Colaj din frunze de toamnă - piese tangram

Tangram și colajele cu frunze de toamnă

Idei pentru colaje cu frunze de toamnă sunt o mulțime, dacă mă gândesc, una din cele mai „piratate” teme de la mine de pe site este chiar pe această temă, realizată de prima generație de Năzdrăvani. Nu puteam să las să treacă toamna fără să ne jucăm un pic (mai mult) cu frunze… așa că pentru săptămâna ce urmează provocarea lansată năzdrăvanilor, dar și părinților lor, este un pic mai altfel.

Trebuie să confecționeze din frunze piesele jocului de Tangram și apoi să le transforme în colaj. Modelele sunt foarte multe, sunt și aplicații de mobil cu jocul (extrem de interesante, chiar dincolo de piesele clasice), care pun la încercare imaginația, vederea în spațiu și cunoștințele geometrice.

Pentru cei mici, jocul poate fi îmbinat cu unul de geometrie, având trei forme: pătrat, triunghi, paralelogram (deși acesta nu este în programa de grădiniță). Se poate completa cu compararea triunghiurilor – mai mic, mai mare, la fel. În plus, aveți și lecția de abilități practice,încadrată și la tema de toamnă. M-am jucat și eu, am tăiat frunzele, însă cum acuarelele nu-mi sunt în apropiere, am completat decorul cu ajutorul calculatorului. Sper că vă place ideea, și o veți pune în practică!

Îmi pare rău că nu am adunat frunze de mai multe culori, să pot realiza elementele mai bine. La bărcuță nu mi-am dat seama ce culori am nevoie, ar fi mers cele de stejar, gata uscate, că sunt maro. Pentru casă am tăiat piesele de acoperiș din frunze roșii.

Discuții despre învățământul de ieri și de azi

Iris are azi ca temă fragmentul din Amintiri din copilărie despre școala din sat. Și cum, ca orice text prelucrat, aproape iese din context, au apărut întrebările… și răspunsurile pe măsură, dar parcă prea „la zi”:

Unde era învățătorul lor, de se întâmplau lucrurile astea? Păi unde să fie… la oaste. Și nu aveau altul, că sistemul ducea lipsă de cadre… nu avea cine, nu erau nici suplinitori.
Ce căuta preotul la școală? Venea ca suplinitor.
Aaa, deci el era învățătorul acum!! Și venea rar…. cam cum vin și acum la clasă profesorii de religie! Da, mamă, cam așa. Mai mult nu vin decât vin! (Mai ales preoții de la țară!!)
De ce învățau după cărți de biserică? Nu aveau manuale? Nu… Creangă, îți amintești, a făcut primul abecedar!
De ce bătea popa copii? N-a învățat și el că nu așa îi înveți carte, de frică?

No, hai, acum, dați răspunsul, că pe mine m-a încuiat!

Uite cum ajung copiii să se gândească la școala ideală… comparând metode de educație. Am mai dialogat… dacă mama lui Nică accepta așa tratament, dacă eu aș accepta să i se întâmple ei așa ceva. Și până unde vor merge metodele moderne?

Titlu de abecedar din 1878, realizat manual de învățător. Imagine document. Preluarea interzisă.

Mi-am amintit cu această ocazie de un articol, despre implicarea preoților de la sate în dezvoltarea învățământului primar în secolul XIX în România. Un articol, dealtfel, foarte interesant, o cercetare istorică pentru care voi cere permisiunea de publicare. Însă, ca o concluzie desprinsă de-acolo, au avut, la început o contribuție importantă, pentru că era singurii „alfabetizați” din acea lume. Însă lipsa de pregătire pedagogică și psihologică i-a scos treptat din sistem, pe măsură ce au apărut învățători calificați. Dar… au rămas atâtea lucruri neschimbate, că mă uimește și pe mine comparația!

10.000! S-a-ntâmplat!

Azi, 24 octombrie, s-a-ntâmplat! Pagina de facebook a site-ului a adunat 10.000 de admiratori, și nu se oprește aici, căci numărul lor tocmai s-a schimbat în timp ce scriu. Întâi de toate, le mulțumesc celor care mi-au dat, prin acel „Like”, încredere și forță să merg mai departe. Momentul aproape s-a sincronizat cu aniversarea a șase ani de blog, primul articol având data de 3 noiembrie 2009, iar începutul site-ului este un pic mai devreme, doar ce l-am aniversat săptămâna trecută.

Proiectul paginii de facebook a început undeva prin 2012, când mi-a fost destul de clar că limita de „prieteni” impusă de facebook pentru un utilizator va fi atinsă. Așa că pe contul blogului am ajuns curând la 5000 de prieteni virtuali, dintre care foarte mulți au început să facă parte și din viața reală. Alții au dispărut, singuri, din ambele categorii. Însă în acest timp am pregătit și am lăsat încet, să crească, pagina blogului.

Nu am cerut și nu voi cere like, și nici nu veți vedea vreodată la mine concursuri de așa natură. Cine mă descoperă, mă place, și vrea să fie la curent cu „năzdrăvăniile” mele, mă poate urmări. O singură mențiune, dacă chiar sunteți interesați de noutăți, după ce accesați pagina, bifați și „Get notification/Primește notificări”, altfel șansa de a vedea ce public este destul de mică.

Voi încerca să nu fiu agresivă, mai mult de 2-3 postări pe zi nu veți vedea, și nici atât uneori, căci timpul nu prea îmi e bun prieten în ultima vreme. Poate de sărbători să curgă mai multe idei de pus în practică cu copiii, dar decât să dați unlike direct, mai bine îmi dați un mesaj să schimb ritmul. E mult mai util :).

Mi-am propus să cresc încet, frumos și sigur. Să ofer mereu ceva de calitate, și să cer în schimb respect pentru munca mea. Am reușit, sper eu, acest lucru, și muncesc în continuare pentru a fi la înălțimea așteptărilor. Pentru că este moment „aniversar”, profit și îmi voi pune trei dorințe:

Numărul de admiratori să crească, însă cifrele să devină comentarii, comunicare, feedback.
„Talente de Năzdrăvani” să fie cunoscut nu doar de cadrele didactice care au nevoie de materiale, ci și de părinți, dornici să lucreze acasă cu copiii, să coloreze timpul liber.
Să am mereu timp (și resurse) să pun în practică toate ideile.

La final, mulțumesc tuturor colaboratorilor mei, care de-a lungul celor 6 ani m-au susținut cu premii sau materiale pentru realizarea concursurilor sau a ideilor prezentate pe blog, și aș numi în mod special editura Casa, DacoMag, editura Paralela45, editura ALL, editura Gama, și toți ceilalți pe care îi puteți vedea în pagina dedicată lor pe site.

O primăvară frumoasă vă doresc, așa cum a devenit a mea, cu ajutorul vostru!

Fructe de toamnă din frunze pe asfalt

Dacă tot trebuie să strângem frunzele căzute, putem face o „magie”, și să le transformăm în fructe. O idee scurtă, într-o zi mohorâtă de toamnă (pară, măr, gutuie, strugure):

Zmeie din hârtie – decorațiuni în miniatură

Toamna aceasta le-am dat ca temă copiilor care participă la programul de aici de pe site să confecționeze un zmeu, în miniatură, pentru a decora ghivecele cu flori din c(l)asă. Tema le-a fost pe plac și, chiar dacă eu m-am gândit la zmeul clasic, ei s-au dus cu gândul mai departe. Ce au creat ei puteți vedea aici.

Am fost destul de necăjită că nu am reușit să fac și eu tot atunci proiectul, Iris a ratat tema, așa că acum, când ne-am mai eliberat olecuță, am zis să trecem la treabă. Numai că ideea mă rodea atât de tare, încât am hotărât să o realizez și la grădiniță, cu copiii.

Aveam de ales între două variante: aceea de a le da elementele gata tipărite, și aceea de a le confecționa singuri. Pentru prima variantă se printează acest document astfel:

pagina 1 – pe hârtie albă, normală, câte un element pentru fiecare copil.
pagina 2 și 3 – pe hârtie colorată, fiecare copil primind câte două elemente din fiecare tip (calculele privind necesarul le face fiecare în parte, în funcție de numărul de copii).
Pentru cei care doresc să confecționeze un singur zmeu, vă recomand să printați prima pagină, iar unul dintre romburi să-l tăiați în patru, și să folosiți părțile obținute ca șabloane pentru a trasa triunghiuri pe hârtii colorate. Sau desenați un romb, cu diagonala mare de 13cm și diagonala mică de 9, care se intersectează la 4,5 cm de vârf. Dacă nu știți să desenați un romb, revin cu un filmuleț.

Etape de lucru:

se decupează rombul alb, care va reprezenta suportul zmeului. Se taie pătratele și dreptunghiurile pe diagonala desenată, și se combină culorile pentru o față. Ideal este ca cele două pătrate/dreptunghiuri pe care le primește fiecare copil să fie de culori diferite.
Se lipesc triunghiurile obținute pe fiecare dintre cele patru părți ale rombului, alegând prin suprapunere elementul corect, în așa fel încât să nu se vadă suportul alb.
Se întoarce modelul, și se ia un băț lung de frigăruie care se lipește cu o bucată de hârtie, în poziția în care va sta zmeul. Se confecționează din fâșii subțiri de hârtie (resturi rămase de la decupaj) trei ciucurași pentru colțurile laterale și „vârful” zmeului, și se lipesc.
Se taie o bucată de sfoară – coada zmeului, se lipește la colțul opus vârfului, de o formă mai alungită.
Se lipesc peste aceste elemente ultimele patru triunghiuri decupate inițial.
Se decupează din hârtie fundițe colorată pentru coadă, care se leagă cu nod pe sfoara deja prinsă sau se lipesc folosind o altă bucățică de hârtie, sfoara fiind prinsă între cele două.

A doua variantă este un pic mai complicată, pentru că copiii nu primesc pătratele și dreptunghiurile, ci își desenează singuri triunghiuri, având la dispoziție unele identice confecționate separat din acetofan. Eu am reciclat un ecuson plastifiat. Am decupat forma rombului de pe prima pagină, am tăiat-o apoi în 4. Fiecare copil a desenat pe hârtie colorată triunghiul și l-a decupat. Am urmărit aici odată economia de material, prin reciclarea cartoanelor rămase de la alte proiecte, dar și economia în pagină. Bănuiesc că ați văzut că, dacă are la dispoziție o pagină A4 și are nevoie de un cerc, îl decupează din mijloc. Îmi doresc foarte mult să-i obișnuiesc să consume materialul organizat, începând din margine, cu cât mai puține pierderi. Este, de fapt, un alt mod de a gândi, de a evita risipa de orice fel, mod care în zilele noastre lipsește cu desăvârșire (a se vedea reciclarea, banii bugetari cheltuiți aiurea, mâncarea aruncată etc.)

Proiectul poate fi adaptat pentru orice vârstă, pentru cei mici, care nu pot decupa, le pregătiți elementele doar pentru asamblare, fiind decupate de adulți, poate chiar din hârtie glasată autocolantă, pentru a simplifica etapele. Nouă ne-a luat cca 40 minute, în a doua variantă, cu elementele desenate.

Universul – o temă mereu actuală de discuție

Dintre temele pe care copiii le abordează cu cea mai mare ușurință, și la grădiniță, și la școală, face parte, fără îndoială, Universul. Faptul că îi atrage atât de mult nu este de neexplicat, de câteva sute bune de ani, chiar mii, ceea ce este „dincolo” de spațiul vizibil cu ochiul liber a atras pe oricine.

Modul în care realizăm această temă rămâne la latitudinea fiecăruia, însă un copil pasionat de ceea ce înseamnă sistemul nostru solar poate da oricând o lecție unui adult care a pregătit rapid câteva informații. Îmi amintesc un spectacol despre Univers, la care am auzit prima dată despre tipurile de planete, Andrei știa deja mai multe decât mine… iar dacă nu sunteți la curent cu ultimele descoperiri, se pare că este apă pe Pluto 🙂 . Însă mai repede cred că îi putem lăsa pe ei să cerceteze, să descopere, și să aducă date noi. Trebuie doar să-i învățăm să caute informația în surse acreditate. Wikipedia poate fi, uneori, o sursă generală. Însă dacă vrei informații corecte, caută acolo unde „oamenii” chiar se ocupă cu așa ceva.

De exemplu, cele mai frumoase povești de știință pe care le-am citit, despre Univers, au fost cele din seria „George și cheia secretă a Universului”, de Stephen Hawking, volume ilustrate și cu un album foto, cu imagini preluate de NASA. O admirație deosebită o am pentru Institutul de Științe Spațiale, care începe să se implice în din ce în ce mai multe evenimente accesibile publicului larg, dar mai ales copiilor, și aș cita aici doar Festivalul Științei și Noaptea cercetătorilor. Același institut, în colaborare cu Disney Junior, au realizat, pentru copii, și mai ales pentru fanii serialului Miles în spațiu, câteva materiale utile. Le puteți printa A4 (click pe poză pentru a o deschide la dimensiune maximă).

Atenție, este un material ce poate fi recomandat, însă nu și copiat/urcat pe net în alte locații. De asemenea, vă rog să nu eliminați siglele celor care au realizat materialul. Este un mod de a le mulțumi pentru implicare, și de a-i învăța pe copii că trebuie să acorzi credit autorului, și, atunci când folosești o imagine ce nu-ți aparține, trebuie să menționezi numele acestuia. Cadre didactice sau părinți, de noi depinde să ne învățăm copiii să fie corecți!

Tărâmul poveștilor, la teatrul Excelsior

Sâmbătă seară, pe o vreme nu prea încurajatoare, a avut loc, cu sala plină ochi, premiera spectacolului Tărâmul poveştilor de Stelian Milu, dedicat copiilor cu vârsta între 3 şi 12 ani. Am ajuns aproape înainte de începere, noroc că Andrei și Iris au fost mai punctuali. N-am apucat, înainte de primul gong, să răsfoiesc programul, și prefer să las primele impresii să se contureze la rece.

Nu vă așteptați la o poveste clasică. Este un colaj de povești, prins pe un fir narativ parcă rupt din viața reală. Roua – personajul principal, este o fetiță ca oricare alta. Spectacolul are aproape ca o condiție de la sine înțeleasă cunoașterea poveștilor de către copil, altfel este dificil, aproape imposibil, să înțelegi de ce anume intervine fiecare. M-am simțit la un moment dat aproape ca în Arabela, și acolo exista un tărâm unde toate personajele erau la un loc.

Ce a făcut însă spectacolul și mai atractiv a fost de fapt povestea muzicală care se află în spate. Nu am dat atenție acestor detalii la început, și, la final, când am tras linie și mi-am spus că, din punct de vedere artistic este un spectacol deosebit, am vrut să văd cine a scris versurile și muzica. Regia spectacolului Tărâmul poveştilor este semnată de Stelian Milu – „lupul” pe scenă – , muzica îi aparţine lui Jolt Kerestely, iar versurile regretatului George Popovici. Dacă adaug la acestea un colectiv de actori tânăr și entuziast, costume noi, plus o atenție deosebită pentru lumini și sonorizare (microfoane wifi pentru actori), sunt deja suficiente motive pentru care să vă recomand să mergeți să vedeți piesa.

Spectacolul ilustrează lupta dintre bine şi rău prin aducerea în prim plan a învăţăturilor primite de la părinţi şi bunici prin intermediul poveştilor copilăriei. Personajele acestui tărâm sunt chiar cei mai îndrăgiţi eroi şi eroine din basme: Cenuşăreasa, Motanul Încălţat, Rapunzel, Frumoasa Adormită, Albă ca Zăpada, Aladin şi Jasmine, Hansel şi Gretel, Crăiasa Zăpezii, care împreună ne arată că binele învinge întotdeauna răul, chiar dacă pentru asta îţi trebuie răbdare şi perseverenţă. Mai mult, pentru a scăpa de vrăjitoarea cea rea, Roua trebuie să strângă opt flori – fiecare dintre ele purtând numele unei valori umane: dreptatea, răbdarea și cumpătarea, libertatea, curajul, blândețea, iertarea, înțelepciunea, hărnicia, sinceritatea – și cine nu și-ar dori ca propriul copil să le dețină?

Actorii care dau viaţă şi farmec personajelor: Cosmina Dobrotă, Annemary Ziegler, Ciprian Cojenel, Silvana Ionescu, Iulia Vasilescu, Emilian Mârnea, Jassmine Cristina Glodeanu, Stelian Milu, Marian Rădulescu, Tudor Pîrvu.

Spectacolul este recomandat copiilor între 3 – 12 ani, durează 1 h 15 min, fără pauză.

Mai multe detalii şi noutăţi despre spectacolele şi programele Teatrului Excelsior sunt disponibile pe Facebook şi pe site. Foto: Luca Achim.

Încă o săptămână creativă cu editura Casa

Am încheiat cea de-a doua temă a concursului: copiii au confecționat săptămâna trecută mici zmeie de hârtie, ca decorațiune pentru ghivece. Sunt sigură că mai toată lumea le-a adus în casă, la căldură, și de ce să nu le înveselim un pic?! În plus, cred că avem o „problemă” cu modul de a păstra creațiile copiilor. Uneori se strâng atât de multe, încât nu mai ai unde să le pui. La grădiniță am mai făcut magneți de frigider, și, din ce spun copii, părinții au reacționat pozitiv la ideea mea de a plasa creațiile astfel. Acum am confecționat decorațiuni pentru ghivece, și sper ca ideile practice să continue.

În săptămâna ce urmează vom încheia concursul, cu cea de-a treia temă, inspirată de una din ultimele apariții ale colecției Idei creative: Animăluțe din globuri de hârtie. În același stil – globuri din benzi de hârtie – le-am propus copiilor să realizăm săptămâna aceasta un dovleac. Știu, mai e până la Halloween, însă eu am considerat dovleacul decorațiune de toamnă. Același ,model poate fi folosit pentru globuri de Crăciun, din benzi de diferite culori, decorate cu steluțe sau alte elemente.

Destul de bine merge și exercițiul de evaluare, mai conștiincioși până acum sunt Năzdrăvanii, care au trimis aproape toți punctajele acordate. Mai avem de lucru cu școlarii. Le mulțumesc celor care m-au înțeles și susținut în această variantă interactivă, căci este în primul rând un mod de a mă ajuta pe mine. Am detaliat în paginile temelor, la secțiunea de „Comentarii”, cum se procedează.

Detalii despre a treia temă găsiți aici. Reamintesc și faptul că concursul beneficiază de cinci premii oferite de editura Casa. Cinci norocoși își vor alege săptămâna viitoare un volum din colecția Idei creative sau Micul atelier.

Comentariile la acest articol sunt închise. Vă rog să folosiți în acest sens paginile concursului.

Idei creative – 116 – Animăluțe din globuri de hârtie

Nu pot să vă descriu ce zâmbet cât casa am avut prima dată când am văzut acest număr al colecției Idei creative. M-am gândit direct la opționalele din iarnă, poate și un atelier de confecționat… globuri pentru pomul de Crăciun. Cum ar arăta un brad împodobit numai cu animăluțele acestea?? Iris era cam de aceeași părere, și mă gândeam că, dacă aș fi deja la școală, și fiecare copil ar face măcar două, aș putea avea acest brad! Măcar pentru o poză, căci mă îndoiesc că mi le-ar lăsa… Așadar, am pus pe listă acest „vis”.

Ne-a fost greu să alegem ce să lucrăm. Cum spuneam, le-am fi luat la rând. Însă, cum hamsteri nu sunt, a rămas în fruntea listei o veveriță (prietenii știu de ce). Nu este un număr greu de executat cu copiii, așa că am lăsat-o pe Iris aproape singură la lucru. Eu am tăiat doar fâșiile cu ghilotina. Ea și-a copiat singură elementele mobile cu foaie de calc, a răsucit-o și le-a transferat pe carton, decupat și asamblat.

De furcă ne-au dat mărgelele, căci nu aveam mărgele de 1cm diametru. Am înșirat ce-am găsit, de aproximativ aceeași lungime totală. Nici bentiță cu reni, ca în model n-am avut, așa că veve a noastră sper să se mulțumească cu fulgi. Foarte utilă la asamblare este partea din interior a volumului, cea cu modelele. Are desenată steaua de asamblare, pentru a nu greși unghiurile, mai ales la cele care definesc un hexagon. Ne-am dat seama după ce-am legat-o că fâșiile nu trebuiau înșirate la rând, însă n-am mai desfăcut-o.

Volumul conține modele pentru iepuri, morcov, buburuze, albinuțe, flori, găinușă cu pui, fluturi, libelule, cățel, pisică, broscuțe, crabi, broscuță țestoasă, stea de mare, pește, căluț de mare, meduză, oaie, purcel, vacă, leu, zebră, elefant, leopard, hipopotam, urs, urs panda, vulpe, veveriță, bufnițe, unicorn, pinguini.

Cartea o găsiți în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: eMag, Libris (transport gratuit), Librărie.net.

Cum nu ai idee uneori de unde răsare soarele ce-ți înseninează ziua

Luna aceasta am avut o surpriză deosebită. Chiar pe la început, am primit un mail de la o prietenă virtuală, cunoscută prin intermediul blogului. Îmi spunea că a vorbit de zânele mele, și unde să caut articolul. Cum eu și ziarele nu prea avem multe în comun, iar în scurtele mele raiduri rapide între casă și școală nu am chioșcuri în drum, abia azi am nimerit într-unul, și, din fericire, aveau și revista.

Am răsfoit repede și am recunoscut-o, zâna toamnă, model integral creat de mine, prima care a deschis lanțul de decoruri. Am decorat cu ea atunci – de aceea a și fost făcută – clasa Irisucăi la grădiniță. Și de-atunci zâna și surorile ei au ajuns în atâtea grădinițe și școli, încât și copiii mei, când trecem pe lângă o școală oarecare, ridică ochii să exploreze, poate-poate le vedem. Ni s-a întâmplat de două ori, cu școli din București, și nu vă spun ce senzație aveam eu, dar cum se simțeau ei. Creșteam cumva văzând că sunt mândri de mama lor. Înseamnă atât de mult ca mama ta să fie specială, să poți să spui tuturor: e a mea. Iar ei, din punctul acesta de vedere, o pot face.

Azi, văzând numele site-ului pe hârtie tipărită, lângă al meu, m-am simțit aproape la fel. Este pentru mine o confirmare a muncii pe care o depun aici. Mulțumesc, Nicoleta, pentru recomandare! Tu îmi arăți că se poate să fii respectat pentru munca depusă, chiar și în folosul comunității.

Eu sunt Cristina, și am creat Talente de Năzdrăvani într-o zi de toamnă, acum 6 ani! Atât se împlinesc astăzi, de la primul „joc-concurs” pe care l-am organizat pe site. Mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături în toți acești ani, prieteni reali și virtuali, oameni care m-au încurajat atunci când eram jos, când nu mai aveam putere să mă ridic, care m-au susținut atunci când lupta cu morile de vânt părea inutilă.

Le mulțumesc în mod special copiilor mei, Iris și Andrei, sursa mea de inspirație și de energie, pentru eforturilor lor trecute și viitoare, și pentru răbdarea de a-mi permite să mă ocup de acest program. Și, nu în ultimul rând, tatălui meu, pentru efortul enorm de a învăța să utilizeze blogul și să susțină una din rubricile cele mai vizitate de copii ale blogului – Ora de matematică.