Mihaela, prietena copilariei

La capitolul „Cutiuţa cu amintiri” nu am încă foarte multe de adăugat. Şi totuşi, scormonind prin sertatul cu hârţogăraie al familiei, am descoperit un plic… antet: Mihaela!

Aşadar, îi mulţumesc mamei mele că a fost atât de grijulie cu lucrurile mele. Sper că mai are şi altele, dar trebuie să caut.

Cine e Mihaela…?

V-aţi amintit…? Da, dacă aveţi cel puţin 25 de ani, cu puţină nostalgie, de vremea când aveam norocul să primim seara 5 minute preţioase din aventurile Mihaelei.

Dar, de revista „Mihaela“ vă amintiţi? Nu mai am nici un număr (hârtia se recicla pe vremuri), dar ştiu că am îndrăgit-o tare mult, am fost cititor fidel şi participant la concursuri. Unul dintre el, pe care mi-l aduc aminte, cerea să continui povestea. În imagine, Mihaela şi Azorel udau o floare. Continuarea mea: floarea a crescut şi cei doi ajungeau cu scara la două frunze mari, pe care făceau plajă…

Dar vă amintiţi şi de celuloide? Sau desenele complet digitale din ultimul timp v-au făcut să le uitaţi? Ei bine, premiul meu a fost un celuloid original cu Mihaela. Copiii l-au privit ciudat… mai ales când le-am explicat cum se făceau pe vremuri desenele.

Şi am uitat să menţionez, este semnat in original de Nell Cobar.

Nu-mi spuneţi proverbul cu „lauda de sine…“, dar ce să fac dacă sunt mândră şi de copilul din mine!?

Celuloid din desenul animat Mihaela

Scrisoare de la Mihaela