Matematica și colajele copiilor

Una din cele mai ciudate lecții de primăvară a fost luna trecută. Ciudată, pentru că în planificare era „Crenguța înflorită”, iar afară era un frig… ploua, și nici mugurii nu au avut curaj să plesnească. Așa că degeaba discutam cu copii de nici un metru despre primăvară, că încă n-o văzuseră, și nici nu cred că și-o aminteau pe cea precedentă!

Aveam la dispoziție doar planșe cu imagini, deși aș fi dat orice pentru o crenguță reală. N-a fost să fie. De ce n-am schimbat planificarea…? Simplu, nu era clasa mea. Din paleta de opțiuni, am ales o activitate de colaj. Nu puteau decât lipi, așa că am profitat la maxim de perforatoarele decorative. Ca să nu fie doar o activitate de lipit, am introdus și elementele de consolidare de la matematică, unde aveau numărul 4.

Am riscat punând materialele la comun. De obicei, nu funcționează. Sunt mici, nu știu să împartă. Însă, dacă eu puneam fiecăruia 4 flori, de unde știam că a numărat corect sau doar a lipit, mecanic, ce avea în farfurie? M-am asigurat că au înțeles exact câte elemente au de lipit, am vrut să facă și corespondența între mulțimi (câte flori, atâția fluturi și melci), dar, în același timp, să îi las să decidă. Le-am pus totuși pe planșă codițele, deși, dacă aș fi avut perforator pentru ele, le puneam tot „de lipit”.

Bine-nțeles că nu au fost toate florile de aceeași culoare, nici fluturii… Uniformizarea și creațiile identice nu sunt pe lista mea, și chiar dacă au apărut probleme, din seria „eu mai vreau o floare violet”, dacă nu mai e… asta e realitatea. Și nu, nu e educație prin frustrare, e pur și simplu o acceptare a realității pe care nu o poți schimba.

Copacii au înflorit, mai mult sau mai puțin. Le-am dat floricele mici, realizate cu un perforator de margine, pentru a exersa prinderea cu cele două degete.  Rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător. Au lipit corect și numărul de obiecte, cu o singură excepție. Copilul nu era obișnuit să respecte o cerință, eu vreau să lipesc singur. Nu a funcționat că poți lipi câte vrei tu, mici și roz, în copac. El le-a vrut pe cele mari.

Soluția, când sunt 20+, e să-l lași, în cele din urmă, în pace. Însă trebuia să am grijă să nu îi influențeze pe ceilalți, care respectau regula matematică. Nu am avut timp să văd dacă e de regulă rebel, sau alta e problema…

Finalul vi-l puteți imagina, dar aproape că nu contează. Drumul până acolo era important.

 

 

 

 

Posted in La grădiniță, Proiecte de primăvară and tagged , .

2 Comments

    • Respectele sunt pentru Don Quijote. El ne-a învățat cum să ne luptăm cu morile de vânt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *