cercuri ziar colaj

Colaje din cercuri

Acum niște ani, una din temele primei serii de Năzdrăvani (care acum sunt clasa a X-a sau un pic mai mici) a fost realizarea unui colaj folosind buline colorate, de diferite dimensiuni. Atunci le-am desenat cu ajutorul monedelor. Peste alți niște ani, am descoperit cu plăcere în colecția Idei creative un număr dedicat discurilor de hârtie care, combinate în cele mai ingenioase variante, aveau rezultate simple și de efect. Le-am folosit mult în activitățile mele opționale de la grădiniță și after-school și copiii erau încântați. Materialele le pregăteam eu, cercurile erau realizate pe dimensiune pe coli colorate, ei le decupau și le asamblau, nu le-am cerut să le deseneze ei (cu șabloane sau, mai dificil, cu compasul).

Una peste alta, o probă de decupaj continuu destul de dificilă este detașarea unui disc de hârtie. Să îl decupezi perfect pe contur, strângând simultan foarfeca și rotind hârtia, nu este un exercițiu ușor și se vede imediat cine nu reușește să îl realizeze, căci discul capătă colțuri, uneori inestetice. Pentru copiii mei de pregătitoare, am dat în săptămâna dedicată jucăriilor (dacă tot eram la litera J), o temă de decupaj: să realizeze o jucărie. Pentru a nu strica hârtie bună, le-am cerut ca din pliantele publicitare cu care toți ne trezim la ușă să confecționeze discuri. Se trasau cercuri cu ajutorul unui pahar/farfurii/obiect cu margine rotundă, se decupau, se puteau îndoi/plia după necesități și apoi se construia o jucărie. Puteți să îi spuneți temă integrată cu matetematică (elemente de geometrie, deși din experiența mea AVAP fără matematică nu există). Tot săptămâna trecută am făcut și formele plane și 3D, dar cum să realizezi pătrate și dreptunghiuri e mai greu, am rămas la colaj cu discuri.

Ce a ieșit puteți vedea mai jos.

Rămân la nivelul meu de naivitate și îmi spun că ceea ce văd este munca copiilor, la decupat și lipit cel puțin, căci vreau să mă amăgesc în continuare și să îmi spun că părinții clasei mele au înțeles că nu mă fac pe mine fericită trimițându-mi ceva făcut de ei și îi fac rău copilului muncind în locul lui. Dacă s-a întâmplat cum îmi doresc, atunci în toamnă voi avea o surpriză de proporții, mai ales că știu la ce nivel de îndemânare am lăsat unii copii în martie și unde se situează ei acum, conform celor realizate împreună cu părinții. Dacă sunt prea optimistă, atunci în septembrie voi face o baie rece de realitate și voi relua munca cu ei de unde am lăsat-o, fără resentimente, doar cu o tristețe enormă că în echipa aceasta munca este sabotată din interior.

cercuri ziar colaj

mozaic colaj coji oua Paste

Mozaic din coji de ouă vopsite

Când am pregătit în martie „bagajul de urgență“ la școală nu mi-a trecut prin cap nicio secundă să le dau materiale și pentru activitățile de arte și abilități. Mor de ciudă, căci aveam ace de quilling și hârtie, plastilina… Să găsesc proiecte pe care le pot face acasă, în condițiile în care „nu ieșim afară“ a fost poate cea mai mare provocare. De Paște, curățând primele ouă, mi-a venit ideea mozaicului din coji. Abia așteptam să înceapă școala și să le dau, am zis să nu exagerez să postez tema a doua zi de Paști, căci totuși… frigiderul era deja plin, să le priască oamenilor cozonacii. Se pare că ideea nu a fost prea bună, căci se cam duseseră ouăle și, deși miercuri, nu prea mai era materie primă.

S-a găsit însă. Tema a presupus realizarea unui colaj folosind bucăți de coajă colorată. Ideal ar fi fost un mozaic, din cât mai multe culori, dar era culmea să am cerințe de acest gen. Anul acesta eu am făcut ouă doar violet și roșii, cum să pui condiții? Aveam încredere în copii. Le-am recomandat să curețe oul cu grijă, să nu rămână albuș pe coajă, apoi se mărunțesc (nu foarte tare, bucăți cât o unghie), se stabilește tema (flori, insecte, căsuțe etc.) în funcție de culorile disponibile și se schițează ușor cu creionul formele pe hârtie. Se adaugă aracet pe foaie și se lipesc una câte una bucățile de coajă, nu se răstoarnă pe foaie. Pot fi ajustate la nevoie. Se lasă la uscat măcar o zi și se fotografiază la lumina zilei.

Pentru copiii mei, o parte din ei agitați și plini de energie, este un exercițiu de răbdare. Le-am arătat imaginea unui mozaic pentru a avea cât de cât o idee ce trebuie să iasă, și chiar dacă acestea sunt realizate de regulă din piatră colorată sau faianță, putem improviza din orice, chiar și bucățele mici de hârtie colorată (urmează…).

Ceea ce îmi place la lucrul acesta individual e că nu se pot uita la „vecinul“ să vadă ce lucrează și să imite. Trebuie să vină cu o idee a lui. Unii au căutat căi mai simple de a rezolva tema, alții au avut grijă de fiecare centimetru pătrat.

mozaic colaj coji oua Paste

Avem un dinozaur, dar și un mare ou, probabil tot al lui. Îmi plac soluțiile ingenioase mai ales acolo unde culorile nu au fost generoase. Sunt teme și mai puțin înțelese, însă toate meritau să fie admirate, pentru că sunt muncite, unele dintre ele de copii pentru care acest exercițiu poate fi comparat cu o probă olimpică, raportându-l la ceea ce pot ei în mod curent.

Nu știu cum percepeți școala online, însă în ceea ce privește relația mea cu ei, la începutul unui drum lung de cinci ani, mi s-a dat o șansă nesperată de a-i cunoaște și altfel, de a afla mai multe despre ei, de a-i provoca să văd dacă pot trece limitele acestea pe care le văd eu. Bucuria pe care o am de câte ori câte unul continuă să alerge deși eu trasasem linia de finish este enormă și sunt sigură că la școală, în spațiul și timpul pe care îl împărțeam, nu aș fi avut această șansă.

Peștișori – colaj cu buline

M-am uitat în urmă, prin articolele acestui an și cred că e cel mai sărac în proiecte artistice din toată istoria blogului! Trebuie să-mi revin cumva cu timpul și cu entuziasmul, căci am înecat destule corăbii anul acesta. Așa că am zis să încerc ceva mai colorat, în ton cu vacanța și în același timp să mă „recalibrez” pentru provocările ce vor urma de la toamnă… altă vârstă… alte variante de lucru.

Peștișorul de mai jos este potrivit copiilor mici care se descurcă binișor cu foarfeca. Decupajul este necesar pentru peștișorul pe hârtie folosit ca suport pentru lipit. Apoi aveți nevoie de buline colorate. Eu le-am confecționat folosind un perforator cerc. Pentru un copil de 5-7 ani, exercițiul este extrem de util, perforatorul necesitând un efort de apăsare util antrenamentului mușchilor mâinii, așa că nu vă recomand să îl „scutiți” de efort dacă aveți perforatorul acasă. Pentru cei care lucrează la grădiniță sau la școală… ar fi ideal să aibă fiecare perforatorului lui pentru proiectele de lucru manual, însă e cam nerealizabil acest lucru.

De asemenea, dacă tot discutăm de competențele ce trebuie formate, pentru cele din domeniul ecologiei vă recomand să aveți acasă o „lădiță cu resturi”. Nu vă grăbiți să aruncați imediat hârtiile colorate rămase de la proiectele realizate, din ele puteți decupa apoi cu perforatorul sau, de ce nu, să tăiați mici bucățele pe care să le folosiți pentru tablouri-mozaic. Această cutie cu „de toate” se poate dovedi extrem de utilă când cauți idei și soluții și poți descoperi aici o mărgică, un nasture, o bucată de sârmă sau de dantelă…

Bulinele folosite pentru peștișori au fost astfel reciclate din diverse hârtii rămase de-a lungul timpului. Pentru finalizare, am pus la încercare pe înotătoare creioanele cerate de apă, cu un rezultat ce nu s-a dovedit atât de bun pe cât speram eu, dar e decent și vesel.

Peștișori: colaj cu buline

Pentru a fi mai ușor de explicat montajul copiilor, am filmat așezarea unui rând de solzi. Pentru o activitate cu adevărat integrată, vă recomand să profitați de ceea ce acasă există din plin, dar nu și la școală: timp. Puteți cumpăra un pește cu solzi (crap ar fi bun), să studiați cum și unde sunt așezați solzii, cum sunt orientați și la ce folosesc. În funcție de curiozitatea copilului, puteți trece la studierea alcătuirii interne, cum respiră, cum plutește, unde sunt situate branhiile sau, dacă nu e curios, de dragul proiectului puteți rămâne la solzi.

Instrucțiunile de lipire sunt următoarele: începând de la coadă, așezați pe rânduri bulinele; discurile de hârtie se ating, dar nu se suprapun. Pe următorul rând adăugat, discurile ating nivelul la care se întâlnesc cele de deasupra, acoperind spațiul rămas liber între ele. De preferat să aveți mai multe culori, astfel încât să nu lipiți unul lângă altul doi solzi de aceeași culoare. Când ajungeți la margine, îndoiți sau tăiați discurile pentru a se potrivi cât mai estetic cu putință. Ultimul rând, care se termină înainte de branhii, vă recomand să îl alcătuiți din jumătați de discuri, așa cum apar și în poză. Accesoriile sunt alese apoi de artist, după „gust” puteți folosi ochi mobili sau alte sclipiciuri.

De asemenea, dacă realizați conturul pe carton, puteți decora ambele părți și apoi peștișorii se pot transforma în decorațiuni suspendate pentru camera copilului sau casa bunicilor, să aibă cum să-și aducă aminte de nepoți la toamnă, când se întorc la școală.

Mai susaveți imaginea cu cei doi peștișori și urmează filmulețul demonstrativ, iar de aici puteți descărca modelul printabil.

casa bantuita halloween

Casa bântuită – colaj de Halloween

Săptămâna trecută, la facultate, cu laptopul după mine, mai rezolvam în pauze din sarcinile de lucru în grup pe care le-am primit. Sărind de la una la alta, vorbim de ce anume facem de Halloween la școală, ce idei mai punem în practică, ce materiale avem la dispoziție… M. îmi arată o casă bântuită, că ar vrea să o facă, dar nu are modelul. Cât am mai stat de vorbă, am desenat casa și i-am dat fișierul. Am rugat-o să povestească puțin cum a folosit materialul:

casa bantuita halloweenAm plecat inițial de la ideea că elevii pot realiza singuri un decupaj mai complicat, bineînțeles, la scară mai mică, A4. Dar după ce m-am apucat de lucru pentru planșa model mi-am dat seama că va fi destul de dificil pentru o clasă încă începătoare la capitolul abilităților practice, mai ales tăiat cu foarfeca. Am decis să schimb strategia radical. Am realizat casa pe o planșă din carton, tip afiș (50x70cm) și am decis să o folosesc ca suport la lecția de comunicare în limba română. Intenționam să realizez un mic joculeț de Halloween, împrumutat și adaptat de la colegii de peste ocean, „Ce aud, ce văd, ce (cum mă) simt”.

Jocul începea cu povestitorul, rol preluat de mine, care descrie atmosfera „spooky” ce dăinuia în jurul casei bântuite („Este ora 12:00 noaptea, batem la ușa acestei case înfricoșătoare. Ce aud? Ce văd? Ce simt? Cum mă simt?”). Astfel am reușit să introduc elevii în poveste și până la final nu a mai fost nevoie să improvizez, ci și-au construit singuri dialogul.

Pentru că școala la care predau are program bilingv, aceeași casă a fost folosită și la ora de engleză pentru recapitularea denumirilor camerelor dintr-o casă. Elevii au primit cartonașe pe care scria, de exemplu: „Theres a ghost in the kitchen.”, având ca sarcină să așeze fantoma în bucătărie (după ce camerele au fost stabilite anterior).

Dacă modelul considerați că poate fi adaptat, aveți aici varianta printabilă. M. a decupat-o în cele din urmă liber, pentru că imprimante atât de mari nu există. Ferestrele se pot deschide. Se decupează pe linia continuă și se îndoaie pe linia punctată. Vă recomand să folosiți un cutter de decupaj pentru liniile interioare, iar dacă considerați că este nevoie, biguiți liniile de îndoire cu un ac bont și o riglă.

Aș fi foarte curioasă să știu cum l-ați folosit! Reveniți, vă rog, cu un comentariu sau puneți tag pe pagina mea de facebook.

Mulțumesc!

Colaj: pepene din cercuri de hartie

Colaj: pepene din cercuri de hârtie

Vara aceasta este creativă în felul ei. Dar nimic nu se compară cu momentul în care ai uneltele necesare pentru a pune repede în aplicare ideile. DacoArt și-a îmbogățit colecția cu două unelte foarte utile pentru copii, dar nu numai. Am așteptat-o cu nerăbdare pe Iris să revină din vacanța la bunici și să i le arăt…

Cutterul retractabil a fost primul descoperit în balamucul de pe masă (daa, nu am un copil perfect, toate stau grămadă, mai ales când nu ai nevoie de ele a doua zi, și toamna e departe). Am contribuit și eu la nebunie, căci am deschis coletul pe birou, și au rămas acolo. I-am zis să le caute, și a venit repede cu el în mână, super-încântată. Nu pentru că nu avem cuttere, alte trei modele sunt în cutia mea de unelte, însă acesta se pliază mult mai bine pe nevoile ei. De ce? „Pentru că pot să-l iau la școală!” Lama stă bine ascunsă la interior, și iese doar dacă pui în funcțiune mecanismul retractabil de pix. În plus, lama poate fi schimbată ușor și înlocuită cu rezerva, sau cu un vârf bont, pentru biguire sau embosare. Sunt disponibile în cutiuța cu rezerve, deși copilul a fost convins că au loc în interior undeva, și se schimbă ca prin farmec.

CUTTER CIRCULAR CERCUITORUL DACO CR100Al doilea – cutterul circular. Unealta este de-a dreptul fantastică. Rapiditatea cu care poți tăia cercuri este una de invidiat, mai ales pentru cele mari, și poți rezolva cu el proiecte mai ample. E drept că nu aș vrea să scutesc de decupajul pe linie curbă copiii mai mici, care încă au nevoie de exercițiu, însă eu… mi-l doream de multă vreme. Două dezavantaje are: primul, nu poți tăia cercuri cu diametru mai mic de 8,5 cm, și asta dacă dai lama la minim, dincolo de marcajul de 10cm. Al doilea – lamele sunt cu totul speciale, depinzi de rezerve dedicate. Am tăiat cu el hârtie, carton 180g, și fetru – din cel subțire și foarte puțin pufos. Toamna ce urmează va urma o probă de foc pentru unealtă, sunt foarte curioasă cât rezistă o lamă, pentru că am de gând să-l folosesc intensiv pentru decorurile din clasă.

Ambele unelte se folosesc pe un suport special de tăiat, nu pe mobilă!

Și pentru că a venit vorba de acestea, le-am probat pe un proiect foarte simplu dintr-una din cărțile mele preferate în ceea ce privește lucrul cu copii: Figurine din cerculețe de hârtie. Am căutat un model cu cercuri mai mari, și „de sezon”, așa că vă invit la o felie de pepene „tăiată” de Iris.

Colaj: pepene din cercuri de hartie

Uneltele le-a folosit aproape în direct, căci imediat cum le-a văzut a vrut să le folosească, și, ca să nu stricăm materialul inutil, am și filmat. Nu a existat nicio repetiție, înaintea cercurilor de mai jos a mai tăiat doar 3. Am folosit trei coli colorate, cercuri de 10-11-12 cm diametru, și triunghiulețe negre.

Pentru unelte am pus linkuri mai sus, iar cartea o puteți găsi în librăriile online, aici: elefant.ro,  libris (transport gratuit), librarie.net, emag, BestKids.

Matematica și colajele copiilor

Una din cele mai ciudate lecții de primăvară a fost luna trecută. Ciudată, pentru că în planificare era „Crenguța înflorită”, iar afară era un frig… ploua, și nici mugurii nu au avut curaj să plesnească. Așa că degeaba discutam cu copii de nici un metru despre primăvară, că încă n-o văzuseră, și nici nu cred că și-o aminteau pe cea precedentă!

Aveam la dispoziție doar planșe cu imagini, deși aș fi dat orice pentru o crenguță reală. N-a fost să fie. De ce n-am schimbat planificarea…? Simplu, nu era clasa mea. Din paleta de opțiuni, am ales o activitate de colaj. Nu puteau decât lipi, așa că am profitat la maxim de perforatoarele decorative. Ca să nu fie doar o activitate de lipit, am introdus și elementele de consolidare de la matematică, unde aveau numărul 4.

Am riscat punând materialele la comun. De obicei, nu funcționează. Sunt mici, nu știu să împartă. Însă, dacă eu puneam fiecăruia 4 flori, de unde știam că a numărat corect sau doar a lipit, mecanic, ce avea în farfurie? M-am asigurat că au înțeles exact câte elemente au de lipit, am vrut să facă și corespondența între mulțimi (câte flori, atâția fluturi și melci), dar, în același timp, să îi las să decidă. Le-am pus totuși pe planșă codițele, deși, dacă aș fi avut perforator pentru ele, le puneam tot „de lipit”.

Bine-nțeles că nu au fost toate florile de aceeași culoare, nici fluturii… Uniformizarea și creațiile identice nu sunt pe lista mea, și chiar dacă au apărut probleme, din seria „eu mai vreau o floare violet”, dacă nu mai e… asta e realitatea. Și nu, nu e educație prin frustrare, e pur și simplu o acceptare a realității pe care nu o poți schimba.

Copacii au înflorit, mai mult sau mai puțin. Le-am dat floricele mici, realizate cu un perforator de margine, pentru a exersa prinderea cu cele două degete.  Rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător. Au lipit corect și numărul de obiecte, cu o singură excepție. Copilul nu era obișnuit să respecte o cerință, eu vreau să lipesc singur. Nu a funcționat că poți lipi câte vrei tu, mici și roz, în copac. El le-a vrut pe cele mari.

Soluția, când sunt 20+, e să-l lași, în cele din urmă, în pace. Însă trebuia să am grijă să nu îi influențeze pe ceilalți, care respectau regula matematică. Nu am avut timp să văd dacă e de regulă rebel, sau alta e problema…

Finalul vi-l puteți imagina, dar aproape că nu contează. Drumul până acolo era important.

 

 

 

 

felicitare dantela

Felicitare aniversară cu dantelă

felicitare dantelaToamna se pare că avem concentrația maximă de sărbătoriți în familie, așa că ne punem la încercare talentele. Ultima noastră „realizare” (căci lucrăm în echipă, și eu și Iris), chiar dacă de data aceasta am muncit mai mult eu, este felicitarea cu dantelă.

Am fi vrut noi niște fluturi și pe dantelă, dar am rămas cu nuanțele de albastru în principal, și fluturi ceva mai puțini, că n-am găsit… Am îndoit un carton negru, nu chiar pe jumătate, ci un pic decalat, astfel încât dantelăria albă realizată cu perforatorul să fie vizibilă și la interior. Am lipit pagina cu fluturi, din setul cu coli imprimate.

Pe cartonul alb am adăugat, după contururi, bandă dublu-adezivă buretată, pentru a o suspenda. Am lipit apoi panglica, dantela, și în final fundița, și abia apoi, tot colajul, pe suportul de felicitare. Fundița este realizată din cinci părți: două mari, din care sunt făcute buclele, una mai mică, pusă ca inel, peste bucle, și două cu decupaj în „V”, așezate sub. Le-am lipit cu silipici, să fiu sigură că țin.

Îmi place mult cartonul negru la felicitări, pentru că oferă contrast. În plus, la interior poți face o mulțime de minuni jucându-te cu creion alb, cariocă argintie sau aurie. Știu că mai avem cale lungă până să obținem rezultatele la care visăm (nu mai zic de materiale…), însă perseverăm, și încercăm să facem de fiecare dată o surpriză plăcută celor dragi, mai ales atunci când știm că apreciază lucrurile făcute cu mânuțele din dotare.

Nu vă recomandăm neapărat modelul, ci vă recomandăm să încercați, orice variantă!

coperta geografie colaj Universul

Copertă personalizată pentru caiet

Când copiii au intrat la școală, și manualele & auxiliarele aveau cele mai ciudate dimensiuni, am optat pentru învelirea cu hârtie. Nu sunt deloc adepta caietelor „dezbrăcate”. De vreo 3 ani le învelim în coală albă, și Iris e încântată să le poată decora cum vrea ea. Fie că lipește benzi decorative, fie că desenează sau pune ștampile, are versiune originală pentru fiecare.

Trecerea la gimnaziu nu este ușoară, și adaptarea la o clasă nouă nici atât. Sunt bile albe și bile negre în fiecare zi, profesori pe care îi adoră, și alții cărora le-a prins frica… Dar după prima oră de geografie a venit cu un zâmbet larg… Mami, ne-a dat temă!!! Eu oftez în gând, a avut teme din prima zi, și nu puține, genul acela de teme care nu se mai termină ore la rând… Mă și gândeam, ce temă le-a dat la geografie… Ne-a zis că nu ne trebuie caiet, să ne facem un dosar și să ne personalizăm coperta!!

Așadar, le vorbești copiilor în prima oră despre ce vor discuta anul ce urmează, și apoi, prin „personalizare”, le ceri de fapt să aleagă o idee principală din tot ceea ce s-a discutat. Iris rămăsese la planete sau vulcan, noroc că am găsit printre dublurile din albumul de la Lidl (pe care nu l-am completat… of…) patru planete. Apoi a început distracția. Am scos șabloanele, pe care le aveam din cartea de la Klutz, și încă vreo câteva din cea de la Teora, proaspăt cumpăratele markere cu auriu și argintiu, și, în final, steluțe sclipitoare făcute cu perforatorul de margine și lipite una câte una.

Rezultatul… de vis. S-a oprit din lipit steluțe când i-am zis că lângă Soare nu se văd. La școală am înțeles că doamna a fost foarte încântată. N-au întristat-o decât colegii care au acuzat-o că n-a făcut-o ea… Cum să zică așa?? Se vede că nu mă cunosc… Dincolo, la fosta școală, nimeni nu i-ar fi spus asta…
coperta geografie colaj Universul

Atelier DACO - sub apa

Lume marină, pe și sub apă

Vizita la sediul Adaconi de la Hațeg a avut sâmbătă, ca eveniment central, atelierul, și aici am putut să ne „jucăm” cu cele mai noi produse din colecția DACO. Intră aici și seturile de accesorii creative, dar și uneltele noi. A fost destul de dificil să mă gândesc ce anume să lucrez, și ideile se înlănțuiau, apăreau și dispăreau pe măsură ce mai deschideam un coșuleț…

Proiectul a început să se țeasă de la setul de Luminători (cod AD095), cu norișori, stele, soare, lună. Norișorii mi-au plăcut cel mai mult, și prima tentație a fost să fac, în sfârșit, colajul cu norișori și curcubeu… dar parcă era prea simplu, și, cum musai voiam nori… trebuia peisaj. Dar mi-au plăcut mult și peștii din setul de Sub apă (cod AD121), și de aici s-a decis: facem tablou în secțiune… când să unesc cele două cartoane, mi-am dat seama că pot să fac tablou 3D. Era însă nevoie, ca să realizez „cutia” pentru acvariu, de îndoire rapidă, pe unghi. Așadar, s-au făcut utile plăcile de biguire, (cod PB002 și PB001), atât cea mică, cât și cea mare. Cu cea mică am îndoit la 45 de grade două cartoane tăiate A5 cu trimmerul (TR04), și le-am lipit de cele două de bază, pe post de contraforți.

Atelier DACO - sub apa

„Luciul apei”, suspendat, este realizat tot din carton, pe care l-am lipit de fața verticală cu bandă dublu-adezivă buretată (BA318), pe care, pentru valuri, am lipit carton ondulat (cod AD028). Am început cu lumea „de deasupra”, am decupat repede niște munți, un vulcan, am lipit norișorii… culmea, în timp ce dezlipeam tacticos folia de pe ele, mi-am dat seama că, deși mă „joc” cu seturile DACO de ani buni, de fapt de fiecare dată i-am lăsat pe copii la această etapă… și e atât de amuzant și relaxant…

Am decorat insula cu palmieri din setul Caraibe (cod AD116), dar tot aici mai sunt corăbii, timone, ancore și lunete. Am ales să pun doar trei corăbii, și m-am gândit la cele trei cu care Cristofor Columb a plecat spre America: Santa Maria (singura care s-a și întors), Pinta și Nina.

Sub apă nebunia a continuat. Algele sunt realizate tot din carton ondulat. Aș fi trecut pe quilling, dar a fost momentul în care i-am înțeles pe copii ce simt în momentul în care îi anunț că mai au 10 minute până „se sună”, și acel disperat încă puțin, doamna… Așa că algele s-au făcut repede, peștii atașați cu autocolant. Balena mi-a plăcut enorm, am jupuit folia doar pe mijlocul ei și am lipit-o pe muchie. Am mai pus Floricele (cod AD018) pe alge, diamante mari (cod AD184), și am strecurat și un monstru marin din setul de Marțieni (cod AD194). Am improvizat repede un cufăr, pierdut în adâncuri, umplut cu confetti și orice altceva sclipea pe masă, stelele de mare sunt din setul cu norișori.

Atelier DACO - sub apa

Cât timp eu îmi făceam de cap cu peisajul, Iris era alături, lucrând, de la zero, o corabie. Mi-a plăcut enorm cum a decupat, și cum, trăgând oleacă cu ochiul – deși ea zice că eu m-am uitat prima dată la ea, nu ea la mine (știu că nu m-am uitat!), am mers cam pe aceleași seturi și idei. Ea a terminat mai repede, a decis să pună pe corabie pirați, vânători de balene (săgețile roșii vânează peștele), și pe insulă o comoară.

Atelier DACO - sub apa

Dacă am transformat sau nu joaca în artă, așa cum este și sloganul DACO – rămâne se judecați voi. Însă noi ne-am distrat de minune!

În curând, când va fi gata noul site DACOmag.ro, voi completa articolul și cu linkuri către produse.

 

 

Colaj din frunze de toamnă - piese tangram

Tangram și colajele cu frunze de toamnă

Colaj din frunze de toamnă - piese tangramIdei pentru colaje cu frunze de toamnă sunt o mulțime, dacă mă gândesc, una din cele mai „piratate” teme de la mine de pe site este chiar pe această temă, realizată de prima generație de Năzdrăvani. Nu puteam să las să treacă toamna fără să ne jucăm un pic (mai mult) cu frunze… așa că pentru săptămâna ce urmează provocarea lansată năzdrăvanilor, dar și părinților lor, este un pic mai altfel.

Trebuie să confecționeze din frunze piesele jocului de Tangram și apoi să le transforme în colaj. Modelele sunt foarte multe, sunt și aplicații de mobil cu jocul (extrem de interesante, chiar dincolo de piesele clasice), care pun la încercare imaginația, vederea în spațiu și cunoștințele geometrice.

Colaj din frunze de toamnă - piese tangramPentru cei mici, jocul poate fi îmbinat cu unul de geometrie, având trei forme: pătrat, triunghi, paralelogram (deși acesta nu este în programa de grădiniță). Se poate completa cu compararea triunghiurilor – mai mic, mai mare, la fel. În plus, aveți și lecția de abilități practice,încadrată și la tema de toamnă. M-am jucat și eu, am tăiat frunzele, însă cum acuarelele nu-mi sunt în apropiere, am completat decorul cu ajutorul calculatorului. Sper că vă place ideea, și o veți pune în practică!

Îmi pare rău că nu am adunat frunze de mai multe culori, să pot realiza elementele mai bine. La bărcuță nu mi-am dat seama ce culori am nevoie, ar fi mers cele de stejar, gata uscate, că sunt maro. Pentru casă am tăiat piesele de acoperiș din frunze roșii.