Nu mi-e frica…

Întotdeauna am fost de părere că şi cele mai groaznice lucruri, prezentate corect, pot fi acceptate cu uşurinţă de un copil. Analize medicale, intervenţii chirurgicale sau stomatologice, trebuie să recunoaştem că le dau fiori şi adulţilor, nu trebuie să ne mai mirăm de ce reacţie au copiii la acestea.
Mai ales că frica de durere este de fapt unul din instinctele primare de apărare.

Regula numărul unu pentru a convinge un copil să colaboreze este să inpiri tu însuţi încredere. Regula numărul doi este să nu-l minţi. Nu-i spune că nu-l doare, dacă operaţiunea nu va fi doar o pişcătură de ac. Da, o să doară, dar o să treacă repede! Sau nu… 🙁 Nu uita să adaugi o recompensă, pe măsura sacrificiului. Gândul la aceasta, în timpul procedurii, atenuează miraculos durerea.

Apoi încearcă să-i explici, cât mai „ştiinţific” şi la nivelul lui, de ce faceţi acel lucru. Pentru că, în final, părintele este cel care l-a dus la spital şi i-a lăsat pe oamenii cei răi, în halate albe, să-l chinuie, ba mai stătea şi afară şi nu intra în cabinet când piticul implora cu disperare ajutor.

Încearcă să-i explici că halatele albe sunt prietenii noştri, şi chiar dacă par insensibili şi reci, este pentru că sunt foarte atenţi să-şi facă meseria. Nu sunt deloc răi, doar încearcă să ajute.

Ştiu, aici am putea face o maaare paranteză referitoare la amabilitatea, devotamentul şi spiritul de sacrificiu al celor mai mulţi doctori din România. Dar am speranţa că, măcar cei care lucrează cu copii, au în suflet o urmă de magie, şi nu-şi doresc să fie căpcăunul cel rău, care bagă copiii în sperieţi…

Am fost poate printre puţinii norocoşi care nu au avut parte de prea multe vizite prin spitale, sau răceli mai grave. Şi totuşi, prietenii copiilor au avut parte de întâmplări mai puţin plăcute, pe care a trebuit să le explicăm.

Până acum, una singură dintre poveşti am reuşit s-o aştern pe hârtie, şi am folosit-o cu ocazia primei vizite la dentist: Povestea dinţişorului lui Dănuţ.

Povestea dintisorului lui Danut

Dănuţ este un băieţel foarte cuminte, merge la grădiniţă la grupa mare. Singurul lui defect este că seara se grăbeşte să meargă la culcare şi uită adeseori de cele două prietene de seară, Periuţa şi Pasta de dinţi. Aşa se face că pe cel mai mititel dintre dinţişorii lui şi-a găsit căsuţă un gândăcel, pe nume Carie.

Carie şi-a făcut întâi un adăpost lângă gingie. Era fericit, mereu găsea printre dinţişorii lui Dănuţ puţină ciocolată, jeleu, sau chiar resturi de bomboane! Noroc că Dănuţ uita de Periuţa cea frumoasă, cu cap de ursuleţ şi Pasta cu gust de căpşuni… aşa toată noaptea, în timp ce băieţelul dormea, avea timp să mănânce şi să prindă putere.

Carie, gadacelul cel rau
Căsuţa lui Carie din dinţişor a devenit astfel din ce în ce mai frumoasă. Întâi doar un colţişor din smalţ, apoi o locuinţă confortabilă în dentină, partea interioară a dintelui. Deja Carie avea acum un adăpost sigur, când îşi amintea Dănuţ să se spele pe dinţi. Cum simţea mirosul plăcut de pastă se ascundea în căsuţă şi Peria nu putea să-l alunge.
Când căsuţa lui Carie s-a mărit, pe Dănuţ a început să-l doară dinţişorul. Orice bucăţică de ciocolată, ceai cald sau îngheţată îl chinuiau, şi băieţelul începea să plângă.

A avut însă noroc când, la grădiniţă, a venit în vizită Doctorul Măseluţă. Tocmai le explica copiilor cum, când şi de ce trebuie să se spele pe dinţi, când l-a observat pe Dănuţ în spatele clasei cu lacrimi în ochi. Au plecat împreună la cabinetul stomatologic, punând la cale cea mai straşnică strategie pentru alungarea lui Carie, musafirul nepoftit.

Dănuţ s-a aşezat cuminte pe scaun şi a deschis guriţa mare. Doctorul Măseluţă a aprins un bec puternic, să-l vadă mai bine pe Carie, în caz că încearcă să scape cu viaţă şi să ajungă la alt copil. A pregătit apoi instrumentele… o oglindă, cu ajutorul căreia să-l orbească pe Carie, punându-i lumina în ochi. Un cârligel cu care să-l agaţe, şi, cel mai important, Freza. E adevărat că face un zgomot puternic, dar numai aşa reuşeşte să-l scoată pe Carie din ascunzătoare!

Dănuţ a stat cuminte, cu guriţa deschisă şi nu s-a mişcat. Doctorul Măseluţă a reuşit să-l prindă pe Carie şi l-a închis într-o cutiuţă. Apoi a reparat dinţişorul lui Dănuţ, acoperind cu o plombă gaura făcută de carie.

Întâlnirea cu gândăcelul cel nesuferit i-a fost învăţătură de minte lui Dănuţ. Acum mănâncă mai puţine dulciuri, a renunţat la jeleuri şi bomboane. Şi se spală pe dinţi după fiecare masă.

Pentru mai multă siguranţă, primăvara şi toamna îi face o vizită la cabinet Doctorului Măseluţă, care cercetează cu atenţie dinţişorii, nu care cumva un văr de-al lui Carie să fi venit în vizită!

Drepturile de autor asupra acestei poveşti aparţin City Pharma. Povestea a fost publicată în ianuarie 2009 în Suplimentul "Gify Club", nr. 2.