zornaitoare instrumente muzicale editura Casa

Instrumente muzicale la Bookfest

A mai trecut un târg, și încă o colaborare frumoasă cu editura Casa, încă un atelier care a surprins din multe puncte de vedere, dar și care a avut ciudățeniile lui…

Ciudățeniile au început la înscriere. E prima dată când am mers doar pe înscrierile prin sms. Culmea, unde mă așteptam să fie mai ușor, a fost mult mai greu. Așa că locurile rezervate au fost sub așteptări. Asta nu e o problemă, mereu sunt copii în târg dornici de joacă, și atelierul a fost full… doar neuronul meu se stresează. (Aștept feedback de la prieteni, că ați fost plecați din București, sau că nu v-a plăcut tema, să știu pe viitor ce să nu fac!)

zornaitoare instrumente muzicale editura Casa

Bookfest ne ia mereu prin surprindere, la fiecare ediție e „ceva” care nu e pus la punct. De exemplu, ediția aceasta, atelierul, rezervat ca fiind „pentru copii”, nu apărea pe lista evenimentelor la „Junior”. Apoi, spațiul amenajat pentru copii semăna a stand cu cărți pentru copii, în spațiul liber era o „creație” improvizată cu colaci gonflabili, pe care i-am înghesuit bine într-un colț, să avem loc pentru cele trei mese…

Surpriza a fost că erau instalate acolo mijloace de proiecție. Mi-am pregătit atelierul cu un suport video, și n-a fost nevoie să-mi instalez proiectorul meu, ci mi s-a permis să rulez filmul de-acolo. De-a lungul timpul am observat că la atelierele publice am o mare problemă cu participanții întârziați. Nu e ca la clasă, unde începi cu toți copiii la fix, demonstrezi tehnica, apoi supraveghezi execuția. Chiar și cei care rezervă locurile, nu ajung mai niciodată la fix… și să reiau explicațiile în timp de alții trebuie îndrumați este foarte dificil. Mai ales acum, când era aproape imposibil să fac demonstrația de mai multe ori!

Așadar, toți copiii, pe măsură ce au ajuns, au urmărit filmul, au primit apoi materialele, am discutat despre fiecare, când uitau ce au de făcut, reveneam la imagini, care au rulat continuu pe tot parcursul activității.

S-au apucat de lucru cu entuziasm, gândindu-se că la final ne facem orchestră de zornăitoare. N-am vrut să-i dezamăgesc, dar știam că nu se vor usca atât de repede pentru concert. În schimb nu s-au sfiit să se înfigă în aracet – am consumat aproape 1kg – pentru a lipi toate minunile. Am lucrat cu fetru, și ingredientul meu „secret”, cu care interveneam când elementele nu voiau să se lipească altfel, a fost lipiciul cu silicon lichid.

Vă spuneam și de ciudățenii… ei bine, am avut un „musafir” pe la vreo 55-60 de ani, declarat a fi fiind organizator de ateliere (deși mi-am pus mari semne de întrebare dacă îmi rămân toate foarfecele după vizita sa), și care voia musai să învețe cum se face. I-am răspuns că poate urmări filmul, poate răsfoi cartea dedicată instrumentelor muzicale de la editura Casa, și se poate uita la copii. Dar numai aceștia pot lucra. Ei bine… după ce a reușit să mă scoată nițel din zona de bună-dispoziție, abordând copiii (serios acum, mie mi se pare o regulă de bun simț să nu vorbești cu un copil străin dacă nu ai nicio treabă cu el!), s-a apucat să copieze de mână paginile din carte… moment în care i s-a explicat că se găsește la stand și am invitat-o să-l viziteze.

Altfel n-am mai avut decât o bilă neagră de dat unui bunic, după ce m-a chemat copilul… „Doamna, îi spuneți să mă lase și pe mine?” N-am menționat-o decât așa, în treacăt, că tot am primit întrebarea de ce în prezentarea atelierului am spus că este pentru copii, nu pentru părinți… că ce părinți am întâlnit…. De multe tipuri!!

Am avut și doi pitici de 4 ani, care s-au descurcat numai cu ajutorul părinților. Fetița și-a dorit foarte mult să participe, s-a rugat de mine și n-a renunțat până nu l-a așezat pe tătic pe scaun s-o supravegheze… Băiețelul a venit cu mama, pentru prima dată, și a lucrat după puteri.

Mai jos aveți câteva imagini de la atelier. Dacă ați participat și vă recunoașteți, lăsați un mesaj să vă trimit pozele. Mulțumesc editura Casa pentru ideile creative și ocazia de a ne juca!

Foto: Triaxon.ro

 

Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă, de Li Lefebure si Margot Senden

Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă, de Li Lefebure si Margot Senden

Printre cărțile pe care le-am ales acum ceva vreme pentru Iris este și „Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă”, de Li Lefebure si Margot Senden. Iris a citit-o repede, e genul de poveste pentru preșcolari și școlari mici pe care să o citească singuri, și să rămână și timp pentru discuții mai apoi… A venit la mine nelămurită, de ce am considerat eu potrivită o carte cu o poveste peste care ea a trecut demult, căci suntem deja la ultimii dințișori care pică…

Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă, de Li Lefebure si Margot SendenI-am povestit că primul nume pe lista mea pentru fetiță a fost Floriana. Doar că „democratic” s-a decis că nu e un nume potrivit, și regret și acum că am renunțat. Nu știu ce-am avut cu numele ăsta, dar mi-a plăcut. De-asta mi-a atras atenția cartea… apoi, mi se pare o poveste despre care mulți părinți ar trebui să afle mai devreme, căci abordează problema cu mai multă relaxare, punând accent pe temerile copiilor la primul dințișor, și pe dificultatea pe care aceștia o au în a vorbi despre ele.

Am trecut prin asta, mi-aduc aminte panica primilor dințișori scoși, cu Andrei la dentist, Iris – cu greu convinsă să-i scoată… Apoi parcă intrase în rutină să-i scot cu ața, și mai apoi mă anunțau ei că i-au scos, singuri… Am trecut prin explicarea normelor de igienă, comprese sterile, mâini spălate… Sunt amintiri. Și Zâna Măseluță este încă la fel de magică pentru noi, iar Iris numără cu disperare cele două șanse pe care le mai are să o întâlnească… I-am dat cu această ocazie să citească sfaturile de la finalul volumului – „Dormi, pentru că atunci va veni Zâna Măseluță”.

Și dacă eu am folosit cartea pentru a-mi susține ideea, mi-a întors și ea replica… la interior există inserată rețeta mult-lăudatelor fursecuri din poveste, și mi-a dat temă pentru acasă… vrea ea să vadă de ce îi plăceau Florianei așa de mult (doar că mi-e teamă că, dacă gătesc eu, n-are nicio șansă în a descoperi secretul…)

Volumul arată minunat, cu copertă cartonată, poate fi personalizat, și e un cadou ce-l puteți oferi cu încredere oricărui pitic de grădiniță, pe cale de a-și pierde dințișorii. În plus, poate afla și cum trebuie confecționată cutia pentru dințișor, pentru ca, în miez de noapte, Zâna să nu-l caute isterică prin pat, căci n-a rămas, cumințel, sub pernă…

Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă, de Li Lefebure si Margot Senden

Volumul îl găsiți la editura Univers Enciclopedic Junior, sau în librăriile online, elefant, eMag, Libris, Librărie.net

 

În misiune cu Marian. Eu nu-s mic, am ghiozdanul mare - Marian Godină

În misiune cu Marian. Eu nu-s mic, am ghiozdanul mare – Marian Godină

Am aflat de cartea lui Marian Godină în urmă cu vreo câteva săptămâni, când încă nici nu ieșise din tipar. Am vrut atunci să văd măcar un pdf de prezentare, dacă tot îmi era recomandată, însă nu s-a putut. Și cum fără să văd cartea n-aș da nici eu 35 de lei pe ea, dar minte să v-o recomand, am profitat de vizita de ieri în târgul de carte să răsfoiesc volumul.

În misiune cu Marian. Eu nu-s mic, am ghiozdanul mare - Marian GodinăDe la început trebuie să vă spun că am pornit cu o idee preconcepută. După succesul de bestseller a precedentei, „Flash-uri din sens opus”, prima idee pe care am avut-o a fost că omul este pe val, și nu ratează momentul. Nu mă arunc cu capul înainte când se pornește un curent, și, poate greșesc, cu cât se încăpățânează mai mulți să meargă într-acolo, cu atât stau mai mult pe loc. Așa că n-am citit cartea lui Marian Godină…

Ieri, în schimb, eram chitită să citesc. Însă, în timp ce reușeam să mă afund în acțiune, și autorul se învârtea prin stand. L-am privit, e un om cât se poate de normal, transfigurat de emoțiile pe care cei de rând le încearcă la evenimentele publice, nu ca vedetele obișnuite să pășească pe covorul roșu, și pentru care tracul este ceva încercat cu ani în urmă, dar pe care acum îl simulează foarte bine la nevoie.

Mi-au umblat prin cap o mulțime de întrebări referitoare la acest om care nu și-a propus nimic mai mult decât să aleagă calea corectă de a face lucrurile, de a respecta regulile, și de a le arăta și celorlalți  altă lume, complet diferită de ceea ce avem acum, în care poți fi corect. Și a mai arătat ceva Marian Godină: că poți lupta cu sistemul, doar că trebuie să ai curaj să o faci. Este foarte greu să pornești de unul singur pe acest drum, și poate de aici succesul nebun pe care l-a avut cu prima carte, și susținerea extraordinară din partea publicului. Pentru că suntem o societate care are nevoie disperată de un model de corectitudine pe care să îl adopte. Și sper să și reușească.

Revenind la cartea pentru copii, mi-a plăcut. N-aș încadra povestea la literatură, și nu știu câtă emoție ar putea stârni unul copil. Însă este profund moralizatoare și ancorată în cotidian, și am zâmbit la fiecare pagină. Ai mei copii n-ar mai avea ce să învețe din ea, însă sunt foarte, foarte mulți părinți care ar avea de dat examen din paginile acelea. Dacă povestea, așa cum a fost scrisă, ca jurnal, este și reală, jos pălăria, domnule Godină!

În misiune cu Marian. Eu nu-s mic, am ghiozdanul mare - Marian Godină

Așadar, problemele abordate – esențiale în educația copiilor, sunt:

  • polițistul este o persoană în care trebuie să ai încredere, și la care să apelezi la nevoie. Aviz părinților care își sperie copilul cu „te ia poliția” (idem cu doctorii care fac injecții etc.) Și în general aceasta ar trebui să fie percepția pentru orice om în uniformă… Personal i-am învățat pe copii ce să facă dacă se pierd (parc, supermarket): nu plângi și cauți repede un polițist, paznic, om în uniformă, spui cine ești și ce-ai pățit…
  • traversarea străzii se face pe la trecerea de pietoni, cu asigurare. Mai avem de lucrat la „mergi normal pe trecere”, nu alergi… dar suntem pe drumul cel bun.
  • în mașină porți întotdeauna centura de siguranță – aici am rezolvat, nu mai spun de ani de zile „Centura!”
  • copiii mici nu circulă pe scaunul din față, ci în spate, în scăunel potrivit – am început să dezbatem cât sunt de mari ei acum (scăunelele ne-au rămas mici), însă nu sunt mai mari decât amenda, chiar dacă la centimetri sunt mai înalți decât șoferul… Însă în București așa vreau pe cineva de la circulație în intersecție la Iancului, dimineața, să-i adune un pic pe toți cei cu copiii pe parbriz…
  • a promite ceva este un angajament, nu un mod de a scăpa dintr-o situație.
  • numărul de urgență 112 – când și de ce sunăm.

Volumul este ilustrat în stil modern, ok cu tendințele actuale, deși am alte gusturi. Imaginile duc la ideea de acuarelă, și parcă aș mai fi înveselit puțin personajul principal, deși ilustrațiile au fost cele care m-au ajutat să identific autorul. Cartea o găsiți la editura Curtea Veche, chiar și pachet promoțional cu precedenta, Libris (cu reducere în această perioadă și transport gratuit), elefant, librarie.net, eMag.

 

broscute editura casa decupaj figurine primavara

Broscuțe la plimbare – exercițiu de decupaj

Grupa mea de grădiniță și-a descoperit pasiunea pentru exercițiile de decupaj după modelele de la editura Casa. E drept că în timp exercițiul îmi este și mie util, am căpătat din ce în ce mai multă viteză de lucru în copierea modelelor pe calculator și separarea elementelor, pentru a le face ușor accesibile copiilor. Tehnica de copiere pe calc, prezentată în carte, și apoi transpunere pe material, nu le este deloc accesibilă copiilor, precizia lor în mânuirea instrumentelor de scris lăsând foarte mult de dorit.

În schimb ne descurcăm mult mai bine la decupat. Mult, nu foarte. Pentru modelul acesta le-am imprimat pe carton verde toate elementele ce țineau de broscuțe, și pe care doar le-au decupat. Celelalte au fost imprimate pe carton alb, le-au colorat după preferințe și le-au decupat, tabloul căpătând astfel personalitate.

Am observat că în timp problemele de perspectivă au dispărut, nu mai întreabă „care e primul”, adică cine stă în spate, cine în față. Modelul complet, colorat de mine în prealabil, le este suficient pentru a stabili ordinea elementelor. Spre marele lor regret, timpul nu a ținut cu noi, să poată decora și suportul alb al broscuței. Pentru acesta și-au făcut planuri acasă, iar pentru data viitoare vor modelul cu căprioară…

broscute editura casa decupaj figurine primavara

Și cum mai aveam un model „de rezervă”, l-am executat cu Iris (cel mare, din imagine), să avem și noi broscuțele noastre la colecție. Modelul este prelucrat din numărul 36 al colecției Idei Creative, Figurine din hârtie, modele de primăvară şi de Paşti, disponibil în Librăria Editurii Casa, Libris.ro, Libraria Emag, librarie.net, elefant.

Atelier gratuit pentru copii la Bookfest: instrumente muzicale, 4 iunie 2016

bookfest2016-instrumente-muzicaleSâmbătă, 4 iunie 2016, între orele 12:00-13:30, vă aștept împreună cu Editura Casa la Târgul de Carte Bookfest, desfășurat în incinta Romexpo, să confecționăm împreună instrumente muzicale.

Atelierul se va desfășura la Clubul Șoriceilor de Bibliotecă (este un spațiu la etaj, se vede din prima sală). Vom confecționa zornăitoare din tuburi mari de carton, îmbrăcate în fetru și decorate cu flori și fluturi, tot din fetru.

La atelier sunt așteptați copiii de minim 6 ani, tehnicile folosite nefiind accesibile pentru vârste mai mici. Menționez de pe acum că este un atelier la care lucrează copiii, iar părinții sunt rugați să nu intervină cu idei și sugestii de „mai bine”.

Participarea este gratuită, dar numărul de locuri este limitat la 12. Pentru rezervare, vă rog să trimiteți sms la numărul 0-7-2-2-9-5-5-1-0-3, în care să specificați numele copilului, vârsta, o adresă de mail validă, pentru a primi confirmarea locului.

De asemenea, am o mare rugăminte la viitorii participanți: accesați site-ul bookfest săptămâna viitoare, vedeți unde este situat Clubul Șoriceilor de Bibliotecă, pentru a putea ajunge cu ușurință. Oricât mi-aș dori, îmi este imposibil ca la ora evenimentului să pot oferi tuturor detalii la telefon privind locația. Mulțumesc pentru înțelegere!

Toate materialele necesare sunt puse la dispoziție de Editura Casa.

Vă așteptăm!

In mijlocul naturii. Descoperă anotimpurile, Susanne Riha, Univers Enciclopedic

În mijlocul naturii, de Susanne Riha

Dragostea de cărți se cultivă de la vârste mici, odată cu dragostea de oameni și animale. Dacă n-ai învățat-o devreme, cu greu sau deloc o vei mai învăța mai târziu. E drept că există și excepții, copii pentru care părinții s-au străduit, dar pur și simplu materialul nu era compatibil cu cărțile. Însă pentru alți foarte mulți copii, a nu avea cărți în preajmă e un handicap ce cu greu poate fi recuperat. Sunt copii care au maldăre de jucării, dar cărțile sunt undeva, puse sus, că „le rup”. Da, știu senzația, am simțit că-mi rupe mie sufletul când a făcut praf „Albă ca Zăpada”, însă am sacrificat-o pe ea ca să salvez altele, mai târziu. Cu timpul a început să aibă grijă de ele, să nu le mâzgălească, să le coloreze doar pe cele de colorat.

In mijlocul naturii. Descoperă anotimpurile, Susanne Riha, Univers EnciclopedicBiblioteca de acasă a fost importantă, și este în continuare. Însă un rol fantastic l-a avut cea de la grădiniță, unde fiecare aducea, definitiv, sau doar pentru o săptămână, o carte, poveste sau enciclopedie, pentru a o arăta colegilor, și a o discuta cu toată lumea. Mi-am propus ca în clasa mea să dau colțului de lectură importanța pe care trebuie să o aibă, și, pe lângă contribuțiile copiilor și părinților, voi avea și eu partea mea. A fost unul din motivele hotărâtoare pentru care am ales „În mijlocul naturii. Descoperă cele patru anotimpuri”, de Susanne Riha. Cei mici, care încă nu știu să citească, vor descoperi secretele cu ajutorul părinților (și pentru mulți dintre aceștia vor fi secrete descoperite împreună cu cei mici!). Cei mari vor avea plăcerea să buchisească singuri texte scurte, informative, cu informațiile esențiale despre vietățile din jurul nostru, plante sau animale.

Copiii au nevoie de aceste texte informative, nu doar de literatura pentru copii. Trebuie să se obișnuiască cu ele, să filtreze informația, să rețină esențialul. Altfel, când vor începe orele de științe, apoi istorie, geografie și celelalte, vor avea o mare problemă în a asimila datele. Se vor crampona în memoratul de paragrafe întregi, fără sens și fără utilitate, pe care le vor uita instant. Lucrul cu texte informative permite structurarea noțiunilor, alcătuirea de clase, criterii, ce le va permite ulterior folosirea rapidă și la obiect a acestora. Abia atunci putem spune că „a învățat ceva”.

Ce putem învăța În mijlocul naturii ? În primul rând se consolidează, dacă nu se formează acum, noțiunile generale despre curgerea timpului. Este un volum ce poate fi folosit ușor în etapa calendarului naturii, iar printre sutele de imagini cu „copacul anotimpurilor” ce circulă pe net, coperta volumului mi se pare foarte reușită, cu zăpada așternută și frunzele care cad. În interior, urmează pagini duble dedicate fiecărei luni a anului, grupate pa anotimpuri și cu coduri corespunzătoare de culoare. Informațiile despre plante și animale sunt prezentate pe imagini asemănătoare dioramelor de la muzeul Antipa, în care surprinzi un instantaneu de natură, apoi analizezi cine e prezent, cu ce se ocupă, ce culoare are, și oferi un minim de informație despre fiecare.

Spuneam mai devreme că este utilă la orice vârstă. Științele naturii nu au fost pasiunea mea, și nici în familie nu am avut încurajări în acest sens. Dar când au început să apară primele „de ce-uri” ale copiilor, le-am simțit lipsa. Ce copac e acela, cine face fructele ca ghemotoacele ori aripioarele de libelulă, ce floare e asta…? Vă sună cunoscut?

in_mijlocul_naturii_riha_univers_enciclopedic_2

Pe lângă temele generale dedicate fiecărei luni, se adaugă:

  • Arborele cu frunze căzătoare pe parcursul anului (imaginea de pe copertă, completată cu explicații despre modul de creștere, hrănire și înmulțire al plantelor.)
  • Circuitul apei în natură
  • Păsările călătoare
  • Hibernarea și repausul de iarnă

În plus, lucru pe care nu-mi amintesc să-l fi văzut în alte enciclopedii, există rubrica „Ocrotim natura” pe fiecare pagină, în care se dau sfaturi utile – cum ar fi utilizarea mușuroaielor de cârtiță pentru ghivecele cu flori, sau specii ce trebuie protejate deoarece sunt pe cale de dispariție.

Volumul îl puteți achiziționa direct din librăria editurii Univers Enciclopedic Junior (unde puteți răsfoi primele pagini), sau din librăriile online eMag, Libris, librarie.net. Am fost curioasă cine este autoarea, ce lucrări a mai publicat, și am descoperit cu mare plăcere că are o întreagă serie de lucrări pentru copii pe tema științelor naturii, ceea ce explică și diversitatea informațiilor din enciclopedia pe care eu am răsfoit-o în traducere din limba germană.

Lectură plăcută!

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Cârtița grădinar – exercițiu de decupaj

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa
Azi fiind prima zi de după lunga vacanță de Paște, le-am pregătit copiilor ceva mai ușor: un tablou realizat cu ajutorul decupajului. Pentru acest exercițiu modelele mele preferate de ceva ani sunt cele incluse în volumul Figurine din hârtie, modele de primăvară și de Paști, de la Editura Casa. Am realizat o parte în trecut, dar mi-au rămas destul de multe pe listă. Copiilor le plac, colorează, decupează, lipesc, și, în ciuda ochiului critic și pretențiilor mele de „perfecțiune”, ei sunt foarte mulțumiți de rezultat.

Pentru a pregăti un astfel de model pentru un grup de copii am nevoie să separ întâi toate piesele în calculator. Apoi le așez în pagină, și decid pe care le pot imprima direct pe carton colorat și pe care le voi lăsa să fie colorate de copii. La modelul de azi am avut două nuanțe de verde, și am imprimat tufele. Corpul, care trebuia realizat în „culoarea pielii”, l-au colorat copii. Am decis ca salopeta și pălăria să le coloreze tot ei, în funcție de preferințe – și, după cum se poate vedea, nu prea există două la fel. Să le realizăm identic nu ar fi avut farmec. Ca idee, am avut nevoie de două ore pentru a pregăti acest material de la zero, până la așezarea în plicuri pentru fiecare dintre copii.

Una din nemulțumirile mele a fost legată de colorat. Consider că, la vârsta lor, este o deprindere ce ar fi trebuit deja formată, și cum nu face parte din lista mea de obiective, trebuie să mă mulțumesc cu ce se poate… La decupaj am stat ceva mai bine. Nu se mai grăbesc, am la mine mereu foarfece de diferite dimensiuni, și le schimbă după cum au nevoie: dacă spațiul este îngust, sau cu detalii, iau o foarfecă mai mică și mai ascuțită.

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Față de exercițiile trecute, azi am încercat altă modalitate de a-i orienta în spațiu. Am colorat eu planșa-model, cea scanată din carte. Astfel puteau vedea și liniile punctate care delimitau piesele lor, și, în funcție de culoare, să-și dea seama care vine deasupra, care dedesubt. Au înțeles repede ce au de făcut, și la montaj nu am intervenit decât la fixarea uneltelor în buzunar… acolo unde au lipit buzunarul de tot.

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Am continuat și acasă, cu Iris. Ar fi venit cu mine la oră – îi place să joace rolul de „asistent”, și să-i ajute pe cei mici, dar cu ploaia de azi nu s-a putut. Așa că acasă am montat și noi versiunea noastră de cârtiță.

Volumul îl puteți achiziționa din Librăria Editurii Casa, Libris.ro, Libraria Emag, librarie.net, elefant.

 

Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

Mica Vrăjitoare, de Otfried PreusslerDacă ați mers în ultimul timp într-o librărie, și ați încercat să alegeți un cadou, munca nu este foarte grea. Oricum pe sărbătorit îl cunoașteți parțial, bifați evenimentul și datoria, și mergeți mai departe. Când însă trebuie să alegi ceva pentru propriul copil, care are pitici bine așezați în materie de lectură, munca devine dificilă. Cam aici eram eu când am „pariat” pe Mica vrăjitoare. Nu știam cartea, deși a mai fost publicată la noi în 1981.

Teoretic nu aveam cum să pierd. Visează la 10 ani să capete puteri magice, de la Moș Crăciun (încă) cere puterea pământului, a apei, a focului și a aerului. Adoră să citească orice are un strop de magie, pentru că… magia face lucrurile să fie frumoase! Și, dacă își primește puterile, are o listă lungă cu lucruri de făcut pentru a schimba lumea în care trăim. Păcat că nu ne dăm seama ce facem… dar când un copil de 10 ani spune că orașul e în regulă, locuitorii au o mare problemă – ar trebui să schimbăm ceva!

Am ajuns acasă încântată de alegere, și i-am dat-o. A devorat-o pur și simplu, apoi a început să mă toace mărunt, mărunt, că trebuie musai să o citesc, că ea nu se poate abține prea mult să nu comenteze. Avem o înțelegere a noastră, când și eu vreau să citesc cartea, nu spune nimic dacă o citește prima. De ce era atât de încântată? Pentru că povestea are un umor fin, imposibil de ratat… exact acel ingredient care lipsește, după părerea mea, din textele manualelor de română pentru copii. Sunt o generație care are nevoie să se simtă bine când citește… și trebuie să acceptăm.

Dar, la rândul meu, am savurat fiecare rând din carte. Are, printre rânduri, ceva magic, ce ajunge direct pe lungimea de undă a unui copil, ceva ce consider că numai o persoană cu o experiență îndelungată în lucrul cu cei mici poate realiza. Am simțit, fără să-mi dau seama, o latură educațională, pe care Iris din fericire nu a sesizat-o, dar a asimilat-o. Niciun copil nu e încântat să descopere că povestea tocmai savurată e o lecție…

Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

Dar nimic nu s-a comparat cu zâmbetul meu larg, de la finalul volumului, când am descoperit scrisoarea autorului către cititori. Un zâmbet de satisfacție, că instinctul nu m-a înșelat. Autorul este învățător. N-am să vă spun ce cred eu despre carte, ci doar am să adaug, cum am început să fac în ultimul timp, cele cinci lucruri care i-au plăcut Irisucăi, cumva cinci motive pentru care ea ar recomanda cartea:

  • Mica Vrăjitoare nu se dă bătută, e ambițioasă și hotărâtă.
  • Sunt foarte multe animale în poveste.
  • Problemele se rezolvă cu puțină magie.
  • Mica Vrăjitoare îi ajută pe copii și este prietena lor, și îi pedepsește pe cei răi.
  • Mi-a plăcut foarte mult finalul, nu m-am așteptat la așa rezolvare!

Nu mi-a plăcut că Mica Vrăjitoare a fost pedepsită prea aspru. Și cam atât despre punctele „negative”.

Eu mai adaug că volumul este pregătit într-un format grafic deosebit, cu file groase, copertă cartonată, potrivit pentru a face o surpriză unui copil. O puteți găsi în librăria online a editurii Univers Enciclopedic Junior, unde puteți și răsfoi primele pagini, dar și în alte librării online: elefant (transport gratuit în punctele de ridicare din listă), libris (transport gratuit la orice comandă), eMag.

Tafiti - calatoria jurul lumii - Univers Enciclopedic Junior

Tafiti și călătoria la capătul lumii – Julia Boehme, Julia Ginsbach

Tafiti - calatoria jurul lumii - Univers Enciclopedic JuniorMă conving pe măsură ce trece timpul că lecturile copiilor din ziua de azi sunt cu totul altceva decât erau lecturile pe vremea noastră. Nu pentru că nu ar fi la fel de atrăgătoare, sau pentru că poveștile „noastre” i-ar depăși, dar ei pur și simplu nu mai sunt atrași de realitatea de odinioară. În vârtejul schimbărilor actuale, când ziua de mâine nu mai poate fi nicicum anticipată, imaginația lor se proiectează spre viitor, SF, și alte povești asemănătoare.

Însă, indiferent care ar fi subiectul cu care îi tentăm să stea câteva ore cu o carte în mână – și nu cu un joc video -, trebuie ca acesta să îndeplinească câteva condiții… Una ar fi aceea să fie palpitant. A doua, să fie un text literar, nu un text informativ, deși enciclopediile pentru copii nu sunt deloc de neglijat. A treia, să aibă ce învăța din acea poveste, chiar dacă la prima vedere nu este o lecție deschisă de morală. Sigur nu le plac! Și să nu uităm: să fie și amuzant!

Tafiti și călătoria la capătul lumii, de J. Boehme și J. Ginsbach, corespunde acestor criterii. Un text de mici dimensiuni, potrivit cititorilor începători, tipărit ca atare, cu font mare și spațiu între rânduri, pentru a fi urmărit ușor, este recomandabil mai ales la clasa I și a IIa. Un argument în plus pentru segmentul de vârstă ales este harta de la final, care include „traseul” micuței manguste, copiilor fiindu-le greu să-și imagineze la această vârstă deplasarea în spațiu a personajelor. Volumul este amuzant, plăcut ilustrat, ar trebui să țină ocupat un copil 1-2 ore, în funcție de viteza de citire. Eu am citit-o în cca 15 min. Personajele sunt familiare, Regele Leu fiind un lung metraj pe placul copiilor, iar morala este legată de toleranță, prietenie, acceptarea tuturor celorlalți în funcție de calitățile lor, nu de „culoarea pielii” sau ideile preconcepute despre aceștia. Este o poveste despre limitele impuse de ceilalți și dorința personală de cunoaștere și de depășire a acestora. Am lăsat-o pe Iris să scrie câteva rânduri despre volum, și am constatat cu plăcere că a remarcat toate aceste lucruri:

Nu credeam că un leu poate fi păcălit cu o prăjitură de o suricată! Sau… că un porc poate picta cu urechile! Nu credeam nici că un porc de tufiș poate fi rudă cu un porc spinos sau că o suricată poate fi prietenă cu un porc! Toate acestea până când am citit povestea lui Tafiti. Tafiti este o suricată căreia i se spusese că dincolo de dealul înalt de lângă casă este sfârșitul lumii, dar el nu credea asta. Așa că pornește într-o călătorie să vadă ce e dincolo de deal. În drum spre deal și-a făcut trei prieteni: Ciuf, Pix și Pax, și, bine-nțeles că mai dă și de necazuri.

Tafiti - calatoria jurul lumii - Univers Enciclopedic Junior

Ce mi-a plăcut în poveste:

  • Animalele vorbesc.
  • E amuzantă.
  • Este o poveste cu acțiune.
  • Sunt foarte multe personaje.
  • Are final frumos și mai sunt și continuări.

Volumul următor, Tafiti și Ciuf, purcelul zburător, chiar se pregătește să iasă din tipar, dar aventurile continuă, cu Tafiti și puiul de elefant și Tafiti și comoara stră-stră-stră-stră-străbunicului, și le așteptăm cu nerăbdare și pe celelalte.

Volumul este potrivit și ca poveste de seară pentru preșcolari, dar și pentru a primi un loc pe rafturile bibliotecii din clasă la școlarii mici. Scopul este să îi transformăm din ascultători de lectură în cititori. Are suficiente motive pentru a-i atrage pe copii, și a deschide o nouă fereastră, spre o nouă aventură. Și din punct de vedere „fizic” volumul este pregătit să facă față acestor cerințe, având hârtie groasă la interior, copertă cartonată și lăcuită selectiv, pentru a capta atenția. Nu judecăm cărțile după copertă, dar apreciem întotdeauna o copertă potrivită conținutului, și mai ales pe gustul micilor cititori.

Volumul este disponibil în librăria online a editurii Univers Enciclopedic Junior (unde puteți răsfoi virtual câteva pagini din volum), dar și în alte librării online: elefant (transport gratuit în punctele de ridicare din listă), libris (transport gratuit la orice comandă), eMag.

 

Figurine nostime din capace - idei creative 121, editura Casa

Figurine nostime din capace – idei creative – 121

Figurine nostime din capace - idei creative 121, editura CasaUna din aparițiile de iarnă de la editura Casa este Figurine nostime din capace. Deși este foarte haioasă, și entuziasmul general când am răsfoit-o a fost repede temperat de două probleme: prima – să găsesc capace neinscripționate, și mai ales după culorile dorite, nu așa, oricum. Mi-aș fi dorit să găsesc roz, voiam foarte mult să realizez pompierul de pe copertă, dar a fost imposibil. Toate erau scrise 🙁 . M-am descurcat în schimb cu cele albe și albastre, de la cutiile de lapte, care au scăpat nemarcate.

Dacă însă reușiți să rezolvați problema capacelor, volumul propune idei pentru toate grupele de vietăți:

  • safari: antilopă, leopard, girafă, crocodil;
  • animale marine: broască țestoasă, balenă, orcă, caracatiță;
  • animale domestice: cal, puișor, văcuță, gâscă;
  • animale sălbatice: raton, veveriță, bufniță, ren;
  • oameni: bucătar, balerină, pompier, cosmonaut.

Figurine nostime din capace - idei creative 121, editura Casa

Figurine nostime din capace - idei creative 121, editura CasaÎn schimb a doua problemă a apărut de la hârtia buretată necesară pentru proiecte. Nuanțele necesare pentru a pune în practică ideile creative din volum nu fac parte din pachetele standard de pe piață. A fost primul moment în care m-am bucurat că există de ceva ani „cutia cu de toate”. Am păstrat în timp, de la seturile creative, toate resturile de spumă (din fericire și autoadezivă), și am reușit să improvizez. Altfel nu știu de unde aș fi scos, de exemplu, gri…

Ca materiale de lucru speciale, este prenandezul/picătura sau lipiciul fierbinte, pentru a lipi plasticul. Mai aveți nevoie de foaie de calc, pentru a copia ușor modelele incluse pe fila detașabilă din interiorul volumului, și a le realiza apoi pe spumă. Din păcate, spuma este complet mată, modelul nu poate fi nici imprimat, nici printat, și nici copiat pe sticla de la fereastră. Rămâne doar transpunerea prin efectul de indigo, folosind un creion moale și hârtie de calc. Mai puteți să xeroxați modelele, să le decupați, și să folosiți elementele ca șabloane pentru a le desena pe spumă.

M-am oprit la o bufniță, mai puțin reușită, și o gâscă. Dacă vă plac, puteți achiziționa volumul din librăria online a editurii Casa, sau din alte librării online precum elefant (livrare gratuită în punctele de livrare fixe), librarie.net, eMag, libris (livrare gratuită la orice comandă), BestKids, BookCity, Okian.