Parcă pare desprinsă dintr-o poveste, şi uneori am senzaţia de déja-vu, dar Pitica mea este „mamă”. Mamă a 5 copii, şi viitoare mamă a încă unei duzini, încă în creştere la ea în burtică…
Să-i prezentăm.
Erika. Moş Crăciun i-a adus-o când ea avea un an. Au mers împreună doi ani la creşă, au împărţit perioada sumbră în care Erika şi-a pierdut o mână, apoi după vreo două luni – în care, în asemenea condiţii grele, nu a absentat de la creşă – a primit o donaţie de organe, o mână de la o soră geamănă, din cutia de jucării a altei fetiţe. Deşi ruptă, jerpelită, cu probleme la un ochi, care nu se mai închide, Erika rămâne preferată, şi ne însoţeşte peste tot.
Andrei. În perioada disperată în care nu găseam donatori de organe pentru Erika, am încercat s-o înlocuim. L-am luat pe Andrei. Venea cu un trusou întreg de bebeluş… l-a primit cadou de ziua ei. Complet neinteresant, un an a fost ignorat complet. Dar trusoul a fost trecut în patrimoniul Erikăi.
Luca. L-a adus Moş Crăciun, anul următor. Este cel mai mic, şi se pierde cel mai uşor. De multe ori nu stă cu fraţii lui.
Maria. A adus-o Moşul anul trecut. Nu închide ochii, nu poate fi dezbrăcată, îi mai vine şi căciula pe ochi mereu. Dar e dlăguţă şi face parte din familie.
Ştefania.A primit-o anul acesta, cadou de ziua ei, de la o colegă de grădiniţă. E cea mai delicată dintre fraţi, şi cea mai mofturoasă. Niciodată nu-i place ce găteşte mama ei.
Acum că am prezentat personajele, revin la Ajunul Crăciunului de anul acesta. Dezbatere aprinsă, când este ziua Erikăi. Dacă a adus-o Moşul, este de Crăciun. Dar nu o serbăm de Crăciun, ci când venim de la bunici. Am plecat liniştiţi în vacanţă. Dar… am venit acasă. Şi primul gând a fost la Erika.
Şi priveam cum un copil de 4 ani se învârtea serios prin casă, încercând să agaţe baloane, pentru că aşa e frumos de ziua cuiva. Pe Erika a ascuns-o în dulap, căci nu trebuie să vadă „surpriza”. Apoi scandal mare, să plecăm să-i luăm tort. Cum frigiderul era gol, am plecat la cumpărături.
Reuşim să negociem, şi transformăm în tort un cozonăcel rotund. Noroc că avea bucăţi de ciocolată deasupra şi s-a validat. Apoi o vedem foarte serioasă la raionul de jucării… se gândea ce anume i-ar place Erikăi să primească cadou de ziua ei. Am încercat să negociem, dar fiecare copil trebuie să primească un cadou, cât de mic!” Aşa că ne-am ales cu cadou pentru Erika… Într-o discuţie cu fratele ei, pe tema necesităţii cadoului, replica a fost: „Sunt şi eu mamă, cum puteam să nu-i iau?” [na. Cadoul se decontează din banii obţinuţi la colindat, nu din bugetele „bunicilor”.]
Am ajuns acasă. Am decretat că petrecerea începe la desert. Aşa că, cu viteza luminii, prânzul s-a evaporat din farfurii. [na. Deci se poate!] Apoi… „mama” şi-a luat copilul în braţe. A ordonat să fixăm o lumânare, musai Roz, şi să cântăm. Ne cam apuca râsul, şi ne-a muştruluit că nu-i frumos, să cântăm cum trebuie. Toate strofele. Apoi şi-a ajutat copilul să sufle în lumânări şi să primească surpriza. Am tăiat tortul… şi un glas supărat se aude: Uite, vezi, nu-i place tortul lu’ Erika, ţi-am zis eu că nu e bun! Ei na, era foarte bun. Cu ciocolată şi stafide.
Petrecerea s-a prelungit seara, când toată familia a fost pusă la masă. M-a atenţionat că le dă cereale. Am protestat, că e seară, şi nu se mănâncă cereale decât la micul dejun. Dacă lor le place… eu îi iubesc şi le dau cereale! Oooo, să încerc să trag concluzia…?
Şi totuşi, la final, noi, cei mari, ne-am declarat mulţumiţi. Pentru un an am scăpat de Erika. Şi nu a manifestat (încă) nici o dorinţă să-i serbăm şi pe ceilalţi…
- A mai trecut un Întâi Decembrie - 2 decembrie 2024
- Un nai din hârtie pentru litera N - 24 noiembrie 2024
- Jurnal de profesor – clasa pregătitoare - 10 noiembrie 2024