Mai mult din amuzament decât din altceva am acceptat dezacordul din titlu, căci încă sunt suficient de tânără ca să nu fi pățit ceva la mansardă. S-a discutat ieri la Social Media for Parents despre marcarea cu (P) – publicitate – a articolelor plătite sau care se încadrează în această categorie, că este cinstit să informezi de la început cititorul că va avea parte de o reclamă.
Acum ceva ani, când a fost nevoie să aleg cum marchez aceste articole – am considerat că trebuie marcate, am decis ca semnalizarea de bază să fie existența categoriei Publicitate, în care este încadrat articolul, și care apare pe ultimul rând, cu etichetele. Primești un cadou, nu neapărat bani, l-am testat și mi-a plăcut, am spus despre asta. Uneori am considerat necesar să spun mai mult, să se înțeleagă clar că e vorba de o campanie, mai ales când nu a fost oferit și produsul în teste, și era pentru informare.
Sunt însă pe blog foarte multe articole despre cărți, jucării, unelte și materiale de craft pe care, chiar dacă în parte nu le-am cumpărat, ci le-am primit, nu a fost la inițiativa magazinului/editurii. Eu le-am vrut, le-am cerut și le-am primit pentru lectură/utilizare, și, când mi-au plăcut, ori am putut scrie ceva de bine despre ele, le-am pus pe blog. Rar, dar chiar foarte rar mi s-a întâmplat să-mi fie trimise cărți pe care nu le-am cerut, și acolo îmi rezerv dreptul de a alege ce și cum fac public. La produse e identic, dacă îmi place – scriu. Dacă nu, feedback privat.
Nu voi marca în titlu articolele cu P, pentru că nu-mi place cum arată. Piticul meu, tratamentul meu. Însă, chiar dacă este vorba de o „reclamă”, este un produs pe care mi-l asum. Știu cum să dau un răspuns politicos că nu pot scrie, nu e ce trebuie să fie, am exersat suficient în toți acești ani. Savurați povestirea din jurul reclamei. Am încercat mereu să pun amprenta personală și să fac cititorul să se simtă bine înainte de finalul poate, mai puțin digerabil. Și, dacă totuși vă place blogul meu și stilul în care scriu, folosiți materialele gratuite de aici, gândiți-vă de două ori când vedeți un articol de reclamă. Blogul și implicit eu, nu trăim cu aer. Butonul de donații e de decor (sic!), nu percep taxe pentru descărcarea materialelor, iar articolele plătite sosesc în funcție de trafic și impactul pe care îl are o campanie. Așa că poți ajuta cu un like, un share, un comentariu dacă ai încercat produsul.
Și ca să ajung la titlu, tot ieri, am auzit de la o persoană din agenție, M.J., faptul că oamenii sunt răi. Când văd P, parcă reacționează instant și în loc de telecomandă, să sară la tv pauza de reclamă, folosesc butonul cu X roșu din dreapta sus. Sau numai așa, să moară și capra vecinului, nu îți citește articolul, nu îți dă Like, că de ce să câștigi tu ceva.
E o diferență între teleshoping și bloger. Tanti aia care îți spune că se vindecă miraculos de dureri de ceafă folosind perna X nu pierde nimic când tu comanzi și-ți iei o frumoasă țeapă cu două la preț de unul. O vezi și azi, și mâni, și astfel dorința-i gata. Eu dacă spun că un produs e bun, și nu e, dispar din lista voastră de lectură. Și, reclamă plătită sau nu, doar adevărul îmi oferă credibilitatea de care blogul meu are nevoie. Însă „clientul nostru, stăpânul nostru mouse-ului”, el decide ce citește și cum reacționează.
Acum, întrebări la final – și nu, nu sunt retorice.
- Ați observat categoria „Publicitate” înainte să spun acum că există?
- Considerați articolele despre cărți/jucării/craft ca fiind publicitate?
- V-a deranjat până acum vreun articol de publicitate?
- Ați cumpărat la recomandarea mea un produs care nu s-a dovedit a fi ceea ce spuneam?
- Câte comentarii vă amintiți să aveți aici, pe blog? (aproximativ)