Un joc de cuvinte, dar și dacă îl aplici mot-a-mot, tot este corect. Mai ieri am dat o comandă la elefant, au apărut noi volume în seriile Supraviețuitorii și Exploratorii, și copiii le voiau. S-au mai adăugat încă vreo două, și-mi lipseau 2 lei ca să primesc cadou încă un volum din Agatha Christie. Așa că am căutat ceva de fix doi lei, ca să am suma…

Nu îmi place să cumpăr cărți pe care nu le-am răsfoit înainte, și în niciun caz educaționale. Dar am luat un „Caiet de scriere”, cu grupurile de litere ghe, ghi, che, chi, am presupus că, dacă e ok, îmi va folosi pe viitor, la clasă. Seria de caiete de doi lei (și 80 de bani, dar cu reducere e 1.70) are 8 volume… în care sunt grupate toate literele alfabetului.

Prima reacție când l-am deschis a fost să-l returnez. Poți face asta cu orice produs achiziționat online, în termen de 10 zile. Dar pentru 2 lei nu merita deranjul… De ce să-l returnez…?

• este pentru „exersat scrierea și citirea”, ceea ce înseamnă că întâi scriem, și apoi citim. La clasa pregătitoare întâi se lucrează foarte mult pentru educarea auzului fonematic, și în niciun caz nu le dai copiilor să scrie rânduri de litere, căci se desenează (nu se scriu!!). El trebuie doar să le recunoască! Poți să-i dai pagini de reviste, scrise mari, să taie litera solicitată acolo unde o recunoaște… La ce bun să învețe să scrie cu litere de tipar, pentru ca apoi, peste un an, să-i ceri să uite tot și să o ia de la capăt cu litere de mână? Compania „munca în zadar”. Exact asta este.
• Pe piață există o mulțime de fonturi, care mai de care mai jucăușe, rotunjoare, sucite și răsucite. Dar dacă vrei să-l înveți să citească, folosești fontul din abecedar. Caietul este un fel de struțo-cămilă între un font de tipar, mai rotund, cu înclinații spre cele de mână, de nu ai literele nici de tipar, dar nici de mână! De exemplu, imaginea de mai jos: A mic nu este nici de mână, căci nu are „sprijin” la stânga, și oușorul este cerc toată ziua, în timp ce E mic este clar litera de tipar.
• Liniatura folosită nu este nici pe departe cea  indicată atunci când începi să înveți să scrii…e un „dictando junior”, de sfârșit de clasa a II-a. Copilul face cel mult exerciții de urmărire a conturului, dar sunt destule exemple când modelul depășește liniatura. Deci o urmărim sau nu?
• Mai potrivit ar fi fost un caiet cu desene, cum sunt cele din partea de sus, în care copilul să exerseze doar folosirea instrumentului de scris pe un contur dat. La ce bun să scrii 6 rânduri, de exemplu, cu „j”? Din care unul este după linia punctată, pe celelalte ar trebui să le scrii singur? De tipar, normal, deși primul exercițiu din caiet îl intuiește pe „j” mic de mână.
• Tot pentru a spori confuzia, literele apar suprapuse. Ce caută, de exemplu, codița lui „j” sub „o”?
• O bilă albă trebuie s-o dau pentru alegerea cuvintelor cu grupuri de litere. Aici apar singure în silabă, pentru identificarea corectă a sunetelor.
• Exercițiile sunt completate la final cu scriere de propoziții. Nu sunt rele, caietul este al șaptelea, și sunt deja „învățate” toate literele (8 are x, y, w și q). Dar chiar nu scăpăm de etichetare nici în exemple…? Radu nu este deloc un băiat bun. Și cireașa de pe tort aici este folosirea ortogramelor în propoziții… mult, mult prea devreme!

Nu știu dacă v-am ajutat să economisiți doi lei, dar poate observațiile vă sunt de ajutor pentru categoria „pe ce să nu dai banii”. Încercând să faci un lucru bun acasă, și să exersezi cu copilul, fără să-ți dai seama, îi faci rău.

Bănuiesc că vreți să vedeți și cum arată la pene minunea… scuze, la copertă. Este AICI.