Matematica și colajele copiilor

Una din cele mai ciudate lecții de primăvară a fost luna trecută. Ciudată, pentru că în planificare era „Crenguța înflorită”, iar afară era un frig… ploua, și nici mugurii nu au avut curaj să plesnească. Așa că degeaba discutam cu copii de nici un metru despre primăvară, că încă n-o văzuseră, și nici nu cred că și-o aminteau pe cea precedentă!

Aveam la dispoziție doar planșe cu imagini, deși aș fi dat orice pentru o crenguță reală. N-a fost să fie. De ce n-am schimbat planificarea…? Simplu, nu era clasa mea. Din paleta de opțiuni, am ales o activitate de colaj. Nu puteau decât lipi, așa că am profitat la maxim de perforatoarele decorative. Ca să nu fie doar o activitate de lipit, am introdus și elementele de consolidare de la matematică, unde aveau numărul 4.

Am riscat punând materialele la comun. De obicei, nu funcționează. Sunt mici, nu știu să împartă. Însă, dacă eu puneam fiecăruia 4 flori, de unde știam că a numărat corect sau doar a lipit, mecanic, ce avea în farfurie? M-am asigurat că au înțeles exact câte elemente au de lipit, am vrut să facă și corespondența între mulțimi (câte flori, atâția fluturi și melci), dar, în același timp, să îi las să decidă. Le-am pus totuși pe planșă codițele, deși, dacă aș fi avut perforator pentru ele, le puneam tot „de lipit”.

Bine-nțeles că nu au fost toate florile de aceeași culoare, nici fluturii… Uniformizarea și creațiile identice nu sunt pe lista mea, și chiar dacă au apărut probleme, din seria „eu mai vreau o floare violet”, dacă nu mai e… asta e realitatea. Și nu, nu e educație prin frustrare, e pur și simplu o acceptare a realității pe care nu o poți schimba.

Copacii au înflorit, mai mult sau mai puțin. Le-am dat floricele mici, realizate cu un perforator de margine, pentru a exersa prinderea cu cele două degete.  Rezultatul a fost mai mult decât satisfăcător. Au lipit corect și numărul de obiecte, cu o singură excepție. Copilul nu era obișnuit să respecte o cerință, eu vreau să lipesc singur. Nu a funcționat că poți lipi câte vrei tu, mici și roz, în copac. El le-a vrut pe cele mari.

Soluția, când sunt 20+, e să-l lași, în cele din urmă, în pace. Însă trebuia să am grijă să nu îi influențeze pe ceilalți, care respectau regula matematică. Nu am avut timp să văd dacă e de regulă rebel, sau alta e problema…

Finalul vi-l puteți imagina, dar aproape că nu contează. Drumul până acolo era important.

 

 

 

 

tablou ipsos

Tablouri pentru ziua mamei

Caruselul lunii martie s-a învârtit nebunește, așa că, dacă am ratat, iată ce au pictat copiii pentru ziua mamei. Intențiile au fost de departe cele mai bune, însă mă depășește încă stilul complet superficial al copiilor din ziua de azi. Parcă nimic nu-i mai motivează, și nu reușesc să găsească acea motivație intrinsecă a lucrului bine făcut. Să te uiți tu, cu satisfacția reușitei, la ceva produs de mâinile tale.

A accepta un produs sub limita la care a-i fi capabil să-l realizezi… pentru mine este încă o enigmă. Cum ne afectează acest „să ne facem că muncim” vom afla probabil peste încă niște zeci de ani, când ne vom întreba inutil cum am ajuns aici. Și, în felul meu, sunt convinsă că avem nevoie de o competiție, nu cu ceilalți, ci cu noi înșine în primul rând.

Tablourile de mai sus sunt expresia perfectă a tuturor variantelor. Tehnica era simplă, ștampilare cu bețișoare de urechi pentru crearea unor floricele. Rama, decorul, l-au realizat singuri, fără niciun criteriu. Au fost copii care au perseverat până la a obține un rezultat mai bun. Dar și alții care s-au declarat prea repede mulțumiți de rezultat… Mai jos este una dintre excepții. Pe carton s-au făcut exercițiile inițiale, până când s-a declarat singur satisfăcut de însușirea tehnicii.

Pe lângă bețișoarele cu bumbac, au mai avut ca accesorii bețe de lemn – cu care au imprimat frunzele, și scobitori, pentru puncte fine.

Concluziile le trage fiecare. Poate n-ar fi rău să începem să-i întrebăm nu dacă putea „mai bine ca Popescu”, ci doar dacă ar putea să realizeze ceva mai bine de atât. Și, dacă poate, atunci să o facă!

tablou ipsos

pictura barcuta ipsos

Pictură: peisaj marin, cu bărcuță din ipsos

Uneori mi-aș fi dorit ca pe latura artistică să am ceva mai mult talent. Însă mă mulțumesc cu ce-am primit pe cea tehnică… este suficient, dacă o compensez cu destul de multă voință. Astăzi vă povestesc despre una din creațiile din această toamnă, perioada de început a anului școlar, când încă eram cu gândul la „vacanță”.

Mi-am propus să-i învăț pe copii să realizeze fundalul unei picturi folosind un ghemotoc de bumbac (vată medicinală). I-am observat că atunci când lucrează cu acuarele, se chinuie să picteze cu pensula toată pagina… și cum ne vom mai lovi de teme de acest gen, am zis să rezolv problema de la început. Însă orice lecție trebuie să aibă „ceva” atrăgător, care, de preferință, să le distragă atenția de la lucrul util de învățat, dar care poate fi considerat plictisitor. Una e să le spun „astăzi vom realiza un tablou cu o bărcuță în relief” și alta „azi învățăm să facem fundalul uniform”. Așa că am trecut la lucru…

Regulile au fost următoarele:

  • folosim pentru fiecare culoare alt ghemotoc de bumbac, și întindem culoarea numai de la stânga la dreapta, până în margini (obiectiv realizat greu, dar la un nivel satisfăcător).
  • cerul trebuie să fie mai deschis decât „marea” (aici a ieșit, aproape, căci au ales diluarea culorii)
  • marea nu este în totalitate albastră, are și nuanțe verzui (au fost și idei că e neagră, dar cum aveam bărcuță cu vele, n-am vrut s-o înfuriem prea tare; culorile s-au îmbinat relativ, tot cu bumbac)

Celelalte cerințe au completat cumva sarcina, pentru un rezultat bunicel. Am adăugat insula, palmierul, valuri albe, după ce planșa s-a uscat. Au văzut că, dacă întinzi bine culoarea, nu pui foarte multă apă să înmoi foaia (am pictat totuși pe carton de 160g), se usucă complet, și poți folosi tempera cu succes, nu se amestecă culorile. 

Pentru bărcuță au avut libertate totală. La final le-am dat auriu să marcheze hublourile pe maro, și unii dintre ei au pus pe insulă o plajă de nisip strălucitor. A fost momentul în care eu învăț de la ei. Uneori este suficient să le lași ceva la îndemână, creativitatea lor nu are limite. Proiectul s-a încheiat cu fixarea bărcuței cu aracet și multe, multe zâmbete de satisfacție.

pictura barcuta ipsos

sperieciori bete lemn

Aplicație: sperie-ciori din bețe de lemn

Controversat sau nu, Haloweenul e pe placul copiilor. Și, dacă lor le place, n-o să ne punem de-a curmezișul de dragul unor alte tradiții pe care ei nu le cunosc, și, sincer, nici nu ne dăm de ceasul morții ca să le facem cunoscute. Ne aducem aminte de ele doar când vrem să le combatem pe celelalte, nu înainte, să le promovăm…

Așadar, înaite de Halloween am decis să pictăm cumva altceva, un proiect mai „altfel”. Am povestit deja despre sperie-ciori pe blog, și acum era momentul să văd dacă se pot sau nu realiza cu un grup mai mare de copii. Nu e ușor, însă se poate. Aș fi vrut să pot folosi o prezentare video a realizării proiectului, însă n-am fost gata cu ea, și nici nu aș fi putut în sala de lucru. Așadar, am mers pe explicații…

Contribuția mea la realizarea proiectului a fost tăierea unei bucăți de bandă dublu-adezivă, din aceea lată, de construcții, ca suport pentru lipirea celor cinci bețe de bază ale figurinei. Și, după preferințele lor, am tăiat din șnurul de hârtie șuvițele necesare pentru păr. De acolo s-au descurcat singuri, mai ușor sau mai dificil, cu elementele. Obiectivul acestei activități a fost pictarea uniformă, după marcaj, a bețelor de lemn, și asamblarea acesteia. În rest au decis și realizat ei. 

Rezultatul este în ton cu sărbătoarea. Personaje mai simpatice, zâmbitoare, calme și calde, sau mutre înfricoșătoare sau triste. Sper doar ca părinții să nu capete o figură furioasă când le vor lipi pe vreun perete cu dublu-adeziv, să se ia zugrăveala. Preventiv le-am explicat că musai trebuie să ceară voie… dar… aflu eu data viitoare ce s-a întâmplat cu ele!

sperieciori bete lemn

string art

String Art – mandale și decorațiuni

Acum ceva vreme am primit numărul String Art – cusături pe carton, din colecția Idei creative. Tehnica mi-a mers la suflet, și am folosit ori modelele din carte, ori altele adaptate, cu copii începând  de la 5 ani. Nu este ușor, tehnica pune serios la încercare răbdarea, însă anul acesta mă gândesc la un opțional dedicat acestei tehnici. Ce-mi propun e ca la finalul cursului copiii să fie complet independenți în realizarea modelelor, de la pregătirea aței (este o distracție  fantastică să ai de băgat aproape simultan ața în 10 ace de cusut!) până la finalizarea tabloului.

Modele se găsesc pe net o sumedenie, Pinterest oferă o gamă variată, sau dacă vă descurcați cu compasul, le puteți pregăti singuri. Cercurile de exemplu se pot face cu un raportor, eu „înțepam” cartonul la fiecare 10 grade. Uneam apoi punctele opuse, prelungind segmentele, și obținând astfel cercuri mai mici sau mai mari. Important este să aveți un număr par de puncte, pentru a putea realiza corespondența. Celelalte desene se perforează pur și simplu. Regula pentru ancora de mai jos a fost să unesc un punct cu toate celelalte „disponibile”, astfel încât coarda să nu iasă în afara chenarului desenului. Punctele de perfor  trebuie realizate simetric, și la aproximativ aceeași distanță unul de celălalt.

Vă recomand să lucrați cu modelul alături, mai ales când aveți modele cu corespondență, și nu modele libere, ca ancora. De asemenea, mergeți în magazinele de craft și alegeți un carton hobby gros, care să țină corzile întinse, pentru a avea un model reușit. Un carton subțire se curbează, și nu este indicat.

Sper că vă plac, și anul acesta să ne delectăm împreună cu modelele. Aș vrea să am timp să pot realiza propriile modele, pentru a putea da și fișierul pentru print .

string art

caprioara decupaj editura casa

Căprioară cu ieduț – decupaj

Exercițiile de montaj a tablourilor propuse de editura Casa în diverse numere ale colecției Idei creative au ocupat bună parte din programa mea de activități, cu un efort pe măsură în pregătirea modelelor. Condiția principală este aceea de a mă încadra cu proiectul într-o singură oră, așadar muncesc înainte vreo două, dacă nu mai bine, pentru a separa elementele de pe modelul inclus în fiecare volum.

Copiii primesc o coală de carton, pe care colorează (anul viitor mi-am propus să încerc să le pictăm, aș câștiga timp, dar depinde cum mă încadrez cu materialele), apoi le decupează și le asamblează după model. Am la mine și volumul, cu tabloul-exemplu, dar și planșa de pe care am separat elementele, de data aceasta colorată. La început, pe lângă problemele de decupaj neatent, ridicau destule probleme și etapele de așezare a elementelor: cine stă „în față”, cine stă „în spate”, noțiunile de perspectivă fiind greu de aplicat la grupa mare. Cel puțin pentru mine, grupa mixtă (cu copii 5-8 ani) și-a arătat roadele, căci cei mai mici, după ce tot amestecau un puzzle de piese decupate, se uitau cum le așază cei mari, și rezolvau problema prin imitație.

caprioara decupaj editura casa

E drept că răbdarea nu este atributul lor forte, și cum voiau să ajungă repede-repede la partea de montaj, colorau grăbit, și, spre disperarea mea, în toate direcțiile. Ce culori foloseau – alegerea lor, încercam să-mi repet că ceea ce mă interesează din acest proiect este tehnica: un decupaj cât mai fidel și o aranjare corectă a elementelor, și trebuie să-i las și pe ei să se manifeste, chiar dacă o căprioară cu părul albastru e greu de imaginat.

O altă variantă pentru realizarea acestor tablouri este de a folosi și pentru elemente carton colorat, și atunci copiii nu mai decupează. Însă carton în patru nuanțe de maro mi-a fost imposibil să găsesc… așa că am rămas la varianta colorată. Modelul din mijloc este realizat ulterior activității, acasă, de Iris.

caprioara decupaj editura casa

Proiectul face parte din volumul „Animale sălbatice din hârtie”, pe care îl puteți găsi  în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării: Libris (transport gratuit),eMag, elefant (transport gratuit la pickup point), Librarie.net,AdevarulShop, BestKids.

 

 

fluturi string art cusaturi

Fluturi string art – cusături

Luna mai a fost una cu chef de muncă la grupa de opțional de vineri. Le-am dus fetelor un model adaptat după numărul 109 al colecției Idei creative: Modele string art pe carton și lemn, exemplul pe care l-am lucrat și anul trecut cu cealaltă grupă de pe copertă. Dar, răsfoind revista, au descoperit fluturii… și au cerut musai să încerce. Le-am explicat că nu este un proiect ușor, va dura, dar au insistat. Așa că ne-am apucat de fluturele albastru din model, căci acela părea mai interesant. Și așa și era, în două culori. Am mărit modelul, pe dimensiune a5, căci mi s-a părut mult mai bine pentru fete. Am avut inspirația să iau un bumbac mai subțire, deși trebuia să coasem direct cu ață de papiotă, mai ales că modelul a solicitat și o foarte mare cantitate de ață.

Pentru cea de-a doua culoare am folosit în stânga – papiotă albă, în dreapta – mătase roz, mai subțire.

Ca idee, la fluturii de mai jos s-a lucrat patru ore pe ceas. Am avut nevoie de patru dintre cursuri pentru a-i termina. Ceilalți fluturi din grup au rămas ca temă de vacanță, unii au „plecat” cu un singur rând de aripi, alții doar cu aripile de sus. Este extrem de migălos, în condițiile în care le-am ajutat pe fete cât am putut. Băgam mereu ața în ac, aveam pregătită mereu unealtă de schimb, căci se termina foarte repede. Fluturii arată și pe spate aproape identic ca pe față, deci modelul „mănâncă” o groază de material.

Mă gândeam – într-o dimensiune mai mică – și mai adaptați, cum ar arăta ca mărțișoare… e un proiect la care trebuie să mă opresc un pic. S-ar putea să fie modelul anului viitor, dacă reușesc să îl încadrez într-o oră ca timp de lucru.

fluturi string art cusaturi

Idei creative 109 String art editura CasaVolumul prezentat îl puteți achiziționa direct din librăria online a editurii Casa, dar și din alte librării online precum:elefant, bestkids, librarie.net, emag,
Un model asemănător, pe aceeași temă îl găsiți la Libris, Bookdepository, Books-Express,Okian.

cufar comori cusaturi

Cufăr cu comori – cusături de vacanță

Vacanța mare aproape bate la ușă. Activitățile de pe site au intrat demult în vacanță, odată cu stresul meu de dinainte și din sesiune, doar cele de la opționale au continuat, mai mult sau mai puțin vizibile aici. Azi m-am tot gândit ce să le pregătesc copiilor, cu gândul la vacanță, și o bărcuță ori ceva peisaj marin mi s-a părut prea puțin. Așa că m-am oprit la un cufăr cu comori. Pierdut pe o insulă de pirați, cufărul trebuie cusut, apoi umplut cu bijuterii… ori desenate, sau, așa cum am ales eu, mărgele de înșirat. Atârnă din cufărul nostru „coliere de perle”, tot felul de „pietre prețioase”, știți voi, după culori, că sunt safire, rubine, smaralde, diamante, și ce-au mai strâns pirații acolo.

Modelul este pregătit pentru dimensiunea A5. Puteți printa și A4, dar nu știu ce iese… de fapt, cât de mare iese. Mie mi se pare suficient așa, copiii îl țin ușor în mână la 5-6 ani, și chiar mai apoi, în clasele primare. Se printează de aici, pe carton, sau printați pe hârtie și lipiți pe un carton. Cu cât copilul este mai mic, cu atât suportul trebuie să fie mai tare, pentru că nu are răbdare, trage tare de ață și taie hârtia. Perforați apoi cu acul punctele marcate și toate colțurile ori intersecțiile. Puteți încuraja copilul să perforeze, dacă îi dați un instrument potrivit: ace cu gămălie de plastic foarte mare, să o poată ține, ac de siguranță mare, un capăt de compas sau chiar un instrument cu această destinație. Exercițiul, chiar dacă vi se pare de rutină, are rolul lui în dezvoltarea coordonării oculo-motorie, a motricității fine. E drept că, dacă copilul protestează că nu-i place (normal, cui îi place?!), și renunțați, nu știu cât îl ajutați de fapt.

cufar comori cusaturi

Ca idee, la grădiniță perforăm în grup, când timpul ne permite (sau dacă proiectul este mai amplu, le duc eu perforate). Am luat de la ambalaje niște burete, un fel de polistiren, dar din plastic, pe care îl folosesc ca suport pentru găurit. Uneori ne întindem pe mochetă și perforăm, li se pare mai amuzant. Îi ajut pe fiecare, de regulă stabilesc că elementul X îl perforez eu pentru fiecare. Nu e ocazie să nu mă „laude” pentru rapiditatea la perforat, și să întrebe cum „fac” și ei să capete viteza asta… Cu răbdare, mult exercițiu, și fără văicăreli. 🙂

După perforat, începe cusutul. Modelul e simplu, și azi m-am uitat în câte moduri pot coase copiii. Unii au preferat să facă conturul, apoi detaliile. Alții au cusut „una da, una nu” tot cufărul, și apoi au început să completeze spațiile. Alții au mers la rând, în urma acului, și cum toate variantele erau corecte, i-am lăsat să decidă. Nu toți au terminat de cusut, și doar 3 au ajuns și la cea de-a doua activitate, de înșirat mărgele, altă activitate migăloasă, dar mult mai utilă celor mici decât rânduri de liniuțe, de exemplu. Cert e că la final a trebuit să repet de câteva ori cum se numește magazinul unde se găsesc mărgele, căci proiectul acesta „trebuie terminat”. Le-a plăcut enorm modelul, și sper că își vor primi acasă, de la părinți, mărgelele mult dorite.

Puteți, dacă copilul vrea, sau este mai mare, să perforați din ochi și palmierii, și să coaseți toată planșa. Sunt sigură că rezultatul va fi minunat!

Spor la lucru!

broscute editura casa decupaj figurine primavara

Broscuțe la plimbare – exercițiu de decupaj

Grupa mea de grădiniță și-a descoperit pasiunea pentru exercițiile de decupaj după modelele de la editura Casa. E drept că în timp exercițiul îmi este și mie util, am căpătat din ce în ce mai multă viteză de lucru în copierea modelelor pe calculator și separarea elementelor, pentru a le face ușor accesibile copiilor. Tehnica de copiere pe calc, prezentată în carte, și apoi transpunere pe material, nu le este deloc accesibilă copiilor, precizia lor în mânuirea instrumentelor de scris lăsând foarte mult de dorit.

În schimb ne descurcăm mult mai bine la decupat. Mult, nu foarte. Pentru modelul acesta le-am imprimat pe carton verde toate elementele ce țineau de broscuțe, și pe care doar le-au decupat. Celelalte au fost imprimate pe carton alb, le-au colorat după preferințe și le-au decupat, tabloul căpătând astfel personalitate.

Am observat că în timp problemele de perspectivă au dispărut, nu mai întreabă „care e primul”, adică cine stă în spate, cine în față. Modelul complet, colorat de mine în prealabil, le este suficient pentru a stabili ordinea elementelor. Spre marele lor regret, timpul nu a ținut cu noi, să poată decora și suportul alb al broscuței. Pentru acesta și-au făcut planuri acasă, iar pentru data viitoare vor modelul cu căprioară…

broscute editura casa decupaj figurine primavara

Și cum mai aveam un model „de rezervă”, l-am executat cu Iris (cel mare, din imagine), să avem și noi broscuțele noastre la colecție. Modelul este prelucrat din numărul 36 al colecției Idei Creative, Figurine din hârtie, modele de primăvară şi de Paşti, disponibil în Librăria Editurii Casa, Libris.ro, Libraria Emag, librarie.net, elefant.

albine cusute

De ce timpul cu copiii îți încarcă bateriile

Sunt adepta lucrului cu copiii în grupuri mici. Și nu pentru că se lucrează mai ușor, nuuu, departe de acest lucru, sunt 10, dar nu stau jos niciun moment, și avem mereu ceva de discutat. Se simte în momentul în care analizezi calitativ produsul acelei ore de curs, și acasă te gândești ce ai aflat în plus despre fiecare dintre ei. Și momentul în care realizezi că ai mișcat, chiar și cu un unghi de o secundă, cârma acelui copil, satisfacția este imensă. Asta înseamnă învățare: să produci o schimbare.

Ieri m-am apucat de albinuțele cusute, un proiect care necesită cel puțin o oră și jumătate pentru a fi realizat de copii. Ajung la clasă cu piticii, și, când văd cutia galbenă, se lansează sentința: azi coasem! Da… și albina era un proiect destul de ok pentru ei. Nu le plac nici prea simple, dar nici foarte complicate, la cei 5-6 ani. Le dau modelele și încep comentariile… Teach, stai cam prost cu timpul, nu-i așa? De ce spui asta? Când stai bine cu timpul, ni le aduci cu găurelele făcute… acum trebuie să le facem noi! Cum să nu râzi? Cum să nu ți se încarce bateria ca în Monsters Inc.?  Da, alergasem toată ziua, însă nu acesta era motivul pentru care la albină au perforat singuri modelul. Este un exercițiu pentru dezvoltarea mușchilor fini ai mâinii, de coordonare și precizie. Credeți că e ușor să folosești un ac și să dai cca 60 de găurele la punct fix? Încercați, cel puțin de câteva ori nimeriți pe lângă…

albine cusute

Modelul și alte exemple realizate de copii pot fi văzute aici.

În schimb n-am avut ocazia să vă povestesc altă discuție savuroasă, înainte de Paști. Ca de obicei, încerc să îi provoc nu numai să facă altceva, dar și să facă altfel lucrurile. Soluții diferite pentru același obiectiv. N., pe care o știu de când era mică – a venit cu tatăl la un atelier de-al meu – îmi spune cu un aer foarte serios: Teach, uneori ai atâtea idei că mă uimești! Îmi vine să te iau la mine acasă! Zâmbesc și o încurajez din ochi să argumenteze. Mama și tata să se obișnuiască cu ideea, mai avem o cameră, ne descurcăm. Protestez. Am și eu casă, copii, nu pot să schimb totul, așa, la dorința ei. Câți ani au? Hmmm… cred că ne-am înțelege!

Apoi a început o scenă ca în Bunicul lui Delavrancea, în care eram disputată și licitată între copii, în funcție de spațiul locativ și alte avantaje, cu argumente din seria „eu o iau, că eu am avut ideea” la „eu, că stau mai aproape de grădiniță”. I-am privit și am savurat momentul, bateria afișa 200%, pentru că nu există momente mai frumoase decât cele în care ești apreciat cu sinceritate de copii pentru ceea ce faci.