Calendarul de Advent, la jumătate

Am trecut azinoapte de jumătatea perioadei de Advent. Parcă e puțin mai ușor de organizat când nu am ales o nișă foarte îngustă și activitățile pe care le propun copiilor acoperă o gamă variată de domenii. Cum mă așteptam, invitația de participare nu a avut o participare unanimă la clasă, așa este și democratic, undeva pe la trei sferturi au fost cel puțin curioși să vadă ce se întâmplă și aproximativ jumătate dintre ei țin ritmul activităților. Ce haz mai are o provocare de Advent dacă nu o accepți exact în ziua în care a fost dată?

Am pornit de la ideea că ce e mult strică și zilele în care activitatea este mai solicitantă alternează cu cele în care trebuie să dezlegi o ghicitoare. Am folosit în continuare fișele de lectură de la Editura Edu. Deja le utilizam, la fiecare literă învățată cerându-le, opțional, să îmi trimită înregistrare cu textul citit. Și aici răspund puțin peste jumătate și, din păcate, foarte puțini din cei care ar avea cu adevărat nevoie de acest exercițiu de citit. Ghicitorile completează cumva litera pe care o predau la clasă. De exemplu, mâine avem v mic de mână, sarcina de Advent va fi compusă din cele două ghicitori în versuri, 19 rânduri scurte, ultimul cuvânt, răspunsul, rimând cu cele deja citite. Așa am procedat până acum și copiii au fost încântați de ele.

O activitate care m-a surprins a fost cea de desen după explicații. Îmi era teamă, dat fiind că nu se omoară cu desenatul, că se vor plictisi. Până acum am desenat un ren și, creme-de-la-creme, dacă tot am început și noi capitolul despre numerele până la 100 (ce dezamăgiți au fost când au văzut că stăm încă la cele învățate la pregătitoare), le-am cerut să scrie cu cariocă neagră numărul 66 sau 99, pe care îl preferă, apoi pornind de la acesta să realizeze un desen. A fost marea surpriză a zilei când am deschis tema să o verific, momentul acela în care face bine la suflet să vezi partea plină a paharului, chiar dacă în ea e o picătură. Pentru jumătatea aceasta care muncește și înflorește merită să mă zbat să fac lucrurile altfel. Accept că nu voi reuși cu toți și apreciez cuvintele frumoase ale părinților, strecurate în convorbiri banale, cărora le pun fundiță și le consider cadou de Crăciun, iar veninul celorlalte îl dau repede uitării.

Am recitit acum Codul de onoare al Năzdrăvanilor , scris în urmă cu 11 ani, pe când nici măcar nu îmi trecea prin cap să mă reîntorc la catedră. Activitățile online au fost atunci ceva „nou“, regret că acum e dificil să mai strâng o grupă de copii pasionați, care să ridice mănușa în fiecare săptămână. Dar valorile pe care le urmăream au rămas ca obiectiv în tot ceea ce fac și acum cu copiii: corectitudine, spirit de observație, punctualitate, seriozitate, fairplay… Ceea ce intuiam atunci, că activitățile la distanță nu se pot desfășura în lipsa acestora, se vede acum la școala online când, departe de ochii profesorului, sunt la mare „cinste“ păcălelile. Și nu condamn atât copiii care trișează, cât părinții care le arată în generozitatea lor calea cea scurtă. Oare ce învață un copil când mama îi spune că tema e prea grea, de ce să înveți poezia, mai bine o citești, că știi să citești repede. Sau vezi că tema e greșită, dar o trimiți așa, că „merge“, e mai importat să o trimiți decât să o refaci. Ori – să ai sarcină de pregătit materiale pentru a doua zi și la oră copilul să constate că nu are tot ce-i trebuie, că mama a citit lista pe sărite, ori că nu citește comunicările destinate părinților și abia după două săptămâni realizează ce are de făcut. Ce modele oferim? Culegi ceea ce semeni e mai adevărat ca oricând.

Ca să închei într-un ton mai optimist, vă las să vă delectați cu desenele noastre matematice. Dacă vă plac, vă rog să lăsați un mesaj de încurajare pentru acești pitici deosebiți de doar 7-8 anișori, vreau să le arăt și lor ce minunați sunt!

Concurs de Crăciun cu Podkin O Ureche

Demult, dar nu foarte demult, un iepuraș a dovedit că are mai mult curaj decât s-ar aștepta cineva din partea lui. A avut nevoie de-o singură clipă să învețe responsabilitatea și să-și asume deciziile și peripețiile sale sunt acum subiectul a trei volume de poveste în ramă. Cea mai frumoasă parte a narațiunii e că știi de la început că „se termină bine“, căci cel care povestește evenimentele este însuși eroul. Din nămeți, în fapt de seară, a apărut la Editura Paralela 45 cel de-al treilea volum din seria „Saga celor trei tărâmuri“, iar tu ai acum ocazia să citești nemaiauzitele întâmplări ale lui Podkin O Ureche. V-aș spune de ce nu are o ureche, dar stric farmecul primului volum, în caz că nu l-ați citit deja.

Provocarea Editurii Paralela 45 este următoarea:

Descrie în cel puțin 300 de cuvinte o întâmplare ce are ca personaj principal un iepuraș ce tocmai acum își pierde urechea.

Podkin O Ureche Editura Paralela 45

Concursul se încheie joi, 17 decembrie 2020, ora 21:00, iar sâmbătă vor fi anunțați, tot în acest articol, cei doi câștigători ai celor două premiilor oferite de Editura Paralela 45, constând fiecare în cele trei volume apărute din seria Saga celor trei tărâmuri.

Pentru a participa, adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, folosind numele real. În textul comentariului, pe lângă răspunsul la provocarea de mai sus, adăugați un număr de telefon de contact.

Premiile vor fi atribuite de către Editura Paralela 45. Se va ține cont de originalitatea întâmplării povestite și calitatea exprimării în limba română scrisă.
Înscrierea în concurs va fi confirmată după înregistrarea comentariului, printr-un mesaj în acest sens la adresa de mail folosită la adăugarea lui, dar va deveni public abia la încheierea concursului.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume“ să folosiți numele real complet (premiul va fi expediat doar acestei persoane) şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfășura între 10-17 decembrie 2020, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în 72h de la încheierea concursului și vor avea la dispoziţie 24h pentru a revendica premiile, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus (nu va fi vizibil publicului, dar este obligatoriu, nu va fi salvat în nicio bază de date și nu va fi păstrat după încheierea concursului și validarea câștigătorilor). La expirarea termenului, pentru premiul nerevendicat va fi desemnat alt câştigător. În cazul în care este epuizată lista de participanți, premiul se anulează. Premiile vor fi expediate de Editura Paralela 45 la adresele indicate de câștigători, pe teritoriul României.

Comentariile care vor intra în concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi acceptate comentariile care nu îndeplinesc condițiile solicitate (nume real complet, răspunsul la provocare, numărul de telefon, IP unic) și nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină la încheierea concursului. Verificarea IP-ului unic se va face după încheierea concursului, pentru stabilirea listei finale de participanți.

Câștigătorii nu vor fi anunțați personal, vă rog să accesați pagina concursului în ziua de 19 decembrie 2020. Dacă vă este de ajutor, puteți seta pe telefon un „reminder“ pentru această dată.

Prin participarea la acest concurs confirmați că aveți vârsta împlinită de 18 ani. În cazul în care participanții sunt minori, înscrierea se realizează de părinți, folosind numele adultului, nu al copilului.

_________________________________________________

Edit, 19 decembrie 2020, ora 13:00:

Decizia de a atribui premiile a fost una foarte dificilă, fiecare poveste fiind unică și specială. Felicitări tuturor celor care au acceptat provocarea!

Premiile vor merge la:

Nr. 1 Neamțu Lăcrămioara
Nr. 11. Madalina Neacsu

Câștigătorii au la dispoziție 24 de ore pentru a revendica premiul printr-un comentariu la articol care cuprinde: Numele, aceeași adresă de mail folosită în concurs, numărul de telefon de la înscriere și adresa la care va fi expediat premiul.

Nerevendicarea premiului până la data de 20 decembrie 2020 – ora 13:00 implică anularea acestuia și acordarea lui următorului clasat.

Școala online la lumina lumânării

După ce-am văzut rezultatul alegerilor mi-am zis că, pentru încă patru săptămâni, sunt deschisă la orice tip de nonsens și stupiditate mai are anul 2020 pe țeavă. Și cred că va trebui să învățăm să ne adaptăm repede, să găsim soluții, căci lumea noastră e pe cale de dispariție și o ciudățenie plină de provocări îi ia încet locul. Abilitatea de a rezolva probleme, văzute ca obstacol între tine și ceea ce îți dorești să ai, se învață în școală și voința necesară să depășești piedica se generează cu ajutorul acelei mici doze de frustrare care îți spune să continui, nu să te oprești, căci va face altul în locul tău.

Ieri pe la 5 și jumătate corectam temele elevilor. Becul începe să fileze a discotecă și moare, apoi aud un urlet de fiară răpusă din camera copiilor. Inițial m-am gândit că iar se rezolvă frățește cine știe ce dispută pe jumătate de metru pătrat încălcat, dar nu… de fapt nu mai era curent. Fiind pe laptop, nu mi-am dat seama, dar calculatorul lui Iris a murit instant. Aleargă disperată, doar ce s-a terminat ora de biologie, dar mai are geografie, mare tragedie, cum intră ea la oră? Ok, intri pe laptopul meu, dar bateria lui nu ține cine știe ce… Oprim toate programele. N-ai TEAMS pe calculator? Doamne-ferește, dar chiar trebuie să am tot?? Ia și instalează repede. Ce parolă ai? (Scurt moment de panică) Într-un final reușim în timp record să intrăm la oră odată cu profa.

Dar… ca să nu se ducă bateria, am dat luminozitatea ecranului pe minim. Ea cum vede să ia notițe?! Am zis ceva ce nu poate fi reprodus fără a fi înlocuit cu bip. Telefonul ei mai avea 10%. Al meu cam jumătate, dar nu voiam să-l fac lanternă, cine știe cât dura povestea… Așa că am recurs la clasica soluție: lumânarea.

Nu puteam să nu râd uitându-mă la ea. Tehnologie de ultimă generație, școală online, conexiune prin hotspot 4G de pe telefon și tu stai și scrii de mână la lumina lumânării… Serile lungi de iarnă de dinainte de revoluție au revenit instant în prezent. Grija să nu te apuce seara cu temele nefăcute era una principală, cum ajungeai acasă, te și apucai. Altfel trebuia să te descurci la lumina lămpii cu gaz, după ce ștergeai bine-bine cu ziar răsucit sticla afumată cu o zi în urmă. Apoi, ne-am modernizat, o baterie de tractor era decor de sufragerie și la ea era conectată o instalație home-made cu beculețe de 12V. Unul, și acum țin minte, legat în vârful unui băț de brad, încă rămas în suport, era pe post de veioză lângă masă, având în spate frumos prinsă o oglindă pentru efect maxim. Multe teme s-au scris așa, însoțite de multe ore de morală că „ne stricăm ochii“ și ce-am făcut amândoi acasă toată ziua până s-a înserat, de nu le-am terminat (ai mei veneau pe la 6 seara acasă)… Da chiar, frate-miu, oare ce făceam? Cred că răspunsul corect e „construiam copilăria“, cea pe care generațiile de azi nu o vor avea niciodată, cu toate gadgeturile lor.

Gluma-glumă, dar a devenit foarte tristă pe la miezul nopții, când căldura de peste zi s-a dus, centrala nu pornea fără curent și clasica „mai punem o haină“ de la sfârșitul Epocii de Aur a fost pusă în practică cu încă 2-3 pături și ce saci de dormit mai erau pe-acasă. Tragedia a continuat aproape de zorii zilei, cu picamerele băieților de la enel la 10 metri de fereastra mea, după ce au constatat defecțiunea și au primit aviz să spargă în miez de noapte, altfel se apucau la 7, nu la 5.

Dimineață am deschis ochii (de parcă dormisem), ca de obicei, înainte să sune ceasul. Am încercat întrerupătorul, nimic. Cuminte, de sub pătură, îi auzeam pe băieți vorbind și din câteva frânturi mi-am dat seama că nu e nicio șansă de curent. Resuscitasem telefonul descoperind nesperat în poșetă bateria externă încărcată, așa că puteam intra pe aplicația de Classroom să anunț copiii că nu facem orele azi și să le dau ceva de lucru, să nu aibă chiar așa o zi de vacanță în mijlocul săptămânii. Apoi am dat mesaj dirigintei copilului cu ore dimineața, să anunț că nu se conectează azi, căci nu avem curent. Pentru cele de după-amiază pregăteam o învoire de la teme, dacă nu avea cum să-și deschidă calculatorul.

Și când ceasul bătea deja spre prânz, aud un Dorel de jos strigând fericit Mergeee, băăă! N-a fost chiar un cade-bă-că-cade, dar venise curentul. Sar repede din pat, scol copiii, Andrei – rupt de tristețe că tot mai prinde câteva lecții, el care spera o zi liberă, Iris, repede-repede să rezolve temele și să le urce până la prânz.

Abia acum am înțeles eu cum e cu școala online în casele fără electricitate: poți vedea tastele laptopului la lumina lumânării, nimic neadevărat!

Ornament de Crăciun cu reni din piese de puzzle

Când am descoperit proiectele de craft din piese de puzzle mi-am pus pe lista de perforatoare și unele care să „facă“ piese. Sunt două tipuri de ștanțe posibile – cele care îți pot transforma o poză în puzzle și cele care efectiv îți detașează piese pe care să le folosești tu cum dorești. Prima variantă mi-am dorit-o mult, dar deocamdată n-a fost să fie, mai așteaptă. A doua a venit la un moment dat pe nepusă masă, când intrasem într-un magazin să-mi mai clătesc ochii printre materiale și unelte. Mi s-au lipit de deget două variante, cu piese mai mari și piese mai mici, și așa au ajuns să fie parte din colecția mea.

Anul trecut am făcut cu copiii coronițe, dar gândul meu tot la reni a rămas. Și planurile… erau cât pe-aci să se ducă pe apa Sâmbetei, căci școala online nu e chiar atât de simplu de organizat. Ok, ștanțez ca apucata de 140 de ori, dar cum fac să ajungă la fiecare elev?
În vacanța de 1 Decembrie, când mulți români se respectă și nu muncesc, dorm sau se lasă legănați de Bacchus, am sacrificat două zile și ceva ca să pregătesc mape și materiale pentru copii. A fost prețul unui decembrie de poveste, în care să ne bucurăm de orele de arte pe măsura sezonului de sărbători. Pe 30 noiembrie, mapele au plecat spre destinatari, într-un sistem „telefonul fără fir“, iei una și dai mai departe restul. Ca în orice clasă, sunt părinți implicați și mai puțin implicați, unii au apreciat efortul și au venit, la ora stabilită, să ia pachetul. Alții… nu. A doua zi, încă o încercare, cu ceva mai mult succes, dar nici de data aceasta 100%. A treia încercare n-a mai fost, când am avut timp, le-am lăsat portarului de la școală, cine crede că mai are nevoie de ele, să se ducă să le ia.

La lecții a fost distractiv, ce să zic… căci, dacă tu n-ai avut timp 3 zile să iei de la colegul mapa copilului tău, eu trebuie să mă descurc și să improvizez ceva și pentru el. A trecut până la urmă. Dar asta nu e tot. La 9 zile de la mesajul meu de pe grupul părinților, în Sfânta zi de Duminică, când mi-am jurat că, gata, mă respect și eu și nu mai muncesc pentru școală, sosește (pe telefon le văd, n-am ce face) mesaj la postarea mea privind materialele necesare luni la AVAP (adăugat de vineri): noi nu avem materialele acestea, de unde le putem lua? A fost un act imens de voință să mă abțin, să nu zic nimic, mi-am repetat toată ziua că mi-am promis solemn mie că nu mai răspund în week-end și îmi iau liber. La urma urmei, așa cum și la școală stau degeaba când nu vin cu ce trebuie, așa pot sta și în fața camerei. La căruța aceasta numită școală nu trage un singur măg… cal!

Azi ne-am distrat. Le-am arătat copiilor și felicitările mele mai vechi, dacă au prin casă jocuri de puzzle care și-au pierdut piesele, le pot da acum o destinație creativă și să realizeze felicitări pentru toată familia. Cât despre proiectul acum în lucru, au comentat ei un pic apropo de ideea mea de margine din ghemotoace de hârtie creponată, și musai cu o „regulă“ în șir, dar au scos-o la capăt onorabil. Abia aștept să prindă viață și restul ideilor!

Originalul – modelul meu – este acesta:

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

Ie personalizată de Ziua Unirii

Săptămâna trecută am stăpânit cu greu un atac de panică. Nu am avut niciodată probleme în a găsi idei pentru proiectele de lucru manual, însă momentul în care am realizat că trebuie să celebrez Ziua Națională aproape cu nimic la dispoziție, a fost un moment… Adică, chiar și în criză de materiale , tot aș fi făcut la imprimantă un șablon sau, în ultimă instanță, dacă eram la școală, desenam cu matrița de plastic un contur al României, completam cu un tricolor și tot ieșea ceva.

Regula numărul unul pe care mi-am propus să o respect la această școală online e să nu pun părinții pe drumuri decât dacă aceea chiar e ultima soluție. Educatoarele și învățătoarele își petrec mult timp decupând și pregătind materialele didactice pentru toți copiii, însă părinții… cred că, dacă aș avea pretenția ca mâine fiecare copil să aibă decupat un triunghi isoscel roșu, cu baza 5cm și înălțimea 8cm, plus un cerc crem cu diametrul de 4cm, aș primi cu certitudine o recomandare pentru Bălăceanca.

Revenind, cel mai simplu ar fi fost să printăm și să asamblăm ceva, însă nu toți copiii au imprimantă. Apoi, puteam să lucrăm cu hârtie creponată, dar era la școală și era inutil să îi pun să-și cumpere un pachet doar pentru trei culori din care să folosim doi centimetri. M-am gândit și să pictăm șervețele albe în cele trei culori ale drapelului, un fel de hârtie creponată home-made, însă am renunțat, deja unora le ceream mai mult decât sunt dispuși să facă, din moment ce e prea greu să pregătească de seara anumite fișe care trebuie doar scoase din mapa primită de la mine.

Am realizat că tot ce am la dispoziție fără niciun efort sunt coli albe, creioane colorate/carioci, foarfecă și lipici. Până la urmă, după atâta pescuit idei, am și prins ceva. Am hotărât să fac fac nițică intuire pentru axa de simetrie (abilitățile practice sunt geometrie pură), să îndoim coala pe jumătate, să decupăm o ie și să o decorăm. Aveam speranțe că în mare măsură se vor descurca, deoarece am mai lucrat pe același principiu și în clasa pregătitoare.

Pe trepiedul cel mic de la aparatul foto am fixat o cameră web HD astfel încât să se vadă bine pe masă ce lucrez și rezultatele au fost dintre cele mai neașteptate. Au lucrat în fața camerei, au întrebat la nevoie. Au fost și corecții de făcut, după oră, când mi-au trimis pozele și am putut să văd mai bine ce au lucrat și să le pot răspunde, dacă e cazul.

Au decorat cum s-au priceput mai bine și îmi spun că, în cele din urmă, gusturile nu se discută și fiecare și-a ales cu ce vrea să se îmbrace în această călătorie imaginară la Alba Iulia. Însă, ca la televizor, asta nu e tot, ca să fim pregătiți ca adevărați români pentru Ziua Națională, le-am povestit un pic, pe scurt, despre cele trei țări ale românilor. Anul acesta sunt mici, am insistat doar pe data evenimentului și locația acestuia.

Ca să nu lucrăm în liniște absolută – cu microfoanele închise e atât de multă, ca niciodată la școală – am avut imnul ca fundal muzical și am completat tema artistică cu una muzicală, ce presupune și învățarea primei strofe din imn. Mi-am propus ca, până la finalul clasei a patra, să învățăm în fiecare an câte una. Sper ca anul viitor să ne prindă mai pregătiți și măcar cu speranța că putem merge în siguranță la paradă, altfel cred că o să pregătesc idei de confecționat sau personalizat măști în culorile naționale…

Voi cum v-ați descurcat, de la distanță, cu proiectele mai deosebite?

Și… să nu uit:

La mulți ani, România!
La mulți ani, români de pretutindeni!

2020: Calendar de Advent „online“

Indiferent de cum mi-am imaginat eu anul trecut că îmi voi petrece Crăciunul acesta, viața a bătut filmul în mare stil. Dar… tot număr zilele până la Crăciun. Copiii mei sunt mari, nu mai sunt atât de preocupați de zilele care trec (prea încet), însă eu îmi aduc aminte cu plăcere de toate „Adventurile“ trecute. Primele lor calendare, home-made, prima serie de Năzdrăvani de pe site, cu care am încercat tot ce-mi trecea prin cap la capitolul art&craft.

Și, de ce nu, de seria mea trecută, de care îmi e tare, tare dor, căci nu i-am văzut din martie. Mi-e dor de îmbrățișările lor. Cu ei am avut cele mai surprinzătoare „zile de Advent“ (sunt optimistă și spun de până acum).

Dar, dacă anul trecut, cu clasa pregătitoare, numai la Advent nu mi-a stat capul, anul acesta, online, nu puteam să ratez ocazia. M-am gândit așadar cum să fac să fie altfel… Ideea aștepta să fie descoperită, căci era în fața mea. Am creat pe Classroom un curs special, intitulat chiar „Calendar de Advent“ și i-am invitat să adere la o provocare mai școlărească. Din experiență știu că nu e ușor să ții ritmul, atunci când vrei să le pregătești pe toate 24. Îmi amintesc anul în care am făcut cu Iris calendarul pe blog, idei creative pentru Crăciun și, deși la final eram extrem de satisfăcute că ne-a ieșit, ne-am dat seama că era Ajunul Crăciunului și noi nu simțisem cum trece luna. Așadar, știu că nu va fi ușor să pregătesc în fiecare zi câte ceva, dar dacă piticii mei vor citi ceva în plus și se vor distra olecuță, cred că va merita.

Prima zi este una relaxată, organizatorică. Le-am pregătit mape cu materiale pentru luna care urmează – inclusiv fișele necesare, și le-am pus chiar deasupra un calendar de Advent de colorat. Am ales unul de pe net, oferta e generoasă, am editat poza și i-am pus titlul în limba română și le-am printat-o. Va trebui ca în fiecare zi să coloreze câte o casetă și să-și amintească să rezolve și provocarea de pe Classroom.

Ce le pregătesc? Nu am o planificare integrală în acest moment, am pregătit doar 4 zile, însă nu va fi doar joc și joacă. Îmi doresc în primul rând să fie ceva de citit, măcar câteva rânduri de fiecare dată. Au nevoie de acest exercițiu. Apoi vom vedea, poate și puțină matematică. Inspirație am din pachetul de fișe de la Editura Edu, atașat caietelor de clasa întâi, voi folosi cât pot Google Forms (inserez imaginea și le cer, de exemplu, să scrie la răspuns ce obiecte care încep, conțin sau se termină cu sunetul învățat descoperă), Desene Google, poate și alte aplicații de pe net dacă se pretează. Nu mai pun la socoteală mici proiecte de realizat cu cele două mânuțe din dotare, care nu puteau lipsi.

Pentru mine personal, mi-am ales ceva mai simplu – un calendar pe Instagram, cu hastag #AdventulNăzdrăvanilor/, în care mi-am propus să adaug, pe rând, cărțile cu tematică de Crăciun pe care le am la atelier. Mi-am dat seama abia când am început să le scot că îmi făceam griji degeaba că nu am destule, ba chiar trebuie să și aleg pe care să le pun. Poate nu pare cine știe ce, dar în pandemie, când evit cât pot orice tip de expunere, Atelierul rămâne punctul meu de refugiu, colțul meu de normalitate. Anul trecut pe vremea asta munceam mult la el și planurile de inaugurare odată cu primăvara s-au risipit ca un vis frumos. Așa că, doar din poze, număr din colțul meu de lectură zilele care trec până vă voi spune „Crăciun fericit!“

MiniStory: Târgul de carte pentru copii

Din 25 noiembrie până în 6 decembrie 2020, Carturesti.ro și editurile partenere construiesc un oraș cu povești despre emoții, prietenie, visuri, câte și mai câte că de n-ar fi, nu s-ar povesti: MiniStory – târg de carte online pentru copii, dedicat celor cu vârste până la 14 ani. Pe perioada evenimentului, toată oferta de carte pentru copii, inclusiv cea de materiale educaționale în română și engleză în stoc 24h va avea reducere de până la 30% pe carturesti.ro.

În drum spre Moș Nicolae, cei mici au ocazia să se ia la întrecere în imaginar cu autori contemporani români și străini și să lege prietenii de-o viață cu locuitorii din paginile cărților. Lumi noi li se vor dezvălui copiilor în această călătorie în care singurele bagaje permise sunt întrebările. O groază de curiozități vor găsi răspunsuri. Copiii vor afla cum funcționează mai precis praful de zâne sau fabricile de lipici ori, de ce nu, ce-i cu libelulele de foc, cu ce se mai ocupă zilele astea detectivii curioşi, care mai sunt aventurile în lumea cuvintelor sucite sau ce anume e de făcut dacă devii invizibil. Și pentru ca cele mai năstrușnice și jucăușe întrebări să ajungă la autori, ne-am gândit ca mesagerii acestora să fie copiii. Astfel, fiecare întâlnire va fi moderată de câte un copil.

Discuțiile dintre copii și invitați vor fi transmise live pe paginile de Facebook ale librăriilor Cărturești și ale editurilor partenere.

Programul pe zile arată astfel:

Miercuri, 25 noiembrie, ora 17:00, Claudia Groza și Delia Ruxandra Vlad despre „Noile aventuri ale detectivului curios”
Joi, 26 noiembrie, ora 18:00, Cristina Andone și Emi Balint, Atelier „Dar Motan” – spunem povești pisicești și desenăm case pentru pisici
Vineri, 27 noiembrie, ora 11:30, Paul Gabriel Sandu și Iosif Mirea urmăresc „Libelula de foc”
Vineri, 27 noiembrie, ora 18:00, Dialog despre „Socrate în blugi” cu Laurențiu Staicu, Ana Barton și Amilin Teodora Mitu
Sâmbătă, 28 noiembrie, ora 12:00, Ana Dragomir și Vera Gamarț presară „Praf de zâne” peste zi de toamnă târzie
Sâmbătă, 28 noiembrie, ora 16:00, Claudia Badiu adună „Litere pictate și povești fermecate” cu Filip Anton
Sâmbătă, 28 noiembrie, ora 17:30, Alec Blenche, Maya, Maria și Emma despre „Erus și misterul de pe Insula Zburicornilor”
Duminică, 29 noiembrie, ora 19:00, Carmen Tiderle și Mihnea Gâdici deschid „Fabrica de lipici și alte poezii pentru copii mari și mici”
Luni, 30 noiembrie, ora 17:00, Iulian Comănescu, într-o „Călătorie pe Volta, planeta becurilor”, alături de Mihnea Gâdici
Luni, 30 noiembrie, ora 19:30, Diana Popescu și Alexandru Cotoi descoperă „Aventurile Lunei în lumea cuvintelor sucite”
Marți, 1 decembrie, ora 18:00, Ioana Chicet Macoveiciuc, Maria Samoilă și Eva Buzatu răsfoiesc „Caietul, roman mic pentru fetițele care cresc mari”
Miercuri, 2 decembrie, ora 19:00, Liana Alexandru și Mihnea Gâdici despre „Cea mai frumoasă noapte”
Miercuri, 2 decembrie, ora 20:00, Adrian Cioroianu și Andrei Radu în dialog cu Tudor Șerban despre „Ferdinand I”
Joi, 3 decembrie, ora 10:00, despre curaj cu Smaranda Iordan și Avril McDonald, „Colecția Feel Brave”
Joi, 3 decembrie, ora 13:00, „Te-am găsit, în sfârșit” cu autoarea Alina Vârlănuță și ilustratoarea Diana Grigore
Joi, 3 decembrie, ora 17:00, explorăm „Știința lucrurilor fragile” cu Tae Keller și Smaranda Iordan
Joi, 3 decembrie, ora 19:00, Adam Stower și Mihnea Gâdici ne invită să-l descoperim pe „Regele Ugu”
Vineri, 4 decembrie, ora 16:00, „Alex Blue, băiatul extraterestru” și Cristina Centea se întâlnesc cu Smaranda Iordan
Vineri, 4 decembrie, ora 18:00, Sally J Pla și Andrei Roșca povestesc despre „Stanley va fi bine, probabil”
Vineri, 4 decembrie, ora 19:30, K.J. Mecklenfeld și Mihnea Gâdici aduc vești din „Cartea miracolelor”
Sâmbătă, 5 decembrie, ora 10:00, Alex Donovici despre „Ale și sufletul cărților”
Sâmbătă, 5 decembrie, ora 12:00, Andreea Chiru Maga și Eric Popescu în dialog despre „Bruno. Emoțiile ne unesc”
Sâmbătă, 5 decembrie, ora 15:00, stăm de vorbă cu Lucian Dan Teodorovici despre „Silvestru și marele dictator”
Sâmbătă, 5 decembrie, ora 17:00, Ali Standish și Amilin Teodora Mitu pornesc într-o aventură alături de „Ethan, cel care am fost”
Duminică, 6 decembrie, ora 12:00, Ross Welford și Ilinca Gamarț ne spun „Ce să nu faci dacă devii invizibil”
Duminică, 6 decembrie, ora 16:00, Adina Rosetti în dialog cu Eva Curea despre „Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul”

Printre autorii români confirmați până acum se numără: Carmen Tiderle, Cristina Andone, Iulian Comănescu, Adrian Cioroianu, Liana Alexandru, Adina Rosetti, Ioana Chicet-Macoveiciuc, Alec Blenche, Diana Popescu, K.J. Mecklenfeld, Claudia Groza, Ana Dragomir, Paul Gabriel Sandu, Claudia Badiu, Andreea Chiru Maga, Alina Vârlănuță. Lista autorilor străini îi include pe Sally J. Pla, Ali Standish, Ross Welford, Avril McDonald, Adam Stower.

Mai multe informații despre programul complet găsiți pe blogul Cărturești și paginile de Facebook Cărturești și Cărturești Online.

MiniStory este organizat de librăriile Cărturești în parteneriat cu editurile: Humanitas Junior, Panda, Pandora M, Trei, Nemi, Curtea Veche, Nomina, Univers, Arthur, Vellant, Corint Junior, Polirom Junior.

O viață sănătoasă – sfaturi pe hârtie pentru copii

O viață sănătoasă, Editura Paralela 45

M-am gândit mult cum să abordez „O viață sănătoasă“ în contextul cotidian actual. Până la urmă, ne antrenăm zi de zi să trăim cu pericolul și în același timp rămânem vigilenți în ceea ce înseamnă respectarea regulilor care să ne mențină în siguranță. Totuși, nu putem uita că o viață sănătoasă nu înseamnă doar să reușim să nu ne îmbolnăvim acum, ci trebuie să avem grijă de noi și pe termen lung, iar sedentarismul și consumul nesănătos de ecrane nu cred că sunt pe această linie.

Aveam cartea pe masă la atelier când am primit vizita unei prietene de 10 ani. Obișnuită să răsfoiască pe-acolo tot ce dorește și să împrumute, o văd că îi sar ochii pe volumul de un verde viu, contrastant cu albul mesei. Mi-o dai, te rog? Am amânat un pic, căci nu o terminasem eu. A mai trecut o lună și m-a întrebat dacă am terminat-o, căci n-a uitat, ea chiar vrea să o citească. Bun, dacă o vrei atât de mult, atunci ți-o dau, cu o condiție, să completezi un mic „jurnal de lectură“. Pentru clasa a patra nu mi s-a părut foarte complicat ce i-am cerut, așadar am vrut să selecteze următoarele:

5 lucruri pe care le faci: fac duș, mă spăl pe dinți, mă spăl pe mâini, mă ung cu cremă de soare când e nevoie, fac sport.
5 lucruri pe care nu le faci: nu mănânc puțin din fiecare tip de aliment, nu iau cinci mese pe zi, nu mănânc fructe, nu beau shake-uri, nu am o postură bună.
5 lucruri pe care îți propui să le faci: să refolosesc lucruri, să scap de stres, să mă hidratez mai mult, să meditez, să am o digestie bună.
Ai recomanda cartea? De ce? Da, pentru că îți explică pe rând și ușor lucruri despre o viață sănătoasă.
A fost cum te-ai așteptat? Da, pentru că eram sigură că or să fie explicate multe lucruri și chiar așa a fost.

Trecând peste impresiile personale ale copilului, care, în mesaj, mi-a spus că a terminat-o foarte repede (a luat-o vineri, sâmbătă deja îmi scria), cred că volumul poate fi un argument al părinților care se simt neluați în seamă. De multe ori spui și repeți lucrurile importante de câteva ori și ai impresia că îi intră copilului pe o ureche și îi iese pe cealaltă. Chiar dacă trăim în epoca digitală, să folosești argumentul „am citit într-o carte“ rămâne o validare a informației, mai ales acum când nu mai știi ce e adevărat și ce e fake-news pe internet. Și, în plus, citită chiar de el, este un pas spre a-l lăsa pe el singur să rumege și să decidă ce este în interesul său, să aibă senzația aceea de putere că își decide viitorul și depinde doar de el cât de repede conștientizează importanța fiecărei acțiuni. Somnul, alimentația, sportul, igiena, alergiile, relațiile cu prietenii, toate acestea contribuie la propria stare de bine și, implicit, la gradul tău de fericire.

Pentru profesori, poate fi sursă de inspirație și de imagini pentru organizarea lecțiilor de cultură civică și dezvoltare personală din această arie.

Volumul este disponibil la Editura Paralela 45, unde poate fi și răsfoit pentru câteva pagini aici, dar și la eMag Libris Elefant Cărturești Cartepedia Librăria Delfin librarie.net .

Recapitularea și abordarea integrată la clasele mici

Abordarea integrată este în școala românească – primară cel puțin – o provocare cotidiană. De ce? Pentru că în „acte“ scrie că trebuie să abordezi conținuturile integrat. Și, dacă scrie, așa trebuie făcut, nu? Ei bine, da, te străduiești să legi între ele conținuturile, dacă se poate, bineînțeles. Uneori merge, parcă s-au născut împreună, au toate o logică, curg frumos una din alta. La clasa pregătitoare îmi era tare ușor, legam tema săptămânii de cea de la științe și conținuturile de la comunicare, dar și pe cele de la arte. Chiar și la matematică era destul de accesibil, trebuia doar să găsesc ilustrațiile potrivite.

Clasa întâi este însă mai chinuită, mai ales la disciplina „Matematică și explorarea mediului“. Îmi amintesc cursul de la master unde sfatul principal era să nu forțăm și să adunăm 50 de inimi cu 40 de ficați și 20 de plămâni doar pentru că avem adunarea numerelor până la 100. Dacă nu găsim ceva logic, mai bine o lăsăm baltă, adunăm numere și gata, discutăm separat de organe.

Însă uneori merge. Săptămâna aceasta este una de recapitulare la CLR după a doua duzină de litere de mână învățate. Copiilor le place să se joace cu plastilina și… am zis să îi provoc nițel. Prima oră am citit, apoi am așezat pentru prima dată în pagină un text întreg, cu titlu și alineat. Bineînțeles că unii au scris mai repede decât alții și aveau nevoie de o „ocupație“ până la finalul orei, așa că i-am lăsat să scrie întâi plante/flori, apoi viețuitoare, și când au epuizat, obiecte, cu literele învățate de noi. Cum chat-ul de la Meet e zona de maximă atracție, aveau voie să scrie și acolo cuvintele descoperite. Așa era și o mică competiție cine găsește ceva nou, dar și o variantă de ajutor pentru cei în pană de idei. Era de fapt ancora pentru ora următoare de abilități, unde le-am spus să își pregătească plastilina.

Când s-a încheiat ora, toată lumea terminase textul și scrisese câteva cuvinte. Am închis chat-ul și am dat pauza de ecran, cele 10 minute în care facem altceva, cu microfonul și camera închise.

Am revenit la arte… Întâi de toate, le-am atras atenția să aibă grijă cu plastilina, să nu ajungă pe jos în mochetă sau covor, căci mamele nu vor fi deloc încântate. M-a amuzat unul dintre copii care a deschis microfonul să-mi spună că a lui cu siguranță nu, nici nu știți cum face! Ba am așa o mică idee, dar sper că nu a fost cazul. Apoi le-am arătat modelele mele și le-am explicat că pot alege să creeze orice azi, cu condiția să îi scrie numele dedesubt, cu litere de mână. Voiam să învățăm să facem șerpișori cât mai subțiri și am avut câteva cazuri de refacere pentru că erau prea groși. Eee… povestea ar fi trebuit să fie cu scriere în fir continuu, ca să înțeleagă mai bine ce vreau de la ei când le cer să nu ridice stiloul de pe foaie, însă e cumplit de realizat online, pentru că nu îi văd efectiv când scriu. Îmi dau seama apoi când văd temele că literele sunt înădite, ori apar pete de cerneală când se gândește ținând stiloul pe foaie, dar e greu și pentru ei. Poate le vom rezolva în timp…

Ca model le-am arătat un melc și o lalea, însă ei au putut alege orice. Și unii au avut suficient spirit practic să găsească ceva ușor și de scris, și de modelat. Dar sunt foarte mândră de ei, în jumătate de oră erau deja gata și mi le-au putut arăta la cameră, iar apoi mi-au trimis pozele, să le văd „mai bine“.

Ca să închei, dacă e ceva ce îmi place la școala online e că ora nu se termină cu ne oprim, strângeți, totul în ghiozdan. El le are și după aceea pe masă, poate continua dacă e cazul și îmi trimite când totul e gata. Îmi place și că e mai multă liniște decât în clasă. Ei încă își dictează cu voce tare când scriu, dar cu microfoanele închise, toți se pot concentra. Îi văd că mișcă buzele, îmi dau seama ce fac.

Și parcă e mai multă ordine, ridică mâna și așteaptă să îi numesc, moment în care își deschid microfonul. Mi-am dat seama cu această ocazie că problemele pe care le aveam la clasă de vorbit neîntrebat nu sunt atât de spontane cum păreau, ci sunt foarte conștiente. Dacă știi că nu e rândul tău, vrei să adaugi ceva sau vrei să pari mai amuzant, deschizi fără permisiune microfonul și nu contează cine vorbește, tu îți spui replica peste el. Am speranțe însă ca acest exercițiu de așteptare a rândului la cuvânt să fie, pe termen lung, unul util.

Învățarea prin colaborare la școala online

Înainte să ne lovească în plin tăvălugul covid primăvara trecută, școala românească își propunea, pe ici, pe colo măcar să încurajeze la clasă învățarea prin colaborare, lucrul în grup sau constituirea de echipe. Nimic din toate acestea nu se mai pot face acum în condițiile în care impunem distanțarea fizică și elevii nu mai pot colabora nici măcar în pereche, dar este exclus să mai poți da măcar de la unul la altul un material. Așadar lucrul în grup a devenit ceva SF, un afiș făcut de o echipă – ceva ce nu vom vedea la clasă, fizic, prea curând. Din acest punct de vedere ne-am întors în urmă cu câteva sute de ani, fiecare își vede de ale lui.

Și totuși… copiii au nevoie de lucru în echipă. Încă mă gândesc cum să fac acest lucru la mine la clasă, online, cu cei mici. Nu pentru că n-ar fi capabili să dezbată și să se organizeze, ci pentru că abilitățile lor de a lucra cu mai multe ferestre pe diverse dispozitive sunt extrem de limitate, iar diferențele la nivelul clasei – ca de la cer la pământ.

Am pus articolului un titlu cu multe cuvinte grele. Primul este „învățare“ și, ca să înveți, în primul rând trebuie să vrei să o faci. Mult, puțin, trebuie să vină de la tine. Nimic nu merge dacă motivația intrinsecă nu există. Apoi, trebuie să poftești învățare. Nu doar să vrei, ci să ai acea curiozitate mobilizatoare care să te facă dependent de învățare, să vrei mereu și mereu mai mult. Învățarea și reușita sunt ca un drog, trebuie să îi guști adevărata savoare și să muncești să o ai. Satisfacția aceasta nu se obține ușor și mulți copii dau înapoi când văd că e nevoie de multă muncă, din simplul motiv că ei au fost învățați să bată din palme și să li se ofere totul pe tavă. Aceștia nu vor reuși, pentru că ei percep munca în învățare ca pe un imens disconfort și atunci refuză.

Școala online a cernut imediat copiii și s-au detașat cei care chiar își doresc să învețe, devenind chiar autodidacți acolo unde profesorii lor nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor. Dar și acolo unde se caută acea satisfacție a reușitei, copiii știu foarte bine ce au de făcut.

Am avut mari emoții cu începutul clasei a noua și mi-am spus deseori că în viață ai nevoie, pe lângă muncă, și de noroc. Iris ține legătura cu mulți dintre foștii colegi risipiți acum prin toată capitala și modul în care „se face școală online“ este extrem de diferit. Unii fac, alții nu… Însă la noi la școală se muncește. Pe lângă orele ținute după program (senzația mea e că doar accidental sunt unele care nu se fac, dar n-am ținut evidența), chiar dacă nu au socializat fizic așa cum își doreau, clasa a devenit mult mai unită de când s-a renunțat la hibrid. Online e mult mai bine pentru ei, dacă nu poate fi complet fizic și și-au făcut grup de studiu după ore. A început încet, cu un trio, apoi s-a extins. Copiii sunt conștienți că nu vor primi feedback 100% pentru teme de la profesor și atunci lucrează împreună. Nu iau temele unii de la alții, ci lucrează independent, apoi compară rezultatele.

Am aflat de încercările lor când a venit să îmi ia tableta grafică. Prima dată mi-a spus că sunt profesori care „îi scot la tablă“ și pot ieși copiii care pot și să scrie. Apoi au început ei între ei să lucreze împreună ca să le dea de cap problemelor mai dificile. Așa am aflat cum se scărpinau oltenește scriind fiecare într-un document pe care apoi îl făceau poștă de la unul la altul. A realizat că ar avea nevoie de un fel de document partajat cu tot grupul, în care să scrie și să vadă toți în timp real, dar la matematică e nevoie de caractere speciale. I-am arătat cum funcționează Jamboard, cum se pot conecta toți și scrie cu tabletele și am văzut-o cum se luminează la față. Asta ne trebuie! Cum ai făcut exercițiul, ori cât ți-a dat, capătă acum noi sensuri. Stau pe conferință toți cu aceeași tablă și își bat capul cu câte o problemă. Au doar 15 ani, știau ce au nevoie, dar mai au nevoie și de ajutor, să afle cum. La ce îi folosește să învețe că o unitate de ram are 1024 biți… și de aceea nu are 10 la TIC, când nevoile lor acum sunt cu totul altele?!

Am avut emoții privind integrarea în colectiv, dar o văd fericită, are cu cine vorbi despre cărți, despre filme și muzică, și-a găsit un grup în care toți trag și vor mai mult.

La mulți ani, România! La mulți ani, români de pretutindeni!

La mulți ani, România!
La mulți ani, români de pretutindeni!