Ce le lipsește profesorilor de azi…

 

Se împlinește aproape un an de când am răspuns unei provocări de sinceritate, despre cum mă văd eu, la catedră. Întrebarea  venea pentru mine într-un context mai vechi, căci la catedră am mai stat, stau, și voi mai sta. A fost mai mult un exercițiu introspectiv, pe care nu aș fi avut poate curajul (ironic, după ce veți citi rândurile de mai jos!) de a-l pune public, dacă profesorul care l-a citit în primă instanță nu m-ar fi împins să-mi iau inima în dinți.

Cei care mă citesc, sau mă cunosc, știu că scriu greu despre mine, personal. Îmi e ușor să-mi susțin și să-mi argumentez o părere, însă las destul de greu fereastra deschisă spre mine. A gândi „public”, a pune dorințe pe hârtie, este pentru mine un risc pe care nu mi-l asum.

Mi-am ascultat cele câteva rânduri ale mele în lectură publică, cu mențiunea că am avut ocazia să rămân anonimă. Și, recunosc, n-am avut curaj să ridic mâna și să spun „e al meu”. De ce? Pentru că am învățat pe pielea mea că în România nu e „bine” să ai păreri, să ți le spui, atunci când ești pe treapta cea mai de jos în ierarhie. Că păcatul de a gândi se plătește scump, și să rănești orgoliul cuiva, sau să stârnești vreo invidie e periculos, și că e bine să stai în banca ta. Patul lui Procust funcționează încă, și nu e sănătos să ieși în evidență.

Însă vorbim de schimbare într-un sistem de care depinde viitorul nostru, și cred sincer că aceasta nu va veni cât timp nu vom avea curaj. Mulțumesc cu această ocazie doamnei C.R., pentru aprecierile făcute la adresa temei mele, care mi-au dat curajul de a o publica.

Sper că veți avea răbdare să citiți (și comentariile se fac cu „verde”, mai jos 🙂 )

 

Temă: Cum vă vedeți ca profesor la finalul primului semestru de specializare?

Este normal ca orice experiență, fie ea și de învățare, să aibă un impact mai mic sau mai mare asupra fiecărui individ. A da un răspuns întrebării de mai sus are multe în comun cu o provocare la care am răspuns în cadrul unui atelier pentru părinți.

S-a cerut participanților să facă o listă de valori cu care și-ar dori ca propriul copil să fie înzestrat la maturitate. Listele au fost lungi, foile de flipchart au curs, erau chiar câte patru lipite pe perete.

  • Acum alegeți doar 10. Numai pe acestea i le puteți transmite copilului dumneavoastră.

Provocarea a devenit și mai grea. Cum să alegi trăsăturile perfecte pentru copilul tău, în doar 10 cuvinte? Dar ne-am descurcat. Am ales.

  • Considerați că viața nu vă oferă timpul necesar pentru a forma 10 valori. Și aveți doar 9. La care renunțați?

Exercițiul a continuat, prin eliminare, până a fost identificată acea unică valoare, cea mai mai importantă, pe care o dorești pentru copilul tău.

M-am gândit la acest exercițiu acum, când trebuia să aleg dintr-o lungă listă acele valori „perfecte” pentru un profesor. La multe dintre ele mi-am dat seama că lucrurile au totuși mai multe nuanțe, că pot fi făcute altfel… și lista a crescut impresionant, în loc să scadă.

Este nerealist să consideri profesorul un superman, care va putea să atingă acest „ideal”. Acum ar fi nevoie de exercițiul de mai sus. Însă, așa cum atunci când aplici un chestionar, întrebi subiectul dacă lucrează în domeniul cercetării de piață, și îl excluzi din eșantion dacă răspunde pozitiv, tot așa trebuie să decid că nu-mi pot aplica testul. Nu pot alege zece valori pentru mine, chiar dacă teoretic sunt capabilă să aleg zece din listă – pentru că știu scopul: acela de a ajunge la o singură valoare, cu adevărat importantă, care să mă definească pe mine, la catedră. Acea valoare fără de care toate celelalte ar fi în zadar. Și, „trișând”, am sărit toate etapele și am ales răbdarea. Tot ce îmi doresc să vadă la mine prima dată copiii, după ce mă vor cunoaște, este că „doamna are răbdare”.

Răbdare cu ei, căci vor crește încet și frumos.

Răbdare cu mine, căci nu voi putea învăța tot ce e nevoie dintr-o dată.

Răbdare cu părinții, până vor învăța la rândul lor să aibă răbdare, să se cunoască pe sine și să-și cunoască copiii.

Răbdare cu sistemul de multe ori potrivnic, răbdare cu superiorii, care în cele mai multe cazuri vor judeca realitatea după șabloane clasice și învechite.

Răbdare, căci schimbările vin încet.

Îmi dau seama că mai am nevoie de ceva: curaj. Curajul de a lua o decizie și de a-mi asuma consecințele, curajul de a spune ce gândesc și de a-mi susține ideile, curajul de a accepta eșecurile. Curajul de a spune „NU”, curajul de a le transmite copiilor aceste două valori.

Poate pare puțin, dar asta mi-aș pune în penar în prima zi de școală: o rezervă de răbdare, și un vârf de curaj, și sper să mă simt ca având inelul Arabelei: trebuie doar să-mi doresc, și lucrurile pot deveni posibile.

(Ca „cercetare”, la final mi-am întrebat copilul ce calitate vede ea ca fiind cea mai importantă la doamna ei învățătoare: E amuzantă și răbdătoare! Q.e.d.)

 

Atelier de creație- filigran, Gaudeamus 2015

Atelier filigran la Gaudeamus – 2015

Cred că este prima dată toamna aceasta, de când organizez atelierele împreună cu editura Casa, când s-a întâmplat ca din prima zi să epuizăm rezervările. Regret că nu am putut onora toate cererile sosite, ar fi trebuit să mai organizez încă un atelier pentru a putea răspunde tuturor. Mulțumesc cu această ocazie și celor care m-au anunțat în timp util că se retrag, și am putut da șansa altor copii să participe. Dar nerăbdarea celor mici mi-a dat și mie emoții în plus, mai ales că am riscat, ca de obicei, să fac lucruri pe care puțini au curaj să le încerce, să le dăm copiilor o șansă de a arăta că pot.

Scepticismul a fost și de partea noastră, a organizatorilor, și în ciuda optimismului meu, tot am pus în bagaj trusa de prim-ajutor și extra-cantitate de bandaje, din cele cu imprimeuri, pentru copii. Ca să nu mențin suspansul, nu a fost nevoie de ele, nimeni nu s-a tăiat, înțepat, accidentat, timp de o oră și jumătate cât copiii au stat cu cutterele în mână, și au decupat aproape singuri.

Părinții au înțeles că trebuie să-i lase să lucreze singuri, că nu au nimic de câștigat dacă o fac în locul lor. Da, a fost trist pentru copii, s-a lăsat și cu lacrimi, hârtia era nărăvașă, se rupea uneori mai mult decât se lăsa tăiată… Dar nu am schimbat decât o singură fișă. Au cerut ajutor, au primit pe ici pe colo, și au tăiat! Pentru unii dintre ei, era prima dată în viață când foloseau unealtă de tăiat, nici cuțit nu au mai manevrat până acum. Sper că părinții și-au făcut cu această ocazie un pic de curaj să încerce proiecte de genul acesta.

Am început activitatea cu normele de protecție a muncii, ce avem voie și ce nu să facem cu „creionul de tăiat”. Am repetat, căci media de vârstă a fost 6-8 ani, și copiii au fost mai mult decât ascultători. Primul pas a fost o mică fișă de antrenament, cu câteva forme, pe care să exerseze presiunea pe cuțit și menținerea direcției. În momentul în care tehnica era relativ înțeleasă au trecut la brăduț. Am ales acest model pentru că poate fi tăiat doar cu linii drepte, și este foarte potrivit pentru începători, sau mai bine spus pentru „debutanți”. Probleme foarte serioase a ridicat poziția în care e ținută unealta de scris, coordonarea acesteia depinzând foarte mult de acest lucru. Și aici mai trebuie lucrat… în ultimul timp greu găsești copii care țin corect creionul. Nu înseamnă că nu scriu, sau că nu se descurcă, ci că mâna stă tensionată într-o poziție inconfortabilă, și obosește mai repede. Nu este un impediment pe termen scurt, și veți vedea din filmulețul de mai jos că se poate, însă nu încurajez acest mod de lucru.

Am filmat-o pe una dintre fetițe, debutantă 100% cu această tehnică, dar care a înțeles foarte repede ce are de făcut. Am admirat-o însă pentru modul în care a înțeles să-și ușureze munca, răsucind de fiecare dată modelul pentru a tăia în poziția cea mai convenabilă. Vă sfătuiesc s-o urmăriți. Filmul nu este prelucrat, viteza de lucru este cea reală.

Nu am terminat brăduții, nici nu mi-am propus acest lucru, din moment ce, într-o oră, trebuia să ne însușim tehnica, să o exersăm, și apoi să terminăm un proiect amplu. Am avut însă timp să le explic, și copiilor, și părinților, cum să finalizeze acasă proiectul. (Și sper să apară online și poze cu proiectele finalizate!)

Regret că nu am avut timp aproape deloc să pot sta de vorbă cu părinții, și am fost nevoită să limitez drastic conversațiile. Sper însă ca prin intermediul blogului să putem continua discuțiile. Am ales câteva din pozele realizate la atelier, și voi trimite arhiva pe mail părinților care doresc, și lasă în acest sens un mesaj la acest articol.

În încheiere, mulțumesc editurii Casa, organizatorul evenimentului, care ne-a pus la dispoziție pentru decupat modelele publicate în numărul 119 al colecției „Idei creative”. De asemenea, mulțumiri și magazinului online Tribeka, pentru cadourile oferite copiilor participanți la atelier: un set creativ cu Moș Crăciun și ren, de asamblat. O surpriză plăcută a venit și din partea organizatorului, Romexpo, care le-a oferit copiilor și câte un suc la cutie și o plasă cu dulciuri, în avans pentru Moș Nicolae.

Felicitări speciale copiilor, care s-au ambiționat și au rezistat până la final!

Foto: Triaxon.ro

Decupaje de iarnă pentru ferestre – idei creative, 119 – editura Casa

Decupaje de iarnă pentru ferestre - idei-creative 119Fiecare număr al colecției Idei creative de la editura Casa aduce câte un moment de încântare, ori o provocare, de a încerca ceva ce nu am mai făcut până acum. Să decorăm iarna ferestrele cu tot felul de minuni nu este o noutate, dar de la an la an fulgii ies mai frumoși, mai atrăgători, și fiecare unic în felul lui. Anul acesta numărul 119 ne propune un alt mod de a le decora, folosind în mod covârșitor tehnica filigranului.

Atât de mult mi-au plăcut propunerile lor, încât am decis ca, în ciuda tehnicii destul de dificile la prima vedere, atelierul din cadrul târgului de carte Gaudeamus să se ocupe de decorațiuni filigran. Mi-am dat seama în timp că nu există chiar atât de multe lucruri pe care copiii să nu le poată face, ci există instrumente nepotrivite (și aici prima pe care aș schimba-o este foarfeca de decupaj), ori explicații incomplete. Am emoții pentru rezultatele muncii de sâmbătă, dar după testele făcute, și cu instrumentele noi de tăiat, cred că vor fi mulțumitoare.

Să revin la carte: proiectele propuse sunt „de sezon”: bufnițe, oameni de zăpadă, îngerași, zâne, reni, veverițe, ori cu temă religioasă, dedicate Crăciunului. Se folosește calc, hârtie colorată, carton sidefat, ori cu model, iar creațiile arată impresionant. Recunosc că sunt departe, am preferat să lucrez cu hârtie simplă, care trece mai ușor prin imprimantă, însă efectul final nu este atât de catifelat. Însă pentru copii, și pentru decoruri uzuale, se poate folosi cu succes. Modelele sunt incluse în volum pe file inserate, și se măresc de două ori. Se pot mări cred și mai mult, dacă aveți carton sau imprimantă care să permită acest lucru.

Decupaje de iarnă pentru ferestre - idei-creative 119

Cartea este disponibilă în librăria online a editurii Casa, ori în librariile online: elefant.ro,  eMag, Librarie.net, Libris (transport gratuit la orice comandă), BestKids.

idei-creative119-casa3 bradut filigran

Sa confectionam instrumente muzicale, editura Casa

Să confecționăm instrumente muzicale

Sa confectionam instrumente muzicale, editura CasaAm răsfoit zilele acestea cu mare plăcere noua apariție de la editura Casa, Să confecționăm instrumente muzicale, nu numai pentru că ideile creative promovate de editură se adresează în primul rând copiilor, ci și pentru că în acest volum sunt strânse laolaltă mai multe idei de pus în practică la ciclul primar. Conform noului plan cadru, disciplina „Muzică și mișcare” face parte din două arii curriculare, atât Educație fizică, cât și Arte. Ei bine, dacă tot mergem spre abordare integrată, volumul de la editura Casa pune în discuție o variantă de lecție îmbinată între muzică și tehnologie.

Cei mici, la muzică (atunci când fac, căci nu toți sunt așa norocoși), ar trebui să exerseze ritmul, cu diverse instrumente de percuție. Nu totdeauna le avem la îndemână, și mai ales, atunci când se găsesc, nu sunt ieftine deloc. Însă se pot confecționa… și sunt sigură că se pot rezolva cu ele problemele de „dotare”. În plus, confecționate de ei, vor fi mult mai bine păstrate și îngrijite, nu mai spun de folosirea cu mult mai mult entuziasm!

Așa cum se vede încă de pe copertă, idei sunt o mulțime, în mare parte realizate cu materiale reciclate. Cele mai multe sunt idei de zornăitori, shakere, maracas, dar avem și propuneri cu clopoței, zurgălăi din diverse materiale, tobe, castaniete, bețe pentru ritm, tobe, tamburine etc. Volumul se încheie cu câteva propuneri de jocuri muzicale sau ritmice, ce se pot juca oricând cu un grup mai mare de copii.

Sa confectionam instrumente muzicale, editura Casa

Iris a ales să confecționeze brățara cu zurgălăi. Fetrul a dat ceva bătăi de cap la decupaj, însă ne-am descurcat. Zurgălăi am folosit varianta de la Daco, însă sunt mult prea discreți pentru o oră de muzică, sunt mai mult genul necesar pentru ornamentele de brad, care să dea un sunet dulce când ramurile tremură. Îmi doresc să încerc – încă n-am avut timpul necesar – să confecționez la grupă, cu copiii, zornăitori din tuburi de carton, decorate cu spumă eva, fetru ori hârtie creponată.

Sa confectionam instrumente muzicale, editura Casa

Cartea o puteți găsi în librăria online a editurii Casa, ori în librăriile online. Ținând cont că weekendul acesta se desfășoară târgul de carte Gaudeamus, verificați prețurile, toate librăriile practică „oferte de târg online” ori cele de „black friday”: elefant.ro,  eMag, Book-Land, Librarie.net, Libris (transport gratuit).

 

cizmulita lui Moș Nicolae - țesere cu fâșii de hârtie

Cizmulița lui Moș Nicolae – țesere cu fâșii de hârtie

Pentru că tot se apropie sezonul, am pregătit pentru copii un proiect dedicat, cu cizmulița lui Moș Nicolae, m-am gândit că poate sunt și alții care doresc să încerce. Tehnica folosită este cea a țesăturilor cu fâșii de hârtie. Eu am exersat azi la grădiniță cu doi pitici, pe planșe mai mici, și modelul nu li s-a părut foarte dificil. Planșele au fost pregătite după modelul din acest articol, iar „fâșiile” au avut lățimea de 5mm. Covorașele rezultate la final au și utilizare practică, unul va ajunge în căsuța păpușilor, iar cel de-al doilea își va căuta destinul în garajul mașinuțelor.

Pentru a țese mai ușor, am folosit un bețișor de lemn pe post de spată.

Cizmulița pregătită în acest fișier se printează pe hârtie A4, de preferat colorată. Liniile se taie cu ajutorul unui cutter. Se pregătesc apoi fâșii de 1cm lățime, după dorință. Este de preferat ca cizmulița să fie mai închisă la culoare, astfel încât, pentru partea de sus, să se poată folosi fâșii albe. Modelul de țesere este la latitudinea fiecăruia, poate fi model „șah” sau orice combinație. Cea din imagine este realizată de Andrei, și, în ciuda faptului că a vrut să urmeze modelul dat de mine, nu a reușit. A început corect de sus, dar jos a deviat. Fâșiile au fost lipite pe spate pe măsură ce au fost țesute, iar ghetuța a fost decupată la final. Talpa a fost colorată cu marker.cizmulita lui Moș Nicolae - țesere cu fâșii de hârtie

Știu că „ghetuța lui Moș Nicolae”, în forma ei de cizmuliță 🙂 , este un proiect îndrăgit ca activitate de început de decembrie. Putem însă ca, acolo unde vârsta permite, să trecem totuși de la pictură ori clasicul colaj cu cizma decupată și bumbac în partea de sus la o altă activitate. Însă acest lucru nu se poate realiza la clasă fără ajutorul părinților, căci este o muncă titanică să fabrici 30 de cizmulițe tăiate cu cutterul.

Acest articol are două modalități de aplicare practică: ori va fi citit de părinți, care, (mizez pe voluntariat și dorința de implicare), se vor strânge 5-6 și vor tăia câte cinci fiecare; ori va fi citit de cadre didactice care vor da ca „temă” copiilor să vină fiecare cu ea tăiată de-acasă de unul din părinți. Este însă păcat să eliminăm de pe lista activităților astfel de proiecte, doar pentru că nu are cine să realizeze materialele necesare.

Succes tuturor celor care vor încerca! Eu mi-am propus ca sarcină minimă realizarea „blăniței” albe, după unul din modele. Mai mult este alegerea copiilor, dacă pot, și mai ales dacă timpul și îndemânarea le sunt favorabile.

Edit:

Ca feedback, țeserea în sine, pe modelul simplu, „tablă de șah”, nu ridică deloc probleme copiilor, cu un minim de explicații. Însă modelul propus de mine presupune o prelucrare vizuală mult prea avansată pentru vârstele mici. Copiii pentru care științele, și în mod special matematica, nu ridică probleme, fac față cerințelor. Identificarea „mijlocului”, a logicii modelului, este relativ rapidă și se pot încadra în timp. Altfel modelul este recomandat la vârste mai mari.

Am încercat să-i ajut cu un suport vizual, cum, mai exact, trebuie realizată ghetuța cu modelul propus. Sper să vă fie de ajutor!

Focul cel Mare, Bucureşti 1847, acuarelă de Moustacoff

Focul cel Mare – incendiul care a mistuit trei zile Bucureștiul – 23 martie 1847

V-am promis toamna aceasta să vă provoc, nu numai prin concursuri și alte surprize, însă și cu lucruri cu care nu ați avut ocazia să vă întâlniți. Despre parteneriatul cu Muzeul Național al Pompierilor ați aflat deja, prin intermediul concursului de desen pentru copii, care se desfășoară luna aceasta. Subiectul de astăzi vă este – mai mult ca sigur – străin, dacă nu ați vizitat deja Foișorul de Foc, care adăpostește muzeul, și recunosc că despre acest mare incendiu și eu am aflat cu aceeași ocazie, când mi-am dat seama cât de puține știu despre istoria orașului care m-a adoptat.

Doamna muzeograf profesor Loredana Oprica a răspuns astfel rugăminții mele de a ne povesti despre acest eveniment, care, acum mai bine de 150 de ani, a devastat capitala, surprinzând mahalalele din centru în ziua de Paști, la amiază, într-o zi cumplit de vântoasă. Imaginați-vă un București cu străzi mici, case înghesuite, lipitele unele de altele, acoperite cu paie, unde se creșteau animale și podurile erau îndesate cu nutreț. Adăugați trei ani de la înființarea unei unități de pompieri (dotările un pic mai jos!), și încercați ca, în acest context, să înțelegeți articolul.

Vă doresc lectură plăcută! Copiii care citesc articol și nu înțeleg în totalitate unii termeni sau situații, pot cere ajutor sau explicații/detalii suplimentare prin intermediul formularului de la finalul articolului.


Focul cel Mare

prof. Loredana Oprica

Muzeul Naţional al Pompierilor

Arde foc în Bucuresci,
Merg scânteile-n Popesci
Și dogoarea în Ploiesci! 

La începutul secolului al XIX-lea, oraşul Bucureşti se afla în plină expansiune. Catagrafia anului 1831 evidenţia faptul că Bucureştii număra 60.567 locuitori şi o suprafaţă de peste 50 km2. De-a lungul existenţei sale, Capitala a fost încercată, rând pe rând, de calamităţi care au lăsat în urma lor numai jale şi sărăcie. Acestea erau dese şi-n acelaşi timp devastatoare. Dacă ar fi să mă raportez strict la prima jumătate a secolului al XIX-lea, mai exact la perioada cuprinsă între 1820 şi 1840, documentele vorbesc de șase mari incendii, în care au ars, în repetate rânduri, clădiri din centrul Bucureştiului. Până la urmă, aşa cum remarca George Potra în lucrarea Din Bucureştii de altădată,

Foaie de titlu la „Memorabilul Focului cel Mare, întâmplat în Bucuresci, în ziua de Pasci, martie 23”, Anton Pann, scris în limba română, cu caractere chirilice

Foaie de titlu la „Memorabilul Focului cel Mare, întâmplat în Bucuresci, în ziua de Pasci, martie 23”, Anton Pann, scris în limba română, cu caractere chirilice

„…este absolut normal, ca o aşezare ca Bucureştii, alcătuită din case mari, care nu aveau în construcţia lor decât material caracteristic regiunii, să sufere mult de pe urma incendiilor. Pe uliţele strâmte şi întortochiate, casele construite în cea mai mare parte din bârne de salcâm, acoperite cu paie, stuf, scânduri sau şindrilă, cu coşuri defectuoase, erau un permanent material inflamabil pentru cea dintâi scânteie rătăcitoare”.[1]

Incendiul din 23 martie 1847 reprezintă, de departe, cea mai cumplită încercare la care a fost supus Bucureştiul. Reconstituirea atmosferei timpului s-a făcut pe temeiul documentelor, pe relatările din presa timpului şi nu în ultimul rând pe relatările martorilor oculari. Un izvor primar care descrie întâmplarea îl constituie broşura lui Anton Pann, intitulată „Memorabilul Focului cel Mare, întâmplat în Bucuresci, în ziua de Pasci, martie 23”. Muzeul Naţional al Pompierilor păstrează un exemplar din mult invocatul „Memorabil”, tipărit în anul 1854, în tipografia acestuia.

Anton Pann a realizat un contrast puternic între liniştea sărbătorilor Pascale şi panica provocată de izbucnirea focului. La acea vreme era obiceiul ca ziua Paştilor să fie salutată cu descărcări de pistoale şi puşti, obicei care se moştenise din vechime. Scăpat de sub privirile celor mari, fiul cluceresei Zinca Drăgănescu, din mahalaua Scorţarului (astăzi în zona Muzeului Naţional de Istorie), descarcă în joacă un pistol în podul plin cu fân al şopronului din curtea casei.

Focul, amplificat de un vânt foarte puternic, s-a întins cu repeziciune, pe de-o parte spre Curtea Veche şi puşcărie, iar pe de altă parte, spre Lipscani şi Sf. Gheorghe cel Nou, oprindu-se la marginea oraşului „ne mai având notreţ”.[2]

 Dar, vai! Zadarnic se osteniră!
Le fu nădejdea făr` de folos!
Căci aci toate se mistuiră
Și fir de ață nimeni n-a scos! 

În două ceasuri ard mii de case,
Toate cenușă se prefac, cad
Tot Bucureștiul se-mflăcărase
Căzuse parcă întreg în iad.[3]

„Memorabilul Focului cel Mare, întâmplat în Bucuresci, în ziua de Pasci, martie 23”, Anton Pann

„Memorabilul Focului cel Mare, întâmplat în Bucuresci, în ziua de Pasci, martie 23”, Anton Pann

Pagubele au fost imense, după o socoteală a timpului, circa 55 milioane lei. Şi-au pierdut viaţa 15 oameni și 1850 de clădiri au fost mistuite de flăcări (1142 prăvălii, 12 biserici, 10 hanuri).

La acea dată pompierii erau proaspăt organizaţi milităreşte. În 1844 se constituise la Bucureşti „Roata de pompieri”, care avea în compunere 7 ofiţeri superiori, 23 ofiţeri inferiori şi 210 pompieri. Ca dotare pompierii aveau 14 pompe de incendiu din care 7 pompe mari, 7 pompe mici, un car de transport instrumente, 48 cai, 30 sacale şi ca unelte mici, 40 căngi şi 50 lopeţi de lemn. Precizările sunt necesare întrucât reprezintă repere la care raportându-ne, măsurăm eficienţa intervenţiei acestora.

La patru zile după dezastru „Vestitorul Românesc”, o tipăritură a timpului, lansa un apel pentru alcătuirea unor liste de subscripţie în folosul celor sinistraţi.

Chemare Filantropică    

Către toți locuitorii din România Mică,

 Bucureștii, capitala și inima țării noastre, care din anu în anu se ridică tot mai măreață, în Ziua Învierii, pe la amiază, fu izbită de una din cele mai aspre lovituri ale soartei. Un focu dintre cele mai cumplite, împinsu de un vânt căruia nici o putere omenească nu-i putea sta împotrivă, a mistuit în puține ceasuri, 2000 de case, prăvălii, biserici, în partea cea mai împopulată.

Poate să fie cineva care să nu simță că fatalitatea ce a lovit Capitala ne atinge pe noi toți? Poate să fie oare vreo inimă atât de împietrită, care să nu se umilească, să nu compătimească cu soarta acelor nefericiți și să nu dorească a le întinde mână de ajutor după putință?

Cu mulțumire vede patriotul, că după cele dintâiu minute de o dureroasă uimire se deșteaptă pretutindenea simțul datoriei către omenime și dorința de a contribui spre mângâierea celor atinși de mâna soartei se făcu publică.”[4]

Ajutoarele au venit din toate părţile, atât din ţară, cât şi din străinătate. Ţarul, sultanul, domnitorul ţării (Gheorghe Bibescu), mitropolitul, episcopii, egumenii, boierii, negustorii, precum şi toţi binevoitorii, indiferent de naţionalitate sau stare socială s-au grăbit să ajute pe oamenii care au suferit atât de crunt de pe urma acestui incendiu.

Această jertfă, această jale,
Privind-o prințul cu ochi umiliți,
O sumă mare din ale sale
Sloboade pentru nenorociți.
…………………………….
Și așa se-ndeamnă întreaga lume,
Cu îndurare a  se porni,
Și ajutoare din țară, sume
Și din părți alte mii a veni.[5]

Trebuie însă să adăugăm că, dincolo de imensa jale pricinuită, „Focul cel Mare” a şters vechea înfăţişare a centrului comercial al oraşului dând edililor posibilitatea să pună bazele moderne ale Capitalei. La 16 mai 1847, Buletinul oficial avea să publice primul plan de sistematizare a zonei centrale a oraşului, între Biserica Sf. Gheorghe Nou şi Spitalul Colţei, zonă grav afectată de incendiul din martie. Lucrările de sistematizare se vor extinde în toate mahalalele unde, pe locurile distruse de foc, se vor ridica noi construcții.

Focul cel Mare, Bucureşti 1847, acuarelă de Moustacoff

Focul cel Mare, Bucureşti 1847, acuarelă de Moustacoff


[1] George Potra, Din Bucureştii de altădată, Bucureşti, 1981, pag. 177
[2] Anton Pann,  Memorabilul Focului cel Mare întâmplat în Bucureşti, în ziua de Pasci, anul 1847, martie 23, Bucureşti, 1854
[3] Ibidem, pag. 2
[4] Vestitorul Românesc, 31 martie 1847
[5] Anton Pann,  op.cit.

Sursă foto: patrimoniul Muzeului Național al Pompierilor.

bradut filigran

Atelier gratuit pentru copii la târgul de carte Gaudeamus – 21 noiembrie 2015

filigran_gaudeamusÎncep articolul cu un zâmbet, deoarece, cum se apropie târgul de carte în ultimii ani – indiferent că este Bookfest sau Gaudeamus, primesc o întrebare, cel puțin: Și, ce faci anul acesta la târg? Așadar se presupune că împreună cu editura Casa mai pregătesc o surpriză… Ei bine, da, tuturor celor cărora nu le-am răspuns până acum, le pot spune că și toamna aceasta venim cu o nouă provocare: Decorațiuni de iarnă realizate prin tehnica filigranului.

Și cum am făcut deja sondaj și teste pe această temă, știu că e foarte puțin încercată de adulți, și aproape deloc de copii. Pentru că nu este totuși simplu, atelierul se adresează copiilor 6+, care au minime abilități de scriere. Nu exclud clasa pregătitoare, fiecare își cunoaște mai bine copilul, însă este nevoie de concentrare, de efort de a ține instrumentul în mână, și de o destul de bună dezvoltare a motricității fine, de aceea am menționat abilitățile de scriere.

Copiii vor decupa un brăduț, ca cel din imaginea de mai jos. Vor folosi pentru aceasta un instrument special, care la prima vedere aduce cu un stilou, se manevrează ușor, numai că în loc de peniță va avea un vârf de cuțit. Vor asambla apoi brăduțul și îl vor lua acasă. Modelul face parte din ultima colecție creativă apărută la editura Casa, „Decupaje de iarnă pentru ferestre”, numărul 119. Nu este primul de acest gen din colecție, cu aceeași tehnică ne-au mai delectat și numerele Decoratiuni cu filigran și Mandale din hârtie, despre care am povestit deja. Din numărul 119 sper să vă arăt în curând creațiile finalizate, cu siguranță cei care vor participa la atelierul de la târg le vor vedea în realitate. Participanții la atelier vor avea parte și de un cadou surpriză pregătit de magazinul online Tribeka.

bradut filigran

bradut filigran

Atelierul se va desfășura sâmbătă, 21 noiembrie, între orele 12.30-14:00, pavilionul central Romexpo, nivel 3.20 (harta), Salonul de carte pentru copii „Ion Creangă”. Sunt așteptați să participe 12 copii (în limita spațiului și părinții își pot pune la încercare îndemânarea), care se înscriu prin intermediul acestui articol, sau prin SMS, la numărul 0722/955`103. Vă rog specificați numele, vârsta copilului și un număr de telefon de contact. De asemenea, am rugămintea ca, în cazul în care nu mai puteți ajunge, să mă anunțați la numărul de telefon de mai sus, pentru a putea primi alți copii prezenți în târg la momentul desfășurării evenimentului.


 

Update: 15-XI-2015, ora 21,30 – nu mai locuri libere. Lista de așteptare va fi onorată în ordinea înscrierilor, dacă se retrage cineva.

Pisicile războinice – Erin Hunter – concurs

concurs_galaxia_copiilor3Ne apropiem cu pași repezi de vacanța de iarnă, dar până atunci mai avem câteva surprize… Editura ALL a pregătit pentru fanii seriei „Pisicile războinice” cel de-al treilea volum al seriei, care va ieși proaspăt din tipar chiar înainte ca târgul de carte Gaudeamus să-și deschidă porțile, și îl veți găsi la stand. Tocmai de aceea vă provocăm la concurs: premiile sunt în număr de cinci, fiecare cuprinzând primele trei volume ale seriei Pisicile războinice, de Erin Hunter: În inima pădurii, Foc și gheațăPădurea secretelor

Despre Pisicile războinice, de același autor, am povestit deja pe blog, și constat, explorând lumea virtuală, că sunt din ce în ce mai mulți fani ai felinelor. Andrei chiar îmi povestea de grupul dedicat pe facebook, și cât așteaptă să vadă continuarea… Menționez că nu este o carte pentru preșcolari, ci pentru copii care deja citesc cursiv, și o carte „fără poze” nu îi deranjează.

Ca să nu mai pierd vremea, iată ce aveți de făcut pentru a câștiga unul dintre premiile oferite de Galaxia Copiilor:

Desenați o pisică, cât puteți de „războinică”. La gât pisica va avea obligatoriu un medalion, pe care scrieți un număr, vizibil, format din ultimele două cifre ale numărului de telefon cu care participați la concurs. Scanați sau fotografiați desenul, urcați imaginea într-un loc vizibil publicului (pentru a o putea vedea și juriul).

Adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, cu numele real, în care să adăugați linkul la care poate fi văzută vedea imaginea, și spuneți ce nume are pisica desenată și cu cine, dar și de ce se războiește.

Fiți creativi! 

Cele cinci premii vor fi atribuite în cadrul editurii Galaxia Copiilor, vă asigur că sunt persoane cu simțul umorului, le puteți impresiona.

Comentariile care vor intra în concurs (adică îndeplinesc condițiile de mai sus) vor primi un număr de ordine la aprobare. Dacă urcați imaginea pe facebook sau alte rețele, verificați să fie publică, nu doar pentru „prieteni”.

Copiii care participă la concurs trebuie să menționeze în comentariu și numele adultului care le-a dat permisiunea, și care va ridica premiul în eventualitatea în care sunt câștigători.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet, şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Alături de răspunsul la provocarea de mai sus adăugaţi un număr de telefon de contact (nu va fi publicat, dar este obligatoriu). Concursul se va desfăşura între 13-22 noiembrie 2015, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 48h de la încheierea concursului, și vor avea la dispoziţie 72h pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiile nerevendicate, vor fi desemnați alți câştigători. Premiile vor fi livrate numai la adrese de pe teritoriul României.

Comentariile validate ca participante la concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi numerotate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, răspunsul la întrebare, numărul de telefon, IP unic), şi nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 23-24 noiembrie 2015.

Galaxia Copiilor

„Aventurile fraților urși” și un premiu oferit de Cartoon Network

Aventurile fratilor ursi (7)Să te integrezi în societate poate fi un lucru dificil… mai ales când ești un urs.  Serialul „Aventurile fraților urși” urmărește povestea a trei urși, Grizz, Panda și Ursul Polar – trei străini care încearcă din răsputeri să își găsească locul în societatea umană, și dacă, în acest demers, reușeșc să obțină înghetață (sau iaurt înghețat), cu atât mai bine. Indiferent de situație, devine evident că a fi urs într-o lume civilizată și modernă nu este chiar un lucru ușor, așa cum puteți vedea în  cea mai nouă comedie animată realizată în Studiourile Cartoon Network, „Aventurile fraților urși”, serial ce va avea premiera luni, 16 noiembrie, de la 17:25.

Poate că Grizz, Panda și Ursul Polar nu știu prea multe despre lumea modernă, dar asta nu îi oprește să devină adevărați maeștri atunci când vine vorba de fotografiile de tip selfie, mâncare servită direct din camionetă sau faimă pe internet. Cu toate acestea, ei au încă multe de învățat despre locuitorii din preajma locuinței lor. Grizz, cel mai bătrân dintre urși, își va conduce frații mai tineri, pe Panda și pe Ursul Polar, cu un optimism de neegalat, care îi va duce, cel mai adesea, la un dezastru total. Când se apropie de oraș, cei trei formează o grămadă de urşi (#ogramadadeursi). Grizz este cățărat pe Panda, iar Panda este cățărat pe Ursul Polar care îi poartă în spate indiferent de destinația către care se îndreaptă. În călătoria lor, celor trei urși li se alătură Chole, prietena lor umană, un urs koala faimos, pe nume Nom Nom, și vecinul lor, Charlie.

Aventurile fratilor ursi (3)

În Statele Unite, „Aventurile fraților urși” a ocupat prima poziţie în audienţe, în cadrul lansărilor de seriale din categoria de vârstă copii 2-11 şi 6-11 ani. În Marea Britanie, în luna septembrie, serialul a ocupat prima poziţie în rândul copiilor, pe toate categoriile de vârstă, şi s-a clasat pe primul loc în rândul serialelor Pay TV.

Creată de câștigătorul premiilor Annie Award, Daniel Chong (Toy Story of Terror!), serialul „Aventurile fraților urși” a fost dezvoltat în Studiourile Cartoon Network, iar seria originală a câștigat premiul “Young Amsterdam Audience Award” în 2014, în cadrul Festivalului de Animație de la Amsterdam. „Aventurile fraților urși” se alătură altor serii de succes dezvoltate în Studiourile Cartoon Network, printre care amintim de serialele „Steven Univers”, „Unchiul Bunic”, „Clarence”, „Un show obișnuit” – serial care a câștigat premiul Emmy –  „Să-nceapă aventura” sau „Haideți, tineri titani!” – toate atrâgând numeroși telespectatori în fața micilor ecrane.

Aventurile fratilor ursi (1)

Concurs!

Pentru ca lansarea să aibă mai mult farmec, Cartoon Network oferă prin intermediul portalului Talente de Năzdrăvani un premiu de fidelitate, care conține:

  • O păturică Gumball
  • O sacoșă „Aventurile fraților urși”
  • O șepcuță cu cap de urs „Aventurile fraților urși”
  • O pelerină de ploaie (copil) – Adventure Time
  • O cutie pentru o banană (gustare la școală) Cartoon Network

Premiul va fi decis de juriu, și va fi primit de copilul care îi va desena cât mai reușit pe cei trei urși, eroii serialului,  fără a copia/printa desenul. Pentru a participa la concurs scanează/fotografiază desenul tău, urcă imaginea pe o rețea de socializare – oricare, cu mențiunea că poza trebuie să fie publică, să o putem vedea (pe facebook trebuie să aveți globul pământesc sub poză, nu un bust!). Adaugă un comentariu la acest articol în care să folosești numele real, o adresă corectă de mail (câmpurile speciale), iar în text – linkul către fotografie și un număr de telefon de contact (nu va fi publicat pe site).

Copiii care participă la concurs trebuie să menționeze numele adultului care le-a dat permisiunea, și care va ridica premiul în eventualitatea în care sunt câștigători. Fiecare participant poate înscrie un singur desen. (Se verifică în acest sens IP, Adresă email, telefon.)

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet, şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Alături de răspunsul la provocarea de mai sus adăugați un număr de telefon de contact (nu va fi publicat, dar este obligatoriu). Concursul se va desfășura între 13-22 noiembrie 2015, ora 21:00. Câștigătorul va fi anunțat în maxim 48h de la încheierea concursului, și va avea la dispoziţie 72h pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiul nerevendicat, vor fi desemnați alți câştigători. Premiul va fi livrat numai la adresă de pe teritoriul României.

Comentariile validate ca participante la concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi numerotate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, răspunsul la întrebare, numărul de telefon, IP unic), şi nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 23-24 noiembrie 2015.

Cartea în așteptare, la standul editurii ALL de la Gaudeamus

Afis_Cartea_in_asteptare-L1 Una dintre inițiativele mele preferate la târgul de carte este (anul acesta a doua ediție) campania Cartea în așteptare, o campanie socială și culturală a Grupului editorial ALL. Așadar, la Târgul Internațional Gaudeamus 2015, cu sprijinul Rock FM, bookblog.ro, Revistei LZR și al Universității din București, elevii și studenții care vizitează expoziția vor avea parte de surprize.

348 de cărți au fost donate la Bookfest 2015 în cadrul primei ediții a campaniei Cartea în așteptare, și mai multe sper că-și vor găsi anul acesta destinatari. La această ediție, din partea Năzdrăvanilor, veți găsi la raft două recomandări: Fedelinii și Grammaton. Despre ultima am vorbit deja, aici, iar Fedelinii este o poveste cu zâne, cu mai puțin praf magic, dar cu mai mult realism într-o lume fantastică a viețuitoarelor care aparent nu cuvântă. Este de fapt povestea copilului care se simte diferit, care vrea să creeze, și care nu-și găsește locul într-o lume prea închisă în reguli. Este o poveste despre creativitate, despre imaginație și puterea de a-ți hotărî singur destinul, despre puterea de a înfrunta lumea în spiritul dreptății și al adevărului.

Cartea în așteptare este un proiect care încurajează lectura și cultivarea interesului pentru cărți în rândul tinerilor. Nu toți cei care vor să citească au bani de cărți. De aceea, Grupul editorial ALL le oferă cititorilor darnici prilejul de a-i ajuta pe elevi și studenți să descopere bucuria lecturii. Cei care vizitează standul ALL de la Gaudeamus pot cumpăra o carte care le place, plătind doar jumătate din preț, cu condiția să o lase la raftul special amenajat, în așteptarea cititorului potrivit.

Dăruieşte bucuria lecturii @Gaudeamus!

  1. Alege o carte care îţi place din standul ALL @Gaudeamus.
  2. Plăteşte jumătate din preţul de stand la casă.
  3. Las-o în raftul Cartea în aşteptare special amenajat în standul ALL.

La finalul Târgului, cărțile rămase în raftul Cartea în așteptare vor fi donate bibliotecii Colegiului Național “Gheorghe Lazăr” din București.