Săptămâna aceasta şcolarul meu s-a reîntors la activitatea lui cotidiană… mersul la şcoală, cu corvoada temelor, enervarea părinţilor… Dar nu asta e important. Duminică îi spun copilului să-şi pregătească ghiozdanul, căci îl văzusem zăcând sub birou cu gura căscată. Ghiozdanul, nu copilul. Extrem de senin, îmi spune că lui nu-i mai trebuie ghiozdan în săptămâna ce urmează, că doamna le-a spus că vor face altfel şcoala. Stai şi dezbate, cum adică fără ghiozdan… şi ce a vrut doamna să spună. În final am reuşit să aflu că semestrul doi începe cu o săptămână specială de şcoală, "altfel". Abia atunci mi-a picat şi mie fisa, era vorba de "Şcoala altfel". Stai şi explică-i copilului cum că nu e vorba de prima săptămână, ci de ultima înainte de Paşte… dezamăgire mare. Am încercat apoi să aflu de ce nu are nevoie de ghiozdan. Pentru că nu vom face lecţii! A reţinut esenţialul, dar nu a putut să-mi spună ce vor face mai exact în acea săptămână.
Săptămâna 2-6 aprilie este dedicată activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, în cadrul programului numit "Şcoala altfel". În această săptămână nu se organizează cursuri, iar scopul programului este implicarea tuturor copiilor (preşcolari/elevilor) şi a cadrelor didactice la acţiuni variate, în contexte nonformale.
Tipurile de activităţi care se organizează în săptămâna menţionată, durata acestora, modalităţile de organizare şi responsabilităţile se stabilesc în consiliul profesoral şi se aprobă de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. Se recomandă elaborarea unor proiecte care să urmărească şi să permită realizarea unor obiective educaţionale prin activităţi care, în programul normal din perioada cursurilor, nu se pot desfăşura.
Elevii şi cadrele didactice vor alege activităţile la care doresc să participe din lista celor propuse de unitatea de învăţământ. Pot fi implicaţi părinţii care doresc acest lucru, sau alţi parteneri. Activităţile vor fi organizate în fiecare zi lucrătoare, acoperind cel puţin numărul de ore prevăzut în orarul obişnuit. Elevii au obligaţia de a participa la activităţile pentru care s-au înscris, absenţele fiind înregistrate în catalog la rubrica "Purtare".
Înainte de a trece în revistă tipurile de activităţi recomandate, nu mă pot abţine să nu mă întreb, în primul rând ca părinte, de unde vor fi fonduri pentru astfel de activităţi? Mă gândesc în primul rând la copiii din mediul rural, pentru care vizita la un muzeu nu înseamnă numai biletul de intrare, ci şi costurile deplasării. La prima şedinţă cu părinţii din acest an, ni s-a prezentat acest program, cu menţiunea că, dacă vor exista fonduri, sau îşi vor permite toţi copiii din clasă, vom avea şi o excursie. A doua observaţie, care e în ton cu voluntariatul la care educatorii sunt continuu obligaţi, este legată de această prevedere: Activităţile vor fi organizate în fiecare zi lucrătoare, acoperind cel puţin numărul de ore prevăzut în orarul obişnuit. Aşadar, nu contează cât stai peste program, căci te doare inima să întrerupi o activitate plăcută cu clopoţelul, dar nu cumva să stai mai puţin… Şi banuiesc că nici nu se pune problema de plata orelor suplimentare.
Tipuri de activităţi recomandate:
- activităţi culturale;
- activităţi tehnico-stiintifice;
- activităţi sportive;
- activităţi de educaţie pentru cetăţenie democratică, pentru promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariat, caritate, implicare activă în societate, responsabilitate socială, relaţii şi comunicare etc.);
- activităţi de educaţie pentru sănătate şi stil de viaţă sănătos (inclusiv referitoare la dependenţa de calculator, siguranţa pe internet etc.);
- activităţi de educaţie ecologică şi de protecţie a mediului (inclusiv colectare selectivă, economisirea energiei, energie alternativă etc.);
- activităţi de educaţie rutiera, PSI, educaţie pentru reacţii corecte în situaţii de urgenţă etc.
Aceste activităţi se vor organiza sub diferite forme, ca de exemplu:
- ateliere de teatru, dans, muzică, arte plastice, educaţie media şi cinematografică;
- competiţii organizate la nivelul şcolii;
- mese rotunde, dezbateri;
- activităţi de voluntariat sau de interes comunitar;
- campanii antitutun/antialcool/antipoluare/de prevenire a delincventei juvenile/de prevenire a traficului de persoane etc.;
- proiecte comunitare, de responsabilitate socială;
- educaţie de la egal la egal (peer-education);
- schimburi de experienţă;
- vizite de studii;
- tabere/şcoli de creaţie sau de cercetare;
- parteneriate educaţionale şi tematice pentru dezvoltarea aptitudinilor pentru lucrul în echipă şi în proiecte.
Ar fi loc pentru implicarea tuturor asociaţiilor şi ONG-urilor, care primesc bani de la buget. Aş merge până acolo cu proiectul încât toate asociaţiile să fie obligate să presteze activităţi în colaborare cu şcolile în această perioadă. Anul acesta sper ca proiectul să iasă suficient de bine încât el să se menţină şi în anii următori, şi să putem spera că, pornind cu o floare, vom aduce primăvara. Şi vom reuşi să schimbăm ceva în şcoala românească. Unde, ca să fim cinstiţi, activităţi de genul acesta ar trebui să existe tot anul, şi nu să le privim ca momente rare şi atât de ieşite din comun.
Dar… nu pot să nu mă gândesc şi la oamenii care trebuie să pună în practică aceste activităţi. Oameni cu un salariu mult sub decenţa funcţiei pe care o ocupă. De la care avem întotdeauna pretenţia de a-şi depăşi atribuţiile. De a organiza lecţii moderne, dar pe proprii bani. Nu mai sunt demult la catedră, dar simt că această săptămână nu le va fi deloc uşoară. Nu am găsit încă instrumente menite să le uşureze misiunea, dar cred că suntem pe calea cea bună. Iată o idee, de a beneficia de bilete gratuite la muzee şi grădini zoologice. Campania se desfăşoară la nivel naţional. Mai multe detalii găsiţi aici.
A treia editie a acţiunii "Săptămâna familei, săptămâna fără TV" va avea loc în aceeaşi săptămână a Şcolii altfel.
Stiai ca anual copilul tau petrece mai multe ore in fata televizorului decat la scoala?
Stiai ca televizorul, prin continutul neadecvat pe care-l promoveaza uneori, poate propaga in randul copiilor atitudini antisociale precum: dezinhibitia, desensibilizarea fata de victime, afectarea operationalitatii sistemului cognitiv, invatarea de tehnici de agresiune?
Ce se va intampla in aceasta saptamana?
In aceasta saptamana vom ruga parintii ca TV-ul si calculatorul sa fie inchis (sau macar limitat la max. o ora pe zi pentru copii). Se vor propune actiuni impreuna cu familia si scoala, in special in aer liber.
Obiectivele acţiunii:
- constientizarea parintilor privind pericolul TV si internet-ului in educatia si formarea copiilor
- educarea parintilor in ceea ce priveste controlul parental: setarea browserelor pt. a se evita accesarea unor situri cu continut neadecvat, selectarea programelor TV potrivite si excluderea canalelor cu continut neadecvat
- regasirea timpului petrecut in familie
Zibo.ro va propune:
- 3 aprilie 2012. INTRARE GRATUITA la peste 250 muzee si gradini zoologice in toata tara. Pentru a beneficia de gratuitate, toti copiii vor trebui sa aiba asupra lor
BILETUL de INTRARE GRATUITA. Click aici pentru a-l descarca.- 4 aprilie 2012. Simpozioane la Bibliotecile Judetene. Oficialitati si personalitati locale vor citi povesti copiilor.
- alte actiuni
- Cum am trecut peste primul cadavru - 31 octombrie 2024
- Riglete pentru tablă magnetică, un proiect finalizat - 23 octombrie 2024
- Cu tabla smart, la clasa pregătitoare - 22 octombrie 2024
In momentul in care a aparut in calendarul anului scolar SCOALA ALTFEL, am inceput sa ma gandesc ce voi face in aceasta saptamana! In mintea mea au inceput sa apara: vizionari de filme, auditii muzicale, vizite la muzee, excursii, drumetii, etc. Se pare ca nu este asa! Daca va trebui sa ne limitam din nou la spatiul scolii, pot sa dau raspunsul la ce va fi…VA FI O NEBUNIE! As vrea ca cel din minister, care a facut acest proiect, sa l detalieze pentru o scoala cu douasprezece clase de gimnaziu situata la POCREACA DIN DEAL, unde predomina o populatie scolara cu probleme deosebite! Deplasarile la muzee, teatre, gradini zoo, gradini botanice sunt costisitoare si nu cred ca vom reusi nimic! Ne ramane numai sa folosim conditiile locale, care in afara de internet, video,etc. nu ne ofera prea mult! Vom vedea ce va iesi!
eu îi si vad pe cei de la Bucuresti, pe care îi ridica atât în slavi cei din provincie, cum se vor plictisi sau vor face ore pentru ca le e prea lene profesorilor sa intre în acest joc. asa ca nici cei de la tara, nici cei de la Bucuresti nu vor avea parte de altceva, daca profesorii vor prefera sa stea la tamâiat pe lânga catedra atât de îndragita.
cunosc unii profesori atât de lipsiti de creativitate încât ar prefera ca toate lucrurile din jur sa fie vopsite în negru în acea saptamâna si aceasta sa fie activitatea principala a celor 5 zile…
abia astept sa vad urmarile si sa aud ecourile… ca sigur valuri nu vor fi, doar suntem departe de mare!
nu vorbeam despre lenea de a face sau nu ceva. de cand am blogul am intalnit cadre didactice de pretutindeni, si am admirat si respectat in mod deosebit sacrificiul si daruirea de care dau dovada cei care predau in mediu rural, navetisti sau nu. pentru ei, aceasta saptamana altfel e o ocazie deosebita, dar oricat de multa dorinta ar fi, nu poti teleporta 100 de copii 50 de km, sa poti vizita un muzeu. eu despre asta vorbesc… ca, oricat de multe bune intentii am avea, nu vom reusi prea mult.
si in scoli in care singurele rechizite sunt cele primite ca ajutor de la stat, „extra”, alaturat oricarei notiuni (scoala, curriculum) nu poate decat sa aduca un oftat.
cei din bucuresti trebuie sa dea dovada de voita, pentru ca nu este deloc usor sa pleci cu clasa la muzeu. iar ca profesor este o responsabilitate enorma sa pleci cu un grup de 30 de copii, care numai usa de biserica nu sunt. cati parinti se vor implica in acea saptamana? cati vor sta cu ochii in patru, numarand copiii la fiecare colt?
de ce? pentru ca intr-o tara civilizata, scolile au autobuze proprii, cu care organizeaza in siguranta astfel de iesiri. dar noi nu am ajuns la acel nivel. daca se vor face, iesirile vor fi pe banii parintilor. si acum ma intreb, ca parinti, nu cumva suntem iar pusi cu spatele la zid? de ce trebuie sa fim noi „carcotasii” care uite, se opun schimbarii si nu o sustinen? cumparam materiale didactice, mobilam clase, cand ne vom opri? si sistemul va organiza ceva de la cap la coada?
poate sunt si cadre didactice care nu ar misca un deget. am intalnit si eu. dar sunt si multi care ar vrea sa schimbe, insa cu ce? planuri si intentii avem multe, dar… concret, cum le punem in aplicare?
E trist , dar adevarat. Copiii asteapta cu nerabdare o astfel de saptamana, viseaza la o altfel de scoala, iar noi, profesorii, ii vom dezamagi cu siguranta din lipsa fondurilor.Predeau intr-o scoala din mediul rural si copiii, chiar de-ar avea voie sa mearga sa desfasoare activitati altundeva, n-ar avea nici macar banii de transport.
Daca aveti idei de activitati pe care le-as putea desfasura in acea saptamana cu elevi de gimnaziu, cu un buget de zero lei, v-as fi profund recunoscatoare. Daca stiti ONG-uri ce ar fi dispuse sa participe si sa stabileasca parteneriate cu scoala in care predeau, de asemenea v-as ramane indatorata.
Mi-as dori din suflet sa pot oferi elevior mei o sapatamana de scoala de neuitat
m-am uitat la profil, banuiesc ca satul este pe langa constanta.
http://www.comunicatedepresa.ro/lista-firme/ong/constanta_constanta/
sau http://www.oceanic.ro/
chiar si numai daca vine un om, cu un material original, va fi ceva special pentru copii.
Am fost si eu anuntata de acest proiect inca de la sesinta cu parintii pe sem I, mi se pare foarte buna si am sa ma implic cat pot de mult. Cu ajutorul si sustinerea noastra profesorii se vor implica si vor vrea o scoala altfel. Abia astept.
multumesc mult Ani, voi incerca sa ii contactez . Sper sa reusesc sa ii conving si sa obtin colaborari.
Usor de spus,complicat de facut!Noi ne vom stradui,resursele vor fi,bineinteles de la parinti si din buzunarele noastre, iar la sfarsit vom fi criticati la tv 🙁 Caci ideea in sine este excelenta, dar de acolo de sus nu se gandesc cei intelepti ca aceasta Scoala altfel nu se poate face fara fonduri.
pai normal ca tv-ul va comenta, ca doar cu ce sa umple spatiul… dar sunt foarte putini cei care inteleg cum e sa fii dincolo de catedra.
inteleptii de sus au alte probleme, pentru ei „merge si asa”, las ca se descurca ei. si daca nu se descurca, n-au avut initiativa… si au ratat ocazia…
Da,foarte trist ca multa lume nu ne intelege pe noi,cei de la catedra.Noua ne e prea lene,nu?Cum zicea cineva mai jos 🙁
Ca in orice meserie, ajung sa o practice oameni cu si fara inclinatie pentru ea. Ca fiecare dintre noi, am avut dascali de care ne aducem cu drag aminte, si nume pe care le-am uitat, pentru simplu motiv ca nu au facut nimic de tinut minte. Eventual sunt asociate cu un gol ce ar fi trebuit sa aiba o bruma de informatie.
Dar chiar si numai pentru cei care inteleg sa isi faca meseria, tot ar fi trebuit sa existe mai multa sustinere. Macar acolo unde dorinta si vointa de a face ceva, se intalnesc cu neputinta de a face mai mult.
Cred ca este o idee buna, pentru ca elevii si profesorii sa se cunoasca si in alte circumstante. Acum nu mai exista comunicarea care era ” pe vremea noastra” intre cadrele didactice si elevi.Sa nu se inteleaga gresit, nu ii condamn pe profesori, de vina sunt si educatia pe care cei mici o primesc acum (adesea se vorbeste in familie despre incapacitatea cadrelor didactice de a se ridica la nivelul de „zeu”);si chiar si legile, care mie personal mi se par exagerate (unele). Profesorii sunt pusi in situatia de a se limita strict la programele de studiu, fara alte impresii sau comentarii, pentru a nu fi interpretati gresit. Cu totii cred ca ne aducem aminte cu drag de concursurile care se desfasurau in curtea scolii „circulatie rutiera”, sau de iesirile in parc , unde cei mari plantau copacei, iar noi ajutam cu ce puteam, sau chiar de saptamanile de „atelier”, unde imaginatia ne era testata pe diverse teme de lucru manual.Nu sunt comunista si nu spun sa ne intoarcem la acele vremuri, pur si simplu aceste amintiri fac parte din viata noastra.
Eu nu sunt cadru didactic, dar le urez succes celor care sunt!
Apropo de ce ne „aducem aminte”, am fost multi ani (atat cat am prins) responsabila cu redactarea programului de activitate la pionieri. Si din ce tin minte, aveam acolo in fiecare saptamana o activitate complet extra, ba la muzeu, ba la fabrica X si Z, si nu era o idee rea. Era cred programul de „scoala altfel”, dar intins pe tot parcursul anului.
Nici eu nu vreau pionierii inapoi, ma apuca nervii numai cand imi amintesc „Drag partid, ne-ai dat cravata…”, dar ca organizare pentru copii niciodata nu m-am simtit mai bine.
La circulatia rutiera nu m-am inghesuit, ca eram cam mica, si nu aveam bicicleta adecvata, dar am fost la sanitarii priceputi. Se fac si acum concursuri, dar cand vad cat de superficiale sunt, si doar ca sa ia banii parintilor… nu mai comentez ca dau in altele…
Si da, ai mare dreptate cu educatia pe care copiii o primesc acasa. Alor mei le-am zis ca nu voi accepta niciodata, sub nicio forma, sa intoarca vorba unui profesor, sa-l sfideze, sau… nici nu vreau sa ma mai gandesc. Pentru ca la catedra am fost si eu, si sa se gandeasca in primul rand daca ar fi de acord ca cineva sa se poarte asa cu mama lui. Apoi, indiferent cat este sau nu zeu omul de-acolo, trebuie sa ii dai sansa sa isi faca meseria pe care si-a ales-o, iar tu sa-ti vezi de indatoririle tale de elev. Mare pacat ca foarte multi copii vin de-acasa cu ideea ca scoala e o joaca, iar profesorii niste pierde-vara care nu au fost in stare sa faca ceva mai bun cu viata lor, si pe care iti poti jigni si umili dupa bunul tau plac.
Aceste activitati despre care vorbiti voi nu au disparut nicicum. Ele exista sub denumirea de activitati extrascolare si extracurriculare si se fac, fiecare, o data pe luna, in afara programului de scoala. Tot in afara programului se fac diferite activitati in cadrul unor proiecte, pareneriate, concursuri, targuri, zilele scolii s.a.m.d.
Deci fiecare cadru didactic diriginte e obligat sa aiba astfel de activitati,chiar daca fondurile sunt zero. Aceasta saptamana de ” scoala altfel” vine peste toate aceste lucruri si de aceea ne este si mai greu sa alcatuim un program diferit fata de ce avem deja planificat, cu fonduri tot zero, pentru un numar de 6 h pe zi timp de 5 zile pentru 30 de elevi ai unei clase.
Cel mai mila imi este de copiii din mediul rural ca niciodata nu vor putea fi sustinuti de parinti in astfel de activitati. In scoala in care predau, desi este la doar 14 km de Constanta, peste 70% din parinti nu lucreaza. Si sa vrea nu-i pot ajuta si sustine….
E trist si pentru ceilati care au posibilitati, dar eu ca diriginte nu pot face difernte: cu unii sa plec in excurise iar ceilalti sa stea sa ma astepte in clasa sau sa joace fotbal pe teren….
noi inca nu am avut sedinta cu parintii asa ca nu s-a stabilit ceva concret
activitati de acest gen au in fiecare luna la gradinita: circ, teatru de papusi
in toamna au fost si la ferma animalelor (pantelimon) dar asta dupa ce am cautat eu o solutie pentru transport si am dat telefoane peste telefoane ca sa gasesc o varianta buna (cost) pentru parinti, dar am reusit si m-am bucurat ; fetita mea a tot fost acolo pentru ea nu era o noutate,insa a fost altceva sa mearga cu alti copii 🙂
la circ ii duc o data la 1 1/2 luna, dar ultima data le-au trimis niste ratb-uri unde i-au inghesuit rau pe copii, unii soferi au pus frana brusc si s-au accidentat mai multi copilasi
inca din toamna am discutat si despre varianta cu gradina zoologica, muzeul Antipa, gradina botanica…poate le vom pune in practica in aceasta saptamana 🙂
ramane de vazut
Rezonez la multe dintre cele scrise mai sus, în special de autoarea blogului. Eu sunt jurnalistă, dar şi cadru didactic şi ştiu cât de plăcut, dar şi de greu, este să organizezi aşa ceva. Mai ales în vremurile acestea când fiecare leuţ conteazş, când în cele mai multe familii doar un părinte lucrează. Plus problemele de organizare, plus responsabilitatea enormă pe care ţi-o iei. Iar în şcolile rurale sau chiar în oraşele mici experimentul este clar sortit eşecului, în afară de plimbări în natură, fotbal şi ateliere de creativitate la şcoală nu ai cum face altceva. Dacă s-a fi gândit cineva şi la un buget alocat şcolii, ar fi fost superbă ideea. Aşa, e frumoasă, dar utopică.
Multumesc!
Uite ca si in Bucuresti am vaga impresie ca unele muzee vor fi arhipline, iar haosul va fi la el acasa…
In final nu vor merge nici ai nostri la muzeu, rezervarile erau terminate, si amana activitatile pentru alta data.
” Cântarea României” și ”Daciada” împreună, cu HEI RUP!
Toată lumea deodată la culturalizare și la sport!
În săptămâna asta și ATÂT!
O tâmpenie!
Irina, va urma în curând un articol despre o cercetare făcută pe tema „școala altfel” în 2016. Lucrurile nu s-au schimbat mai deloc de la această „primă ediție” descrisă în articol…