Atelierul Nazdravanilor, la finalul editiei a doua

Am avut emoţii astăzi, recunosc, la Atelierul desfăşurat în Salonul Mare al Ceainăriei GreenTea. Emoţii pentru că nu ştiam cum se vor descurca piticii cu acuarelele. Când pictezi pe hârtie este simplu. Greşeşti, ceri altă foaie, o iei de la capăt. Acum era puţin diferit. Aveam pregătite pentru pitici tablouri din ipsos, iar ei aveau o misiune extem de dificilă. Aceea de a picta fără greşeală. Prima senzaţie a fost că timpul acordat probei este mult prea generos, că vor termina foarte repede. Pensula este un instrument rapid. Dar copiii au înţeles că realizarea unui tablou este o muncă serioasă şi migăloasă. Nu s-au grăbit deloc.

Creatii la Atelierul Nazdravanilor

Au participat copilaşi de la grupa pregătitoare până la clasa a treia. Câţiva participaseră şi ediţia trecută, au fost prezenţi şi doi dintre năzdrăvanii care participă constant la exerciţiile din cadrul Expoziţiei de Talente. Dar marea majoritate au fost copii care au încercat prima dată jocul concurs din cadrul Atelierului. Atât cât am reuşit să stăm şi de vorbă (căci am fost ocupaţi…), ideea le-a plăcut, şi sper să ne jucăm în continuare.

Ne-am distrat şi la tombolă, unde premiile au fost oferite de Editura Gama şi Jucării din lemn. Copiii au fost ocupaţi în tot acest timp cu un desen, din seria "Completează imaginea". Tare aş fi vrut să văd şi eu peştişorii, din păcate au plecat acasă împreună cu copiii. Dar, revenind la tombolă, norocoşii au aflat în drum spre casă de premiul surpriză.

A urmat festivitatea de premiere, în cadrul căreia toţi participanţii au primit un premiu constând din două lucrări oferite de Editura Gama din colecţiile de lectură sau cele cu activităţi, în funcţie de vârsta fiecăruia. S-a adăugat un avion cu elice, de la Jucării din lemn, pe care sper că au avut răbdare să-l monteze afară. Şi, bine-nţeles, toţi participanţii s-au putut lăuda acasă cu creaţia realizată în cadrul evenimentului.

Atelierul Nazdravanilor, editia a doua

Evenimentul a fost organizat de portalul Talente de Năzdrăvani, în colaborare cu:

Atelierull Nazdravanilor

Azi, la Gaudeamus

Azi am plecat cu entuziasm la târgul de carte. Recunosc că nu m-am aşteptat să-l găsesc plin, şi de expozanţi, şi de vizitatori. Am avut proasta inspiraţie să mă duc în pantofi, nişte adidaşi ar fi fost o alegere mult mai bună, căci târgul ocupa toate etajele cupolei de la Romexpo.

L-am luat cu mine pe Andrei. Ne-am plimbat şi am vizat cu precadere editurile cu cărţi pentru copii. A fost o decizie înţeleaptă, altfel n-aş fi terminat nici acum dacă le luam la rând. Eu m-am simţit minunat răsfoind. Am văzut mai multă sau mai puţină atenţie în realizarea lucrărilor, desene care te relaxau şi desene care te înspăimântau. Ziua a fost însă specială pentru că mi-am petrecut-o cu piticul. Pentru că am reuşit ca, privindu-l între cărţi, privindu-l în timp ce alegea de pe raft ce să răsfoiască, să-l cunosc mai bine. Şi l-am văzut că a crescut. Azi preponderente au fost atlasele geografice, cărţile despre univers şi cele despre maşini. Mă amuza copios când îl lăsam în stand, să stea de vorbă, să ceară cărţile, să înceapă să citească, şi să se laude apoi că e doar clasa întâi… a fost foarte amuzant la Aramis, a intrat cu entuziasm, că şi abecedarul lui e tot Aramis. Încercau doamnele să-i explice că au şi alte cărţi, nu doar manuale, cărţi utile copiilor, dar l-au dezamăgit. Copilul nu voia decât să-şi vadă manualul în raft, altceva nu-l interesa…

Dar cel mai fericit a fost la standurile cu softuri educationale, căci l-am lăsat să le încerce. Eu m-am mai odihnit, iar Andrei s-a jucat de-a geografia. Nu conta că era de clasa a patra… e se simţea ca raţa în apă. Încă nu mi-am schimbat eu părerea despre statul la calculator, fie el şi cu un astfel de joc, mi se pare tot compromisul de a alege un rău mai mic. Dar parcă decât jocuri aiuristice, nu sunt acestea chiar atât de rele cum îmi închipuiam…

Cu ce-am venit de la târg? Veţi vedea în curând, în Biblioteca Năzdrăvanilor . Între timp vă sfătuiesc să mergeţi. Târgul e deschis până luni, iar reduceri sunt peste tot. Aaa, nu peste tot, la colecţiile Adevărul nu era pic de reducere, că voiam să le completez şi eu pe cele cu goluri…

17 noiembrie.

Iris

Da, a mai trecut odată 17 noiembrie. Anul acesta parcă mai repede ca niciodată, şi cu un uşor gust amar…

A fost ziua Irisucăi. Are mama acum o fetiţă de cinci anişori, mândră foc că a trecut de la grupa de Pitici la cea de Năzdrăvani.

Am început ziua devreme, căci cine se scoală de dimineată, departe ajunge. Ora 6: m-am sculat să pregătesc fructele pentru grădiniţă. La noi la grădi copiii nu au voie la aniversări decât cu fructe şi apă plată. Asta, normal, dacă nu ai parte de favorurile direcţiunii sau nu faci parte din acele "situaţii speciale" pentru care asistentele medicale acceptă şi alte variante de sărbătoriri. Muritorii de rând, sau căţeluşii din celebra fabulă, trebuie să se supună regulilor. Aşadar, Irisuca se pregătea cu mere, struguri şi portocale pentru a primi cum se cuvine cei cinci anişori. Numai că, ofticată la culme că nu am sânge suficient de albastru, şi nici nu-mi stă în obicei să deschid uşile cu capul, am folosit ceea ce Dumnezeu a găsit de cuviinţă să-mi deea şi mie. Niţică minte. Am pregătit "prăjiturele din fructe". Nu cu fructe, că nu e voie cu preparate. Am scos cotorul la mere, şi le-am tăiat rondele. Am acoperit gaura din mijloc cu o boabă de strugure. Am mai tăiat un bob pe jumătate, şi am făcut doi ochi. O felie de portocală pe post de guriţă, şi gata o faţă zâmbitoare, perfect "sănătoasă". Numai din fructe! Am repetat operaţiunea de vreo 30 de ori, apoi l-am sculat şi pe tati, căci fiecare a fost împachetată frumos în folie alimentară. Mi-e o ciudă de mor, n-am apucat să le fac poză… Arătau extraordinar!

Am improvizat apoi un "tort". Un rând de mere tăiate cubuleţe, un rând de boabe de struguri, şi apoi felii de portocală frumos aşezate, ca decor. Au fost cam nelămuriţi copiii de ce nu era cu ciocolată, căci "parcă se dăduse voie", dar trebuie obişnuiţi de mici… să accepte regulile, fie ele noi, vechi, sau de azi pe mâine. Dar măcar improvizaţia a ţinut. Iar Irisuca, îmbrăcată în costumul meu naţional, era la prânz mai fericită ca niciodată.

Cum petrecerea de la grădi s-a dus pe apa sâmbetei, ne-am petrecut ziua împreună, în oraş, Iris fiind coordonatorul de program. Avea grijă să ne anunţe cam la fiecare sfârşit de propoziţie că are 5 ani…

Seara am încheiat-o în familie, cu un tort de ciocolată veritabil. A adormit aproape instant. Normal, cu ponei pe sub pernă, şi păpuşile lângă pat. Erau nou-veniţi în casă, trebuia să aibă cineva grijă de ei…

Sistemul solar, Editura Teora

Acum mai bine de 2 ani Andrei a început să ne toace încet încet cu noţiunile despre univers. Totul a pornit de la un banal wallpaper, pe desktop, cu planetele… Ne-am trezit că le ştie în ordine, le recunoaşte după culoare, şi într-o zi ne-a povestit de planetele pitice (de care sincer nici nu auzisem!). De unde ştia să citească habar nu am, nu l-am învăţat o literă. A prins la grădi de la colegi.

Orice carte despre sistemul solar e pentru el o mină de cercetat. Dar în stilul acela de copil enervant, citeşte de 2 ori, apoi vine şi te întreaba candid… mami, cam cat de departe e Jupiter de soare…? dai din umeri, normal, că doar nu trebuie să bagi benzină până acolo şi să faci bugetul… ah, nu ştiai tu că e… mda.

Vine într-o zi acasă, că a văzut o carte faină, de la Teora, cu planete care se mişcă. Eu, mai minunată decât el, îmi pun mintea şi fac comandă. Vine cartea, eu cu sufletul la gură montez repede sistemul (chiar repede, păcat că n-am avut nylon de pescuit), îmi bat capul cu astronauţii, care se dovedesc a fi contragreutăţi pentru planetele mai mari, dar, victorioasă, îl suspend de lustră. Vine Andrei…

Vai, mami, ce drăgut! Uite, scrie şi distanţele… dar păcat că nu e ală pe care l-am văzut eu!

Sistemul solar, Editura Teora Să înnebunesc… e clar, o iau de la capat. De data asta cred că Moşul înţelege exact ce vrea el, că eu nu mai pot. Dar tot i-a plăcut. Stă în pat şi suflă, să se învârtă planetele. Deh, sunt muuult mai mari decât cele văzute de el. Cartea care însoţeşte modelul prezintă pe scurt caracteristicile fiecărei planete. În curând voi şti şi numărul de sateliţi ai fiecăreia… :). Dacă o contaminează şi pe Iris s-a terminat cu liniştea mea.

Acum să revin la lucrare. Coperta se închide ca o cutiuţă pentru toate elementele mobile, iar în interior 24 de pagini color, format 20x20cm, prezintă pe scurt informaţii despre Soare, planetele mari, Luna, asteroizi şi comete. Include de asemenea şi trei pagini cu explicaţii pentru montarea sistemului.

Încă studiem, n-am terminat de memorat distanţe, temperaturi şi compoziţii. Dacă îi spun să-şi aşeze cărţile în ghiozdan, uită imediat, dar numărul de sateliţi ai lui Uranus îi ştie şi în somn…

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Expozitie de toamna

Avem parte de o toamna frumoasă, cel puţin zilele acestea. S-a văzut şi în lucrările copiilor, căci nu rareori soarele zâmbeşte şi e plin de flori…

O expoziţie minunată de tablouri de toamnă:

Peisaj de toamna

Nici săptămâna aceasta nu ne vom plictisi. Desenăm, şi nu oricum. Folosim ca sursă de inspiraţie poeziile învăţate la grădiniţă sau la şcoală. Concursul care începe astăzi beneficiază şi de premii, oferite de Editura Paralela 45, fiecare constând dintr-o lucrare din colecţia Poveşti şi legende europene şi o lucrare din colecţia Hai să învăţăm.

Mai multe detalii pe pagina dedicată probei acestei săptămâni.

A fi sau a nu fi poker…

No, de când cu blogosfera, lumea asta pe care mama încă o consideră ciudată şi pierdere de vreme, am început să mai arunc ici şi colo un ochi după concursuri. Găsii unul fain, la Blogatu’. Toate bune şi frumoase, numa’ că ce are … cu prefectura? Adică poker şi un site de copii… Ei bine, am găsit.

Poker m-am făcut că învăţ de la tata. Pe vremea aceea erau la modă Licitaţie şi 66, dar ne-am descurcat. Prin ’90 am primit acasă primul meu HC2000 (HC85, HC90, HC91 erau deja „vechituri”, al meu avea şi taste F). Se inventaseră şi dischetele, alea de 5.25″ (pe care adolescenţii de azi nu le-ar recunoaste dacă le-ar vedea), şi îmi cumparasem o sumedenie de jocuri. Mama le-a luat la cutie, nici nu s-a uitat. Adio casetofon, adio jocuri pe bandă, acum le schimbam ca pe şosete când mă plictiseam de unul. Dar cel mai tare a fost unul de poker… pe dezbrăcate. Sigur ştiţi genul, o gagică pe fundal, cu cât căştigai, cu atât era mai dezbrăcată (desen în pixeli, normal). Şi eu şi frate-miu ne-am căznit s-o facem să-i fie frig… până ne-a prins tata şi a pus-o la căldurică, adică sus, într-o cutie…

Poker nu ne lăsa să jucăm, că nu era joc de copii. Am jucat în liceu, când tot ce aşteptam era să vină pauza să întindem cărţile. Whist la greu, dar şeptică şi poker înviorau atmosfera. Anul ăsta am luat pentru conccediu, să nu ne fie frig pe malul mării, şi o sticlă de Jack… care avea cadou un set de fise şi un pachet de cărţi speciale pentru poker. Irisuca ia fisele, Andrei cărţile… şi regulamentul.

Mă trezesc cu el într-o dimineaţă cum că vrea să jucăm poker. Dau şi eu în mintea părinţilor, îi zic că nu ştiu… e simplu, uite, scrie aici! trebuie doar să faci perechi, sau să ai cărţile la fel… şi a fost primul pas în a începe să învăţăm poker. Şi cum la cărţi n-am avut mare succes, am trecut la zaruri. Ştiiiiu, educative şi astea :). Yams şi bacara, are Andrei o mână… vezi, mami, ce simplu e? Ca la poker…

Jucăm deocamdată pe puncte. Sper să nu dea în patima jocurilor, să ajungă pe bani… E prea devreme să ştii poker la 7 ani? Tu, cel care citeşti acum… la ce vârstă ai învăţat?

Acadea de Craciun confectionata din hartie

Acadea decorativa pentru Craciun

Acum vreo 3 ani am găsit în magazin acadele pentru brad. Nu orice acadele, ci tocmai acelea, răsucite, alb cu roşu, care te trimit la dentist, iar efectul in pomul de iarnă a fost maxim. Sper să mai găsesc şi anul acesta pentru decor.

În schimb, iată o acadea ecologică, confecţionată din hârtie răsucită. Până toamna aceasta recunosc că mă chinuiam cu scobitoarea, şi am căutat continuu un ac de quilling. L-am găsit şi sunt în culmea fericirii. Acum trebuie să mai găsesc şi timp să-mi pun ideile în aplicare.

Materiale necesare:

carton alb şi roşu, tăiat benzi subţiri de aprox. 5mm. O ghilotină ar fi soluţia ideală, dar cu o riglă şi un cutter se rezolvă problema.
lipici, de preferinţă aracet sau lichid, nu stick, pentru că trebuie să lipească foarte bine. Şi Picătura este o soluţie bună.
un sablon de plastic, cu forme geometrice, neapărat să aibă un cerc de dimensiunea viitoarelor buline.

Confecţionarea este simplă. Se răsuceşte hârtia, cu acul special sau pe scobitoare, se aşează apoi în şablonul e plastic (toate vor avea astfel aceeaşi dimensiune) şi se lipeşte. Se repetă operaţiunea până se obţine numărul dorit de buline, apoi se lipesc între ele pentru a alcătui o acadea. Migalos, dar impresia artistică este deosebită.

Am început timid capitolul despre quilling la Atelierul de creaţie , exemplele sunt puţine, dar continuăm cu mult curaj. Şi piticilor a început să le placă, nu au încă îndemânarea necesară, dar vom perseva şi revenim cu noi creaţii.

Suport de creioane confectionat din galetusa de iaurt

Din categoria „de sezon“, dar nu numai, este următorul proiect: un suport de creioane, solid şi încăpător, confecţionat cu propriile mânuţe, dintr-o găletuşă de iaurt.

Materiale necesare:

o găletuşă curată şi uscată;
carton colorat, de preferinţă două culori, pentru decor;
hârtie eva (opţional, poate fi înlocuită cu orice hârtie sau carton), divers colorată;
perforatoare decorative (opţional, la nevoie pot fi confecţionate manual);
confetti sclipitoare;
foarfecă, lipici, bandă adezivă.

În prima etapă se taie cu un cutter partea de sus a găleţii. Necesită forţă şi atenţie şi trebuie îndepărtată de un adult, dacă nu lucrează un copil mai mare. Pentru a tăia cât de cât drept, înfigeţi cutterul până la jumătate, şi ţineţi-l sprijinit de muchie.

Se taie o coală de carton pe muchia scurtă, cu o lăţime care să acopere înălţimea găletuşei. Este nevoie de două astfel de bucăţi. Prima se lipeşte cu bandă adezivă direct de găletuşă. Atenţie, nu se va alinia marginea colii cu găletuşa, ci se va urmări suprafaţa curbă. A doua parte se adaugă în acelaşi mod, numai că, pentru un aspect plăcut, va fi lipită. Se corectează aşezarea până când hârtia este perfect lipită de găletuşă. Cu ajutorul cutterului se îndepărtează excesul de hârtie din partea de jos şi de sus, dacă este nevoie.

Am ales ca „peisajul“ să fie unul de iarnă, aşadar jos este zăpadă. Dacă se alege un model de primăvară, se poate franjura hârtie verde. Se taie o bandă de hârtie albă (eva în cazul meu), ondulat. Se adaugă lipici pe suport şi se lipesc „nămeţii“. Se corectează cu un cutter dimensiunea şi îmbinările, după ce a fost lipită.

Pentru muchia de sus a suportului se pregătesc două benzi de carton. Se îndoaie şi se ondulează prima jumătate. Pot fi folosite şi foarfeci decorative. Cealaltă jumătate se franjurează, pentru a permite o lipire uşoară pe interior. Se lipesc de suport cu lipici pe exterior, iar pe interior, cu bandă adezivă.

Urmează partea cea mai plăcută a realizării suportului, unde, dacă există materiale gata pregătite, copilul poate lucra singur. Perforatoare decorative, paiete sclipitoare, confetti, pot fi acum de mare ajutor pentru finalizarea colajului. Sper ca filmuleţul de mai jos să fie de ajutor.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

Inger confectionat din hartie pliata

Inger din hartie pliata

Îngeraşii sunt poate cel mai potrivit decor de sărbători. Iată un model simplu de făcut, atât de mână, cât şi folosind un şablon.

Materiale necesare:

hârtie albă, a4.
un ciucure confecţionat din bumbac
o foarfecă, simplă sau decorativă
opţional, o riglă şi un ac.

În prima etapă, se îndoaie pe jumătate o coală albă de hârtie şi se taie. Opţional se decorează marginile cu o foarfecă decorativă. Jumătate se îndoaie ca pentru un evantai, foarte mărunt. Va fi corpul îngeraşului. Cealaltă parte se taie încă odată pe jumătate, şi i se rotunjesc două dintre colţuri. Sfertul obţinut se pliază, tot ca pentru un evantai. Vor fi aripile îngerului. Dacă îngerul este realizat folosind şablonul printat, cu ajutorul unei rigle şi a unui ac se trasează liniile marcate. În acest mod îndoiturile vor fi egale si aproape perfecte.

Se suprapun cele două părţi, şi se leagă la jumătate ciucurele pregătit anterior. Se lipesc apoi între ele părţile evantaiului mare şi îngerul este gata.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

Stiati ca… e targ de jucarii?

Jucării din Lemn sărbătoreşte un an de la lansare şi vă aşteaptă din nou la Targul Jucariilor din Lemn, organizat chiar înainte de Moş Nicolae!

Unde? La Hotel Marriott, Sala Ploiesti, etaj 1, Calea 13 Septembrie, Nr. 90, din capitala.

Când? Sâmbătă 27 şi duminică 28 noiembrie 2010, între orele 10:00 si 18:00, atât sâmbătă, cât şi duminică, vă aşteaptă cu surprize, oferte speciale, noutăţi şi idei de cadouri pentru cei mici!

Ce pot să adaug eu e că nu sunt numai jucării din lemn, sunt o mulţime de jocuri creative şi de îndemânare, pentru a umple serile lungi de iarnă.