Insula delfinilor albastri, Scott O Dell

Insula delfinilor albaștri – Scott O’Dell

La sfârșitul anului școlar unul dintre titlurile alese pentru cărțile date copiilor (din partea părinților, căci așa e la noi… școala, primăria, nu se obosesc) a fost și Insula delfinilor albaștri, de Scott O’Dell. Tema de vacanță presupunea și un exercițiu de transcriere, de trei rânduri, cu citarea corectă a sursei – autor, titlu, pagină. Cum am găsit de câteva ori fragmente din această carte și am tot citit pe bucățele povestea, m-am apucat la final de vacanță să o citesc și eu. Nu de alta, dar mi-a fost teamă că nu voi face față discuției pe marginea cărții, neștiind despre ce este vorba.

Insula delfinilor albastri, Scott O Dell

Ca o paranteză, mi se pare ok oferta Clubului de lectură de la editura Art. Chiar dacă nu poți lua chiar orice titlu al editurii, cele aflate în oferta lunii sunt la prețuri mult mai bune față de librărie, de multe ori la prețul unui pachet de țigări. Pe lângă acestea, cu cărțile primite lunar pentru biblioteca clasei am reușit să organizez un raft frumos, pe care unii dintre copii l-au devorat în liniște, chiar și în vacanță.

Revenind la Insula delfinilor albaștri, scenariul este inspirat din realitate. Este povestea unei femei care a rămas singură pe insula San Nicolas, cea mai periferică dintre cele opt Insule ale Canalului, între 1835 și 1853. O versiune feminină a lui Robinson Crusoe, doar că ea se luptă cu fantomele trecutului – insula a fost locuită de neamul ei, cu durerea pierderii fratelui, victimă a câinilor sălbatici de pe insulă, la acestea adăugându-se lupta cu ea însăși.

Conform tradiției tribului său, femeile nu confecționau arme. Dificultățile pe care le întâmpină în fiecare zi o determină să confecționeze sulițe și un arc cu săgeți. Credințele susțineau că arcul se va rupe când o femeie îl va confecționa și utiliza. Supraviețuirea are ca preț prăbușirea convingerilor cu care crescuse, pe care oricum nu mai are împreună cu cine să le păstreze. Face față cu greu singurătății, motiv pentru care îmblânzește un câine, mai apoi păsări. Venirea pe insulă a vânătorilor de vidre, aceiași care îi decimaseră tribul, este o luptă între instinctul de supraviețuire și dorința de socializare. Comunică în final  doar cu o fată ce-i însoțea pe vânători, dar plecarea acestora lasă din nou o rană deschisă în singurătatea ei.

A fost o lectură plăcută și cred că este mult mai utilă pentru a susține nevoia de a renunța la mentalități ce atribuie roluri în funcție de gen, căci nu știi niciodată ce provocare îți aduce viața pentru a supraviețui.

De menționat că povestea nu are nici măcar o ilustrație, așadar are nevoie de un efort de imaginație pentru a vedea cu ochii minții insula exotică în care se desfășoară acțiunea. Volumul este disponibil și online, la libris, diverta, eMag, carturesti, cartepedia, humanitas, elefant.

Cartea despre Pluto, R.J. Palacio

„Minunea” lui Palacio continuă cu Cartea despre Pluto

După lansarea în iarnă a filmului „Minunea”, realizat după cartea lui R.J. Palacio, nu cred că mai sunt mulți care să nu fi aflat despre existența acesteia. Totuși, sunt încă destui cei care nu au citit-o și încă alții care nu au ajuns să citească continuările: Cartea lui Julian și, acum, proaspăt apăruta Cartea despre Pluto. Cu ocazia acesteia din urmă am aflat că a apărut și Minunea în 365 de zile – Preceptele domnului Browne, adică tocmai acea idee faină pe care am apreciat-o în primul volum, cu câte un precept pentru fiecare zi a anului.

Cartea despre Pluto, R.J. PalacioDacă în precedenta am aflat ce gândea unul dintre personajele „negative” ale poveștii, ca apoi să ne mai gândim dacă este sau nu așa, acum privim întâmplările prin ochii celui mai bun prieten din copilărie al lui Auggie Pullman, Christopher Blake. Din acest unghi, normalul este cel cu care trăiești. Te obișnuiești cu el și e greu să îi înțelegi pe ceilalți când sunt atât de puțini toleranți. Însă, mai mult decât celelalte povești, aceasta din urmă accentuează ideea că „Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște.” Depărtarea nu este cea care afectează o prietenie, ci efortul pe care fiecare îl face pentru a o menține.

Prieteniile bune merită puțin efort suplimentar. (p.71)

Uneori, prieteniile sunt dificile. (p. 91)

Pe lângă acestea, mi-a plăcut un alt pasaj:

„Promisese că o să ne luăm un câine după ce ne instalăm. Dar nu ne-am luat niciodată un câine. Ne-am luat un hamster. Care nu seamăna deloc cu un câine. Nu face nici măcar un sfert de câine. Un hamster nu-i decât un cartof cald cu blană. Adică se mișcă, e drăgălaș și așa mai departe, dar nu lăsați pe nimeni să vă ducă de nas că ar fi același lucru cu un câine.” (p. 20)

Am râs… când copiii au vrut câine, le-am luat hamster… QED. Aștept să o citească și ei. Suntem (iar!) în negocieri crunte privitoare la un patruped în casă și sunt curioasă dacă folosesc pasajul să contraatace… Acum nu mai e hamsterul, sunt veverițele. 🙂

Însă cu adevărat util pentru un copil este să studieze, cumva privind din afară, ce înseamnă să-ți delegi responsabilitățile de școlar. Nu în sens pozitiv, desigur. Mama nu mi-a pus în ghiozdan, mama nu a făcut, mama nu a luat, nu e vina mea, e vina mamei… Replici pe care mulți copii le folosesc și azi și pentru care sunt vinovați tot părinții. În ziua povestită Chris își uită acasă trombonul, proiectul la științe și șortul pentru sport. Mama, care rezolva mereu situația întorcându-se din drum să le ia, alege acum să îl lase la școală și să se ducă singură să le ia, apoi să i le aducă. Doar că pe drum are un accident. Aici povestea mi s-a părut că începe să semene cu „Iedul cu trei capre”. Deși alerga în fiecare pauză la secretariat să vadă dacă mama i-a adus obiectele, Chris era nevoit de fiecare dată să se explice. Însă nu a realizat că de fapt trebuia să își ceară scuze, să își modifice comportamentul și nu să dea de fiecare dată vina pe mama care nu a ajuns cu ele la școală.

După accident, seara, cu conștiința încărcată și realizând că mama gonea pe ploaie spre casă ca să ajungă la timp la școală cu referatul la științe, a realizat că era vina lui. Schimbarea de comportament vine apoi singură, dar a fost nevoie ca el să își dea seama că depinde de el să schimbe lucrurile.

„Când m-am întors în cameră […] Toate erau așa cum le lăsasem. Patul era încă nefăcut. Pijamaua aruncată grămadă pe jos. Ușa de la dulap larg deschisă. De obicei, mama îmi făcea curat în cameră după ce mă ducea la școală, […] Am închis ușa dulapului și am observat trombonul rezemat de perete. […] Am pus trombonul chiar lângă ușă, ca să nu-l mai uit a doua zi când urma să plec la școală, și am băgat în rucsac referatul la științe și șortul la sport.” (p. 91)

Se întâmplă uneori, chiar și nouă, să ne uităm ceva. A greși e omenește. Dar când vezi că copilul, sistematic, se complace într-o astfel de situație, nu accepta să transfere vina asupra ta. Lasă-l să se descurce. După câteva astfel de experiențe, s-ar putea să fii uimit să vezi cum lucrurile se pot schimba…

Sper că am dat destule argumente pentru a vă convinge că e o carte care merită citită. Nu neapărat după cea a lui Julian, se poate și înainte, dar lectura „Minunii” este obligatoriu prima.

Volumul este disponibil la editura Arthur sau în librării, la Cărturești, Elefant, Libris, eMag, Books-Express, Okian, Cartepedia, Humanitas.

Stuart Little E.B.White

Stuart Little – E.B. White, editura Arthur

Stuart Little E.B.WhiteÎmi plac cărțile cu și despre șoricei. Îmi plac filmele cu șoricei. Cu veverițe. Cu rozătoare în general. Pasiunile nu se explică, există… și le accepți. Normal că în momentul în care am de-a face cu o creație de acest gen, reacționez mult mai repede.

„Stuart Little” se asocia, în mintea mea, cu filmul care a rulat la tv acum ceva vreme. Povestea în sine mi s-a părut foarte inspirată, dar, ca în multe cazuri, nu căutăm să aflăm ce e în spatele unui scenariu. Și, ca de cele mai multe ori, există o carte… De această dată, o carte publicată prima dată în 1945! Când parcurgi volumul, îți dai seama cât de comercial este filmul, câte adaosuri pentru a supune publicul sunt și cum se pierde din farmecul și simplitatea inițială.

Am parcurs povestea, mult mai simplă decât credeam, însă mult mai profundă și mai potrivită cititorilor de vârstă fragedă, pentru care a și fost creată. Deși este o poveste în vârstă de 70 de ani, mi se pare foarte potrivită realităților noastre actuale. Sau, poate, ar trebui să realizăm că avem aceleași probleme pe care le aveau și cei de atunci, fie ei în Europa sau America. O familie aparent normală, cu o pisică, primește un nou membru, „diferit”. Nu contează de fapt că este un șoarece, a fost ales probabil un personaj atât de mic tocmai pentru a scoate mai bine în evidență diferențele. El are nevoile lui, pe care cei din jur nu le anticipează și nu le rezolvă, începând de la cele mai mărunte lucruri, cum ar fi accesul la baie. De cele mai multe ori „se descurcă”, însă cei din jur nu observă efortul extraordinar pe care el trebuie să-l depună pentru a realiza lucruri aparent simple.

Toate contrastează cu efortul, mai ales al adulților, de a se preface că totul este „normal”. Poate că ar fi fost mai bine să accepte realitatea așa cum e. Deși au intenții bune, modifică povestea de Crăciun pentru a nu pomeni șoarecele, dar aceasta nu împiedică evoluția firească a lui Stuart, care, în cele din urmă își descoperă propria identitate. El este ceea ce este. Mai mult, deși se străduiesc să nu facă diferențe, acceptă avantajele pe care statura lui mică le oferă când trebuie recuperat inelul din canalizare, empatizând superficial cu acesta.

Însoțindu-l pe Stuart, atât în mijlocul familiei, dar și în lumea largă, constatăm că, deși diferit, el seamănă însă cu orice copil: își dorește prieteni, e curios, dornic de aventură, curajos și nici nu ezită, la nevoie, să vină în ajutor după puterile sale.

Stuart Little E.B.White

Orice lectură ar trebui să schimbe măcar puțin propriul sistem de a percepe realitatea. Dacă acest lucru nu se întâmplă, a fost o lectură de slabă calitate. „Stuart Little” oferă posibilitatea de a vedea lumea prin ochii celui nevoit să se străduiască mai mult decât alții să facă față provocărilor curente.

Efortul acesta de a înțelege ar trebui să modifice comportamentul fiecăruia în sensul toleranței și sprijinului pe care noi trebuie să-l acordăm celor diferiți. Dacă se întâmplă astfel, puteți să-mi spuneți voi, după ce citiți volumul, disponibil în librăria editurii Artur,  sau la Elefant, Libris, Librărie.net, Cărturești, Okian (en), eMag, BookCity.

 

Arik si mercenarii, de Ioana Nicolaie. Editura Arthur

arik-arthur1

Una din lansările la care am reuşit să ajung la Bookfest a fost şi cea lui Arik si mercenarii, ultima apariţie a Ioanei Nicolaie. Am ţinut neapărat să ajung pentru autoare, pe care am cunoscut-o la Campionatele de poveşti de la Librăria Humanitas Cişmigiu. Arik şi mercenarii este a doua carte din serie, a precedat-o Aventurile lui Arik, apărută în 2008 la editura Corint. Am răsfoit cartea, recunosc că în cele câteva zile de când Arik a poposit la noi acasă nu am avut timp să mă ocup cum se cuvine de oaspete, aşa că am citit doar câteva capitole.

Este o poveste în versuri, presărată cu ghicitori, unde mereu apare o competiţie, o taină de dezlegat. Personajele sunt cele din romanele de aventuri pentru copii: alături de Arik o găsim pe Prinţesa Florii de cireş, Nasuri Cârne, scamatorul Mişmaş, Dinte Spart, Pitic, Turtitul, Pac (nişte piraţi de jucărie). Ei reuşesc să salveze jucăriile ajunse printr-un strănut în ţinutul Mititel, Trei-Piraţi este pedepsit şi jucăriile sunt trimise acasă.

Toate aventurile lor sunt presărate cu ghicitori. Pentru atenţionarea cititorilor că urmează o astfel de provocare, fundalul paginii se schimbă în galben. Tot în versuri este dat şi răspunsul la ghicitoare.

Ilustraţiile aparţin lui Walter Riess, arhitect de profesie, care a ilustrat cartea din pasiune, cu acuarele, aşa cum se proceda odinioară. Chiar dacă sunt un fan al graficii de nouă generaţie, pe calculator, nu pot să nu admir munca şi grija pentru detalii.

arik-arthur2

Pentru că am avut norocul să pot fi prezentă la evenimentul de la târg, las autoarea şi ilustratorul să vorbească ei înşişi despre carte.

Info preţElefantLibrarie


Dacă sâmbăta aceasta nu aveţi progam, Librăria Humanitas de la Cismigiu vă invită sâmbătă, 8 iunie, ora 11.00, la o nouă editie a Campionatului Povestilor cu Ioana Nicolaie. Invitatul acestei editii este Walter Riess. Eşti aşteptat să te înscrii în oricare dintre cele trei echipe si să-l sustii pe Arik!

Mesajul lui Arik pentru tine
S.O.S. Sunt eu, Arik. Mercenarii, conduşi de Trei-Piraţi, vor să-mi cucerească lumea. M-au luat prizonier şi pregătesc un atac devastator. Prinţesa Florii de Cireş şi Nasuri Cârne trec prin nenumărate pericole, fiindcă vin să mă elibereze. Au şi ei nevoie de ajutor. Arată-le, te rog, drumul. Când nu se descurcă la ghicitori, şopteşte-le tu răspunsul. Sau spune-le că jucăriile nu pot fi niciodată rele. Sau, şi mai bine, dacă îl întâlneşti din întâmplare pe scamatorul Mişmaş, roagă-l să se grăbească. Doar el poate repara totul, doar el îţi poate aduce din nou jucăriile pierdute. S.O.S. Ia-mă cu tine acasă. Dar… stai! Trebuie să-mi întrerup mesajul… Se-apropie Trei-Piraţi… S.O.S.

arik-campionatul-povestilor

Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva (Michael Ende) Editura Arthur

Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva, Michael Ende

La prima întâlnire cu cartea, titlul nu m-a atras foarte tare, doar autorul este cel care mai încuraja un pic lectura. Am început-o în acelaşi timp cu Andrei, dar el nu a trecut de primele pagini. E genul de cititor pe care trebuie să-l provoci de la început ca să meargă mai departe. A considerat-o că nu e destul de „SF” pentru gustul lui.

Recunosc că la început nici mie nu mi-a plăcut, primele câteva capitole sunt enervant de descriptive, dar odată ce treci de ele farmecul lui Michael Ende este cel care te încântă şi de atrage. Pe măsură ce acţiunea a început să se desfăşoare, n-am mai lăsat-o din mână până nu am aflat ce şi cum.

Pe scurt, Jim Năsturel este un copil de culoare, care ajunge pe minuscula insulă Lummerland – cu o populaţie de doar patru locuitori – prin intermediul unui pachet misterios. Când acesta începe să crească, insula lor suferă de „suprapopulare”, iar regele trebuie să ia măsuri. Lukas decide să emigreze. El se vede nevoit să-l ia pe Jim şi, la cârma fantasticei sale locomotive Emma, să pornească într-o călătorie prin ţinuturi bizare, unde întâlnesc personaje memorabile: Uriaşul Părelnic, dragonul-pe-jumătate sau bonzii de la castelul din Mandala, care se aruncă pe burtă ori de câte ori îşi salută suveranul. Ca în toate poveştile, există şi o prinţesă care trebuie salvată: micuţa Li Si, fiica deşteaptă foc a Împăratului Mandalei. Normal, la final eroul se căsătoreşte cu prinţesa, numai că Li Si are pretenţii de la viitorul soţ… Jim trebuie să înveţe să scrie şi să citească.

Povestea se termină cu cei trei prieteni întorşi acasă, în Lummerland, unde reuşesc să rezolve şi problema aglomeraţiei, lipid de vechea insulă o insuliţă plutitoare, pescuită de pe mare, unde urmează să locuiască Jim şi Li Si. Dar ce se întâmplă mai departe nu aflăm acum… ci în următorul volum, Jim Nasturel şi cei 13 sălbatici. Acesta va fi publicat tot la Editura Artur, într-un viitor nu foarte îndepărtat. Eu abia aştept să aflu cum îi va înfrunta Jim pe cei 13 piraţi care l-au răpit când era încă un bebeluş, şi cum va afla el unde se află adevărata lui familie.

Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva, Michael Ende

Ilustratii: 1 – La poarta la imparatul Mandalei. 2 – Scoala doamnei dragon Mahlzahn

Cartea este apărută în format cartonat, tipărită la două culori, cu ilustraţii de Gaëtan Dorémus, (n. 1976; este un apreciat ilustrator şi autor francez de cărţi pentru copii. A colaborat la publicaţii pentru adolescenţi şi adulţi – Le Monde şi Liberation-, dar a lucrat şi în publicitate. În momentul de faţă, ţine cursuri la Universitatea de Arte Decorative din Strasbourg.

Jim Năsturel şi Lukas, mecanicul de locomotivă, primul roman al lui Michael Ende, a apărut în 1960, la editura Thienemann din Stuttgart, după ce a fost refuzat de mai multe edituri. A fost urmat, în 1962, de cea de-a doua parte a cărţii, Jim Năsturel şi cei 13 sălbatici. Ideile şi tematica celor două cărţi contrastează cu ideologia rasistă a evoluţiei, promovată în Germania celui de-al Treilea Reich, în care a copilărit Ende.

Cartea a fost premiată, imediat după apariţie, cu „Premiul Germaniei pentru literatură pentru tineret”, 1961, Premiul Hans Christian Andersen, 1961, Lista de onoare IBBY pentru traducerea în limba italiană, 1988.

Info preţ: Librăria Editurii Artur, Elefant.ro, Librarie.net, Libris, Cartepedia, Diverta, eMag.

 

Marele Nate – un pusti de neoprit, Editura Art

Marele Nate, Editura Art

Ieri a sosit pe la noi Iepuraşul, trecuse pe la Editura Art şi s-a gândit în primul rând la Andrei, să-l împrietenească un pic cu Nate, puştiul de neoprit nou intrat în colecţia de cărţi pentru copii a editurii. Răsfoisem deja volumul 1, cât am stat la campionatul poveştilor la librăria Cişmigiu. Din tot ceea ce Iepuraşul a fost drăguţ să-i aducă, Nate a avut cel mai mare succes şi a intrat primul pe lista de lectură.

De data aceasta eu n-am citit cartea, dar, după exemplul Antoanetei, cu interviul luat Dariei, am rezolvat problema curiozităţii. Am încercat ce-i drept înainte în stil tradiţional, să-l rog să povestească despre carte, dar… n-a prea mers. Încercăm de fiecare dată, însă Andrei se exprimă mai bine în cifre!

Această carte e foarte amunzantă. Începe când Nate e în sala de detenţie. Erau şi alţi copii. Vina era a lui Artur. După ce se termină detenţia, a văzut că a întârziat la întâlnirea Cercetaşilor Temerari. Pe drum lui i-a picat skateboard-ul în râu. S-a împiedicat de o lesă a unui câine. Când a ajuns la casa lui Teddy (tatăl lui era liderul grupului), Francis i-a povestit că au un nou membru al grupului. Era Artur. După aceea i-a spus că trebuie să vândă ilustrate. Îi spunea că sunt şi nişte premii: locul III un robot pe care îl asamblezi, locul II un telescop, Marele  Premiu un skateboard cu desenele tale.
Nate şi Francis se duseseră împreună acasă (ei erau vecini).

S-a mai întâmplat: Artur l-a întrecut pe Nate la vânzări. După un timp i-a venit ideea de a ajuta oamenii şi să primească bani. Artur tot pe primul loc e. Dar Nate a luat o revistă cu benzi desenate. Dar aceasta era veche.
Gordie, prietenul surorii lui Nate (care  lucrează la magazinul de benzi desenate) i-a dat o foaie unde scria cât valorează acestea. Revista lui valora 3000 lei.
Când a venit ziua să premieze copii, Nate a aflat că e la egalitate cu Artur. Au aruncat cu banul. Nate câştigase skateboard-ul.

Din rezumatul lui stil „pupat piata independentei” n-am înţeles mare lucru, aşa că am început să pun întrebări ajutătoare… Părerile îi aparţin 🙂

Cine este Nate?

Nate este un copil în clasa a şasea, care face parte din grupa Cercetaşilor temerari. Nu este prea deştept, dar e de neoprit. Aşa scrie pe copertă.

Cum adică e de neoprit?

Asta n-am înţeles. Poate explică în primul volum, şi nu l-am citit tot.

Cu ce se ocupă Nate?

Cu şcoala! El face benzi desenate, care sunt de fapt temele. Am văzut pe o pagină că aşa face el temele.

De ce îţi place Nate?

Pentru că e amuzant. Face lucruri trăznite. În loc să vândă ilustrate, pentru care primeşte bani, el face orice pentru vecini, dar tot pe bani. Mie îmi place faza când ajută o vecină să aşeze piticii de grădină după nume. Sau când Spitsy, câinele domnului Eustis, se joacă pe bune cu pisica lui Francis.

Marele Nate, Editura Art

Ce nu îţi place la Nate?

….. Mie îmi place totul la Nate.

Ai vrea să fii ca el? De ce?

Aş vrea, pentru că voi fi amuzant. Şi să ştiu să desenez.

Cine e Artur?

Artur e un copil care îl bagă mereu pe Nate în belele, aşa, că vrea el, fără niciun motiv. Vorbeşte şi aiurea, cu multe greşeli. El s-a mutat de curând în oraş şi a intrat în echipa de cercetaşi.

Ce îi vei povesti prietenului tău despre Nate?

Că e super tare cartea, şi comică. Cea mai tare fază din carte e când trişează cu ilustratele. Trebuia să le vândă pentru a cumpăra echipament de munte pentru „Cercetaţii temerari”. El a găsit la vechituri o revistă de colecţie care valora 3000 lei. şi el dăduse doar 2 lei.

Cât timp ţi-a fost necesar să citeşti cartea?

Cam 5 ore, pentru că are multe imagini. şi cu pauze.

Poţi compara cartea cu o alta, asemănătoare?

Da, cu Jurnalul unui puşti. Sunt la egalitate amândouă. Chiar, a apărut volumul 6 din Jurnal?

O vei lua la şcoală, cum ai făcut cu Jurnalul, când citeai cu colegii?

Mmm… da.

Marele Nate, Editura Art

Eu m-am distrat stând de vorbă cu el. Dar, dincolo de asta, mă bucur că vrea să citească. Când găseste ceva ce îi place, şi nu mai lasă cartea din mână, simt că mi-am atins scopul. Chiar dacă îmi doresc să parcurgem ceva mai mult din lista de lectură suplimentară recomandată, ca orice om, are dreptul să citească şi ceea ce îi place. şi se pare că fiecare generaţie are cărţile ei despre care vorbeşte… Cam asa şi cu Nate. Este noul subiect de discuţie.

Dacă vreţi să aveţi o înţelegere specială cu iepuraşul, găsiţi cărţile în librăria online a Editurii Art, sau în librăriile online.

Marele Nate 1. Intaiul intre pusti Marele Nate 2. Lovitura dupa lovitura! Marele Nate 3. Un pusti de neoprit
Marele Nate. Intaiul intre pusti. Volumul 1 Marele Nate. Lovitura dupa lovitura. Volumul 2 Marele Nate. Un pusti de neoprit. Volumul 3
elefant.ro
libris.ro
librarie.net
eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
librarie.net
eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
librarie.net
eMAG.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

Insemnarile unei pustoaice, Editura Art

Anul trecut la târgul de carte Andreiul meu căuta cu disperare să vadă ce s-a mai tradus din Jurnalul unui puşti. Dezamăgit, descoperă că în schimbul următorului volum, are parte de Însemnările unei puştoaice. Bănuiesc că ştiţi prea bine cum arată un „bleah” de pre-adolescent, cu câtă sinceritate şi dezgust spune el „e claaar de fete!”. Ca şi cum să te pui în pielea unei fete, să vezi cum gândeşte, ce-şi doreşte şi ce aşteaptă este pentru un băiat umilinţa supremă!! Sincer? I-aş băga-o pe gât, poate o să-i fie de folos pe viitor, să fie un pic mai empatic cu „sexul frumos”, şi, cine ştie, n-o să mai considere absurde pretenţiile feminine de atenţie.

Dar întâi de toate ar trebui să citesc eu cartea… am văzut că seamăna foate bine cu Jurnalul unui puşti, acelaşi stil uşor de parcurs, cu multe imagini, şi ar trebui să mă îngrop o oră măcar într-o librărie să văd ce-i poate pielea! Irisuca însă, văzând cu ce interes parcurge frate-su Jurnalul „de băiat”, a hotărât că musai, dar musai îl vrea şi ea pe-ală de „fete”! Am hotărât că îl va primi în momentul în care va şti să citească singură, căci eu în niciun caz nu fac lectură de seară după stilul ăsta de carte.

Am văzut acum pe lista noilor apariţii de la Editura Art că tocmai ce a fost publicat volumul trei al seriei, şi, cum târgul de carte se apropie, în mod sigur va fi acolo la ofertă. Dacă nu ajungeţi, staţi cu ochii pe librăriile online, au oferte şi reduceri substanţiale în perioada târgului.

Insemnarile unei pustoaice, vol. I

Insemnarile unei pustoaice, vol. I

Insemnarile unei pustoaice, vol. II

Insemnarile unei pustoaice, vol. II

Insemnarile unei pustoaice, vol. III

Insemnarile unei pustoaice, vol. III

Libris
Elefant
eMAG.ro

Versiunile originale, în limba engleză, Dork Diaries: Book Depository (mai ales dacă nu aveţi idee câte sunt în realitate!!)

 

Site-ul oficial al colectiei: www.dorkdiaries.com

Jurnalul unui pusti. Jurnalul meu, Editura Art

Jurnalul unui pusti. Jurnalul meu. Editura ArtSe pare că, pe măsură ce îmbătrânim, ajungem şi noi, ca părinţii noştri, să nu înţelegem generaţia asta tânără… La fel cum încă mă minunez ce poate fi atât de interesant la invenţia asta comercială numită „Jurnalul unui puşti”. şi, de fiecare dată când nu pricepem, încerc să-mi amintesc cum le dădeam şi eu replica părinţilor… Tu nu ştii nimic! Ok, nu ştiu.

Am povestit aici, acum ceva vreme, cum am interacţionat noi cu Jurnalul unui puşti, cum am vânat ultimul volum la Editura Art, şi cum Andrei aşteaptă cu nerăbdare traducerea următorului volum. A aşteptat cu aceeaşi nerăbdare târgul de carte de luna trecută, spera să găsească deja volumul. Nici n-am intrat bine în târg, căci s-a dus ţintă la standul editurii Art. A fost destul de dezamăgit că nu a găsit ce dorea… în schimb, dăm de altă găselniţă comercială. Jurnalul meu. Le dădusem copiilor de acasa un „voucher” în alb, că îşi pot alege o carte, orice carte, şi eu le-o voi lua. Cu toată împotrivirea mea, Andrei a schimbat voucherul pe Jurnalul meu, deşi editura Art avea un volum nou chiar fain de poveşti, Pulbere de stele, pe care aş fi vrut să-l luăm.

Aşa că am ajuns acasă cu jurnalul, în care copilul s-a apucat să scrie conştiincios. Am promis că nu citesc, şi mă roade curiozitatea… Nu l-am atins decât să fac câteva fotografii, şi am zărit în treacăt câteva notiţe…

Jurnalul unui pusti. Jurnalul meu. Editura Art

Cartea are 138 de pagini de completat, pe sistemul vechiului nostru oracol, de la ce fete îţi plac până la ce mâncare preferi şi ce planuri de viitor ai. Urmează 32 de pagini lucioase, printate color, cu benzi desenate, avându-l ca erou pe Greg. L-am întrebat pe Andrei despre ce sunt benzile desenate. Răspuns: despre prostii (convingător, nu?). La final, 46 de pagini, doar liniate tip dictando, pentru a scrie cursiv propria poveste.

Jurnalul unui pusti. Jurnalul meu. Editura Art

Hai să vă dau câteva din titlurile din prima parte: Alegerile tale pentru o insulă pustie (jocuri, cântece, cărţi, filme), ţi s-a întâmplat vreodată, Test de personalitate, Benzi desenate în lucru (aici trebuie să scrie dialogul personajelor), Ce-o să se întâmple în viitor, Cum vei fi în viitor, Schiţează planul casei de vis, Sfaturi pentru bobocii de anul viitor…. şi distracţia continuă. Mă gândesc foarte serios ca, atunci când îl termină, să îi cumpăr cartea. Pun pariu că m-aş distra pe cinste :).

Jurnalul unui pusti. Jurnalul meu. Editura Art

Acum lăsând gluma la o parte, nu-mi mai pare aşa rău că am cumpărat-o. Cumva îl face să se gândească la cine este şi ce îşi doreşte, să îşi facă un plan şi să nu lase lucrurile la voia întâmplării.

Cartea are copertă cartonată, format 14x20cm.

Info preţ: Libris, Librarie.net, Elefant, eMAG.

Biblioteca Nazdravanilor

Ce poti face cu doua cuvinte, Editura Art

ce-poti-face-cu-doua-cuvinte-artDacă tot am ajuns ieri „ca fetele” în oraş, eu şi fii-mea ne-am rasfaţat la ceai şi prăjiturele la Librăria Bastilia. I-a plăcut foarte mult toată librăria, şi, deşi copil, a remarcat că nu e chiar loc de joacă, acolo vin oamenii „să citească”. Am corectat-o, acolo vin oamenii şi să citească, dar este un „magazin de cărţi”, unde şi noi am stat şi am răsfoit tot ceea ce era expus în camera copiilor.

Am avut norocul de a prinde doi iepuri dintr-un foc, ajutate un pic de vremea rea şi furtunoasă de afară. Am răsfoit „Ce poti face cu doua cuvinte”, culegerea de poveşti pe care Editura Art o propunea publicului ieri seara. Dar cartea se adresa copiilor mai mari, şi prin urmare lansarea a fost organizată clasic, iar Irisuca mea s-a plictisit îngrozitor pe scaun, mai ales că era foarte multă lume şi nu i-am mai dat voie să se plimbe… şi-a terminat ceaiul şi m-a tocat mărunt… „când plecăm”.

În schimb eu am vrut să rămânem, căci înţelesesem că vor fi prezenţi şi o parte din autorii poveştilor din volum. Puteţi să-i spuneţi curiozitate, dar voiam să văd cum „arată” un autor pentru copii… căci, să fim sinceri, toţi avem impresia că arată precum Ion Creangă, şi că, aşa cum spunea unul dintre vorbitori, un autor pentru copii trebuie neapărat să fie mort…

Volumul, coordonat de Liviu Papadima, a pornit de la o idee oarecum trăznită: aceea de a scrie o poveste pornind de la „două cuvinte”. Rezumatele păreau foarte interesante, deşi nu am apucat să citesc cartea. Aproape fiecare autor prezent a vorbit puţin, sau măcar a salutat publicul prezent. Au venit: Radu Paraschivescu, Simona Popescu, George Ardeleanu, Fanny Chartres, Florin Bican, Ioana Nicolae, Adina Popescu, Dan Staicu. Vlad Zografi a propus o lege, ca scriitorii să fie obligaţi să scrie pentru copii, iar Laura Grünberg considera că scrisul la aceasta carte este un exerciţiu de întinerire.

Au mai scris în volum: Dan Sociu, Grete Tartler, Florin Dumitrescu, Matei Florian, Robert Şerban, Adela Greceanu, Călin-Andrei Mihăilescu, Doina Ruşti.
care-i-faza-cu-cititul-artTot cu această ocazie am aflat de primul volum din serie, „Care-i faza cu cititul?”, destinat tot cititorilor pre-adolescenţi, între 10 şi 14 ani, coordonată tot de Liviu Papadima, dar şi despre proiectatul volum de toamnă – Ce poţi face cu două cuvinte – junior, care va fi alcătuit în urma unui concurs pentru copii cu vârsta între 9 şi 16 ani, finaliştii beneficiind la vară de o tabără de creaţie. Pentru a participa la concurs este obligatorie achiziţionarea volumului proaspăt lansat acum, iar mai multe detalii pentru cei interesaţi găsiţi aici.

Biblioteca Năzdrăvanilor

Info preţ: Care-i faza cu cititulLibris.ro, Elefant.ro, Librarie.net
Ce poţi face cu două cuvinte: Elefant.ro.

 

 

Colinde de Craciun (cu pian), Editura Art

Colinde de Craciun cu pian, Editura Art

Târgul de carte Gaudeamus a fost un prilej pentru copii de a zburda liberi printre cărţi, şi de a completa un pic lista lui Moş Crăciun. La standul editurii Art Iris a descoperit Colindele de Crăciun, varianta cu partituri adapate copiilor. Cum vreo 10 minute nu am reuşit s-o iau de lângă carte, i-am zis să lăsăm un bileţel pentru Moşu’, cum că ea vrea cartea. Auzisem că umblă prin târg. Două jonglerii şi trei artificii şi cartea a ajuns în desaga moşului. Abia aştept să văd ce-i cântă Iris când va scoate cartea din sac!

Ce m-a convins s-o trecem pe listă a fost pianul. Avem şi noi jucărele de genul acesta acasă, dar ori au o

Colinde de Craciun cu pian, Editura Art

singură gamă, do major, ori o au şi pe-a doua. Dar pianul de la Cartea cu colinde are jumătate din gamele inferioară şi superioară, şi poţi cânta cu adevărat. În plus, notele muzicale sunt transformate în buline numerotate, pentru ca un copil mic – fără noţiuni muzicale – să poată cânta cu uşurinţă. Cum colindele incluse sunt foarte cunoscute, durata notelor se adaugă după ureche, pentru că sistemul de notare nu este cel muzical.

Cert e că în cele 10 minute cât a stat lipită de carte reuşise să cânte binişor două versuri din Moş Crăciun cu plete dalbe. Din cuprins mai fac parte Jingle BellsO, ce veste minunată!, Silent night, Astăzi s-a născut Hristos, O, brad frumos!, Iata, vin colindători.

Lucrarea este integral realizată din carton caşerat, format 23x17cm, cu 14 pagini ilustrate color. Pianul este fixat pe ultima copertă.

Info preţ: eMAG.roLibrarie.net, dol.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor | Jocuri educative