Crăciun Fericit!

 

Se stinge lumina. Miroase a vin fiert, a portocală și a scorțișoară. Privim luminițele colorate și ne bucurăm de fiecare dintre ele.

„Mami, vezi? În brad am pus tot ce-am lucrat noi!”

Crăciun liniștit tuturor! Noi ne pregătim să-l așteptăm pe Moș Crăciun. Am fost cuminți, și sperăm să avem cadouri pe măsură. A fost un an greu, și le mulțumesc cu această ocazie tuturor celor care mi-au fost alături, în viața reală, ori virtual, cu un like&share de încurajare.

Mulțumesc editurilor partenere, pentru provocările lansate, și tuturor colaboratorilor, pentru că au contribuit la reușita acestui moment.

Vacanță plăcută tuturor!

steluta origami

Steluță origami, cu puțin filigran

Steluța care anul acesta se adaugă colecției de decorațiuni pentru Crăciun a apărut ca moment de relaxare, după o după-amiază în care am supraviețuit în bucătărie. Trebuia să mă liniștesc cumva, așa că mi-am amintit de o provocare mai veche, o steluță origami. Inițial am avut impresia că e o steluță completă, ca cele acum comercializate la Lidl, și care se montează, și de aceea m-am și apucat de proiect. După prima rază mi-am dat seama că nu este așa… dar am continuat elementele.

steluta origami

steluta origami

Am terminat-o și mi s-a părut tare tristă. Poate pentru că afară nu ninge, și alte steluțe nu poposesc pe pervaz. Sau pentru că ar fi fost interesant să o pictez, cu auriu sau argintiu. Însă mi-am amintit de cuțitul pentru filigran. Aș fi vrut să am talentul bunicului meu. Lui, când îi dădeai o foarfecă și coală de hârtie, începea să taie, pe un contur văzut doar de el. Și noi ghiceam. Tăia și cel mai mic detaliu… și apăreau fetițe la horă, băieți călare, cai în galop… și marele meu regret e că nu am păstrat acele clipe de copilărie și altfel decât în mintea mea. Departe de mine acel talent, mâna mea merge drept, linii geometrice, care cu greu se despart de simetrie și ordine. Am tăiat la întâmplare, de regulă triunghiuri, lăsând măcar 2-3mm între laturi, pentru a decupa cât mai mult din marginea steluței.

A ieșit… un fel de dantelă. Suficient de relaxantă după o zi de muncă. Și cam mare pentru a fi folosită pe post de glob, adaptată poate concura liniștită la rolul de vârf de brad. Se poate face foarte rapid, nu e deloc așa greu cum pare la prima vedere.

Ca să nu rămână doar imaginea, am mai confecționat una, mai mică. Pentru prima am folosit pătratul obținut dintr-o coală A5, și a ieșit destul de mare. Pentru cea din imaginile de mai jos am folosit hârtie origami de 10cm. Demonstrația am făcut-o cu hârtie glasată, pentru a se vedea mai bine ce anume se îndoaie.

Spor la lucru!

este o carte

La serbare, cu cântec înainte

Nu îmi plac serbările. N-am ce să fac, nu îmi plac și pace. Consider că este un moment ale cărui beneficii (da, recunosc, există) sunt puse în umbră de părțile mai puțin bune… Pe care, de ochii lumii, alegem să le înghițim, cu ceva mai multă apă.

Sunt – știu – o provocare pentru copil, aceea de a vorbi în fața unui public, de a face față emoțiilor, de a le controla. Dar dacă vrei cu adevărat să educi acest lucru, atunci creează momente adevărate, în care copilul să aibă într-adevăr o contribuție personală, și aceasta să nu însemne doar exersarea memoriei și a calităților oratorice. Poate exersa această abilitate și prezentând o temă, un proiect, o carte, o poate face oricând, și cu mult mai multă substanță decât dau cele patru versuri și un cântecel la serbare.

Apoi, dacă tot trebuie să fie un moment festiv, măcar să fie cu acte în regulă. Adică scenă, sală de festivități, cortină, decoruri, culise, organizare în toată regula. Atunci îi pui la încercare spiritul întreprinzător, capacitatea de adaptare, de inovație. Îmi amintesc că la grădiniță puneam în scenă Scufița Roșie, și nu aveam „căsuță” pentru bunicuța. Am luat din fața farmaciei suportul de biciclete – cele ca o prismă triunghiulară, l-a pus doamna pe scenă pe 4 scaune de bucătărie, l-am acoperit cu o pătură roșie, ca acoperiș, și eram încântați!! E drept că lupul și bunicuța erau întinși pe o pătură în fața căsuței, dar am găsit o soluție! Emoția aceea, când se ridică cortina și sala aplaudă, nu se compară nici pe departe cu sălile mici de clasă, înțesate până la refuz de părinți și bunici, de scăunelele copiilor înghesuite într-un colț în jurul bradului.

Nu adaug cheltuielile, enorme după părerea mea, cu costume fel de fel… de parcă se mută ZOO la școală. Sunt de acord cu personajele, dar măștile se pot confecționa chiar de copii în orele de AVAP. Și va fi cel mai frumos costum pe care l-a avut vreodată, pentru că e făcut de el! Să luăm fulgii de nea, spre exemplu, că sunt celebri la serbarea de iarnă: Dragi părinți, / Vă rog să trimiteți pentru ora viitoare de abilități 1m panglică albă lată și 1m tul alb. Vom confecționa un tutu. Ce dacă nu vor fi perfecte fustițele? Și? Nu ne mai oprim din goana asta după perfecțiune?

Serbările țin cu orele. Rar, foarte rar am văzut una scurtă. Stai drept. Nu plânge. Nu te foi. Vai de tine dacă te ridici să bei apă, că doar după ce stai într-o sală cu alte 60 de suflete, nu te-ai încălzit… Matematic, la 30 copii x 2 minute + 5 colinde = 1h 30 min garantat. Și nu, nu-mi plac serbările de genul acesta.

Vorbeam cu o prietenă, că n-a putut „scăpa” de serbare de gura părinților. Cum adică, să nu faci serbare??? Ei uite-așa. Eu n-o să fac. Eu fac atelier, pe echipe de trei. Obligatoriu un părinte în echipa de lucru, poate și al doilea, ori un frate. Concurs de ce vreți… confecționat 5m de beteală, trei globuri și un înger, habar n-am ce mi-o trece prin cap. Dacă ești dispus să dai un milion pe închiriat costum, vreo 20 pe materiale va fi și mai ok. Și învață să lucrezi în echipă, să faci un plan de lucru… Normal, fond muzical adecvat, poate și ciocolată caldă și ceva fursecuri, dacă vor. Ba poate mă gândesc și la ceva reprezentații pe echipe, la momente artistice. Să-și mai aducă și părinții aminte câte un colind-două, nu? Să-și „gestioneze” și ei emoțiile…

Am avut serbare la școală. Deși avem în serie oameni extrem de talentați, nu știu cum s-a făcut, că am improvizat programul în două-trei zile. Celălalt an beneficia de cântăreț profesionist, cu o voce dumnezeiască, plus relații la teologie, de-au adus vreo 10 băieți cu „voce”. Partea lor de program a fost un „clasic” de Crăciun memorabil. Frumos, dom’le, tare frumos! Îmi venea să plâng… când știam că urmăm! În glumă propusesem cu ceva timp înainte să facem teatru de umbre pe tema „Este o carte”, inspirată de volumul cu același nume apărut la editura Gama. Glumă-glumă, dar s-a aprobat. Am muncit la proiect trei oameni, eu cu proiectul, M. a decupat, și împreună cu R. am improvizat. Pentru prima experiență de acest gen a ieșit bine. Prima dată când încerc. La prima replică îmi tremurau așa de tare mâinile, că nu reușeam să prin șoarecele de pânză. Apoi era să scap și măgarul, și microfonul. Am mai sărit o replică, dar dacă la final s-a aplaudat, înseamnă că publicul nu s-a prins. Aceeași piesă – de data aceasta făcută pps și proiectată, am testat-o a doua zi pe copii de clasa a IIIa. Și le-a plăcut!!! Ba chiar au râs în hohote! Alegerea n-a fost rea, și de data asta chiar m-am bucurat. Acum am simțit cu adevărat că efortul a meritat.

Imagini din culise. Simularea cu umbre - de la repetiție.

Imagini din culise. Simularea cu umbre – de la repetiție.

Serbarea a fost salvată de câteva colege care și-au luat inima în dinți. O chitară, un flaut, un alt colind – pe care l-am ilustrat noi tot cu umbre – , un dans (norocul nostru, o avem pe A., dansatoare), și-am bifat și anul acesta activitatea. Însă tot nu-mi plac serbările. Mai repede mi-aș lua toată clasa și-aș pleca la colindat. Ori aș face petrecere la școală, să se relaxeze și copiii…

Și nu, nu-mi plac serbările făcute pentru că „trebuie”!

*Mulțumiri Dianei S., de la editura Gama, care mi-a pus în mână cartea. În câteva rânduri cuprinde un adevăr dureros al generației de azi, și mi-a făcut mare, mare plăcere, să pot vorbi despre această Carte și altfel decât o fac aici, pe blog.

Figurine din turtă dulce - editura Casa - Idei creative 120

Figurine din turtă dulce – idei creative – 120

figurine_turta_dulce_120Am primit chiar ieri de la editura Casa ultimul număr al colecției Idei creative (120) – Figurine din turtă dulce, și a picat, ca să spun drept, la „fix”. Una din isprăvile mele de anul trecut în bucătărie a fost pe această temă… și așa bună aducere aminte are fii-mea, încât vrea s-o repetăm și anul acesta. Ne-am distrat, ce-i drept, foarte bine, și până la urmă asta contează. Am „lucrat” amândouă, rezultatul a fost comestibil, am lăsat-o să-și facă damblaua la decorat. Am trecut peste faptul că orice rețetă ce la mine presupune coacere e un dezastru, și m-am jurat că a doua oară nu mai fac…

Și apare „drăcușorul 120”, cu explicații pe larg, așa, pe măsura antitalentului meu în bucătărie, care spune hai, că se poate! mai încearcă odată. Mai stau pe gânduri deocamdată, deși am citit cartea, și pare așa simplu!! Modelele propuse sunt o mulțime, cam tot ce vă poate trece prin minte, de la steluțe, floricele, până la zodiac. Însă nu acestea sunt farmecul volumului, ci explicațiile: cum să faci să nu ți se înmoaie glazura, să combini culorile, să pregătești aluat colorat. Habar n-aveam că există colorant alimentar sub formă de pastă, nu doar cel lichid! Acum recunosc, nu sunt fan al culorilor alimentare, și prefer decorațiunile în alb și maro, cu cacao sau zahăr ars. Nu mi-a trecut vreodată prin cap să pictez turta dulce cu pensula, de exemplu… ori cum să dau simplu găurile pentru a le atârna în pom… Volumul oferă și rețeta, sfaturile de pregătire, dar și coli cu modelele, inserate la mijloc, pentru cei care au nevoie de ajutor.

Una peste alta, am plecat cu cartea după mine prin oraș, după încă o experiență picantă la Poștă, și prin autobuz răsfoiam și citeam. Am salivat… și cum m-a prins și ora prânzului am zis că nu-i adevărat, pozele nu sunt reale, ca să nu mai visez cu ochii deschiși. Am zis eu demult că volumele acestea ar trebui să aibă și pachet promoțional cu ce se propune, mai ales la nivel culinar.

Figurine din turtă dulce - editura Casa - Idei creative 120

În speranța ca recomandarea mea va sosi la timp, adică să aveți timp să o comandați, o puteți achiziționa direct din librăria online a editurii Casa, sau de la elefant (au apărut puncte noi de ridicare a comenzii în București, unul chiar la metroul la Universitate), Libris (livrare gratuită prin curier la orice comandă), Librarie.net, eMag, BestKids.

După ce v-am delectat privirea cu minunățiile din carte (preferatele mele sunt primele, decorate cu anason și cuișoare), am scotocit după cele câteva poze cu turta noastră dulce… știu că am căutat atunci câteva zile creioanele decorative de la Dr.Oetker, că nu știam cum să facem altfel… Și până să învățăm să le folosim cum trebuie, am dat iama în bomboane (cele de la M&M au picat minunat!). Acum știu și ce n-a fost ok cu glazura… Dar s-au mâncat toate!

turta dulce

 

 

pixi stie tot sa ne purtam frumos

Pixi știe tot: Să ne purtăm frumos

pixi stie tot sa ne purtam frumosSeria „Pixi știe tot” crește, și de la apariție își tot adaugă numere noi, parcă de fiecare dată mai interesante pentru cei (nu foarte) mici. Temele sunt o abordare tematică a vieții cotidiene, sau câteva detalii despre lumea din trecut ori teme științifice abordate de  preșcolari și școlari mici. Îmi plac volumele, pentru că includ și întrebări recapitulative pe temele abordate, poate nu chiar cu un grad ridicat de dificultate, dar cu intenții bune.

Recent am avut de pregătit o lecție la dezvoltare personală pe tema „Reguli de comportament”, la clasa a IIa. Nu m-aș fi descurcat singură, (mulțumesc, Daniela!); am pus în ordine ideile, însă mi-a lipsit ceva ce cu greu am putut suplini: imaginile. Am decis să organizez activitatea pe grupuri – cinci, fiecare grup având ca sarcină să realizeze un poster cu reguli de comportament într-o anumită situație dată. Copiii s-au descurcat extraordinar, cel puțin la acest moment au depășit cu brio toate obiectivele stabilite. Aș fi vrut însă câteva materiale ajutătoare…

Posterele pregătite de mine cu titlu ar fi avut nevoie de câteva imagini sugestive pe tema aleasă, pentru a le da o mână de ajutor în redactarea regulilor. Volumul din Pixi „Reguli de comportament” a rezolvat câteva probleme ale lecției, mai ales la capitolul „cum ne comportăm la restaurant”. Am avut aici o imagine pe care am mărit-o și lipit-o pe poster, câțiva copii la masă care… ilustrau cu lux de amănunte cam ce (nu) avem de făcut când luăm masa în oraș. La fel, pregătisem și un exercițiu folosind o planșă de evaluare de la final: cine din imagine are un comportament necorespunzător. N-am mai apucat s-o folosesc în lecție, discuțiile pe marginea posterelor, explicarea regulilor, au durat, copiii găsind aproape la fiecare exemple și detalii. A fost una dintre cele mai faine experiențe de până acum cu copiii, ei mai au încă acea doză de optimism și bun simț dat de respectarea regulilor.

Tot din Pixi am folosit imaginile și pentru regulile de comportament la școală. Pentru „la teatru, la cinema”, „cum ne comportăm cu animalele la ZOO, la circ”, „în mijloacele de transport”, „în parc și pe stradă”, am căutat imagini pe net. Greu de tot am găsit… a fost momentul în care mi-aș fi dorit enorm să am un dram de talent la desen, să pot să-mi pun singură pe hârtie imaginea necesară.

pixi stie tot sa ne purtam frumos

Dacă vă este utilă, seria Pixi o găsiți în librăria online a editurii ALL, sau în alte librării online precum: elefant, libris (transport gratuit la orice comandă), librarie.net, eMag, AdevarulShop.

 

felinar hartie bradut

Felinar de carton cu brăduț

felinar hartie bradutZilele trecute am răspuns unei rugăminți, care suna cam așa: am nevoie de un proiect care să nu consume multe materiale, să fie ușor de făcut, dar să fie de efect și să te facă să-l vrei. Urma să fie „produs”, mai mult ca sigur în serie, pentru târgul de Crăciun de la școală.

Așadar, m-am gândit imediat la un mic felinar de carton. Se face din jumătate de coală de carton și coală de calc, ai nevoie doar de un cutter. Poate fi realizat și de un copil, cu explicațiile potrivite. Are 7x7cm, pentru a putea așeza în el o lumânare mică cu pastilă, dar merge de minune cu lumânări electrice – în imagine eu am avut una de acest tip, care și genera lumină colorată.

Decupează întâi elementele interioare, colțurile și steluțele, (adică tot ce este marcat cu linie continuă) cu atenție, folosind un cutter. Decupează apoi felinarul pe exterior. Folosește o riglă și un ac și trasează apăsat muchiile de îndoire (marcate cu linie punctată). Taie dintr-o foaie de calc un dreptunghi 28×7 cm și lipește-l cu grijă peste ferestre, în așa fel încât să nu se vadă inestetic în partea de sus. Îndoaie apoi și lipește muchia laterală, urmată și de celelalte, din partea de jos. Pentru a economisi coala de carton, partea de jos are o fereastră care nu se acoperă la îndoire. Dacă vă deranjează, am hașurat două pătrate în zona decupată care oricum se arunca, se pot lipi aici. Mă gândesc și la faptul că, dacă doriți să le folosiți cu lumânări clasice, pastilă, e bine să confecționați din staniol un suport izolator, care să împiedice lumânarea să se miște și să ia contact cu hârtia.

Proiectul acesta se poate realiza pe orice dimensiune, cu orice model filigran, depinde câte coli de carton sunteți dispuși să folosiți și cu ce model. Pe net se găsesc o mulțime de idei pe care le puteți adapta.

O altă variantă, și mai simplă pentru copii, este decuparea integrală a ferestrei, acoperirea cu calc și lipirea pe acesta a diferite modele predecupate sau elemente realizate cu perforatorul.

Modelul îl puteți printa de aici.

 

Brad de Crăciun din catifea

Azi am încercat o altfel de activitate la grădiniță. Acum ceva vreme am mai realizat un brăduț, cu ramurile franjurate, pe același suport. Îmi era ușor să repet activitatea, însă… nu-mi place. Așadar, am pornit, din nou, de la coiful de carton de la petreceri, care așteaptă să fie reciclat. L-am desfăcut, și l-am întins pe catifea. Am lipit catifeaua și am decupat pe contur, apoi am „refăcut” coiful, de data aceasta din catifea. Nu stă prins cu clama lui din fabrică, așa că e nevoie de un capsator care să fixeze lucrurile cum trebuie.

Am decupat apoi din cutia de ambalaj de la tort (ador cofetăriile cu ambalaje aurii și argintii, sunt perfecte!) o steluță, care avea și „mâner”; pe acesta l-am înfipt în brad și am capsat. Această ultimă etapă am făcut-o eu. Catifeaua au lipit-o singuri, și s-au descurcat și cu decupajul. De aici însă creația le-a aparținut în totalitate. Le-am dat panglicile – alb și roșu, organza – și le-au lipit ca beteală, apoi au folosit confetti și decorațiuni din spumă eva, predecupate, ca globulețe și steluțe, unele chiar autoadezive.

Distracția lor a fost maximă. A mers un pic mai greu cu silipiciul, că se tot „întindea”, dar s-au convins că nu merg lipite pe textil cu altceva, mai ales bulinele de confetti. Am analizat, din nou, diversele tipuri de lipici, cu ce materiale se potrivesc, care e pentru hârtie, care pentru textil… am încercată să nu ne lăsăm stăpâniți de „sclipici”, dacă ați lucrat vreodată cu glitter știți ce înseamnă 🙂 .

brad craciun catifea

Brăduții sunt fotografiați față și spate.

Copiii au 5 și 7 ani, și s-au distrat de minune. Este o satisfacție enormă să auzi „chiar mi-a plăcut azi”, „activitatea aceasta e minunată”. Știu că nu se poate întâmpla mereu (ca de exemplu la țesut cu fâșii de hârtie, e un coșmar pentru ei), dar sper să am cât mai mult feedback de acest gen. Vă recomand să încercați brăduțul, cu orice materiale, dacă aveți la îndemână un coif de petrecere.

Spor la lucru!

 

glob benzi de hartie

Glob pentru pomul de Crăciun din benzi de hârtie

Tema aceasta a fost inspirată de numărul 116 al colecției Idei creative, Animăluțe din globuri de hârtie. Cum nu le pot da copiilor, la temele săptămânale, modelele integrale din carte, m-am gândit să-i familiarizez un pic cu tehnica. Noi am mai lucrat globuri asemănătoare, dar tehnica este extrem de simplă.

  1. Se taie benzi de carton de 2cm lățime și 30cm lungimglob benzi de hartiee (latura lungă a unei coli a4). Pot fi tăiate simplu, sau cu foarfeca decorativă. Eu le-am tăiat cu ghilotina, are opțiunea de a tăia ondulat.
  2. Se decorează benzile, după dorință: glitter, confetti, elemente perforate, aproape orice. Lăsați liberi cca 3cm în zona centrală, unde se vor lipi și suprapune, dacă adăugați elemente volumetrice.
  3. Marcați mijlocul benzii și perforați cu un ac. Am folosit un ac de quilling de la Daco, cu două capete, unul fiind ac simplu. Puteți, tot acum, să perforați și capetele, la cca 5mm de margine.
  4. Lipiți benzile în cruce, două câte două, apoi suprapuneți crucile, să obțineți o stea cu 8 brațe.
  5. Luați un ac cu ață.
  6. Ordinea de înșirare este următoarea: mărgică, centrul stelei de 8, un pai de băut tăiat (6-7 cm), fiecare braț al stelei, în ordinea inversă lipirii și pe perechi, fundă (opțional), a doua mărgică.
  7. Înnodați ața, faceți agățătoare și globul este gata.

Cartea include foarte multe modele cu această tehnică, în mai multe variante. Îmi plac foarte mult cele cu mărgele la mijloc, când se realizează un glob mic în interiorul globului mare (sper să reușesc unul și așa, doar să găsesc mărgele!). Se decorează cu căpșoare de animăluțe, și rezultatele sunt minunate. Mi-aș dori un brad de Crăciun astfel decorat, doar că inamicul meu, Timpul, anul acesta nu mi l-a permis. Mi-a m promis însă ca, atunci când voi avea clasa mea, bradul de Crăciun să fie împodobit numai cu creațiile copiilor. Iar globurile de acest tip se vor afla cu siguranță printre ornamente.

Cartea o găsiți în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: eMag, Libris (transport gratuit), elefant, (transport gratuit în punct fix de ridicare a comenzii), AdevarulShop, Okian, Librărie.net.


fulgi filigran decor fereastra

Fulgi de nea pe fereastră – filigran

A trecut ceva vreme de când n-am mai povestit ce fac la opțional cu copiii. Și acum, când s-au strâns deja multe despre care nu am scris nimic, am ales-o pe cea mai dragă. După atelierul de filigran de la târgul de carte, unde am văzut cât de bine se descurcă copiii cu uneltele – nu perfect, să fie clar, dar oricum, cu mult peste așteptări, am decis să le dau șansa și copiilor de la opțional. Am de la 5 la 7 ani, copii cu mai multă sau mai puțină îndemânare. Însă s-au descurcat. Activitatea a fost foarte amuzantă încă de la început. Cum au văzut instrumentele, au stabilit că „taie”, și singuri își spuneau să fie atenți. Le-am explicat, și… surpriză! Mi-au spus că e mai ușor cu cutterul decât cu foarfeca.

Nu m-am așteptat niciun moment să reușească toți. Pe cei mici îi știam, de la activitățile cu creioane colorate, că nu este punctul lor forte. Dar i-am admirat pentru că au încercat, au insistat, și, așa cum au putut, au finalizat proiectul.

Am ales modelul din ultimul număr apărut al colecției Idei creative – Decupaje de iarnă pentru fereste. Am simplificat însă modelul. În teorie, se decupa integral, iar părțile colorate erau acoperite cu hârtie colorată. Era imposibil să reușesc asta cu copiii, să decupeze și bucățile colorate fix pe model, așa că am ales să colorăm ceea ce trebuia înlocuit, și să decorăm steluțele cu fulgișori realizați cu perforatorul. Pe spate apoi am lipit o foaie de calc, pentru efectul de transparență. Am avut chiar propuneri să le lipim integral, să nu se mai vadă acolo unde au decupat greu și s-a rupt hârtia 🙂 .

fulgi filigran decor fereastra

Concluzia este că copiii pot mai mult decât îi credem noi în stare, și, dându-le responsabilitate, vom avea surpriza să-i vedem cum se descurcă. Sunt din ce în ce mai convinsă că problema este la părinți și că, lucrând cu grupuri mici, putem atinge limite pe care nici nu le visăm.

Cartea este disponibilă în librăria online a editurii Casa, ori în librariile online: elefant.ro,  eMag, Librarie.net,Libris (transport gratuit la orice comandă), BestKids.

Mihai Viteazul, Domnul Munteniei, al Moldovei și al Ardealului, întâiul ctitor al bisericii metropolitane de la Alba Iulia, 1599

Manual de istorie, clasa a IVa (1)

La începutul lunii am răspuns rugăminții de ajutor a unui prieten care are în această lună o sarcină grea: aceea de a propune un manual pentru clasa a IVa, clasă care, începând cu anul școlar viitor, va avea o nouă programă, bazată pe formarea de competențe, și nu pe obiective, cum s-a lucrat până acum. Această clasă este seria de sacrificiu a noii reforme, clasă care n-a avut niciodată, la 15 septembrie, manuale noi pe bancă. Este seria cadrelor didactice care au răspuns, așa cum au putut, enormei provocări de a se descurca la catedră legate la ochi, și de mâini, și de picioare, care a făcut fișe până târziu în noapte, materiale, și au suplinit lipsa manualelor până la momentul sosirii acestora. Și apoi au continuat să facă același lucru, pentru că manualele erau departe de a fi un instrument de lucru așa cum și l-ar fi dorit.

În dorința de a ajuta, am alcătuit un chestionar online (îl puteți accesa dacă ați predat de curând la clasa a IVa, nu l-am închis) și am rugat toți profesorii de învățământ primar din lista mea de facebook să răspundă la întrebări. Nu au fost puține, în doar 24h, și le mulțumesc tuturor celor care au tăiat din timpul propriu pentru a oferi feedback. Mi-am petrecut dimineața citind, și deocamdată nu sunt „decât” 15 de pagini, mesaje care, cu siguranță, vor fi un duș extrem de rece pentru viitorii autori care le vor primi. Problemele ridicate sunt multe, și personal mi se aprind toate beculețele… în curând mă voi lovi din plin de toate aceste probleme.

Întrebările, cu răspuns deschis, sunt:

  1. Ce manual ați utilizat pentru orele de istorie ultima dată când ați abordat la clasă această disciplină?
  2. Cât de satisfăcut/ă ați fost de acest manual?
  3. Care au fost problemele pe care le-ați întâmpinat în utilizarea materialului din manual?
  4. Care au fost problemele întâmpinate de copii în utilizarea manualului?
  5. Ce ați avea nevoie să includă viitorul manual de istorie în forma tipărită?
  6. Dar în forma digitală?

Și… iată concluzii preliminare de analiză (unele dintre ele cred că se pot aplica tuturor manualelor, nu neapărat de istorie):

Manualul folosit de aproape jumătate dintre cei care au răspuns este cel de la Aramis. Însă, pe o scală de la 1 la 10, gradul de satisfacție dat de manual nu diferă față de celelalte. „Notele” acordate au fost următoarele:

  • Carminis (o mențiune) 6
  • Corvin ( de la Deva) (o mențiune) 10 (combinat cu materialele de la Fundația 2000+)
  • editura Sigma (o mențiune) 1
  • editura Ana (4 mențiuni) 3
  • editura Corint (5 mențiuni) 2.8
  • editura Didactică și Pedagogică (7 mențiuni) 4.28
  • editura Aramis (24 mențiuni) 4.29

Mă abțin de la comentarii, căci, judecând numai manualele cu cel puțin 2 mențiuni, s-a picat, la modul cel mai trist, acest examen. Motivele sunt multe, și, deocamdată, în această prima parte a articolului (intenționez ca, la final, să realizez un raport de cercetare cu toate datele), aș enumera:

  • programa școlară lipsită de logică. Este vorba de cea veche, care își dorea să ofere o viziune globală asupra istoriei. Și asta la 10 ani, când mulți dintre ei nu au nici o viziune locală a mediului în care trăiesc, când gândirea este încă bine ancorată în concret, iar operațiile de abstractizare abia dacă dau semne că există, le cerea să facă paralele între istoria națională și universală, figuri marcante, perioade reprezentative… Partea bună este că programa s-a schimbat. A fost publicată programa nouă de istorie, aprobată prin ordin de ministru nr. 5003 / 02.12.2014. (Acum aș vrea o explicație, :), de ce în octombrie, pe site-ul ministerului, era încă programa veche, și abia acum, de curând, a fost publicată cea nouă? Că doar are un an de când stă în sertar…
    Am căutat, pe net, grupul de lucru implicat realizarea programei (menționat la final): Carmen Tomescu (profesor istorie, gimnaziu), Daniela Beșliu (consilier psihopedagogic), Mirela Popescu (profesor istorie, liceu), Emoke Bukkosi (profesor istorie, gimnaziu), Ciuperceanu Marian (învățător), Laura Elena Căpiță (cercetător), Doru Dumitrescu (inspector general). Am lecturat programa, și, din punctul meu de vedere, e mult, mult mai bine. Cât de bine, vom vedea în anul școlar următor, când o vom testa. Însă cel puțin din punct de vedere al acestui document, lucrurile ar trebui să se îmbunătățească substanțial.
  • conținutul neadecvat vârstei copiilor. Aici reproșurile au fost multe, și le consider justificate. Toate converg spre ideea că istoria este o poveste. Copiii sunt acum la vârsta poveștilor, și astfel înțeleg lucrurile. Iar din manual povestea lipsește cu desăvârșire. Așadar a urmat o muncă titanică din partea profesorilor, să pună în aplicare principiul accesibilității și adaptării la specificul vârstei, și să „traducă” aceste texte pe înțelesul lor. Au fost folosite din plin lecturile istorie – Dumitru Almaș (aș recomanda și Petru Demetru Popescu), și o recomandare din partea mai multor profesori, ca material extrem de util la clasă, (mai ales pentru suportul animat) este cd-ul educațional de la editura Edu, pe tema Istorie. Am răsfoit acum cuprinsul, este realizat pe vechea programă, de aceea sper că, odată cu publicarea celei noi, adaptarea va fi rapidă și, dacă toamna viitoare nu ne va aduce manuale, măcar materialele suport și făcute cu cap să ne ajute.
  • conținut provocator, care să trezească curiozitatea și dorința de a învăța. Dacă facem un sondaj, la orice vârstă, cu întrebarea „îți place istoria?”, veți afla că, cel puțin trei sferturi, spun NU. Pentru că, pentru mulți, istoria a fost și rămâne o înșiruire de date. Și este greșit. Istoria înseamnă fapte, oameni, relații. Datele le găsești oricând, în orice tabel cronologic. Doar că trebuie să știi pe cine cauți. Puși în fața unei cantități impresionante de informație, fără a avea capacitatea de a organiza și structura, fără a deține abilitatea de a lucra cu timpul istoric, copilul este copleșit și renunță.
  • necorelarea conținuturilor cu celelalte discipline. Ioi, și aici doare! Ce am nevoie eu la istorie: de matematică – axa numerelor întregi, cifrele romane, geografie – orientare pe hartă, citirea hărții… Bun, nu se poate. Copilul nu știe. Descurcă-te fără. Atunci ce sens are să pui un tabel cronologic, în prima lecție, din care copilul să nu priceapă nimic?? La ce bun să delimitezi secolele, numerotate cu cifre romane, când acestea nu se fac atât de devreme? Cum ai pretenția ca într-o lună, copilul să-ți arate cele trei Țări române, când el încă n-a învățat despre Carpați? Aștept, cu nerăbdare, să văd noile conținuturi pe această temă!
  • manualul digital este o nouă provocare. Am văzut câteva studii, despre utilizarea la clasă a celor existente. Concluzia – puțini profesori o fac. Însă de ce nu o fac, nu prea răspunde nimeni! Toți sar că nu ai cum, cât timp nu ai cu ce. (Curent electric, de exemplu). Sunt calculatoare, dar nu poți întoarce monitorul spre clasă, și să te aștepți să vadă și să fie atent și cel din ultima bancă. Faci rost de proiector, și te rogi să fie prins în tavan, ca să nu se împiedice nimeni de fire. Și când reușești să apeși toate butoanele, constați că manualul e identic cu cel tipărit, sau ceea ce include e inutilizabil. Am văzut, la CLR, utilizat manualul digital pentru lectura model a textului. Nu știu dacă eu aș face-o, pentru că vocea era stridentă și rece, intonația puțin perceptibilă, lectura prea rapidă pentru nivelul copiilor.
    Revenind la sugestiile de istorie, în manualul digital s-a propus și realizarea unor lecții model – prezentări .ppt, utilizabile. Nu știu în ce măsură timpul îmi va permite, și cum se va intersecta acest lucru cu respectarea drepturilor de autor, dar voi încerca, pe cât posibil, să dau o mână de ajutor la acest capitol, și să pot publica aici pe blog, la rubrica de istorie, astfel de sugestii.

Mă opresc cu analiza de această dată, o cercetare calitativă, aproape un focus-grup virtual este o muncă copleșitoare. În încheiere am să citez câteva colege (îmi pare rău că nu am solicitat în chestionar și numele, pentru a le putea atribui, m-am gândit că fiind anonim profesorii se simt mult mai liberi să vorbească):

Manualul să fie scris pentru copii, nu pentru învățător sau părinte.

Ar fi foarte bine să se ocupe de manualele de la ciclul primar profesorii de la învățământul primar, nu profesorii universitari. Dumnealor să conceapă materiale pentru studenți.

Dacă vreți ca generațiile care vor urma să cunoască istoria acestei țării și importanța unor date istorice trebuie să aveți grijă ce scrieți în acele manuale!

Eu am propus ca autorii de manual să se întoarcă la nivelul de practică pedagogică, și să lucreze la clasă cu manualul pe care îl proiectează. Sunt sigură că nu va mai trebui să le spunem noi ce nu e în regulă…