Somnoroase pasarele - colaj

Somnoroase păsărele-colaj pentru pici

Timpul planificat la școală nu mi-a mai permis să inserez încă o activitate pentru ziua de 15 ianuarie, dedicată lui Eminescu, dar deja încolțise ideea și am lăsat-o să crească. Apoi, am strecurat proiectul, „în teste”, la afterschool, să văd dacă poate fi realizat la clasa pregătitoare.

Cu multă răbdare (și multă cicăleală), au reușit. Le-am pus întâi în față cartoanele bleumarin, explicându-le că, dacă vor să iasă cu adevărat atrăgătoare, trebuie să decupeze cât mai bine, ca să nu se vadă alb în contrast cu fundalul. Și le-a ieșit binișor, mai ales că s-au încadrat și ca timp, în 45 de minute.

Așadar, dacă sunteți în căutare de idei, recomandarea acestui an este adaptare pentru prima strofă a poeziei.

Somnoroase pasarele - colaj

Etape posibile de lucru:

Întâi de toate, descărcați fișierul de aici. Apreciez dacă, în cazul în care vreți să recomandați proiectul, nu trimiteți pdf-ul, ci linkul la articolul de față. Așa este corect și demonstrați respect pentru munca depusă.

Apoi, aveți nevoie de materiale și unelte.

  1. Dispuneți de imprimantă color: printați la alegere paginile care includ toate elementele, fiecare copil primește câte una, decupează și asamblează după model. Dacă considerați că ei sunt prea mici, puteți printa pe carton de culoare închisă pagina 4 cu cele două rămurele, asamblarea va fi mai ușoară. Dacă nu aveți carton închis la culoare și nu faceți economie la toner, puteți printa pagina 3.
  2. Nu dispuneți de imprimantă color, dar aveți hârtie colorată. Studiați cu atenție paginile fișierului atașat și printați, pe rând, elementele pe hârtia potrivită. Sunt aranjate cât mai economic, dar e nevoie de puțină răbdare și organizare pentru a pregăti pachetele individuale cu numărul potrivit de elemente.
  3. Nu dispuneți de imprimantă color, nici de hârtie colorată. Puteți printa pagina 5, câte una pentru fiecare copil, ei colorează elementele după model, apoi le asamblează și lipesc. Pentru înlocuirea cartonului de fundal, pot picta cu cerneală o coală albă de hârtie.

Recomandări:

  • Utilizați un carton-suport cât mai închis la culoare. Nu aș zice chiar negru, însă pe un albastru mai deschis trebuie folosite modelele de păsări roșii sau violet incluse în fișier. Pe colajul de test făcut de mine am aplicat cerneală (peste carton albastru) pentru a obține un contrast satisfăcător. Pentru copii am avut la after carton mai închis (celelalte realizate de ei), pe care am printat direct rămurelele.
  • Există detalii „bonus”, pentru copiii mai rapizi (trei stele în plus, paiele de pe cuib).
  • Stabiliți cu ei, la început, ordinea în care trebuie lipite elementele. Altfel vă treziți că pasărea doarme pe lângă cuib. În acest sens puteți folosi pagina cu etapele de lucru din pdf. Am observat la clasa mea că activitatea se desfășoară mult mai repede și mai eficient dacă au un „ghid de asamblare” disponibil și e păcat, având tabla smart, să nu o folosesc.

Să aveți spor!

(Și dacă aveți și timp, îmi puteți lăsa ulterior un mesaj despre cum s-a desfășurat proiectul, dacă recomandați îmbunătățiri pentru scenariu.)

 

Macheta Craciun accesorii Daco

Tablouri de Crăciun cu accesorii autoadezive Daco

De când am vrut să fac ceva amuzant de sărbători și m-am trezit că produsul dorit nu mai era pe stoc în cantitate suficientă, pregătesc din timp cele câteva proiecte cu tematică de Crăciun. Din timp însemnând după ce începe școala, ca să nu existe nici cea mai mică posibilitate de eșec! Așadar, după ce ne-am liniștit cu începutul de an, am luat la scărmănat site-ul de la Daco, să văd ce ofertă există.

Știam de șoseta de Crăciun, pe care am lucrat-o cu fiecare serie sau imitat-o când nu mi-am permis-o, apoi am considerat pretabil setul cu Moș Crăciun cu pom-pom. Dar făcea cu ochiul și un set amestecat de abțibilduri din spumă, imprimate sau simple, cu șosete, cadouri, brăduți și-un Moș pe schiuri care puteau fi combinate în mai multe proiecte. Cum cele trei șosete diferite se legau parcă de la sine de un șemineu, am introdus pe comandă și șapte seturi, cu suficiente elemente pentru toată clasa.

Pentru început, am scanat la dimensiune toate piesele, să am cât de cât idee cum să le compun pe o coală A4, apoi am trecut la treabă. Întâi pe calculator, apoi am început, cu ghilotina, să tai toate piesele necesare. Unele erau la fix, pe dimensiune, altele trebuiau potrivite cu foarfeca, după comparații în timpul lucrului.

Primul tablou: interior de sărbători, în Ajun de Crăciun

După ce am pus piesele cap la cap și am realizat că nu e deloc simplu, am ezitat nițel. Dacă nu se descurcă? Multe straturi, multe elemente, greu de explicat și ținut pasul cu mulți copii simultan. Dar orice imposibilitate e o posibilitate pe care nu ai descoperit-o încă. „Secretul” a fost în mâna zmeului, adică buzduganul trebuia aruncat în poartă cu mult timp înainte.

Prima dată am făcut tabloul meu, pe care l-am atârnat pe sfoara-expoziție din clasă aproape imediat după ce a început modulul al doilea. După multiple exclamații din seria ce-minunat-facem-și-noi, au început să studieze „problema”, unii să vină chiar cu întrebări despre etape, care e prima, ce e important, cum se personalizează.

Apoi a urmat partea interesantă pentru mine, tăiat cu ghilotina piesele necesare sau tipărit la imprimantă acolo unde necesită decupaj. A treia etapă am rezolvat-o în echipă, cu cei care rămân să meargă la afterschool. I-am mobilizat să compunem seturile, pe bănci, fiecare având grijă să adauge, sub coordonarea mea, o anumită piesă într-o folie de plastic. Și când toate au fost gata, așteptau cu sufletul la gură „ziua cea mare”.

Pe lângă explicații și demonstrații, am pregătit și o „rețetă” pe care am afișat-o pe tablă.

Am detaliat proiectul pas cu pas, cu ajutorul acesteia, apoi am revăzut lista, am răspuns la întrebări și am trecut la lucru. Cărămizile au fost o provocare, cred că mai încercăm, însă în general nu m-au solicitat decât pentru a identifica o anumită piesă. Discuțiile între ei erau din seria: eu sunt la pasul X, tu unde ai ajuns? 

Macheta Craciun accesorii Daco

Macheta Craciun accesorii Daco

La discuțiile finale, pe lângă aprecierile la adresa tablourilor, i-am întrebat dacă li se pare ușor sistemul acesta de lucru, cu etapele expuse pe tablă. Au fost câteva comentarii că le place mai mult cu film, dar este ușor și așa, că văd mereu ce urmează să facă. Și pentru că repetiția e mama învățăturii, a urmat al doilea proiect.

Vizita Moșului la ușă

Proiectul inițial nu îl includea pe moș, care nu avea sanie, ci schiuri. Ei au văzut o machetă, dar când m-am apucat să pregătesc piesele, m-am răzgândit și am schimbat modelul, precum și dificultatea proiectului, lăsând mai multe piese la cheremul îndemânării lor.

Macheta Craciun accesorii Daco

O altă problemă a fost că, răcită cobză și chiaună de la atâta tuse, am uitat să cotrobăi prin dulap după carton maro – ceea ce oricum erau slabe șanse să găsesc. Nu am luat nici măcar roșu, pentru acoperiș. Vineri, 13! Nimic special… Așa că duminică, după ce îmi revenisem cât de cât și pregăteam lecțiile pentru săptămâna următoare, am realizat că am acasă numai culori alese pe sprânceană. Însă la școală nu aveam timp să tai eu atâtea piese, trebuia să mă mulțumesc cu ce rămăsese de la nai și celelalte proiecte.

Printre provocările proiectului au fost țurțurii, care în multe cazuri au devenit franjuri. Nici troienele de zăpadă nu au fost foarte ușor de realizat. Acoperișul însă le-a pus capac. Deși era lung de 30cm, cât coala, și trebuia potrivit, în unele cazuri abilitățile de măsurări non-standard lasă mult de dorit. Măcar am văzut unde mai e de lucru și ce probleme mai pot rezolva, din mers, până la primăvară, când ajungem și la lecția despre unitățile de măsură.

La final, pentru că timp aveam, din ce a rămas de la troiene, am decupat cu perforatoarele fulgi de nea, să înviorăm un pic peisajul.

Macheta Craciun accesorii Daco

Cu mici excepții, care, sunt sigură, doar cu un adult unu la unu ar fi avut total alt rezultat, tot ceea ce se vede au lucrat singuri, așa cum au înțeles și cum s-au priceput. Sunt multe de analizat, dar în primul rând e de lăudat că au respectat foarte bine ordinea pieselor. Se descurcă bine cu elemente predecupate, deși încă nu am aflat de ce în 1.2 a tăiat din fereastră. Trebuie să mai discutăm și despre fenomenele meteo, căci nu poate ninge doar pe o parte a casei.

Una peste alta, sunt foarte mândră de ei! Isprăvile lor la clasă le puteți vedea pe instagram, pe hashtag-ul #inimioarelapregătitoare2024.

 

 

 

Colaj cu pomișori răsuciți

Copaci în culori de toamnă

Dacă mi-aș dori ceva, undeva în capul listei ar fi o casă undeva pe o coastă de munte. Cred că acolo n-ai putea să te simți rău, pentru că toamna ar avea darul să-ți încarce bateriile pentru tot anul cu nebunia ei de culori. Dacă aș vrea acum ceva, după o lună de școală, ar fi să zac acolo pe o terasă, cu o carte în mână, ascultând vântul și sorbind culorile.

Însă asta e, sunt în București, inhalez cu spor gazele de eșapament și suport cu stoicism în autobuz nebunia din ce în ce mai evidentă a unui oraș scăpat de sub control. Nu e călătorie să nu mă întreb dacă, totuși, nu mai adună nimeni toți țicniții de pe străzi.

Mi-am pregătit în schimb propria toamnă în colțișorul meu de lume și m-am bucurat în liniște de ea. La câți copaci am făcut, am pentru o întreagă pădure și cam „ajunge”, că o să sfârșesc împădurind și ce s-a tăiat aiurea din munții noștri.

Colaj cu elemente predecupate

Trăiască perforatoarele decorative și exercițiul fizic intens de apăsat, căci altfel n-o scoteam la capăt cu proiectul. Plus ultimele livrări de la eMag, perfecte cutiile lor astea noi, au ditai capacul care poate fi tăiat frumos cu ghilotina. Aveam ceva emoții cu proiectul, care s-au dovedit foarte justificate.

Întâi, pentru acces la materiale, am pus băncile câte 4. Au ieșit grupurile în spațiul disponibil, însă bucuria lor a fost fără margini, dorința de a folosi la comun – foarte mică, așa că a rezultat o hărmălaie maximă. Aracetul a curs în valuri, la propriu, valuri amestecate cu frunze pe suport, că unele colaje au stat la orizontală o zi ca să poată fi apoi expuse.

Și, în ciuda grămezilor de frunze, au fost foarte zgârciți cu adăugarea lor pe colaj. Oricum, nu câte una, cum speram eu!

M-am bucurat că, de bine, de rău, au respectat aproximativ ordinea elementelor, acolo unde nu le-au pus unul lângă altul, că na, le doare dacă se suprapun. Agățătoarea, în schimb, a fost prea puțin pentru orientare, cred că trebuia să pun și ața.

Colaj cu pomisor de toamnă, folosind perforatoare decorative

 

Colaj cu pomisor de toamnă, folosind perforatoare decorative

Pomișor din materiale reciclate

Aici a fost complicat. Din experiența anilor trecuți, am strâns cutii să decupez eu discurile de carton pentru coroană. Asta doar așa, preventiv, de când centimetrul s-a dovedit în trecut o unitate de măsură non-standard.

Am dat mesaj părinților cu o săptămână înainte să aibă un tub de carton de la hârtia igienică, menționând să nu fie alb. Nu de alta, dar cele care se dizolvă nici nu stau în picioare. Hârtie creponată am la școală din cea de acum 7 ani, nu era nevoie, aracet avea fiecare în cutia lui.

Culmea, deși mă așteptam la proteste, că e migălos, că nu au chef de mototolit hârtia, a mers minunat. Cele aproape 20 de minute de lucru au fost extrem de productive, pădurea s-a ridicat foarte repede. Cât lipeau ei, eu am crestat „trunchiurile”, ocazie cu care am descoperit unul colorat foarte frumos cu carioca, uniform. Deși nu am cerut, am aflat că „mami l-a colorat, ca să fie frumos”. O să mai am de lucru la explicarea amestecului părinților acolo unde nu e cazul. Dar apreciam dacă ar fi colorat copilul, cu același motiv.

Versiunea 3, copac din Pădurea Letea

Dacă aveți o vârstă „considerabilă”, vă mai amintiți lectura cu Pădurea Letea dintr-unul din manualele de primar. Partea cu crenguțele răsucite a rămas undeva, adânc îngropată, iar când am văzut proiectul pe pinterest nu m-am abținut.

La școală însă, după copacii pictați, plus cele două de mai sus, nu mai puteam adăuga încă unul, trei ajunge. Așa că am păstrat ideea pentru afterschool, unde marea provocare e să îi țin ocupați (și într-un mod plăcut) pe cei mici. Am fost foarte mulțumită de rezultat, mai ales că doar le-am explicat, cu câteva fâșii, ce vreau de la ei, fără să le arăt produsul final.

Colaj cu pomișori răsuciți

Atât cu copacii, chiar nu-mi mai propun niciunul, sunt atâtea idei de pus în practică și mă bucur enorm că am cu cine să le realizez. Cu mici excepții, ca în orice clasă, văd că le plac provocările și se străduiesc să fie la înălțime.

colaj cu seminte, flori de toamna

Adio, Toamnă! – colaj cu semințe, frunze pictate și alte idei

Ultimele teme dedicate toamnei în acest an au fost cu elemente din natură. Nu știu dacă am mai spus, dar ador faptul că pandemia ne-a forțat să fim un pic „altfel”. Faptul că adaug în platformă cu o săptămână înainte necesarul pentru clasă, cu liniuțe și explicații, ajută enorm ca la activitate să am ce trebuie.

Să nu credeți că toți au, mereu.

„Doamna, am uitat să verific!”

 „Păi… când ți-ai făcut ghiozdanul, nu ți-ai amintit că ai arte?”

„…”

Eu ce să înțeleg? Că temele nefăcute, caietele lipsă, materialele nepregătite, de fapt înseamnă că la prânz ghiozdanul e aruncat după ușă, de unde pleacă la școală a doua zi, neatins… Doamne, și cum  mă mai stresa tata acum patru decenii, în fiecare seară: Ți-ai făcut ghiozdanul pentru mâine? Ai tot ce v-a cerut? Ca să  nu mai zic că mă punea să verific în fața lui, cu orarul lângă, până m-am obișnuit!

Revenind…

Antepenultimul proiect a fost o felicitare cu frunze.

Am vrut să testez noua mea jucărie de decupat și le-am pregătit un kit de felicitare, format din suportul gridat și frunzele necesare. A fost un experiment și pentru a utiliza la clasă pătrățele dublu-adezive, ca să montăm în relief. Mă gândesc la efectul acesta pentru viitoarele felicitări (de Halloween am pus eu, acum i-am lăsat pe ei). Pentru că mai voiau frunze, le-am dat perforatoarele, să își producă necesarul. Uitasem că am și ghindă și au adăugat ei, făcând ghindele din frunzele uscate pe care le aveau la ei.

Una peste alta, trebuie să fiu atentă, căci au uitat cum „se deschide” corect o felicitare, iar mesajul a redevenit, pentru unii, o necunoscută… Și nici „cum vă place” nu e o idee bună… prea mult sclipici, prea multă dezordine pentru gustul meu.

Felicitare cu frunze de toamnă

Penultimul proiect a fost pictură pe frunze.

Am văzut pe net niște modele superbe și le-am arătat și lor. Asupra temei au decis singuri. Condiția a fost să nu folosească apă, ci doar pasta din borcănașe, nediluată. „Ce bine că am frunză mare!” Am zâmbit… le cerusem să aducă o frunză mare (cât mai mare!) presată și uscată. Nu e greu să urmezi indicațiile…

frunze pictate

Ultimul proiect mi se pare cel mai greu, ca migală: colaj cu semințe.

A fost proiectul la care, din motive extra, eu am fost și foarte supărată pe ei, nu i-am lăsat să unească băncile și să lucreze în grup, așa că fiecare a fost nevoit să se descurce cu ce-a adus de-acasă. Surpriză, mulți n-au adus nimic. Dar nimic! Și cum nu eram destul de necăjită, am mai auzit „eram sigur că găsesc să împrumut!”, moment în care le-am reamintit că nici greierașului din „Baladă” nu prea i-a ieșit calculul, a rămas fără… grăunțe!

Bineînțeles că nu ne-am încadrat într-o oră, a rămas să terminăm a doua zi. („Doamna, să le încuiați în dulap, să nu ni le strice ăia mari!” – trist, tare trist!)

Am continuat și au ieșit minunățiile de mai jos, iar eu m-am gândit cu nostalgie la proiectele (de acum un deceniu și mai bine) ale năzdravanilor, aici, pe site.

colaj cu seminte, flori de toamna

Printre cerințe a fost și ca numărul de flori să fie impar, iar vaza să fie decorată.

Am încheiat sezonul de toamnă, declar așadar deschis sezonul de sărbători! Și abia aștept, căci am pentru ei câteva surprize, pregătite cu ajutorul părinților din asociație.

Oameni de zăpadă din discuri demachiante

Colaj de iarnă: Oameni de zăpadă din discuri demachiante

Prima oră de arte și abilități la școală, după „marea reîntoarcere“ a fost un pic altfel, sau cel puțin așa am simțit-o eu. Am păstrat din online cât am putut din părțile bune ale organizării orei și trebuie să spun că am constatat cu mare plăcere că realitatea este, în cea mai mare parte a cazurilor, cea pe care am văzut-o și prin camera web. A meritat, spun eu, să insist atât de mult ca cei mici să lucreze singuri, și poate și pentru că au mai crescut, s-au descurcat de minune singurei.

Am păstrat…

… modul de a organiza activitatea. Cu 3-4 zile înainte adaug pe Classroom lista de materiale necesare și lămuriri, dacă e nevoie. La acest proiect, mi-am prins puțin urechile cu silipici, înțeles sclipici, dar bine că s-a rezolvat! Pe lângă alte materiale, vreau să îi obișnuiesc și cu alte tipuri de adezivi. Hârtia o lipim cu lipici solid, dar pentru materiale textile sau de altă natură, lipiciul pe bază de silicon este mult mai potrivit decât aracetul, care se usucă mai greu.

… și modul de prezentare al modelului, prin intermediul camerei web. Având și copii în online, și în clasă, împușc doi iepuri dintr-un foc, însă nu numai asta. Oricât m-aș strădui eu să prezint în fața lor, este dificil să lucrez pe verticală și mai ales greu de văzut chiar și din ultima bancă, cu toate detaliile. Așadar, pentru a fi la fel de ușor de urmărit de toată lumea, am conectat camera web la calculatorul de pe catedră, la rândul lui legat la proiector și cu sharescreen pe întâlnirea Meet de pe tabletă cu cei online și am demonstrat modul de lucru.

Oameni de zăpadă din discuri demachiante

Varianta B este să filmez eu acasă realizarea produsului, însă apelez la aceasta doar când procesul este unul de durată – mult de decupat, de exemplu – și pot mări viteza de redare a filmului, astfel încât demonstrația să dureze maxim 2-3 minute.

Ce e greu cu toate restricțiile e că nu te poți duce să îi ajuți și nu poți face schimb de materiale. Înainte tranzacționau diverse accesorii și proiectele deveneau unele de grup. Acum… fiecare lucrează cu ce-și aduce.

De ce nu ne-ați spus ce facem azi?

O altă serie de proteste a vizat caracterul „secret“ al proiectului. Deși îmi place mult să le punem pe bancă și să ne gândim împreună ce am putea realiza – uneori mai greu de ghicit – de data aceasta au susținut cu tărie că, dacă le spuneam că e om de zăpadă, ar fi luat și aia, și ailaltă, sau alt tip de material. Le-am spus că viața nu ne provoacă mereu cu tot ce trebuie la îndemână, trebuie să învățăm să ne descurcăm și cu ceea ce avem, chiar dacă nu suntem mulțumiți. Și atunci improvizezi, găsești o altă soluție, la care probabil nu ai fi apelat dacă ai fi avut nu-știu-ce considerai tu mai util în rezolvare.

Consider că s-au descurcat fantastic. Generația aceasta nu încetează să mă uimească, deși vitregită de contactul uman încă de la pregătitoare, crește tare frumos! Mai jos oamenii noștri de zăpadă, cred că primii pe care îi realizez cu o ninsoare liniștită la fereastră. Când am coborât în curte, cu colajele în mâini, comentau: Doamna, acum avem și fulgi de-adevăratelea pe colaj!!

Oameni de zăpadă din discuri demachiante

ratusca hârtie

O rățușcă de decor

Vacanța intersemestrială a fost una extrem de aglomerată. Am fost mai mult decât convinsă că nu ne vom întoarce la școală și am decis ca, măcar pentru perioada ce va urma în noiembrie, să le pregătesc copiilor câte o mapă cu materiale care să ne ușureze munca online. Până miercuri mi-am petrecut vacanța schițând lecțiile, pregătind materialele necesare, am printat undeva pe la 800 de copii și joi dimineață am pregătit 21 de mape. Părinții au venit și le-au preluat, au făcut echipă, s-au ajutat între ei și luni dimineață, cu o excepție, toți aveau materialele și erau gata de lucru. Am stat singură în clasa aproape înghețată, cu băncile lipite și împărțind foi și am simțit același gol ca în acea zi de martie când nu știam ce să le mai dau copiilor de la școală… Mă gândesc adeseori la acea ultimă zi „normală“ și cred că mă voi mai gândi de multe ori…

Cel mai greu de organizat în general sunt orele de arte și abilități. Încerc să fie totul cât mai simplu, alcătuiesc o listă de materiale, o adaug pe Google Classroom măcar cu două zile înainte astfel încât fiecare părinte să aibă timp să le pregătească. Dacă am fi mers la școală, ar fi trebuit ca toate cele necesare să se afle de seara în ghiozdan, iar acum – pe birou, în așteptarea activității. Însă… Văd cu tristețe când pun din nou lista pe ecran la începutul orei, să verificăm dacă avem tot ce ne trebuie că, pentru unii, abia atunci începe căutarea materialelor. Nici educatorilor și nici învățătorilor nu le e ușor, la clasă, momentul în care trebuie să pregătească, pentru fiecare copil, castronașul cu materiale, dar o fac, pentru tot colectivul, și mulți dintre ei chiar din banii proprii. De multe ori, când lucram la școală și dădeam lista cu necesarul pentru activitate, ceream dacă se putea și nu era un efort prea mare, în plus. Ne trebuia o castană? Ceream două, veneau cu trei și așa sigur aveam și pentru copiii ai căror părinți erau mai puțin preocupați.

Cu noile reguli de distanțare impuse toamna aceasta, când nu mai aveam voie să transmitem obiecte de la unul la altul, am avut deseori ocazia să ridic din umeri. Doamna, eu n-am… Doamna, mama a uitat…. Doamna… Și, dacă altădată nu te lăsa sufletul și găseai cum să împarți ceea ce aveai ca să lucreze toți, acum nu mai e nicio soluție și trebuia să îi lași să se uite. Nu mi-am închipuit însă că voi fi în aceeași situație și în varianta online, să nu aibă ce le trebuie…

Proiectul „Rățușca“ a avut ceva mai mult succes, copiii au fost pregătiți și lucrurile au mers destul de bine. Am pregătit filmul și am explicat fiecare etapă, apoi a trecut fiecare la lucru. Microfoanele închise, muzică pe fundal, și în vreo jumătate de oră cam toate rățuștele erau gata. Erau drăgălașe și atârnate în fața camerei, chiar dacă nu le vedeam prea bine, dar pozele primite după au strâns multe zâmbete, mai ales pentru modul în care au fost fotografiate.

ratusca hârtie

Dacă vă place, proiectul a fost pregătit folosind numărul 42 al colecției Idei creative, Ornamente din hârtie și mărgele termoadezive, cu un pic de intervenție din partea mea. Am adăugat discurile demachiante pentru a o face mai pufoasă.

Colaj tangram cu frunze uscate

Ora de arte la școala online – colaj tangram cu frunze uscate

Săptămâna aceasta cred că a fost prima dată când am stat în regim sincron cu copiii la ora de arte. Anul trecut, la clasa pregătitoare, preferam să scriu detaliat toate explicațiile și să îi las să lucreze sub coordonarea părinților fără să stea lipiți de ecranul calculatorului, atunci când aveau timp și materiale. Însă… îmi asumam să cred pe cuvânt că ceea ce primesc eu ca feedback într-o fotografie este și ceea ce copilul a lucrat singur.

Acum, la noua școală online, se pare că e mai important să rezolvăm „prezența“ cantitativ și să stăm lipiți de ecran și noi, și copiii, să merităm salariul. Aș fi mutat asincron mai multe activități ca să pot să organizez activitatea pe grupe, însă… nu, trebuie să stăm pe ceas. Și acest „ceas“ este relativ, căci niște genii au considerat că lecția se poate condensa cu o baghetă magică și să încapă în 30 de minute. Chiar și online, nu poți galopa printre etape, ca să nu mai pun la socoteală timpii morți în care aștepți să deschidă fiecare microfonul și să răspundă… Așadar anul acesta nu pot decât să mă bucur că orele profesorilor sunt, cu o excepție, ultimele în orarul clasei mele și mă pot organiza cât de bine pot. Mi-am spus că mai important decât să-mi fac „ora“ este să-mi desfășor lecția cum se cuvine.

Revin la ora de arte. Când o organizezi la școală, îți iei de cele mai multe ori măsuri de prevedere, nu te bazezi pe nimeni prea tare. Teoretic ar trebui ca fiecare să vină cu ce trebuie pentru proiect, dacă lista e dată cu ceva timp înainte. Iar toamna e cel mai greu, dacă ceri cumva să fie adunate ceva materiale din natură. Nu mi s-a întâmplat niciodată, în atâția ani de zile, să am 100% materialele cerute. Mereu a fost cel puțin un copil, dacă nu mai mulți, care să „uite“. Cum la matematică abia am încheiat capitolul de geometrie, am zis să profit și să mai sistematizăm un pic. Am dat cu o săptămână înainte mesaj părinților că vom avea nevoie de frunze și i-am rugat să le adune încă de atunci și să le pună la presat între file de ziar – a-tot-prezentele pliantele publicitare de la intrarea în bloc. Era nevoie să stea drepte și să se usuce cât de cât până vineri. Era minunat dacă găseau și mai multe culori de frunze.

Nu am dat niciun indiciu despre ceea ce am de gând să propun. Deja tot „suspansul“ despre ce facem la școală nu mai există la ora de română, unde se uită înainte ce literă urmează să învățăm, așa că măcar acolo unde se mai poate, mai păstrez nițică curiozitate. Totuși, intrarea în scenariu roșu a schimbat planurile, așa că am adăugat încă de seara tema pe clasa online:

Pentru mâine la arte vor avea pregătite:
– frunzele pe care v-am rugat să le presați de weekendul trecut;
– lipici, de preferat o formă lichidă (aracet, lipici lichid, cel solid doar dacă nu e altă variantă);
– o coală albă de hârtie;
– jocul de tangram;
– foarfecă;
– o ceșcuță cu gura nu prea mare, să desenezi cercuri cu ajutorul ei;
– o cariocă neagră mai subțire, dacă nu – markerul negru.

În naivitatea mea m-am gândit că, dacă veneau la școală, le-ar fi pus frumușel de seara în ghiozdan. În acest caz, pe birou. Dar… în pauza de dinainte de oră, când am pus pe ecran lista cu necesarul, pentru mulți era o noutate. Exceptând frunzele. A început o goană nebună prin casă, împreună cu părinții, să le adune. Sau copilul buchisea lista din fața ecranului și striga, precum iedul lui Octav Pancu-Iași, „mama, vreau și…“. Am crezut că strategia listei date de cu seara va fi de folos. Sunt în căutarea altei idei… mai bune și cu efect mai sigur.

Proiectul pe care îl aveam în minte are ceva vechime, l-am realizat mai demult pe site cu copiii și știam că pot ieși lucruri grozave. Le-am arătat colajele mele model și apoi le-am lăsat pe ecran, toată ora, câteva montaje amuzante realizate cu piesele de tangram. Acolo unde jocul de tangram nu a mai fost de găsit, au combinat singuri alte forme geometrice.  Am explicat cum lucrăm, mai ales că, în funcție de tipul de lipici (lichid sau solid) se schimba procedura. Primul îl puneam pe frunză, al doilea întâi pe hârtie, ca să nu rupem frunza. Tirul de întrebări nu a fost prea lung. Ce facem cu ceșcuța? – Dacă termini și peisajul tău are nevoie de completări, o folosești să decupezi un disc. Putem desena și cu creionul? – Nu, se rupe frunza, conturăm cu carioca, căci e mai moale.

Dar cea mai tare întrebare a venit la final: Dacă am uitat să adun frunze, eu ce fac? A fost momentul în care speranțele mele că am făcut ce trebuie pentru a pregăti activitatea s-au risipit. Odinioară, la școală, pentru aiuriți iresponsabili rezolvai cerând câte-o frunză de la unul sau de la altul care au strâns mai multe. Anul acesta, cu noile reguli, nu mai ai voie să faci schimb de obiecte. Dar când sunt acasă? N-am avut nicio idee. Ce să-i spun?! Să plece repede să ia trei frunze din fața casei?! Dacă era singur acasă?! Să mă întreb dacă în cele 15 minute aproape în care „ne-am pregătit“ aveai timp să iei ceva pe tine și să alergi repede, părinte, în curte? Chiar nu știu.

Am trecut la lucru. În fața camerei, cu microfoanele oprite, am pus muzică pe fundal și mă uitam la ei cum lucrează. Îmi mai dădeam seama după expresia lor că e o problemă, mai opream sunetul și vorbeam. La fel cum vedeam foarte bine unde copilul nu lucra singur, deși am insistat să nu fie ajutat. Nu era nimic nou, nimic dificil, să desenezi conturul unei piese, să decupezi și să lipești. Am spus o dată, m-am asigurat și că a auzit și cine trebuie și am privit aproape jumătate de oră cum nu contează că toată clasa vede cum încalci o regulă. La finalul orei i-am rugat pe fiecare să ridice tabloul să văd și eu ce a lucrat și în linii mari s-au descurcat onorabil. Am întâmpinat și proteste, că „nu e gata“, mai vrea să coloreze și să mai pună ceva, așa că am notat provizoriu lucrările și le-am dat voie să continue după-amiază, urmând să urce poza pe platforma online să văd finalul. Pentru unii migală, pentru alții grabă, dar au lucrat.

Colaj tangram cu frunze uscate

Nu știu dacă pățiți și voi, dar mi-au „dispărut“ doi copii. Nu mai răspundeau, deși fuseseră peste zi la activități, nu am văzut nimic din ce au lucrat, nu au trimis mai apoi nicio fotografie. Plus că mă așteptam ca și copilul care nu s-a pregătit pentru lecție să recupereze cumva activitatea în cursul după-amiezii și să urce o imagine. Ei bine, nu.

Așadar cu toate acestea nu am nici cea mai mică idee cum aș putea să responsabilizez clasa, cum să fac să fie clar că totuși nu ne jucăm de-a școala și că, în cele din urmă, evaluarea trebuie să fie corectă și să nu să-i mângâie pe fiecare pe căpșor și să le acorde un Fb ca să nu plângă. Banul muncit este mult mai apreciat. Dacă în evaluarea la arte contează foarte mult procesul și efortul depus de copil – iar acesta este zero – cum să fii obiectiv?! Ce calificativ să acorzi acolo unde se lucrează pe modelul „mama-mpunge și eu trag“?

Voi cum stați…?

cercuri ziar colaj

Colaje din cercuri

Acum niște ani, una din temele primei serii de Năzdrăvani (care acum sunt clasa a X-a sau un pic mai mici) a fost realizarea unui colaj folosind buline colorate, de diferite dimensiuni. Atunci le-am desenat cu ajutorul monedelor. Peste alți niște ani, am descoperit cu plăcere în colecția Idei creative un număr dedicat discurilor de hârtie care, combinate în cele mai ingenioase variante, aveau rezultate simple și de efect. Le-am folosit mult în activitățile mele opționale de la grădiniță și after-school și copiii erau încântați. Materialele le pregăteam eu, cercurile erau realizate pe dimensiune pe coli colorate, ei le decupau și le asamblau, nu le-am cerut să le deseneze ei (cu șabloane sau, mai dificil, cu compasul).

Una peste alta, o probă de decupaj continuu destul de dificilă este detașarea unui disc de hârtie. Să îl decupezi perfect pe contur, strângând simultan foarfeca și rotind hârtia, nu este un exercițiu ușor și se vede imediat cine nu reușește să îl realizeze, căci discul capătă colțuri, uneori inestetice. Pentru copiii mei de pregătitoare, am dat în săptămâna dedicată jucăriilor (dacă tot eram la litera J), o temă de decupaj: să realizeze o jucărie. Pentru a nu strica hârtie bună, le-am cerut ca din pliantele publicitare cu care toți ne trezim la ușă să confecționeze discuri. Se trasau cercuri cu ajutorul unui pahar/farfurii/obiect cu margine rotundă, se decupau, se puteau îndoi/plia după necesități și apoi se construia o jucărie. Puteți să îi spuneți temă integrată cu matetematică (elemente de geometrie, deși din experiența mea AVAP fără matematică nu există). Tot săptămâna trecută am făcut și formele plane și 3D, dar cum să realizezi pătrate și dreptunghiuri e mai greu, am rămas la colaj cu discuri.

Ce a ieșit puteți vedea mai jos.

Rămân la nivelul meu de naivitate și îmi spun că ceea ce văd este munca copiilor, la decupat și lipit cel puțin, căci vreau să mă amăgesc în continuare și să îmi spun că părinții clasei mele au înțeles că nu mă fac pe mine fericită trimițându-mi ceva făcut de ei și îi fac rău copilului muncind în locul lui. Dacă s-a întâmplat cum îmi doresc, atunci în toamnă voi avea o surpriză de proporții, mai ales că știu la ce nivel de îndemânare am lăsat unii copii în martie și unde se situează ei acum, conform celor realizate împreună cu părinții. Dacă sunt prea optimistă, atunci în septembrie voi face o baie rece de realitate și voi relua munca cu ei de unde am lăsat-o, fără resentimente, doar cu o tristețe enormă că în echipa aceasta munca este sabotată din interior.

cercuri ziar colaj

mozaic colaj coji oua Paste

Mozaic din coji de ouă vopsite

Când am pregătit în martie „bagajul de urgență“ la școală nu mi-a trecut prin cap nicio secundă să le dau materiale și pentru activitățile de arte și abilități. Mor de ciudă, căci aveam ace de quilling și hârtie, plastilina… Să găsesc proiecte pe care le pot face acasă, în condițiile în care „nu ieșim afară“ a fost poate cea mai mare provocare. De Paște, curățând primele ouă, mi-a venit ideea mozaicului din coji. Abia așteptam să înceapă școala și să le dau, am zis să nu exagerez să postez tema a doua zi de Paști, căci totuși… frigiderul era deja plin, să le priască oamenilor cozonacii. Se pare că ideea nu a fost prea bună, căci se cam duseseră ouăle și, deși miercuri, nu prea mai era materie primă.

S-a găsit însă. Tema a presupus realizarea unui colaj folosind bucăți de coajă colorată. Ideal ar fi fost un mozaic, din cât mai multe culori, dar era culmea să am cerințe de acest gen. Anul acesta eu am făcut ouă doar violet și roșii, cum să pui condiții? Aveam încredere în copii. Le-am recomandat să curețe oul cu grijă, să nu rămână albuș pe coajă, apoi se mărunțesc (nu foarte tare, bucăți cât o unghie), se stabilește tema (flori, insecte, căsuțe etc.) în funcție de culorile disponibile și se schițează ușor cu creionul formele pe hârtie. Se adaugă aracet pe foaie și se lipesc una câte una bucățile de coajă, nu se răstoarnă pe foaie. Pot fi ajustate la nevoie. Se lasă la uscat măcar o zi și se fotografiază la lumina zilei.

Pentru copiii mei, o parte din ei agitați și plini de energie, este un exercițiu de răbdare. Le-am arătat imaginea unui mozaic pentru a avea cât de cât o idee ce trebuie să iasă, și chiar dacă acestea sunt realizate de regulă din piatră colorată sau faianță, putem improviza din orice, chiar și bucățele mici de hârtie colorată (urmează…).

Ceea ce îmi place la lucrul acesta individual e că nu se pot uita la „vecinul“ să vadă ce lucrează și să imite. Trebuie să vină cu o idee a lui. Unii au căutat căi mai simple de a rezolva tema, alții au avut grijă de fiecare centimetru pătrat.

mozaic colaj coji oua Paste

Avem un dinozaur, dar și un mare ou, probabil tot al lui. Îmi plac soluțiile ingenioase mai ales acolo unde culorile nu au fost generoase. Sunt teme și mai puțin înțelese, însă toate meritau să fie admirate, pentru că sunt muncite, unele dintre ele de copii pentru care acest exercițiu poate fi comparat cu o probă olimpică, raportându-l la ceea ce pot ei în mod curent.

Nu știu cum percepeți școala online, însă în ceea ce privește relația mea cu ei, la începutul unui drum lung de cinci ani, mi s-a dat o șansă nesperată de a-i cunoaște și altfel, de a afla mai multe despre ei, de a-i provoca să văd dacă pot trece limitele acestea pe care le văd eu. Bucuria pe care o am de câte ori câte unul continuă să alerge deși eu trasasem linia de finish este enormă și sunt sigură că la școală, în spațiul și timpul pe care îl împărțeam, nu aș fi avut această șansă.

Peștișori – colaj cu buline

M-am uitat în urmă, prin articolele acestui an și cred că e cel mai sărac în proiecte artistice din toată istoria blogului! Trebuie să-mi revin cumva cu timpul și cu entuziasmul, căci am înecat destule corăbii anul acesta. Așa că am zis să încerc ceva mai colorat, în ton cu vacanța și în același timp să mă „recalibrez” pentru provocările ce vor urma de la toamnă… altă vârstă… alte variante de lucru.

Peștișorul de mai jos este potrivit copiilor mici care se descurcă binișor cu foarfeca. Decupajul este necesar pentru peștișorul pe hârtie folosit ca suport pentru lipit. Apoi aveți nevoie de buline colorate. Eu le-am confecționat folosind un perforator cerc. Pentru un copil de 5-7 ani, exercițiul este extrem de util, perforatorul necesitând un efort de apăsare util antrenamentului mușchilor mâinii, așa că nu vă recomand să îl „scutiți” de efort dacă aveți perforatorul acasă. Pentru cei care lucrează la grădiniță sau la școală… ar fi ideal să aibă fiecare perforatorului lui pentru proiectele de lucru manual, însă e cam nerealizabil acest lucru.

De asemenea, dacă tot discutăm de competențele ce trebuie formate, pentru cele din domeniul ecologiei vă recomand să aveți acasă o „lădiță cu resturi”. Nu vă grăbiți să aruncați imediat hârtiile colorate rămase de la proiectele realizate, din ele puteți decupa apoi cu perforatorul sau, de ce nu, să tăiați mici bucățele pe care să le folosiți pentru tablouri-mozaic. Această cutie cu „de toate” se poate dovedi extrem de utilă când cauți idei și soluții și poți descoperi aici o mărgică, un nasture, o bucată de sârmă sau de dantelă…

Bulinele folosite pentru peștișori au fost astfel reciclate din diverse hârtii rămase de-a lungul timpului. Pentru finalizare, am pus la încercare pe înotătoare creioanele cerate de apă, cu un rezultat ce nu s-a dovedit atât de bun pe cât speram eu, dar e decent și vesel.

Peștișori: colaj cu buline

Pentru a fi mai ușor de explicat montajul copiilor, am filmat așezarea unui rând de solzi. Pentru o activitate cu adevărat integrată, vă recomand să profitați de ceea ce acasă există din plin, dar nu și la școală: timp. Puteți cumpăra un pește cu solzi (crap ar fi bun), să studiați cum și unde sunt așezați solzii, cum sunt orientați și la ce folosesc. În funcție de curiozitatea copilului, puteți trece la studierea alcătuirii interne, cum respiră, cum plutește, unde sunt situate branhiile sau, dacă nu e curios, de dragul proiectului puteți rămâne la solzi.

Instrucțiunile de lipire sunt următoarele: începând de la coadă, așezați pe rânduri bulinele; discurile de hârtie se ating, dar nu se suprapun. Pe următorul rând adăugat, discurile ating nivelul la care se întâlnesc cele de deasupra, acoperind spațiul rămas liber între ele. De preferat să aveți mai multe culori, astfel încât să nu lipiți unul lângă altul doi solzi de aceeași culoare. Când ajungeți la margine, îndoiți sau tăiați discurile pentru a se potrivi cât mai estetic cu putință. Ultimul rând, care se termină înainte de branhii, vă recomand să îl alcătuiți din jumătați de discuri, așa cum apar și în poză. Accesoriile sunt alese apoi de artist, după „gust” puteți folosi ochi mobili sau alte sclipiciuri.

De asemenea, dacă realizați conturul pe carton, puteți decora ambele părți și apoi peștișorii se pot transforma în decorațiuni suspendate pentru camera copilului sau casa bunicilor, să aibă cum să-și aducă aminte de nepoți la toamnă, când se întorc la școală.

Mai susaveți imaginea cu cei doi peștișori și urmează filmulețul demonstrativ, iar de aici puteți descărca modelul printabil.