, poate fi model „șah” sau orice combinație. Cea din imagine este realizată de Andrei, și, în ciuda faptului că a vrut să urmeze modelul dat de mine, nu a reușit. A început corect de sus, dar jos a deviat. Fâșiile au fost lipite pe spate pe măsură ce au fost țesute, iar ghetuța a fost decupată la final. Talpa a fost colorată cu marker.

Știu că „ghetuța lui Moș Nicolae”, în forma ei de cizmuliță 🙂 , este un proiect îndrăgit ca activitate de început de decembrie. Putem însă ca, acolo unde vârsta permite, să trecem totuși de la pictură ori clasicul colaj cu cizma decupată și bumbac în partea de sus la o altă activitate. Însă acest lucru nu se poate realiza la clasă fără ajutorul părinților, căci este o muncă titanică să fabrici 30 de cizmulițe tăiate cu cutterul.

Acest articol are două modalități de aplicare practică: ori va fi citit de părinți, care, (mizez pe voluntariat și dorința de implicare), se vor strânge 5-6 și vor tăia câte cinci fiecare; ori va fi citit de cadre didactice care vor da ca „temă” copiilor să vină fiecare cu ea tăiată de-acasă de unul din părinți. Este însă păcat să eliminăm de pe lista activităților astfel de proiecte, doar pentru că nu are cine să realizeze materialele necesare.

Succes tuturor celor care vor încerca! Eu mi-am propus ca sarcină minimă realizarea „blăniței” albe, după unul din modele. Mai mult este alegerea copiilor, dacă pot, și mai ales dacă timpul și îndemânarea le sunt favorabile.

Edit:

Ca feedback, țeserea în sine, pe modelul simplu, „tablă de șah”, nu ridică deloc probleme copiilor, cu un minim de explicații. Însă modelul propus de mine presupune o prelucrare vizuală mult prea avansată pentru vârstele mici. Copiii pentru care științele, și în mod special matematica, nu ridică probleme, fac față cerințelor. Identificarea „mijlocului”, a logicii modelului, este relativ rapidă și se pot încadra în timp. Altfel modelul este recomandat la vârste mai mari.

Am încercat să-i ajut cu un suport vizual, cum, mai exact, trebuie realizată ghetuța cu modelul propus. Sper să vă fie de ajutor!

Colaj din frunze de toamnă - piese tangram

Tangram și colajele cu frunze de toamnă

Idei pentru colaje cu frunze de toamnă sunt o mulțime, dacă mă gândesc, una din cele mai „piratate” teme de la mine de pe site este chiar pe această temă, realizată de prima generație de Năzdrăvani. Nu puteam să las să treacă toamna fără să ne jucăm un pic (mai mult) cu frunze… așa că pentru săptămâna ce urmează provocarea lansată năzdrăvanilor, dar și părinților lor, este un pic mai altfel.

Trebuie să confecționeze din frunze piesele jocului de Tangram și apoi să le transforme în colaj. Modelele sunt foarte multe, sunt și aplicații de mobil cu jocul (extrem de interesante, chiar dincolo de piesele clasice), care pun la încercare imaginația, vederea în spațiu și cunoștințele geometrice.

Pentru cei mici, jocul poate fi îmbinat cu unul de geometrie, având trei forme: pătrat, triunghi, paralelogram (deși acesta nu este în programa de grădiniță). Se poate completa cu compararea triunghiurilor – mai mic, mai mare, la fel. În plus, aveți și lecția de abilități practice,încadrată și la tema de toamnă. M-am jucat și eu, am tăiat frunzele, însă cum acuarelele nu-mi sunt în apropiere, am completat decorul cu ajutorul calculatorului. Sper că vă place ideea, și o veți pune în practică!

Îmi pare rău că nu am adunat frunze de mai multe culori, să pot realiza elementele mai bine. La bărcuță nu mi-am dat seama ce culori am nevoie, ar fi mers cele de stejar, gata uscate, că sunt maro. Pentru casă am tăiat piesele de acoperiș din frunze roșii.

Fructe de toamnă din frunze pe asfalt

Dacă tot trebuie să strângem frunzele căzute, putem face o „magie”, și să le transformăm în fructe. O idee scurtă, într-o zi mohorâtă de toamnă (pară, măr, gutuie, strugure):

Zmeie din hârtie – decorațiuni în miniatură

Toamna aceasta le-am dat ca temă copiilor care participă la programul de aici de pe site să confecționeze un zmeu, în miniatură, pentru a decora ghivecele cu flori din c(l)asă. Tema le-a fost pe plac și, chiar dacă eu m-am gândit la zmeul clasic, ei s-au dus cu gândul mai departe. Ce au creat ei puteți vedea aici.

Am fost destul de necăjită că nu am reușit să fac și eu tot atunci proiectul, Iris a ratat tema, așa că acum, când ne-am mai eliberat olecuță, am zis să trecem la treabă. Numai că ideea mă rodea atât de tare, încât am hotărât să o realizez și la grădiniță, cu copiii.

Aveam de ales între două variante: aceea de a le da elementele gata tipărite, și aceea de a le confecționa singuri. Pentru prima variantă se printează acest document astfel:

pagina 1 – pe hârtie albă, normală, câte un element pentru fiecare copil.
pagina 2 și 3 – pe hârtie colorată, fiecare copil primind câte două elemente din fiecare tip (calculele privind necesarul le face fiecare în parte, în funcție de numărul de copii).
Pentru cei care doresc să confecționeze un singur zmeu, vă recomand să printați prima pagină, iar unul dintre romburi să-l tăiați în patru, și să folosiți părțile obținute ca șabloane pentru a trasa triunghiuri pe hârtii colorate. Sau desenați un romb, cu diagonala mare de 13cm și diagonala mică de 9, care se intersectează la 4,5 cm de vârf. Dacă nu știți să desenați un romb, revin cu un filmuleț.

Etape de lucru:

se decupează rombul alb, care va reprezenta suportul zmeului. Se taie pătratele și dreptunghiurile pe diagonala desenată, și se combină culorile pentru o față. Ideal este ca cele două pătrate/dreptunghiuri pe care le primește fiecare copil să fie de culori diferite.
Se lipesc triunghiurile obținute pe fiecare dintre cele patru părți ale rombului, alegând prin suprapunere elementul corect, în așa fel încât să nu se vadă suportul alb.
Se întoarce modelul, și se ia un băț lung de frigăruie care se lipește cu o bucată de hârtie, în poziția în care va sta zmeul. Se confecționează din fâșii subțiri de hârtie (resturi rămase de la decupaj) trei ciucurași pentru colțurile laterale și „vârful” zmeului, și se lipesc.
Se taie o bucată de sfoară – coada zmeului, se lipește la colțul opus vârfului, de o formă mai alungită.
Se lipesc peste aceste elemente ultimele patru triunghiuri decupate inițial.
Se decupează din hârtie fundițe colorată pentru coadă, care se leagă cu nod pe sfoara deja prinsă sau se lipesc folosind o altă bucățică de hârtie, sfoara fiind prinsă între cele două.

A doua variantă este un pic mai complicată, pentru că copiii nu primesc pătratele și dreptunghiurile, ci își desenează singuri triunghiuri, având la dispoziție unele identice confecționate separat din acetofan. Eu am reciclat un ecuson plastifiat. Am decupat forma rombului de pe prima pagină, am tăiat-o apoi în 4. Fiecare copil a desenat pe hârtie colorată triunghiul și l-a decupat. Am urmărit aici odată economia de material, prin reciclarea cartoanelor rămase de la alte proiecte, dar și economia în pagină. Bănuiesc că ați văzut că, dacă are la dispoziție o pagină A4 și are nevoie de un cerc, îl decupează din mijloc. Îmi doresc foarte mult să-i obișnuiesc să consume materialul organizat, începând din margine, cu cât mai puține pierderi. Este, de fapt, un alt mod de a gândi, de a evita risipa de orice fel, mod care în zilele noastre lipsește cu desăvârșire (a se vedea reciclarea, banii bugetari cheltuiți aiurea, mâncarea aruncată etc.)

Proiectul poate fi adaptat pentru orice vârstă, pentru cei mici, care nu pot decupa, le pregătiți elementele doar pentru asamblare, fiind decupate de adulți, poate chiar din hârtie glasată autocolantă, pentru a simplifica etapele. Nouă ne-a luat cca 40 minute, în a doua variantă, cu elementele desenate.

Idei creative – 116 – Animăluțe din globuri de hârtie

Nu pot să vă descriu ce zâmbet cât casa am avut prima dată când am văzut acest număr al colecției Idei creative. M-am gândit direct la opționalele din iarnă, poate și un atelier de confecționat… globuri pentru pomul de Crăciun. Cum ar arăta un brad împodobit numai cu animăluțele acestea?? Iris era cam de aceeași părere, și mă gândeam că, dacă aș fi deja la școală, și fiecare copil ar face măcar două, aș putea avea acest brad! Măcar pentru o poză, căci mă îndoiesc că mi le-ar lăsa… Așadar, am pus pe listă acest „vis”.

Ne-a fost greu să alegem ce să lucrăm. Cum spuneam, le-am fi luat la rând. Însă, cum hamsteri nu sunt, a rămas în fruntea listei o veveriță (prietenii știu de ce). Nu este un număr greu de executat cu copiii, așa că am lăsat-o pe Iris aproape singură la lucru. Eu am tăiat doar fâșiile cu ghilotina. Ea și-a copiat singură elementele mobile cu foaie de calc, a răsucit-o și le-a transferat pe carton, decupat și asamblat.

De furcă ne-au dat mărgelele, căci nu aveam mărgele de 1cm diametru. Am înșirat ce-am găsit, de aproximativ aceeași lungime totală. Nici bentiță cu reni, ca în model n-am avut, așa că veve a noastră sper să se mulțumească cu fulgi. Foarte utilă la asamblare este partea din interior a volumului, cea cu modelele. Are desenată steaua de asamblare, pentru a nu greși unghiurile, mai ales la cele care definesc un hexagon. Ne-am dat seama după ce-am legat-o că fâșiile nu trebuiau înșirate la rând, însă n-am mai desfăcut-o.

Volumul conține modele pentru iepuri, morcov, buburuze, albinuțe, flori, găinușă cu pui, fluturi, libelule, cățel, pisică, broscuțe, crabi, broscuță țestoasă, stea de mare, pește, căluț de mare, meduză, oaie, purcel, vacă, leu, zebră, elefant, leopard, hipopotam, urs, urs panda, vulpe, veveriță, bufnițe, unicorn, pinguini.

Cartea o găsiți în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: eMag, Libris (transport gratuit), Librărie.net.

Țeserea cu fâșii de hârtie

Țeserea cu fâșii de hârtie nu este o activitate ușoară, cum pare la prima vedere. Dificultățile încep de la prima idee de pus în practică, odată cu pregătirea materialului, pentru că nu există în momentul de față să cumperi de-a gata foile tăiate cu „ițe”, deși posibilitățile creative sunt aproape nelimitate. Așa că am pregătit eu, tăind cu cutterul, și m-am bucurat că pregătesc materiale pentru un grup mic de copii, și nu trebuie să pregătesc pentru o clasă de vreo 30. Sunt curioasă – și aceasta este o întrebare pentru toți părinții care vor citi aici – , ați fi dispuși ca pentru ora de abilități să tăiați cu cutterul o pagină A5, fâșii la distanță de 5mm? Voi afla răspunsul pe pielea mea, când le voi da copiilor acasă coala printată cu liniile, și să le cer să le aducă tăiate… dar poate mă ajutați să am o idee despre ce mă așteaptă.

Pentru că grupulețul meu este mic, ca medie de vârstă, nu am pregătit nici coală A5, nici A6. Am tăiat un fel de semn de carte, 30x7cm, iar fâșiile le-am făcut la 7mm distanță, aceeași lățime și pentru cele de țesut. Inițial proiectul le-a surâs, mai ales când au văzut modelul făcut de mine, în mai multe variante, nu doar tabla de șah. Însă când au început să lucreze efectiv, să coordoneze mișcările, să țină cont de model, de „inversul” acestuia, alternanța una sus, una jos, a început coșmarul… Prima plângere înregistrată a fost este plictisitor, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că trebuia să am fâșii de mai multe culori, să le dau de lucru cu îmbinarea lor. A doua, că nu ascultă modelul, în traducere, că hârtiuțele nu se așază singure la locul lor, eventual cu comandă vocală, căci la simplu „touch screen” nu funcționau. Au fost de ajuns pentru a da startul unui cor de văicăreli (le e foame, le e sete, le e somn, au nevoie la pipi…), poate-poate mă impresionează și schimb. Așa că o imagine prea bună a creațiilor, în aceste condiții, nu există…

Ce mi-a dat însă o speranță la final a fost cererea unei fetițe de a-și lua acasă „rezerve”, ca să termine proiectul. Un plus al activității, lucru la care nu m-am gândit înainte, a fost faptul că au învățat să rupă corect, drept, fâșia pe dimensiunea potrivită. Poate vi se pare simplu, însă nu e, și, deși nu-mi propusesem și activități de rupere și mototolire, cred că le voi include în curând.

Pe viitor mă gândesc să le pregătesc totuși pentru țesut un model mai atractiv, așa cum sunt cele din numărul cu același nume, Țeserea cu fâșii de hârtie, apărut în colecția Idei creative de la editura Casa.

Un pic de quilling la 5 anișori

Ieri mi-am făcut curaj, și am proiectat pentru grădiniță o activitate de quilling. N-am făcut planuri mărețe, cu cine știe ce realizări fantastice la nivel artistic, obiectivele erau simple: să folosească corect acul de quilling, adică să răsucească bețișorul, nu hârtia în jurul lui, și dacă reușim o floricică cu frunze cu tot, sunt de-a dreptul încântată.

Așteptările au fost și calde, și reci. Al doilea obiectiv a fost realizat de toți copiii, chiar peste ceea ce mi-am propus, după cum se vede în „grădinile cu flori”. În schimb, utilizarea acului de quilling a dat bătăi de cap. În primul rând, mișcarea de rotire a bețișorului este mai complicată decât aceea de a roti hârtia în jurul bețișorului. Și, oricât mă dedublez eu și încerc să corectez fiecare mișcare greșită, pentru S. acest obiectiv nu a fost realizat. Protesta nemulțumită, argumentând că „rezultatul” era corect – rezulta o bulină răsucită. Da, dar pe mine nu mă interesa rezultatul, ci procesul de lucru… E. în schimb și-a însușit imediat mișcarea corect, așa cum se vede și din imaginile de mai jos.

Suportul a fost realizat din folie magnetică, pe care am lipit spumă eva. Îmi plac magneții, cel puțin așa știu că creațiile copiilor sfârșesc acasă pe frigider, și nu aruncate pe te-miri-unde. Pentru un aspect pozitiv al lucrării, am folosit buline și frunze, tot din spumă eva, exersând, din nou, șirurile logice. Regula a fost alternanța celor două elemente, și menținerea frunzelor în aceeași poziție față de ultima bulină adăugată în șir.

Destul de dificilă a fost și menținerea unor intervale aproximativ egale între elemente, pentru a nu le înghesui. La acest capitol mai avem de lucru, însă detaliile contează pentru impresia de ansamblu. Nu au reușit singurei, aici i-am ajutat pentru a le plasa corect.

Timp de lucru: 50′.

Figurine din cerculețe de hârtie. O nouă rundă

Unul din numerele mele favorite din colecția Idei creative de la editura Casa este, și va fi poate pentru multă vreme, Figurine din cerculețe de hârtie. Cartea este dezmembrată total, nici nu m-am mai chinuit să o prind la loc în agrafe, căci copiii o răsfoiesc și împart după bunul plac, fiecare alegându-și „ceva” de făcut.

Am luat-o cu mine săptămâna trecută, când am făcut ciupercuța. Au zărit celelalte modele, și au vrut s-o aduc iar. Dacă le-aș face pe plac, aș avea-o și data viitoare! Numai toamnă n-a fost azi la noi… Acasă mi-am dat seama că n-am fotorgafiat decât două creații, însă sunt modelele pe care le-am lucrat.

De obicei iau la mine șablonul cu cercuri, multe coli colorate, și, în funcție de preferințe și vârstă, trasăm repede cercurile necesare. Fetele voiau prințesa, au pus-o pe listă de data trecută, nici n-au vrut să audă de altceva. Castelul a venit mai târziu, când le-am spus că ar fi drăguț ca prințesa să aibă unde locui. F. a ales mașina. Un bărbat adevărat, la orice vârstă, nici n-ar putea altceva… chiar dacă are doar 4 ani!

Planșa cu castelul a fost lucrată de A. în aproximativ 80 minute. Până la sfârșitul orei terminase prințesa și de decupat jumătate din castel. M-a rugat să mai rămână un pic cu mine, mai ales că mai aveam o oră, și să termine ce a început. A lucrat castelul complet singură, eu începusem ora de cusături, despre care am povestit deja, iar ea, cu ajutorul cărții, a terminat castelul.

Planșa cu mașina are povestea ei. Habitaclul, decupat primul, este realizat foarte bine. F. era odihnit, avea răbdare. Roțile au fost ultimele, și se vede. Și-a mai revenit un pic când a desenat. Animalul este un cățel, despre care știe că are urechi, ochi și gură, coadă și patru picioare. Mai avem probabil până va ști că are și mustăți, și nu va fi atât de „umanizat”. Pe mine m-au amuzat însă gropile din șosea… cât de multe… S-a plâns și că nu știe să deseneze copaci. Ceea ce-a încercat el singurel aduce cu vegetalele, dar mă voi gândi și la un mod de a-i învăța și astfel de lucruri simple.

Cartea poate fi folosită cu uşurinţă de copiii preşcolari şi şcolari mici, dacă le puneți la îndemână un șablon cu cercuri. Sau, dacă vă este mai ușor, decupați cercuri din acetofan, cu diametre de la 1 la 10 cm, și ei le conturează pe hârtia colorată.

O puteţi achiziţiona direct din librăria editurii Casa sau din librăriile online elefant.ro, libris (transport gratuit), librarie.net, emag, BestKids, AdevarulShop.

Cusături de toamnă

Azi mi-am propus să încerc marea cu degetul, să văd cum se descurcă piticii din grupa de anul acesta la cusut. Normal, cu acul din poveste, nu cu invențiile de plastic de acum. Am pornit cu stângul, unul din pitici lipsea, ceea ce înseamnă că lecția va trebui reluată, când ceilalți vor avea alt proiect. Am rămas cu doi pitici la „începători” și unul la „avansați”. Pentru D. pregătisem deja un strugure, dar am lăsat-o să aleagă din toate planșele de toamnă pe cea pe care și-o dorește. Mai avea crizanteme și umbreluță. Pentru începători pregătisem clasicul castron.

Mi-am dat seama că nu am un model de printat pentru acest castron, pentru că mereu l-am desenat cu mâna… am luat un arc de cerc și am perforat eu cartonul, din ochi. Nu-i pun pe ei să perforeze de la început, deși i-am avertizat că „va urma”. Castronul nostru cu mere, pentru un copil care are oarece îndemânare, nu ridică probleme. Aproape o oră este mai mult decât suficient pentru a termina.

Deliciul orelor de „început” este însă altul… prima dată le explic ce este acela un ac. Îl atingem, îl examinăm, îl prindem de ureche. Invariabil, la această etapă primesc replica „e prima dată”!! Acasă nu există ac. Apoi, urmează starea de nervozitate dată de urechea acului, din care ața se încăpățânează să iasă. Până vor înțelege mișcarea, eu sunt cea care bagă ața în ac. E tot din categoria „va urma”, dar le luăm pe rând. Apoi cum să faci să nu treci greșit ața, din față în spate. Dă mari bătăi de cap. Modelul e mai puțin important. Tehnica însă se însușește greu.

Ce am admirat a fost faptul că nu au rupt deloc cartonul. De obicei se întâmplă, și am mereu la mine etichete autocolante pentru a „pansa” planșa. Azi însă sunt foarte mândră de fete, s-au descurcat minunat. C. a terminat la timp, D. a dat gata strugurele în 50 de minute, iar S. aproape că termina. Am lăsat-o după jumătate din planșă să lipească merele, nu voiam să plece acasă cu „farfuria” goală. Era necăjită că n-a terminat, și a plecat acasă cu speranța că mami are ac, să-i dea să termine. Mi-a plăcut că avea și plan B: dacă mami nu mă lasă (avea ea un feeling că nu-i dă mama ac), o pun pe ea să termine; planșa asta nu poate să rămână așa!

Și, ca să vedeți că „se poate” (în cazul în care nu v-ați făcut deja curaj să-i lăsați), am filmat două mânuțe de aproape cinci ani, cosând, la aproape jumătate de oră de când au înțeles cum „se face”. Am scos sunetul original, fetele cântau pe fundal, povesteau de-ale lor, și nu se cade să fac publice detaliile 🙂 . Dacă vă plac cusăturile, în meniu am adăugat o categorie specială pentru acestea, unde am cuprins toate modelele desenate de mine în timp.

Decupaj și figurine din cerculețe

Activitățile cu hârtie nu sunt ușor de pregătit, copiilor le place să fie provocați, și mai ales nu le place o activitate monotonă. Ceva trebuie să fie diferit. Așa că ieri le-am pregătit o temă adaptată după două numele din colecția Idei creative: o ciupercuță, realizată din cercuri îndoite, și un arici, „extras” dintr-un tablou mai amplu pentru a-l plasa lângă ciupercuță. Partea și mai dificilă a proiectelor e că nu trebuie să depășească o oră.

Am desenat modelele separat, pe o coală de hârtie. Cu cercurile nu a fost deloc greu, cartea indică câte și de ce dimensiune. Ariciul însă trebuia separat pe elemente, dacă sunteți familiarizați cu colecția știți cum vin modelele, suprapuse, și cum se copiază fiecare bucată. Copiii mei sunt prea mici pentru a trasa un contur, așa că pe un a5 am avut toate piesele (se vede în imagine). Am început să le colorăm. Voi insista pe colorat până ne va ieși, într-o singură direcție, uniform. Le-am arătat cum am colorat eu modelele, și s-au străduit, mult mai bine ca data trecută, să respecte indicațiile. Pentru culoarea pielii ariciului, cum nu avem un creion care să ne satisfacă pretențiile, am folosit tehnica frotajului, și am luat pe degețel portocaliu din cercul colorat astfel și am acoperit ariciul. A ieșit bine, se putea și mai bine. Dar copiii au fost impresionați de cum pot „rezolva” o problemă ce părea imposibilă.

A urmat partea de decupaj. Mai ușor pe cercuri, mai greu la arici. De îndoit le-am îndoit eu întâi pe ale mele, și ei s-au străduit după model. Așa cum le-au făcut, așa le-au lipit, eu nu intervin cu corecturi doar de dragul de a „ieși bine”. La final le-am lipit, am făcut un decor alb, decupat de mine cu trimmerul decorativ, lipit de ei pe un carton, ca suport.

Timp de lucru: cca 50 min. Vârsta medie: 4.5 ani.

Mi-a plăcut că au răsfoit un pic și cărțile luate cu mine, și mi-au sugerat că și prințesa din cerculețe e drăguță, și veverița decupată… le place colecția și abia așteaptă să mai lucrăm din ea!

Talente de Năzdrăvani

Category Archives: Ce pot face doua maini dibace