Datorie crestineasca, placere pagana

Printre multele alte lucruri pe care le am luna aceasta de făcut, este şi unul trecut în îndatoririle bunului creştin. Acum, nu că sunt eu prea dusă la biserică, sau că mai mult mă salut cu Dumnezeu decât stăm de vorbă, îmi voi petrece ziua îndrăgostiţilor de pe calendarul american cu Ana. Deşi dacă stau să mă gândesc, e mai mult ataşament păgân şi sentimente sincere decât partea creştinească, dar o să-mi facă o plăcere deosebită.

În schimb, în seara asta am dat de un link… şi sper din tot sufletul că şi Anei îi va fi pe plac evenimentul.

Iar la sfârşit, după ce m-am ţinut de burtă, să nu mor de râs, m-am gândit că nu mi-ar prinde rău nişte sfaturi. Dar nu din categoria liste pentru botez, ci… "ce-aş fi avut nevoie şi n-am avut cu mine la biserică". Ca mamă, sau ca naşă…

Sa ma laud, sau nu?

Nu sunt o fire lăudăroasă, dar, din când în când, îmi face plăcere să spun… Ia uite… ! Ca o paranteză, am constatat că nu ştiu să primesc cum trebuie laudele de la prieteni. Se ştiu ei… 😉

Aşadat, în ton cu una din categoriile de aici, mi-am dat silinţa, şi azi am primit premiul. Află ce fel de părinte eşti, de Janet Levine

Şi azi am luat-o de la poştă… După episodul precedent din epopeea "Aventuri cu Poşta Română", azi am elucidat altul, dar nu mă opresc acum asupra lui.

Dar, cartea am primit-o în ziua în care am aplicat cea mai dură pedeapsă de până acum. M-am apucat să răsfoiesc cartea, şi mă abţin s-o aprofundez până după examene. Dar, tot am facut testul… ce fel de părinte sunt. Apărător. Rămâne să aflu dacă protector, împăciuitor sau moralizator. Şi la finalul lecturii, revin cu impresii.