Năzdrăvanii s-au pus pe treabă la concursul de săptămâna aceasta. Theo tocmai ne-a făcut o surpriză tare frumoasă cu două modele confecţionate din ipsos. O albinuţă şi o libelulă. Setul este special, cu forme, ipsos şi vopseluri. Partea mai grea a fost uscarea ipsosului, două zile s-a tot învârtit pe lângă ele. Şi ca să nu fie doar un mărţişor, albinuţa (Theo zice că e gândăcel) este broşă, iar libelula este o agrafă.
Al treilea mărţişor din concurs este un ursulet din piele. S-a decupat cam greu, dar mami era pe-aproape.
Printre desenele animate achiziţionate toamna trecută a fost şi "Lupul şi cei şapte iezi", un scurt metraj în limb română. M-a amuzat teribil povestea.
Bântuind prin depozitul de cărţi (deh, aşa relaxant mi se pare… liniste, multe cărţi, toate categoriile, miroase a cerneală…) îmi arunc ochii pe un raft şi zăresc o cărţulie… "Lupul şi cei şapte iezi". Editura Ştefan. Nu auzisem de ei.
Cărticica – mică, 24x22cm. 12 pagini. Dar hârtia specială, cred că undeva la 180g, un carton lucios ce pare ceruit, cu striaţii. E o plăcere s-o ţii în mână, şi este şi solidă. Hârtia, în combinaţie cu tiparul, a dat un efect extraordinar: pare că imaginile sunt pictate pe pânză. La 8.5 ron părea de necrezut.
Cartea este tradusă de Dragoş Săceanu, cred că după o variantă rusească, căci ilustraţiile aparţin lui Galin Gheorghiev şi Svetlana Kniazeva.
Am revăzut şi animaţia… şi mi-am amintit ce mi-a plăcut. Capra. În rolul de mamă eroină, cu 7 copii. Pe lângă distracţia de-acasă, suspect, capra cu şapte copii era atât de calmă… cred că trebuie să aflu secretul!
