A venit Moşul. A venit, normal, şi la noi, căci cum era să rateze el nişte copii aşa “cuminţi şi ascultători” ca ai mei…
Ca şi anul trecut, a sosit taman când eram noi plecaţi în vizită. Auzisem că a trecut deja pe la naşi, şi lăsase ceva sub brad, pentru pitici… aşa că ne-am deplasat să intrăm în posesia cadourilor.
“Vaaai, mami, mi-a adus o magie! [na.baghetă magică] …dar nu luminează… dar am şi coroniţă de prinţesă!”
Trebuie să menţionez că respectiva coroniţă nu a mai fost dată jos decât la somn, şi avem mare noroc că s-a mai îmblânzit vremea afară, căci nu mai pune decât un pic gluga de la haină, ca să-i stea coroana.
Dar am ajuns acasă. Bradul era aprins. Cadourile se ghiceau dedesubt.
Mamiiii, a venit!!!! [na.Ştiam!]
Uite mami, e acelaşi moş de la gradi!!!! A zis el că vine şi de Crăciun! [na. Îs genială! Moşul a folosit aceeaşi hârtie de ambalaj :D]
Vaaaaai, mami, şi câte cadouri!!! [na. Îs de-a dreptul minunată, fiecare mic mărunţiş a fost ambalat separat, au desfacut mici pacheţele până s-au săturat.]
Am filmat, sau mai bine zis am ţinut camera deschisă, dar de emoţie, n-am verificat dacă şi înregistrează. Aşa că voi păstra numai pentru mine exclamaţiile lor la intensitate maximă, la fiecare ambalaj rupt. Căci Moşul s-a străduit să le îndeplinească dorinţele. Şi, pe lângă, să strecoare mici surprize.
Irisuca a sărit cu disperare la pachetul cel mare. Sunt sigură, acolo sunt micii ponei! Şi… ce surpriză, chiar era o căsuţă din Poney-ville cu un ponei! Din fericire am aflat că poneii sunt doar 7, şi avem deja 3 dintre ei. Iepuraşul de Paşte ştie deja ce are de făcut, are 4 luni la dispoziţie să rezolve enigma. Andrei şi-a găsit modelele de Porsche, pe care nu le-a lăsat din mâna, a dormit cu ele.
Căutând printre ciocolăţele, a apărut şi ceasul cu prinţese, achiziţia moşului chiar în drum spre casă, căci îl zărise într-o vitrină. Şi în timp ce cutiuţa cu poneii era devastată, ceasul s-a strecurat sub brad.
Iris mai ceruse şi un parfum… şi, ce chestie, în pacheţelul lui mami pusese Moşul unul.
Tati, uite moşul s-a zăpăcit, a pus parfumul meu la mami!
Corect… şi mai rău decât comuniştii cu naţionalizarea, parfumul şi-a schimbat deţinătorul.
Moşul a mai strecurat câteva surprize, pe care le-a considerat “cu potenţial”. Păpuşi pentru teatru. Două sub formă de mănuşă, un delfin şi o oiţă, şi 10 pentru degete. A avut inspiraţie, căci acum seara trebuie să ne jucăm, şi improvizăm la greu. Se pare că le place la nebunie să “pună” păpuşile să facă tot felul de trăznăi. Dar partea cea mai interesantă e că poţi face păpuşile să-i “pârască” pe copii…
Şi, ultima surpriză, au fost mărgeluşele pentru mozaic. Doamne, cât de migăloase sunt! Am lucrat cot la cot cu ei, să-i îndemn la treabă. Dar le-a plăcut, mai ales când le-am lipit cu fierul de călcat, şi i-am făcut cadou bunicii inimioare manufacturate.
Concluzia lui Andrei…
«Mami, crezi că la anul mai vine moşul la noi ?» De ce să nu vină?! «Păi mi-a scris să-i las prăjiturele şi un pahar cu lapte, şi eu am uitat…»
Am dres povestea, că nu ştiam nici noi că întârziem atât de mult în oraş, şi o să-i scriem că ne pare rău, credeam că vine în timpul nopţii… Poate la anul va avea timp să şi rămână la un ceai cald la noi, să ne cerem scuze aşa cum trebuie…