fulgi hartie

Povestea unui fulg de nea și alte mici detalii

Când mi-am zis că a vorbi despre ninsoare în toiul lui ianuarie e o idee bună, căci înveți despre ceea ce vezi, nu am luat în calcul faptul că ne vom apropia cu clima noastră temperată de variante tropicale în care… zăpadă e doar în poze. Discutam luni despre „cum a fost în vacanță“ și foarte mulți copii s-au declarat „triști“ pentru că… nu a nins. Am promis solemn că, dacă va ninge și se așază zăpada, în ziua aceea ultima oră ne tăvălim până nu mai putem.

Și mai trist a fost că a urmat o discuție serioasă despre ninsoare și fulgii de nea. Pe net sunt o mulțime de filmulețe despre cum se formează un fulg și nu îți trebuie decât puțină voință să înțelegi câteva detalii importante. Întâi de toate, apa cristalizează în jurul unui fir de praf sau de polen din atmosferă. Apoi, la îngheț, moleculele se dispun în hexagon, mai mult sau mai puțin regulat. Forma acestuia determină forma fulgului, influențată apoi de cantitatea de apă și de temperatură. Ne-am uitat cum se formau cristalele, apoi la fulgi fotografiați pe haine, ba chiar curiozități de prin Siberia cu apă clocotită și pulverizată la -40, și nu puteam să încheiem decât cu confecționarea unui fulg din hârtie.

Ei bine, tot planul meu frumos parcă și-a lovit degetul mic de la picior de colțul canapelei când am realizat că, după ce le spun copiilor că fulgii sunt mici steluțe cu șase brațe (iar dacă este foarte frig, chiar douăsprezece), fulgii pe care îi confecționam îndoind și decupând hârtia au, de fapt, patru brațe. M-am simțit ca Harap-Alb când a primit sacul cu grăunțe. Ia și rezolvă dacă poți! Nu că nu puteam face fulgi cu șase brațe… e o bagatelă, dar să faci fulgii ăștia cu niște copii care abia îndoaie pe jumătate o hârtie și să ai pretenția să și împartă exact un unghi alungit în trei de 60 de grade „din ochi“ e nebunie curată.

A fost până la urmă ca la examene când, dacă treci cu bine de cele cinci minute de panică de la început, îți revii și găsești soluții. Una îmi trecuse prin mână acum ceva vreme, când am răsfoit numărul 84 al colecției Idei creative.  Pe coala cu modele erau trasate liniile la 60 de grade, potriveai hârtia folosită și îndoiai după model.

De aici mi-a venit și ideea relativ salvatoare. Pe lista de rechizite am trecut trusele geometrice, în primul rând pentru rigle, ca să trasăm spații de scriere; celelalte erau pentru joacă – cum să faci, de exemplu, un cerc cu raportorul. În schimb, acum echerul de 30 de grade urma să mă salveze pentru că… avea celălalt unghi de 60 de grade!

Așadar am împărțit colile, am îndoit/marcat la mijloc, am pus echerul, am trasat o linie, am îndoit, apoi încă o dată și am început să desenez și decupez. Explicația a fost prima piatră de încercare, căci, dacă echerele le aveau, de îndoit au îndoit cumva prima dată (noroc că nu conta, ca la alte proiecte, îndoirea exactă), ba chiar unii au tras corect și linia… ei bine, să îndoi pe linie a fost punctul final. Tragedia a venit când vreo doi au reușit. Am decretat oprirea lacrimilor, voi îndoi eu toate foile. Cei care așteptau să le vină rândul veneau cu mine la banca celui care tocmai era ajutat și observau manevra de câteva ori. Cu coada ochiului am urmărit ambițioși care, după un număr satisfăcător de demonstrații, s-au dus să mai încerce singuri.

Partea cu decupatul a stârnit alte valuri de apă de dat la șoricei, căci stăpânirea acestei unelte dă mari bătăi de cap. Dacă modelele le-am desenat eu (acolo unde nu s-au descurcat să imite modelul de pe tablă), de decupat am refuzat. Trebuie să se străduiască, să strângă, să se concentreze. Fiecare proiect nu are provocări tehnice atât de ridicate cât apar altele, care țin de motivația intrinsecă a copiilor. Mi se pare ireal și nu înțeleg cum am ajuns la acest dezastru. Punem atâta accent pe „rezolvarea de probleme“, aici înțelegând înlăturarea oricărui disconfort, de orice natură, întâlnit în viața de zi cu zi, dar creștem copii incapabili să găsească dorința de a trece peste un obstacol.

Când eram mică am primit o carte cu povești și snoave chinezești. Îmi amintesc una singură foarte bine, m-a impresionat nivelul maxim de prostie existent. Un bărbat avea o nevastă leneșă. Atât de leneșă, că nici să ducă mâncarea la gură nu era în stare. Într-o zi trebuia să plece la târg și să lipsească trei zile, așa că a copt o pâine mare din care nevasta să mănânce cât lipsea. A făcut-o sub formă de colac și i-a pus-o la gât. Când s-a întors acasă, a găsit nevasta moartă. Mâncase doar bucățica din dreptul gurii. Am reținut-o pentru că mi s-a părut mai tare decât Povestea unui om leneș și știu că atunci îmi spuneam că totuși, nu mori de foame în trei zile… e nevoie de mai mult.

Mi-am adus aminte de ea când mă uit la generațiile acestea de copii care nu fac niciun efort să găsească o soluție, pentru că totul le este servit pe tavă. Sunt atât de cocoloșiți și protejați, nu cumva să întâmpine cel mai mic disconfort. Așa cum nici muierea de mai sus nu și-a pus problema să sucească pâinea, nici ei nu gândesc ce ar putea face să iasă dintr-un impas. Nu realizează că, dacă îți e frig, poți închide un geam sau te poți îmbrăca. Dacă s-a desfăcut șiretul și nu știi să îl legi, îl poți îndesa în pantof. Ieși afară și e ger – închizi geaca. Nu ai creion roșu, dar există un bol cu creioane la autoservire, te ridici din bancă și te duci și iei. S-a terminat rezerva la stilou – pui alta, iar dacă nu ai, împrumuți ori scrii cu altceva. Când ni se înfundă, renunțăm și la a ne gândi că ar putea să existe o soluție! Mi se pare îngrozitor de greu să încerci să creezi acel disconfort care să determine copilul să vrea să știe, să afle, să descopere, când el e obișnuit să aibă totul înainte să apară nevoia unui lucru. Iar dacă reușești să îl provoci, descoperi siderat că rezistența la frustrare este zero, crizele de plâns sau de furie capătă proporții apocaliptice și încercările tale se duc pe apa Sâmbetei.

Concluzia zilei de azi a fost că lor le-a plăcut, își doreau să facă, rețeta e bună, funcționează, doar că e nevoie de exercițiu. Nu trebuia să renunț la ideea mea de a filma etapa de demonstrație a profesorului și de a lăsa imaginile să ruleze în looping până când fiecare considera că a înțeles, ca să se apuce de treabă. Mi-am pus pe listă, pentru weekend, și acest lucru mărunt de realizat. Apoi să pun filmul la școală, din nou, până învățăm să facem fulgi reali, cu șase brațe. Dacă cristalizarea e un proces chimic complicat, cred că confecționarea fulgilor din hârtie atinge cu ușurință același grad de dificultate!

Mai jos creațiile de azi – cele care au fost gata până la sfârșitul orei.

fulgi hartie

Iarna la mine în clasă

Am așteptat un pic până să scriu acest articol… pentru că am vrut să fie aproape totul gata. Mai e un pic de lucru, dar nu mai am răbdare. Am decorat clasa de iarnă.

Astă-vară au fost puține dorințele pe care mi le-am pus când mi-am ales școala. Am vrut să fie o școală mică, cu puțini copii la clasă. 25 maxim, așa cum scrie și în lege. Am vrut să am o clasă numai a mea… să nu am „schimbul 2” după-amiază. Și ultima a fost să fie mare și luminoasă, să nu mă împiedic de bănci. Dacă prindeam peștișorul de aur și nu aveam atâtea șanse să mi se îndeplinească toate dorințele! Când am ales din listă, știam că a doua dorință este realizată. Apoi am văzut-o pe a treia prinzând viață. Și în final, în toamnă, pe prima.

Dar din categoria „ai grijă ce-ți dorești” – a fost a treia dorință.

M-am bucurat când am auzit că va fi concurs de Crăciun în școală, între clase, pentru titlul de „cea mai frumos decorată”. Recunosc că nu m-am stresat cu decorul de toamnă (așa că nu știam ce înseamnă), m-am chinuit să rezolv cât mai util toate panourile din clasă. Adică să nu pun nici prea mult, nici prea puțin, atât cât să fie util, un punct de plecare… Și când toate au fost gata… se făcuse noiembrie.

Le-am povestit copiilor de concurs. Singură nu aveam nicio șansă de a realiza ceva, dar nici n-am avut vreo clipă intenția de a participa doar eu la concurs. Am clasa a III-a, sunt mari, înțeleg, învață, știu, pot. Așa că am rămas vreo patru zile, până pe la 14-15, la școală, cu ceva mai mult de jumătate din copiii mei, să îi dăm pe toți pe spate. Am decis să facem noi tot. Întâi să reciclăm ce putem, apoi să facem din hârtie decorațiunile. Am scos poze de pe internet cu idei. Am stat toți, le-am analizat, am ales, am făcut „necesarul”, am decis. Poate mai mult ca niciodată am lucrat în grup, a fost important să fie un coordonator la fiecare, să stabilească sarcini, să colaboreze… Cum eram eu după câteva ore? Nu mai contează. Am ajuns să-i cunosc mult mai bine. Căci la ore, când stau în bănci, se controlează. Nu poți afla prea multe despre ei. Dar când îi lași liberi… și îi asculți… te pierzi printre ei… părând „neatent”… o șansă unică!

coronita din tuburi de carton

Să le iau… nu neapărat în ordinea în care au fost făcute, ci așa cum le vezi dacă vii la noi.  Pe ușă avem o coroniță. Le-am arătat o poză de pe net, deși nu știam dacă vor avea curaj. Am însă o fetiță care mereu vrea să încerce. Lucrează mult și acasă, și se vede. Ea a vrut proiectul, i l-am dat. A fost coordonator. De la începutul anului reciclăm orice tip de tuburi, capace, și sper să avem șansa de a realiza cât mai multe proiecte. Aici a venit rândul tuburilor de la hârtie igienică. Le-au pictat verzi. Apoi au vrut să se apuce imediat de tăiat, doar că erau moi… am mai amânat cu o săptămână. Uscate, s-au tăiat imediat.

Am intervenit doar când lipiciul lor le-a dat de furcă. Le-am dat aracet și clame metalice, le-am arătat cum să le prindă, să aștepte să se întărească aracetul, bine prinse. Floricelele roșii sunt din hârtie creponată.

M-au anunțat când e gata; e vina mea că e lipită atât de inestetic pe ușă. Însă alte idei ca să stea chiar nu am avut, căci e foarte fragilă. Fundița îmi aparține. Părea golașă, și am completat, improvizând repede dintr-o coală de hârtie. Nu, nu am șablon la fundiță (am observat că e întrebarea numărul 1 când apare ceva nou), pur și simplu am pus mâna pe foarfecă și am făcut-o.

După ce treci de ușă, începe distracția. Întâi de toate, remarci ghirlandele atârnate pe sus. Am povestit deja cum se confecționează, aici, dar ce trebuie să adaug e că piticii au fost în delir. Le-am dus placa mea de biguit și i-am lăsat să o folosească. Nu le-am dat perforatoarele pe mână, pentru că am mai încercat asta, le-au trântit… și… costă totuși o groază de bani. Iar la perforatoare chiar țin. Le-am explicat cum să le îndoaie, cum să le lipească. Până să ajungem să le atârnăm de grinzi, au fost prinse de jaluzele. Le-am tot numărat noi, dar nu am făcut suficiente, mai avem nevoie de vreo 6… când am rămas fără piulițe, ne-am oprit, am mai primit altele, urmează să lucrăm.

Apoi a fost problema lanțurilor de beteală de pe sus. Dacă puneam ceva „normal”, din hârtie, s-ar fi întins la greutate și ar fi arătat urât. Mi-am adus aminte de niște role folosite de la hârtie foto, pe care le păstrasem când mi-au picat în mână cu eticheta „nu se știe niciodată la ce îți folosește”. Acum mi-au folosit. Pe părțile colorate am lipit fulgi de nea, să se vadă, și cum sunt din plastic, rezistă bine și nu se întind. Ținând cont că tot mijlocul e prins într-o pioneză, (una singură!), că sus e grindă de rezistență și nu merge bătut nimic, mă rog în fiecare zi să nu le găsesc căzute 😀 .

Fulgii mari, ca cel din mijloc, i-am făcut în echipă cu copiii. Când am preluat clasa am găsit o mulțime de fișe printate, foi de colorat, pe care mi-a fost milă să le arunc. Nu am încă un coș mare pentru reciclat hârtia și mi se rupe sufletul când trebuie să o arunc. Așadar, am hotărât să îi dăm alt sens… Eu le-am tăiat, ei le-au lipit și asamblat, și într-o oră am făcut vreo 20 de fulgi mari. Am pus pe jaluzele, pe geamuri, am agățat ce-a rămas de panourile de prin clasă. Ultimul, realizat din carton galben, a devenit stea la brad.

Tot din hârtie reciclată am făcut la oră cu copiii steluțele pe care le-am prins în brad și pe ferestre. Separat i-am învățat cum să facă fulgi pliați, dar aici a fost mai greu. Unii au înțeles, unii nu… Și acum îmi dau seama că nu mi-am fotografiat ferestrele de-afară! M-am abținut și n-am pus zânele… chiar dacă sunt ale mele.

Bradul a fost rezultatul unei munci titanice. Nu știu câți metri de lănțișor verde sunt acolo, dar s-a împletit la greu… au lipit înainte de ore, cei care ajungeau mai devreme, lipeau în pauze cei care nu apucau înainte, lipeau cei care rămâneau vinerea după ore. Ar fi mers să avem o bază mai mare… dar am improvizat dintr-o sârmă un cerc… și nu era foarte stabil. În final i-am pus și instalație. A, și pentru că probabil veți întreba pe ce e fixat… pe suportul de la ecranul proiectorului. Înălțimea au stabilit-o copiii, ei au vrut să fie „mare”!

A urmat șemineul… de ceva ani tot vreau să încerc să văd cum iese. Am adunat cu ajutorul personalului auxiliar cutiile din programul de lapte și corn. „Vă mai aducem, doamna învățătoare?” Și au tot adus, așteptând cu nerăbdare să vadă ce năzbâtie am pus la cale, căci n-au prea înțeles din prima… Cred că au intrat vreo 30 de cutii. Întâi le-am prins cu bandă adezivă lată, apoi am lipit coli mari albe de împachetat, l-am asamblat și mi-a venit ultima idee: hârtie creponată roșie. Pentru o secundă mă gândisem să-l pictez. De terminat l-am terminat singură, copiii l-au găsit făcut. Prima replică a fost: „Ne trebuie șosete! Facem?” Le-am trecut pe listă.

„Lemnele” le-au pictat ei. Nu aveam maro, dar aveam roșu și verde… au amestecat până au obținut o nuanță acceptabilă. Focul l-am făcut eu, cu galerie lângă. „Parcă e real, doamna!” (Ca o paranteză, mă termină „doamna”. Am fost în extaz la atelierul de la Gaudeamus când copiii mă strigau Cristina… mă simțeam așa bine! Dar aici cred că mi-aș pune toată școala în cap dacă le-aș permite să-mi spună pe nume…)

Cum partea de sus nu era cine știe ce, un „mileu” improvizat, tot din hârtie creponată, a rezolvat problema. Fetelor le rămăseseră flori de la coroniță și au propus să le prindem cu bolduri. Noroc că am cumpărat vreo 6 cutii, să fie! Sus am pus și „bibelouri”, fetele au adus un brăduț dintr-o revistă, o căsuță din carton, eu am reutilizat un fes găsit prin dulapuri, și am dus de-acasă căsuța de anul trecut și brăduțul de la Daco.

Când șemineul a fost gata, am ajuns toți la concluzia că ne trebuie un tablou… și am avut și un voluntar care s-a oferit să picteze un tablou mare. Am rămas cu gura căscată când l-a adus, nu m-am așteptat la un lucru atât de serios făcut, pe pânză. Arată minunat!

Și am făcut și șosetele… miercuri acum. Unii s-au mulțumit cu ce au făcut la oră. Alții… au cerut să le ia acasă și să le termine de țesut. Am simplificat modelul din anii trecuți, ca să meargă pe aceeași linie de sus până jos, mi-am perfecționat și tehnica de tăiere, căci am folosit placa de la Daco.

În față am pus doar o ghirlandă cu globuri în jurul tablei. Mai avem la avizier Calendarul de Advent, un proiect pe care aproape toți copiii, cu mici excepții, l-au acceptat și pregătit. În fiecare zi deschidem câte un pachețel. Până acum am avut ghicitori, glume, brățări din elastice – condiția e să fie în acel pachețel ceva pentru toată clasa.

În mijloc… indiferent de anotimp, stema nouă a României (acvila are coroană regală) și drapelul național.

felicitare iarna brad glitter

Felicitare cu brăduți – peisaj de iarnă

Primii fulgi și-au făcut curaj să apară la mijlocul lui noiembrie. După euforia mesajelor, bucuria copiilor, am înțeles că iarna a aruncat primul buzdugan. Cine n-are ghete, bocanci… apoi a ieșit soarele… și am uitat.

Seturile creative pentru copii, cu elemente pretăiate, eventual și autocolante, au ceva special: tot ceea ce rămâne poate fi folosit, într-un fel sau altul. Am lichidat un astfel de set, și am rămas cu trei brăduți, pe care nu i-am lipit… căci mi se părea cam încărcat proiectul. Am hotărât în schimb să-i folosesc la un model de felicitare.

Contrar modelelor clasice, A5 sau A6, am tăiat din carton A4 un pătrat și l-am îndoit pe jumătate. Apoi, decupaj liber, cu foarfeca, mai multe rânduri de „nămeți”. Întâi am decupat unul complet, l-am așezat în spate, și alți trei, mai mici, și ca lățime, și ca lungime, pe care i-am suprapus.

Am lipit brăduții, apoi am adăugat lipici și am turnat glitter uscat, tot rămas din set. Pentru fulgi am folosit buline incluse, dar am și confecționat mai multe cu un clește de perforare. Puteți folosi pentru buline și un perforator de birou. Ceilalți fulgi au fost realizați cu perforatorul decorativ.

Vâscul din colț are frunze de carton, realizate cu un perforator mic, și trei buline din spumă, confecționate cu cleștele menționat mai sus.

Începe sezonul de sărbători, și vă recomand să vă apucați deja de lucru, dacă doriți să aveți o surpriză pentru toți cei dragi. Bine-nțeles, modelul de brăduți poate fi improvizat cu orice decupaj de această formă, din spumă cu glitter sau simplă, dacă vreți să dați volum proiectului, ori din carton, dacă vă este mai accesibil.

felicitare iarna brad glitter

Spor la lucru!


* La cerere, activitățile se pot realiza în particular, cu un grup de maxim 4 copii, în funcție de programări. Detalii la telefon 0722.955.103.

casuta felicitare

geanta flori crosetate

Geantă de cânepă cu aplicații croșetate

Proiectul de mai jos a fost în așteptare foarte mult timp. Am mai scris aici că mie nu îmi place să primesc flori. O floricică, din familia ghiocelului, brândușei, merge, ori la ghiveci, dar să nu fie prea pretențioasă în îngrijire. Însă vara trecută am primit un buchet, și recunosc, e primul buchet la care m-am luminat. L-am pus „bine”, iar eu când pun lucrurile „bine”, apăi nici dracu nu le găsește, nu mai zic de mine. Făcusem proiecte, voiam să atașez florile pe o brățară lată, croșetată, pe care să aplic și un ceas mare, căci am descoperit la școală că nu pot folosi ceasul de la telefon la unele cursuri și la examene. M-am apucat cu entuziasm de brățară, era gata cam jumătate când am căutat florile, să fac o probă. Nu le-am găsit, brățara a rămas tot la jumătate…

Făcând ordine luna asta prin materiale, cărți și caiete, găsesc și plicul în care floricelele mele nemuritoare așteptau tăcute. Eram cam supărată că nu terminasem ceasul, că n-am apucat să vi le arăt când le-am primit, le-am făcut o poză simplă, în buchet… și n-am apucat să scriu articolul până marți seară, când mă tot gândeam ce traistă merge cu sandalele mele de tip dacii și romanii… Mi-a picat pe o traistă din pânză de cânepă, păstrată de la nu-mai-știu ce promoție, în așteptarea a „ceva” adaosuri. Pentru ea proiectul era ceva de cusut, motive tradiționale – la care oricum nu am renunțat, că doar mai are o față 😀 . În schimb am avut atunci ideea de a coase florile pe ea… și iată ce-a ieșit.

geanta flori crosetate

Florile le-am primit de la Aurelia, din Lada cu minuni unde are o mulțime de lucruri croșetate cu migală, lucrate după inspirație sau dorința clientului. Cel mai bine o las să vă povestească ceea ce face:

Salutare!

Sunt Aurelia, mamă a patru copii, pasionată de culori, fire şi croşetă.

Să tot fie 25 de ani de când, într-o vară, pe când aveam vârsta fiicei mele celei mari, pe o băncuţă, în faţa unui bloc comunist din Bărăgan, am învăţat să croşetez. Cu macrame. Motive pentru celebrele milieuri. Cred că am făcut unul mic, cu vreo patru piese, păstrat ca amintire multă vreme şi dăruit de mama în dorinţa de a elibera casa. „Profesoara” mea ştia a croşeta pantofi delicaţi, cărora le lipea talpa. Încă nu am depăşit-o, căci îmi e teamă să încerc cizme croşetate, atât de la modă în zilele noastre.

Timpul a trecut, maică-mea mă punea în vacanţe să îi croşetez metri întregi de lanţ pentru alte milieuri, tip lansetă. Eu o boscorodeam în gând, căci voiam a citi. Am plecat la facultate, iar croşetatul a rămas doar amintire.

fulgi_crosetatiPrin 2011, era toamnă spre iarnă, cea de-a doua fetiţă a mea a avut o boală respiratorie care s-a vindecat mai greu. Ca să nu mă las pradă gândurilor pe tema bolii ei, care s-ar fi putut transforma în astm, am început să croşetez fulgi, ornamente de agăţat în brad, extrem de delicaţi şi de efect. Am făcut peste 150 bucăţi din macrame, pe care i-am apretat bucată cu bucată, i-am pus câte trei în plic, şi le-am dat drumul să zboare în cele patru zări. Astfel, durerea mea de mamă cu copil bolnav, s-a transformat în bucurii mărunte pe măsură de plicurile ajungeau la destinaţie. Până la Crăciun, fetiţa şi-a revenit complet, suspiciunea medicului de astm nu s-a confirmat, astfel că acum avem un copil sănătos, pregătit de şcoală.

Atunci, în acel sfârşit de an, mi-am descoperit pasiunea. Internetul, cărţile de specialitate cu modele trimise de-a lungul timpului din Anglia, revistele din Germania sau cele care au început să fie editate la noi, îmi sunt surse de inspiraţie. 

fluturi_crosetatiUn alt moment frumos a fost cel cu fluturii. Ştiţi cum e luna februarie – cenuşie, aştepţi să vină primăvara, însă iarna nu se dă dusă. Aşa că am pregătit un dar de blog (pe atunci aveam şi blog), pentru cine a dorit să se înscrie, lăsându-mi un mesaj cu o combinație de patru culori. Nimeni nu a știut ce voi face cu aceste culori. În fiecare zi a lunii februarie, am prezentat/dăruit un fluture, în culorile alese de vizitatoarele blogului. Am avut grijă ca până la 1 martie, fluturii să ajungă la destinație, drept broșă-mărțișor.

Ceea ce cred că face diferența între enervantele milieuri de pe televizor sau de pe fiecare colțișor de bibliotecă pentru care zăboveam timp la ștersul prafului în anii adolescenței şi modelele de azi – sunt culorile. Aproape aş spune că ele fac totul, atunci când sunt plăcut armonizate. Au contat enorm încurajările câtorva amice şi ajutorul soţului care cunoaşte merceriile mai bine decât mine.

Fotografii cu obiecte/lucruri croşetate găsite de mine sau sugerate de alţii au constituit provocări, trepte de urcat şi de bucurat – îmi amintesc ce mare bucurie am avut când am finalizat prima rochiţă, dăruită, fireşte. Le-am lucrat copiilor jucărioare – pe Miffy cea îndrăgită, căluţi cusuţi la mână şi împodobiţi cu mici elemente croşetate, pălărioare de primăvară, căciuliţe de iarnă şi multe alte mici lucruşoare, aparent banale, dar care sunt făcute cu suflet pentru a bucura alte suflete.

fulgi filigran decor fereastra

Fulgi de nea pe fereastră – filigran

A trecut ceva vreme de când n-am mai povestit ce fac la opțional cu copiii. Și acum, când s-au strâns deja multe despre care nu am scris nimic, am ales-o pe cea mai dragă. După atelierul de filigran de la târgul de carte, unde am văzut cât de bine se descurcă copiii cu uneltele – nu perfect, să fie clar, dar oricum, cu mult peste așteptări, am decis să le dau șansa și copiilor de la opțional. Am de la 5 la 7 ani, copii cu mai multă sau mai puțină îndemânare. Însă s-au descurcat. Activitatea a fost foarte amuzantă încă de la început. Cum au văzut instrumentele, au stabilit că „taie”, și singuri își spuneau să fie atenți. Le-am explicat, și… surpriză! Mi-au spus că e mai ușor cu cutterul decât cu foarfeca.

Nu m-am așteptat niciun moment să reușească toți. Pe cei mici îi știam, de la activitățile cu creioane colorate, că nu este punctul lor forte. Dar i-am admirat pentru că au încercat, au insistat, și, așa cum au putut, au finalizat proiectul.

Am ales modelul din ultimul număr apărut al colecției Idei creative – Decupaje de iarnă pentru fereste. Am simplificat însă modelul. În teorie, se decupa integral, iar părțile colorate erau acoperite cu hârtie colorată. Era imposibil să reușesc asta cu copiii, să decupeze și bucățile colorate fix pe model, așa că am ales să colorăm ceea ce trebuia înlocuit, și să decorăm steluțele cu fulgișori realizați cu perforatorul. Pe spate apoi am lipit o foaie de calc, pentru efectul de transparență. Am avut chiar propuneri să le lipim integral, să nu se mai vadă acolo unde au decupat greu și s-a rupt hârtia 🙂 .

fulgi filigran decor fereastra

Concluzia este că copiii pot mai mult decât îi credem noi în stare, și, dându-le responsabilitate, vom avea surpriza să-i vedem cum se descurcă. Sunt din ce în ce mai convinsă că problema este la părinți și că, lucrând cu grupuri mici, putem atinge limite pe care nici nu le visăm.

Cartea este disponibilă în librăria online a editurii Casa, ori în librariile online: elefant.ro,  eMag, Librarie.net,Libris (transport gratuit la orice comandă), BestKids.

Stelute si fulgi crosetati (*12)

Acum vreo doi ani colecţia Idei creative a crescut cu un număr minunat, Steluţe croşetate. Am realizat atunci câteva, iar rezultatul mi-a plăcut. Anul acesta am decis ca două felicitări să fie decorate „altfel”, iar destinatarii să poată desprinde decorul şi să-l prindă în brad. Am ales alte două modele, iar ca timp de lucru nu cred ca am avut nevoie de mai mult de jumătate de oră. Complicat este procesul următor, când trebuie apretate şi întinse bine, prinse cu ace pentru a se usca frumos. Până vor fi gata şi felicitările, la noi „ninge liniştit”.

Nu trebuie să fiţi mari artişti cu croşeta, modelele nu sunt grele, mai ales dacă citiţi cu atenţie instrucţiunile şi lecţiile de la început. Trebuie doar multă răbdare.

idei creative 58 fulgi stelute croseta
Idei creative 58, Stelute crosetate

Cartea o găsiţi în librăria Editurii Casa, Elefant.ro, Libris.ro, eMAG.ro

Atelierul de creatie | Proiecte de Crăciun 

*Proiectul face parte din maratonul 30 de idei de Crăciun.

Fulgi de nea din hartie – Idei creative, nr. 84

Una din ultimele apariţii ale colecţiei Idei creative (editura Casa) mi s-a părut, când am zărit coperta, ca fiind ceva simplu, indicat pentru copii. Dar… răsfoind-o, şi văzând minunăţiile prezentate acolo, mi-am dat seama că este de fapt pentru pasionaţii de orice vârstă.

Modelele cele mai simple sunt cele realizate prin împăturire. Dacă noi putem crea aproape orice model, doar dând frâu liber imaginaţiei, editura Casa ne propune de această dată câteva şabloane deosebite. Am ales ca exemplu pentru acest articol doi fulgi, primul, mai simplu, al doilea, 3D.

idei-creative84-casa3

Pentru primul fulg am împăturit pătratul de hârtie în şase. După ce am scotocit toată casa după un raportor să măsor un unghi de 60′, mi-am dar seama că nu am citit cu atenţie indicaţiile. Aveam pe filele cu modele de la mijlocul cărţii şi liniile ajutătoare pentru îndoire… Apoi, plângând încă după imprimanta mea, am copiat modelul pe fereastră, cum procedam acum vreo 30 de ani. Un pic de glitter şi fulgul este gata; va ajunge probabil pe o felicitare.

idei-creative84-casa1

Al doilea fulg este varianta 3D. A fost confecţionat decupând 6 benzi de hârtie îndoite, iar fotografia nu a reuşit să surprindă frumuseţea lui extraordinară.

idei-creative84-casa2

Cartea contine modele diverse, simple, 3D sau cu margele, si o puteti achizitiona din libraria editurii Casa, sau din librariile online: elefant, libris, librarie.

Fulgi de nea din margele termoadezive

Dacă tot suntem în căutare de idei şi materiale, unul pe care îl avem de ceva vreme prin casa ne-a dat soluţia zilei: fulgi de nea din mărgele termoadezive. Am folosit un suport rotund, cu ţepii dispuşi în raze. Mai avem, tot de la Ikea, patrat, cu ţepi paraleli, şi inimioară. Modele nu am avut. Doar ne-am propus să facem fulgi şi am lăsat imaginaţia să zboare.

Ai mei sunt cei coloraţi. Mărgele albe nu prea mai sunt, aşa că eu am mers pe culorile la îndemână. Iris şi Andrei au preferat să mai caute prin borcan. Steluţa albă simplă este a lui Andrei, cealaltă a Irisucăi.

Dacă nu cunoaşteţi mărgelele termoadezive, sunt mici cilindri de plastic coloraţi, care se aşează pe suporţi. Îi puteţi vedea aici. După ce sunt aşezaţi pe suport, de acoperă cu o hârtie de copt şi se calcă drept cu fierul de călcat, până mărgelele se turtesc puţin şi se lipesc între ele. Nu lăsaţi prea mult fierul, dacă ajungeţi cu el la suport devin inestetice.

Fulgi de nea din margele termoadezive

Spor la joacă!

Atelierul de creaţie

fulgi de nea din hartie 3d

Fulgi de nea 3D din hartie

fulgi de nea din hartie 3d

Dintre toţi fulgii de nea pe care i-am văzut, cei 3D mi se par cei mai frumoşi. E drept că nu-i poţi lipi pe geam, şi sunt destul de greu de confecţionat, dar arată minunat. Anul acesta am avut un ajutor nesperat în decorarea sălii de la grădi, şi nu am mai fost singura mămică implicată. Iar surpriza cea mare au fost 10 asemenea fulgi, mai mari, mai mici… care arată minunat în clasă! Încerc să fac şi rost de poze, am făcut la intrare o ghirlandă de trei…

Irisuca a lipsit de la grădi, încă nu a văzut decoraţiunile. Mă tot chinuiam să-i explic ce fulgi minunaţi a făcut mama Biancăi, până la întrebarea de baraj… dar nu ştii şi tu să faci? Ei, ba da, ştiu, dar recunosc că estimasem timpul necesar şi mă apucase durerea de cap. Dar copilul voia să vadă cum arată, aşa că m-am apucat de treabă.

Materiale necesare:

  • hârtie albă sau colorată, după gust 🙂
  • foarfecă, una decorativă are mai mult impact
  • lipici

Se taie pătrate de hârtie, şi se îndoaie pe diagonală. Atenţie cât de mari îi vreţi :). Eu am făcut unul din pătrate cu latura de 10cm. Se taie din ochi, cu foarfeca, paralele cu laturile, fără să se întâlnească. Dacă din ochi e mai greu, puteţi marca cu o rigla, sau dacă vi se pare mai simplu, printaţi şablonul (este A5, puteţi printa două pagini pe A4). După ce aţi tăiat, desfaceţi şi lipiţi colţ pe colţ, benzile impare decupate. Întoarceţi şi lipiţi perechi şi benzile pare. Aveţi un vârf de steluţă. Repetaţi operaţiunea de şase ori, apoi lipiţi între ele cele şase petale. Se lipesc atât la centru, cât şi muchiile. Rezultatul este uimitor. Irisuca mea vrea acum s-o punem în vârful bradului… mai rămâne să văd cum!

Şi… un pic de ajutor video, pentru asamblare:

Alte modele la Atelierul de creaţie

Fulg de nea din staniol Fulg de zapada, sablon pentru fereastra Fereastra decorata cu fulgi de zapada din hartie Felicitare cu fulg de nea prin quilling

Om de zapada, colaj

Om de zapada, colaj

Dintre creaţiile de anul trecut, am păstrat pentru activităţile de iarnă un model de om de zăpadă. Irisuca l-a realizat la grădi, la patru anişori… În funcţie de vârstă, poate fi "perfecţionat".

Materiale necesare:

  • tampoane demachiante, pentru bulgării de zăpadă
  • pentru decoraţiuni, pot fi folosite: hârtie glasată, hârtie eva
  • carioci, foarfeca
  • carton colorat pentru suport
  • acuarele pentru fulgii de nea (sau un perforator decorativ pentru mai mult efect)
  • lipici

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie