Bilant la sfarsit de an: Despre (ne)placerile de a fi bloggerita

Am privit mult timp de pe margine această lume dinamică numită „blogosferă”. Pentru că de obicei stau şi cuget înainte să fac un pas, mai ales unul de care eram conştientă că-mi va place, şi care îmi va absorbi extrem de mult timp.

Dar l-am făcut în cele din urmă… ca o completare a unei alte mari plăceri. Aceea de a lucra cu copiii. Mi-am dorit mult timp să înfiinţez o grădiniţă reală. Am reuşit în schimb să coordonez o grupă virtuală. Faci facultatea la ID, de ce nu ar fi şi un opţional de grădi la ID… Aşa am pus pe picioare Talente de Năzdrăvani, un proiect în care am pus mult suflet, şi în care am sperat să-i ajut pe ai mei copii, şi nu numai, să înveţe altceva. Cei care participă la acest proiect şi care au înţeles valorile pe care le poţi câştiga, m-au susţinut şi mă susţin în continuare.

„Expoziţia de Talent” îşi propune în primul rând să-i înveţe pe copii să accepte cu demnitate înfrângerea, meritul celorlalţi, aprecierea efortului propriu. Pentru că am avut încredere în corectitudinea participanţilor, am trecut peste reticenţele pe care le aveam şi am organizat un concurs de popularitate pentru mini-expoziţiile copiilor.

Am stat foarte mult pe gânduri dacă să ofer un premiu sau nu. Apoi mi-am zis că ceva simbolic, care să se potrivească câştigătorului, pot să ofer. Şi am anunţat o surpriză. Nu cred însă că asta i-a motivat pe participanţi să strângă voturi, pentru că nici măcar nu am anunţat existenţa acestuia. De aceea nu vreau încă să ofer premii la concursurile curente. Pentru că tentaţia de a ajuta copilul să facă o lipitură „mai dreaptă”, o linie mai la locul ei este mare. Iar când piticul mai şi insistă că vrea musai să câştige premiul, este greu să stai de-o parte. Nu vreau să ofer motive în plus de a fi "competitiv".

Aşadar, să revin la concursul organizat în aceată săptămână. Aproape toţi participanţii au înţeles, şi majoritatea susţinătorilor, să accepte o competiţie corectă. Un singur vot de pe IP, pentru că toţi sunt copii, şi este bine să-i învăţăm să fie corecţi. Dar uneori orgoliile părinţilor depăşesc cu mult pe cele ale copiilor, şi nu contează nedreptatea sau furtul.
Da, căci a genera IP-uri şi a introduce voturi false consider că este furt. Furi din inocenţa copiilor, furi din exemplul pe care îl dai propriului copil. Dacă unii dintre participanţi nu ştiu nici măcar ce e acela un IP, şi buna credinţă i-a făcut să apeleze la telefoane pentru a-şi contacta prietenii şi a obţine un vot, alţii au considerat că sunt deasupra unui soft banal, oferit free, de contorizare a voturilor. Corect, nu am resursele necesare de a investi într-un soft de vot cum este cel folosit la alegerile americane, pentru a evita frauda…

Dacă lucrezi în reţeaua de distribuţie a serviciilor de internet a unui mare provider român, activezi şi reţeaua de prieteni, angajaţi în sistem, şi cum acolo sunt oameni cu abilităţi care le depăşesc pe cele ale unui simplu blogger, generezi IP-uri, înşeli un biet widget de wordpress şi copilul tău este în top.

Totuşi, nu compensez lipsa de experienţă în domeniul net-ului cu prostie sau tâmpenie. Pot citi încă destul de bine un raport de trafic. Poate că eu nu mă pricep foarte bine la poliţia IP-ului, dar Google Analytics încă contorizează corect şi are grijă să nu înregistreze traficul fals.
Aşadar, cum să interpretez faptul că apar 130 de afişări ale paginii, 24 de vizitatori unici, şi ~90 de voturi? Dacă se pricepe cineva să-mi explice cum, un vot care numără IP-uri, poate număra un “om” ca fiind de fapt “patru”, complet diferiţi?!

Era a treia oară când constatam diferenţe flagrante, şi am hotărât resetarea votului. Pentru că aşa se sancţionează frauda de acest tip. Ba mai mult, site-urile care găzduiesc concursuri, în caz de fraudă, şterg conturile. Eu am ales să resetez doar, şi să dau o şansă copilului. Şi o şansă parinţilor, de a găsi o manieră fairplay de a-i satisface orgoliul. Şansa nu a fost apreciată, şi, la cerere, am şters contul.

Dar povestea nu s-a încheiat aici. Un vechi proverb românesc defineşte caracterul românului. „Să moară şi capra vecinului”. Dacă există un lucru frumos, dar de care copilul tău nu are parte, atunci să nu aibă nici ceilalţi. Şi, folosind acelaşi sistem de generare a IP-urilor, au hotărât că trebuie stricat clasamentul acestui concurs.

Aşadar s-a început accesarea paginilor tuturor concurenţilor şi încărcarea lor cu voturi. Din fericire „ceva” m-a făcut să îngheţ voturile, şi acum două zile am hotărât să nu mai iau în calcul contorul. Am numărat voturile la acel moment, la care se mai adaugă în clasament numai voturile obţinute printr-un comentariu. Şi la comentarii, le validez pentru numărare doar pe cele care au IP şi mail diferit, celelalte comentarii urmând să apară doar după încheierea concursului. De aceea clasamentul arată atât de ciudat acum, cu sute de voturi care să aducă asupra concurenţilor rămaşi umbra neîncrederii.

Voi căuta un widget mai deştept… în eventualitatea în care mă voi hotărî să mă mai aventurez pe tărâmul acesta al concursurilor. Pentru că, aşa cum îmi spunea o prietenă tare demult, un şut în fund e totuşi un pas înainte. Pentru că am învăţat un lucru: te joci cu copiii, dar o faci la modul cel mai serios. Te joci cu ei, nu cu sufletele lor. De aceea nu am putut tolera, şi nu o voi face nici de-acum înainte, să se joace altcineva în acest stil.

Şi, ca încheiere, ţin să mulţumesc reţelei de IP-uri 92.86.8x.xxx şi 92.86.4x.xxx, generate cam 30 în jumătate de oră, pentru traficul extraordinar pe care mi l-au generat în aceste zile. Nici un concurs nu ar fi făcut acest lucru. De asemenea, le mulţumesc încă odată pentru că m-au stimulat să aprofundez potenţialul serverului meu de găzduire, şi opţiunile oferite de widget-uri.

Poate că ar trebui să ne învăţăm copiii şi alte proverbe, cum ar fi: Minciuna are picioare…, Răzbunarea este arma…, Nu săpa groapa altuia….

Menţionez că am scris acest articol aşa cum spunea Tacitus, "sine ira et studio". Este doar gustul amar pe care mi-l lasă o experienţă de viaţă, din care am avut multe de învăţat.

Toată stima pentru Năzdrăvani, sper că nu am făcut pe nimeni să sufere. Îmi cer iertare dacă a fost aşa. Promit să mă revanşez la concursuri, cu teme creative, la înălţimea potenţialului lor extraordinar şi al voinţei de care au dat dovadă în aceste ultime trei luni.

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in De-ale casei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente