Este o carte, editura Gama

Tabletă versus carte. Dilemă în educație.

Uneori am impresia că „planetele” se aliniază în unele zile, și parcă cer ele câteva rânduri… Azi mi-am prezentat una din temele de semestru, temă pe care nu aș fi reușit s-o fac fără ajutorul vostru, cei care mă urmăriți. Așadar, dacă ați răspuns la chestionarul privind folosirea tehnologiei în procesul de predare-învățare, verificați mailul (în cazul în care mi l-ați lăsat, sau lăsați-mi un mesaj, dacă sunteți interesați) pentru a vedea rezultatele cercetării.

O concluzie ce transpare din tot studiul – deși există dorință: este încă foarte greu să integrăm mijloacele tehnologice în procesul de învățare. Nu vorbesc aici despre materiale suport, care pentru un sfert de oră să le capteze atenția. Vorbesc despre abordarea lecției având la îndemână instrumente moderne. Știu că ar însemna muncă… și am văzut pe pielea mea. M-am apucat să pregătesc o lecție de istorie pentru clasa a IVa, pe tema „Uniunea europeană”. Ei bine, manualul e din 2006, adică dinainte ca România să adere. Pot folosi manualul? Nu. Hărți? Atlasele cam tot de pe-atunci sunt. În schimb am avut la dispoziție lucrări precum Vino să cunoști Uniunea europeanăsau materiale primite la centrul Uniunii europene din București. Și, pe lângă multiplicat câteva pentru un joc cu harta mută, mi-a fost mai ușor să fac repede o prezentare utilă toată ora, și care m-ar scuti în același timp de scris schema pe tablă, căci am realizat-o treptat în slide-uri, cu iconiță specială „scriem în caiet”. Deodată un suport pentru întreaga oră a devenit soluția tuturor problemelor mele cu materialele… în plus am integrat și link către imnul Uniunii. Acum 15 ani aș fi spus că e o lecție ultra-modernă, acum mi se pare atât de „normală” și deloc ieșită din comun că parcă e o a doua natură.

La fel cred că se simt și copiii. Au enorma șansă de a avea acces la niște instrumente de învățare extraordinare. Doar că cineva – și aici e problema, nu știm cine – trebuie să-i ajute să nu mai vadă tabletele, telefoanele, calculatoarele, ca jucării. M-am amuzat teribil la afirmația unui participant la dezbaterile de azi: părinții au inventat pentru copiii mici o suzetă miraculoasă – le dai telefonul/tableta și tac instant, nu mai deranjează cu orele. Ei bine, dacă atunci când erau mici le dădeați suzeta… poate vă gândiți la afirmația aceasta.

Putem transforma procesul de învățare. Doar că nu trebuie să căutăm mereu calea cea mai ușoară. Calea corectă presupune multă muncă, multă pregătire, timp investit, și nu neapărat bani.

Am să închei cu o recomandare: un volum de care m-am îndrăgostit instant la târgul de carte, și pe îl văd folosit cu grupurile de copii, atunci când încercăm să-i motivăm pentru lectură. Este o carte, apărută la editura Gama, este dilema în imagini expresive a două personaje care nu-și găsesc calea comună, cumva personificarea luptei dintre generațiile tradiționaliste și cele IT de azi. Nu trebuie să fie o luptă în care unul să câștige și unul să piardă, ci una din care fiecare să afle mai mult despre celălalt și să iasă amândoi în câștig.

  • Ce-ai acolo?Este o carte, editura Gama
  • Este o carte.
  • Și… cum derulezi mai jos?
  • Nu derulez. Dau pagina. Este o carte. […]
  • Postezi pe blog cu ea?
  • Nu. Este o carte.[…]
  • Poate să dea sms-uri?
  • Nu.
  • Să scrie pe Tweeter?
  • Nu.
  • Are wi-fi?
  • Nu.[…]
  • Deci… ce mai știe cartea asta să facă? Are nevoie de parolă?
  • Nu. 
  • De un nume de utilizator?
  • Este o carte! […]
  • Nu-ți face griji, o pun la încărcat când termin!

Este o carte, editura Gama

Și acum, la final, întrebarea de baraj: cum folosiți aceste „device-uri” cu copilul? Suzetă IT? Instrument de învățare?

Cartea în așteptare, o campanie socială și culturală a Grupului editorial ALL

Ei bine, încep să primesc și noutățile legate de târgul de carte. Una din inițiativele foarte frumoase, la care mă bucur că pot lua parte, este campania Cartea în așteptare (#carteainasteptare).  Dacă ar fi fost să aleg eu, aș fi ales pentru acest raft special Oksa Pollock, preferata mea. Ar fi fost o mulțime de cărți pentru studenți sau elevi de liceu în colecțiile editurii, de citit… Însă nu uit că am un blog destinat celor mici, și aș vrea ca și ei să găsească acolo ceva potrivit vârstei. Recomandarea noastră de lectură vine de la un mic cititor.

Chiar înainte de a accepta implicarea în campanie, Andrei a terminat de citit „Pisicile războinice”, o aventură care va continua, susținută de editura Galaxia Copiilor. Cum el a fost încântat de poveste, și nu mai prididea cu exemplele (în curând va fi gata și recomandarea lui scrisă), am ales-o pentru campania Cartea în așteptare la standul editurii ALL.

Așadar, nu uitați acasă carnetele de elev/student și vedeți ce anume vă place! M-aș bucura să aflu și dacă recomandarea noastră v-a fost pe plac!

donatie-cristina-talente-de-nazdravani

 Detalii utile:

Afis_Cartea_in_asteptare ALLÎn perioada 20-24 mai 2015, Grupul editorial ALL va fi prezent la cea de-a X-a ediție a Salonului Internaţional de Carte Bookfest. Cu această ocazie, va fi lansată campania Cartea în așteptare, o campanie socială și culturală inițiată de ALL cu sprijinul Rock FM, bookblog.ro, Revistei LZR și Universității din București.

Cartea în așteptare este un proiect care încurajează lectura și cultivarea interesului pentru cărți în rândul tinerilor.

Nu toți cei care vor să citească au bani de cărți. De aceea, Grupul editorial ALL le oferă cititorilor darnici prilejul de a-i ajuta pe elevi și studenți să descopere bucuria lecturii. Cei care vizitează standul ALL de la Bookfest pot cumpăra o carte care le place, plătind doar jumătate din preț, cu condiția să o lase la raftul special amenajat, în așteptarea cititorului potrivit.

Dăruieşte bucuria lecturii @Bookfest!

  1. Alege o carte care îţi place din standul ALL @Bookfest.
  2. Plăteşte jumătate din preţul de stand la casă.
  3. Las-o în raftul Cartea în aşteptare special amenajat în standul ALL.

Elevii și studenții se vor bucura de cărțile din acest raft.

S-au alăturat acestui demers de promovare a lecturii persoane publice, bloggeri, jurnaliști, critici literari. Cărțile donate de aceștia își vor aștepta cititorii începând de miercuri, 20 mai, la standul ALL de la Bookfest (Pavilion C1, Romexpo).

La finalul Târgului, cărțile rămase în raftul Cartea în așteptare vor fi donate bibliotecii Colegiului Național “Gheorghe Lazăr” din București. 

Mai multe detalii despre campanie gasiți pe allcafe.ro sau pe pagina de Facebook editura.all.

Atelier gratuit pentru copii: String Art pe carton

Cum v-am obișnuit deja, săptămâna aceasta, la târgul de carte Bookfest 2015, editura Casa v-a pregătit o surpriză din seria atelierelor organizate sub tutela Ideilor creative. Colecția a crescut anul acesta cu încă căteva numere faine, despre unele am vorbit deja, despre celelalte voi vorbi cu siguranță.

Recunosc că din seria aceasta favoritul meu este numărul 109, de aceea l-am și ales ca activitate pentru atelierul de la târg. Poate nu ați pus demult mâna pe ac, căci îmi vine greu să cred că generația 30+ nu știe ce e acela. Dar sunt aproape sigură că mulți dintre dumneavoastră nici nu le-ați arătat copiilor această unealtă. Sper să nu îi creștem ca pe Aurora, prințesa adormită, să afle la 16 ani ce e aceea o înțepătură…
Cusăturile sunt introduse în programa școlară începând cu grupa mare de la grădiniță, însă extrem de puține cadre didactice și execută concret acest capitol, iar când se întâmplă, preferă un ac de plastic… Acul, prin definiție, înțeapă. Acul de plastic… nu este ac, după părerea mea.
Așadar, sâmbătă, începând cu ora 13, timp de o oră și jumătate, vă aștept să faceți cunoștină cu micuțele și drăgălașele mele ace de oțel. S-au mai jucat cu copiii, nu sunt sălbatice, merg săptămânal cu mine la grădiniță de vreo 4 ani, pentru activitatea opțională, dar este posibil ca, până se împrietenesc cu un nou copil, să aibă nevoie de supraveghere.
Vom coase o secțiune din coronița oferită ca model. Copiii vor primi suportul gata perforat. Exercițiul acesta este foarte util pentru educarea musculaturii mâinii, însă i-am scutit de data aceasta, deoarece timpul nu este foarte generos cu noi. Părinții sunt de asemenea rugați să rămână cu copilul pe durata atelierului, mai ales dacă va fi prima dată când coase. Nu pentru că s-ar putea răni, ci pentru că în general mai au nevoie de ajutor cu nodurile și încurcăturile.
bookfest-fb
Activitatea se desfășoară la Clubul Șoriceilor de Bibliotecă, sâmbătă, 23 mai, ora 13:00-14:30, Pavilionul C1, la etaj, în cadrul Salonului Internațional de carte Bookfest, din complexul Romexpo. Locurile sunt limitate (16, pentru copii de minim 6 ani), vă rog să folosiți formularul de mai jos pentru rezervări. Acestea vor fi confirmate pe mail. Dacă doriți, puteți face rezervări și prin sms, la numărul 0722-955-103, dar specificați vă rog și adresa de mail pentru a vă putea trimite confirmarea.
Deasemenea, editura Casa, împreună cu Idei pentru mămici și copii, au pregătit și duminică un atelier, inspirat de numărul 106 al colecției. Puteți țese semne de carte din fâșii de hârtie, pe 24 mai, începând cu ora 13:00, în aceeași locație. Pentru înscrieri accesați această pagină.
Vă așteptăm!

Totul despre psihologia persuasiunii – Robert B. Cialdini

Nu am povestit aproape deloc cum e să fiu din nou student, pentru că în mare parte din cazuri, am regăsit universitatea cam în același loc în care am lăsat-o acum 15 ani. Totuși, trebuie să recunosc că există și excepții de la această regulă, chiar dacă îmi ajung degetele de la o mână să le număr, câteva cursuri și profesori sufletiști care au reușit să îmi arate că lucrurile pot fi și „altfel”. În cadrul unei astfel de întâlniri am avut plăcerea să-l ascult pe dr. Robert B. Cialdini, vorbind despre tehnicile de persuasiune. Filmul, disponibil online, are un preț prohibitiv pentru noi, cei de la marginea Europei, însă am fost mai mult decât fericită când am văzut că există cartea în traducere. Aș fi riscat cu ea și în engleză, pentru că ideile pe care le-am urmărit timp de o oră cereau singure să fie aprofundate.

Cartea este la prima vedere o analiză a tehnicilor de vânzare, cum reușesc departamentele de vânzări să ne determine să cumpărăm mai mult, și mai ales fără a avea neapărată nevoie, ori să plătim un preț mai mare decât ne-am propus. Exemplele oferite sunt copleșitoare, le identifici pe măsură ce citești în jurul tău, chiar până la banalul flyer de reclamă pe care îl găsești agățat de ușă când te întorci acasă. Este extrem de utilă fiecăruia dintre noi, pentru a identifica corect capcanele lipsite de prejudecăți ale vânzătorilor-de-orice.

Cialdini_psihologia_persuasiuniiÎn schimb nu acesta este motivul pentru care la curs ne-a fost prezentată teoria dr. Cialdini, și nici cel pentru care am ales să citesc cartea. Tehnicile enumerate aici pot fi folosite cu succes la clasă. Peste tot aud faptul că copiii nu sunt interesați, nu reușim să-i atragem suficient, să le provocăm curiozitatea. Poate că nu am abordat tehnica potrivită. Poate că avem nevoie să cunoaștem mai bine aceste strategii de persuasiune, pentru a-i putea conduce mai ușor în punctul în care vrem să ajungă. De aceea cred că e importantă reinterpretarea fiecărui principiu prezentat, și cum ar putea fi adaptat mai bine în interacțiunea cu clasa. Le voi lua pe rând, puțin detaliate, căci nu vreau să vă răpesc plăcerea unei lecturi extraordinare, și voi începe cu recomandarea finală a dr. Cialdini: scrieți principiile pe o carte de vizită, și țineți-le în portofel. Nu le veți ști mereu pe dinafară, însă, când veți fi în impas, e suficient să aruncați o privire și să găsiți o soluție.

Persuasiunea funcționează după părerea dr. Cialdini după câteva principii în perfectă simbioză cu natura umană:

1. Regula reciprocității, conform căreia oamenii le spun „da” celor cărora le sunt datori; fiecare are un simț al onorării datoriilor, de a răspunde pe măsură cuiva care te-a ajutat în trecut. Conform acestui principiu, ceri mai mult, când vrei să primești mai puțin, iar la primul refuz, nu cedezi și insiști. Rareori oamenii spun „nu” de două ori, deoarece nu e în natura omului să fie rău. O altă modalitate este negocierea, și concesiile oferite „la jumătatea drumului”. Regula presupune abilități de negociator, pe care foarte mulți nu le au. Însă se poate exersa cu succes dimineața la piață, chiar dacă numai prin observație.

2. Angajament și consecvență, capitol care începe cu un citat din Leonardo da Vinci: E mai ușor să reziști de la început decât să te împotrivești la sfârșit. Cele două idei sunt ușor de pus în practică, dacă subiectul își ia un angajament public, sau, și mai mult, îl scrie pe hârtie, foarte importantă fiind aici presiunea socială. Nimeni nu vrea să fie considerat neserios sau nedemn de încredere. Odată ce te-ai angajat public să faci un lucru, este aproape imposibil să dai înapoi. Consecvența funcționează aproape identic. Citind notițele, m-am gândit imediat la banalele teme pentru acasă, cât este de important ca elevul să repete tema și mai ales să o noteze pe carnețel. Este un mod de angajament scris că acel scop va fi atins.

Un exemplu (și nu singurul) mult mai bun este oferit de dr. Cialdini legat de educația copiilor: găsirea unui motiv interior de angajament face diferența între supunerea de scurtă durată și angajamentul pe termen lung. Cum determini un copil să nu mintă? Îl ameninți că-i tai limba… și atunci va funcționa atât timp cât ești în preajmă, și îl poți „prinde”, sau îi explici ce înseamnă minciuna, efectul asupra lui și a celorlalți (dezamăgirea, neîncrederea), și îl determini să-și găsească singur „angajamentul” de a spune adevărul

3. Dovada socială – Acolo unde toți gândesc la fel, nimeni nu gândește prea mult. (Walter Lippman). Este poate capitolul pe care l-am parcurs cu zâmbetul pe buze. Vorbim toți de „instinctul de turmă”, despre a face ceea ce fac și ceilalți fără a gândi prea mult în acest sens. De câte ori nu vi s-a întâmplat să întrebați un copil de ce a făcut un anumit lucru, și răspunsul să fie „și X a făcut”? Ne-am minunat cum de nu a gândit înainte… tocmai datorită existenței acestui principiu. Dacă ceilalți fac, înseamnă că e bine. Căutați în reclame exemplele, sau întrebați-vă de ce ați cumpărat un anumit lucru… De cele mai multe ori, acest principiu funcționează corect. Cumpărați un anumit obiect pentru că prietenii X, Y și Z l-au încercat, aveți încredere în ei, și este imposibil să greșiți. Dar ce facem cu oala minune de la teleshopping, pe care o actriță celebră și de care ne-am atașat în trecut o recomandă ca fiind visul devenit realitate în bucătărie? O cumpărăm, și constatăm pe banii noștri, că reclama este falsă… Atenție așadar când funcționați pe pilot automat și când nu! În ceea ce-i privește pe copii, sunt sigură că identificați problemele funcționării automate…

4. Principiul simpatiei are câteva linii direcționale simple: oamenii spun „da” celor pe care îi plac și celor care îi plac așa cum sunt. Care este primul lucru pe care trebuie să-l facă un cadru didactic la clasă? Să se facă plăcut. De ce? Pentru că va fi mult mai ușor să obțină colaborarea elevilor. Nimeni nu vrea să fie împotriva cuiva pe care îl place, și de la care așteaptă același sentiment. Cum îl pui în funcțiune? Găsești puncte comune, faci complimente reale. Nu vă explic cum funcționează în vânzări (doar o atenționare, priviți de două ori testimonialele cu oameni „normali” de la teleshopping), vă las să citiți cartea în acest sens.

Însă aici simt nevoia să preiau un fragment care este legat direct de modul în care se desfășoară și în momentul de față activitatea la clasă. Pentru a întări relațiile sociale dintre copii, dezvoltarea simpatiei reciproce este esențială. Dacă vrei armonie, liniște, vrei să se joace împreună, atunci trebuie să-i faci să se placă, să se aprecieze, să se respecte. Sunt două exemple în carte, primul legat de desegregarea școlilor în S.U.A., problemă extrem de actuală, și care nu a reușit decât acolo unde s-au format echipe mixte, s-a lucrat în comun, s-a trecut peste cele câteva elemente diferențiatoare. Al doilea exemplu este extrem de comun: imaginați-vă o clasă, unde profesorul întreabă și elevii răspund. Câțiva sunt cu mâinile pe sus, dar va răspunde unul singur. Doar unul este cel care va primi în acel moment aprecierea uneia dintre cele mai importante persoane ale vieții lor, dacă ne gândim la preșcolari și școlarii mici. Ceilalți care ratează momentul vor fi disperați, iar cei care nu știau răspunsul – ușurați. Este motivul pentru care acești copii nu vor învăța să simpatizeze unul cu celălalt, și ne vom întreba de ce se îmbrâncesc, își vorbesc urât…

Iată cum funcţionează lucrurile în general: Profesorul stă în faţa clasei şi pune întrebări. Şase sau zece copii stau încordaţi în băncile lor şi îşi flutură mâinile ridicate în faţa profesorului, nerăbdători să fie solicitaţi şi să arate ce isteţi sunt. Alţi câţiva stau liniştiţi, cu privirile în jos, încercând să pară invizibili. Atunci când profesorul solicită unul dintre copii, poţi vedea priviri dezamăgite şi disperate pe feţele elevilor nerăbdători să răspundă, care au ratat o ocazie de a obţine aprobarea profesorului, şi uşurare pe feţele celorlalţi care nu ştiau răspunsul… Acest joc creează o concurenţă acerbă şi miza este mare deoarece copiii concurează pentru dragostea şi aprobarea uneia dintre cele două sau trei persoane importante pentru lumea lor. Mai mult decât atât, acest proces garantează că aceşti copii nu vor învăţa să se simpatizeze şi să se înţeleagă unul cu altul.
Gândeşte-te la propria ta experienţă.
Dacă ai ştiut răspunsul corect şi profesorul a solicitat pe altcineva, ai sperat probabil că acel elev va face o greşeală, astfel încât tu să ai o şansă să-ţi arăţi cunoştinţele. Dacă tu ai fost solicitat şi ai greşit sau dacă nu ai ridicat mâna, probabil că i-ai invidiat şi nu i-ai putut suferi pe colegii care știau răspunsul. Copiii care eşuează în cadrul acestui sistem de învăţământ devin geloşi şi plini de resentimente faţă de cei care au succes, tratându-i cu dispreţ ca fiind răsfăţaţii profesorului sau chiar pedepsindu-i prin violenţă în curtea şcolii. De cealaltă parte, elevii buni îi tratează pe cei slabi cu dispreţ numindu-i „proşti” sau „bătuţi în cap”. Acest proces concurenţial nu încurajează nici un tânăr să fie binevoitor şi entuziast faţă de colegii săi.

5. Principiul autorității, conform căruia, dacă un expert spune, trebuie să fie adevărat. Înainte să ceri ceva, oferi ca argument zona de adevăr (să ne gândim doar la toate sfaturile de puericultură, care încep cu „experții britanici/americani spun că”…). De asemenea, pentru a câștiga autoritate îți poți recunoaște întâi slăbiciunile, urmate imediat de cel mai tare punct pe care îl poți scoate în evidență. Ca exemplu – folosirea limbajului de specialitate într-o discuție.

Însă principiul este întărit și prin alte elemente, cum ar fi titulaturile, și chiar hainele și accesoriile. Ca exemplu de falsă autoritate, gândiți-vă la copleșitoarea „academician doctor inginer, Elena Ceaușescu”. Sau la hoții ce se prezintă în uniforme de polițiști, sau cum poți fi păcălit de o insignă falsă. Ajungem și la autoritatea profesorului la școală. Nu se poate câștiga fals. O diplomă obținută fără muncă, restanțe și fraudă, nu îți va da niciun „punct tare” pe seama căruia să-ți câștigi autoritatea în fața copiilor. Mulți vorbesc și despre cum trebuie să se îmbrace un cadru didactic… și de când merg în ultimii 5 ani la festivitățile școlare, mi-am pus uneori mari semne de întrebare dacă unele doamne/domnișoare sunt angajate ale școlii, sau ale vreunui club de noapte…

6. Raritatea. Este poate principiul pe care l-aș vedea cel mai bine aplicat în educație. Trebuie să-i convingi pe copii că procesul de învățare este ceva unic, pe care nu-l ai, și trebuie să-l obții. Și nu pot beneficia de acesta decât dacă merg în direcția pe care le-o indici. Trebuie să vadă nu neapărat ceea ce câștigă, ci ceea ce au de pierdut. Trebuie să-i ajutăm să redescopere acel „ceva” pe care instituția școlară îl poate oferi (normal, înainte de aceasta, trebuie să descoperim noi înșine sensul în care ne îndreptăm 🙁 ).

Exemplele din carte, cel puțin în privința educației, sunt multe. De exemplu, educația sexuală: nu le da informație, creează-le impresia că e ceva „rar” și vor lupta să obțină, fără să mai trieze sursele. Prezintă-le informațiile integrate în „normal”, și nu vor manifesta mai mult interes decât este necesar. Încearcă să impui o regulă strictă, și vei obține imediat revolta, căci copilul are o reacție normală la îngrădirea libertății individuale.

Poate că este ceea ce ar trebui să facem cu școala. A devenit prea comună, nu mai are valoare. Să încercăm să-i dăm această „raritate”, să o transformăm în ceva ce copiii își vor dori să aibă în viața lor, și atunci vor fi mai motivați și vor depune mai mult efort să se integreze.

Închei cu una din concluziile autorului. Dr. Cialdini găsește o explicație pentru faptul că animalele au răspunsuri standardizate la stimuli: sistemul lor nervos este nedezvoltat, și stimulii înconjurători îl supra-încarcă. Un iepure va fugi la un stimul auditiv, nu va sta să analizeze. De aici, face o paralelă cu oamenii: chiar dacă avem un sistem nervos impresionant, ne găsim aproape în situația periculoasă de a nu mai face față multitudinii de stimuli care ne înconjoară. Pericolul care ne paște este acela de a da răspusuri automate, însă va exista mereu pericolul de a pica în capcana celor care exploatează aceste tehnici. Așadar, atenție la „pilotul automat”!

Ar mai fi multe de spus… am o sumedenie de semne lipite în carte, însă este imposibil să le abordez aici pe toate. Vă recomand încă odată să o citiți, nimic nu o poate înlocui, nici măcar acest articol de prezentare. Este, cu adevărat, o carte „rară”, și sper că v-am convins să o deschideți, nu numai prin cuvintele de mai sus, ci și prin „autoritatea” pe care mi-am câștigat-o prin recomandările de până acum. (Ultima frază nu este decât o exemplificare a folosirii principiilor în viața de zi cu zi 🙂 .)

Cartea o puteți achiziționa direct de la editura BusinessTech, dar și din librăriile online: elefant, librarie.net,  libris, eMag, okian.

Lectură plăcută!

Idei creative 109 String art editura Casa

String art – un nou număr al colecției Idei creative

Idei creative 109 String art editura CasaAșteptam demult un asemenea număr în colecția mea preferată, și nu aveți idee ce bucurie a fost pentru mine când l-am văzut pe lista de noutăți. De câțiva ani de când am lansat acest portal, temele de cusături s-au repetat periodic, mereu cu alte modele. Feedbackul a fost întotdeauna pozitiv, sunt o mulțime de copii care au pus prima dată mâna pe ac în urma provocărilor de la temele săptămânale. Cusăturile au reprezentat și tema centrală a opționalului pe care îl susțin în cadrul grădiniței și programului de after-school, și am fost mereu încântată când am văzut că munca nu este în zadar. Am lucrat cu copii de la 4 la 10 ani, și acul nu este un dușman, sau o unealtă de ocolit.

Regulile sunt simple: când coși, nu ții degetul în fața acului, dar ții ochii pe el!

Numărul 109 al colecției Idei creative aduce câteva modele care se pot realiza pe carton, dar este prezentată mai pe larg tehnica realizării pe lemn. Nu am lucrat încă această variantă, pe motiv că țintele necesare nu îmi sunt chiar la îndemână. În schimb am văzut anul trecut, într-o sală de la muzeul Antipa, câteva tablouri realizate astfel, și erau impresionante! Sper ca în curând să găsesc suportul de lemn necesar, un meșter priceput la bătut cuie în puncte fixe (nu știu cum se face, dar aici mi-am nimerit mereu degetele), timpul necesar și răbdarea de a lucra un astfel de proiect. Pe net, dacă îl întrebați pe google de string art, veți găsi o sumedenie de exemple. Cartea propusă de editura Casa vine însă cu explicațiile necesare pentru realizarea proiectelor.

Ce găsiți în carte: broderie pe carton, string art pe plăci de lemn, forme geometrice, felicitări în nuanţe de roz şi mov,  inimi răsfirate, fluturi, hexagon albastru, valuri înspumate, felicitări de Crăciun, coroniţă brodată, stea, pasăre, soare, felicitări mici.

Idei creative 109 String art editura Casa

Pe lângă descrieri și modelele orientative, volumul cuprinde și filele cu imprimeurile necesare, inserate la jumătate, și care se pot detașa pentru multiplicare. Ținând cont că este vorba doar de perforare, pentru un model poate fi folosit direct printul furnizat, însă eu am preferat să le copiez. Foaia am prins-o cu cleme de carton (un carton cât mai gros, pentru a ține modelul bine întins), și am perforat cu un ac subțite. Am încercat și cu un ac gros, însă pătrunde mult mai greu prin carton și am renunțat.

Anul acesta am cusut coronița, când rămăsesem în pană de inspirație pentru felicitarea de Paști. O secvență din ea am pregătit-o și pentru Năzdrăvani, la temele săptămânale, și puteți vedea toate creațiile dând click pe imaginile de mai jos. Copiii au avut pe spatele modelului câteva linii coordonatoare, pentru a putea „vedea” modelul, însă numai pentru o frunză și o floare. Pe celelalte le-au cusut fără direcționale, folosind intens abilitățile de orientare vizuală.

Același model l-am început și la opțional, și am reușit să terminăm parțial după aproape două ore de curs:

idei-creative109-casa-3-string_art

Așa cum v-am obișnuit, la târgul de carte ce va urma, împreună cu editura Casa, vom organiza pentru copii un atelier gratuit, tot pe această temă, sting art. În curând voi adăuga și detaliile, dar voi reveni și cu alte modele realizate la grădiniță împreună cu copiii, căci ne-am apucat (cei care au terminat primul model) de steluțe, chiar dacă iarna este încă foarte departe.

Volumul prezentat îl puteți achiziționa direct din librăria online a editurii Casa, dar și din alte librării online precum: elefant, bestkids, librarie.net, emag,

String ArtUn model asemănător, pe aceeași temă îl găsiți la Libris, Bookdepository, Books-Express, Okian.

 

Destinație: Galaxia Copiilor, Planeta 7. Atenție: aici se citește!!

Îmi place când văd în jurul meu că se întâmplă lucruri frumoase, ducem lipsă de așa ceva. Și când cei care urmează să le trăiască sunt copiii, cu atât mai bine. În iarnă v-am povestit despre campania inițiată de Grupul editorial ALL, Citește povești, iar acum am avut plăcuta surpriză să văd cum continuă campania. Pentru că între coperte totul este posibil, am fixat destinație imaginară în Galaxia Copiilor, pe Planeta 7, unde cărțile pentru copii beneficiază de un preț unic de 7 lei. „Îmbarcarea” pentru călătorie se poate face până la data de 15 iunie, așa că nu ratați oferta!

Provocarea pe care editura mi-a transmis-o este aceea de a alege patru cărți pe care să le recomand copiilor, adică ce aș face eu cu un buget de 28 de lei. Mi-am ales patru, însă am ales subiectiv, pentru că multe din cărțile aflate pe planetă sunt deja și la mine în bibliotecă. Așa că vă voi spune ce am ales și de ce, urmând ca apoi să vă spun ce îmi pare bine că am deja în bibliotecă, și n-ar trebui să ratați.

<strong>GRAMMATON. TURNUL ÎNȚELEPȚILOR</strong> Prima pe listă a fost Grammaton. Turnul Înțelepților,  de Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli. Andrei citește, aș fi cârcotașă să spun că nu, dar numai ce vrea el și ce îi place. Încerc să mă obișnuiesc cu ideea. Îmi spun că e adevărat, cărțile „clasice” nu le oferă copiilor de azi o lume în care să se regăsească. Ieri îmi dădea cineva un exemplu de discuție la școlari mici, cifra 5 seamănă cu o seceră… serios?? ce e aia?? la ce folosește? cum se folosește? O realitate pe care copiii nu o înțeleg. Așa că variantele SF sunt mult mai pe gustul lui, iar dacă avem și un personaj de vârstă apropiată, (Tinka are treisprezece ani și îi place foarte mult să citească), succesul e garantat. Încă nu știe de surpriză, abia aștept să sosească!

<strong>ŞOBORAŢII VOL. III HARTA COMORII</strong>A doua pe listă – volumul III din ȘoborațiiLe am și pe primele două, n-am apucat să povestesc pe larg despre ele, însă mă bucur enorm că a apărut volumul III, căci deja eram cu sufletul le gură să vedem în ce încurcături mai intră curajosul șoricel Marty Flynn. Surpriza este pentru Iris, le-a terminat în iarnă pe celelalte, și abia aștepta continuarea. Și aceasta intră tot la SF, amestecat cu povești cu pirați (Peter Pan a fost amicul nostru invizibil ani de zile), și cu un love-story, sperăm noi cu final cât mai fericit.

<strong>FEDELINII VOL. I</strong>

Ultimele două alese sunt cele două volume din Fedeliniide Nadia Coste, pe aceleași considerente de mai sus. Important este să citească de plăcere, căci realitatea noastră tristă de azi este că copiii fac totul pentru că li se cere și pentru că trebuie! Altcineva le face programul… ei au foarte puțină putere de decizie.

Sunt curioasă cum vor reacționa când vor sosi cărțile. De regulă îi roade curiozitatea și desfac pachetele, apoi aflu la telefon, de regulă într-o frază rostită pe nerăsuflate care este gradul de satisfacție. Însă nu mi s-a întâmplat să dau greș…

ZAHARIA ZANZIBON, VOL. III SALVEAZĂ ŢARA BASMELORRevenind la Planeta 7, vă puteți întâlni cu două noi volume din Zaharia Zanzibon. Le-am văzut pe primele două, și sunt foarte amunzante și pentru copii mai măricei. Ai mei cel puțin au avut câteva ore de râsete pe seama cărților. Continuă și seria poveștilor cu Itsy și Bitsy, pe care cei mici îi cunosc de la radio. O colecție mai nouă – Călătorie în lumea basmelor, din care fac parte Trolul fără inimă, Prinţul Dorinţă, Zăpezica. Bunicul Îngheţ şi Piticul Nas-Lung, a fost deja subiectul unui articol aici pe blog, și îl puteți citi aici. Nu ratez ocazia să vă recomand, dacă n-ați citit deja, seria Oksa Pollock. I-am dedicat mai demult un articol, și rămâne preferata familiei.

carte-pentru-joc-joaca-all1Pentru preșcolari aveți o mulțime de variante, de la cărți de colorat la volume educaționale, și aici aș include și Carte despre joc și joacă, un volum pe care l-am încercat, dar care oferă variante pentru fiecare vârstă.

Așadar, vizitați Planeta 7! Mai ales că 1 iunie se apropie cu repeziciune, și o carte este întotdeauna un cadou potrivit! Dacă ați avea doar 28 de lei, care ar fi cele patru cărți pe care le-ați alege?

Galaxia copiilor și editura ALL nu se opresc cu surprizele aici, la târgul de carte de peste 2 săptămâni vă așteaptă la standul dedicat copiilor. Cu ce? Detalii în curând 🙂

Ghirlanda de Pasti cu oua tesute

oua tesute cu fasii de hartieDe Crăciun scria cineva pe facebook că mai bine gătea „câteva felicitări”, că sigur ieşeau minunat. Cam aşa zâmbeam eu aseară… făcând planul de bătaie pe ziua de azi. Ce atâta înroşit ouă, când unele ţesute, de carton, ies minunat?

Modelul este disponibil în numărul 106 al colecţiei Idei creative, Ţeserea cu fâşii de hârtie, despre care am povestit deja [aici] . Am mărit modelul de două ori, şi am ţesut cu fâşii de quilling late de 1cm. Cred că trebuia să măresc modelul de două ori şi un pic, să-mi rămână şi 2mm spaţiu de manevră cu fâşiile, aşa a ieşit parcă prea fix. Am avut probleme cu fulgii, din păcate nu am avut fulgi coloraţi. Aveam pene colorate, dar nu stăteau, aşa că m-am mulţumit cu fulgii mei albi.

Pentru confecţionare, aveţi nevoie de:

  • o variantă de a mări modelul (la xerox, sau scanner/imprimantă)
  • carton colorat
  • fâşii colorate
  • fulgi (coloraţi de preferinţă)
  • lipici, accesorii

Cartea o puteţi găsi în librăria editurii Casa, sau la elefant, librarie.net.

Alte modele:

idei-creative106-casa2felicitare-ou-tesutsa-tesem-frumos1sa-tesem-frumos2sa-tesem-frumos-d-toys2

Ou cu masca – Ornamente hazlii de Pasti

Anul acesta sunt într-o permanentă întrecere cu timpul. Parcă se dă pe cartelă, nu-mi ajunge niciodată! Aşa se face că m-am trezit în săptămâna altfel fără niciun proiect pe blog, ba mai mult, e şi Săptămâna Mare, iar eu cu pregătirile de Paşti sunt în pom, şi pomu-n aer. Aşa că în seara aceasta am pus repede mâna pe foarfecă, şi am terminat unul din proiectele de pe listă. Am pregătit un ou! E de lemn, ce-i drept, cele comestibile abia mâine se vor muta de la piaţa acasă, dar voi vedea cât chef au copiii de făcut măscuţe, mai ales că există două variante mai uşoare de decorat: cu ştampile sau cu autocolante, pachete de-a gata, cu tot cu vopsea, de la Lidl.

Modelul pentru proiectul de mai jos l-am luat din numărul 108 al colecţiei Idei creative, „Ornamente hazlii de Paşti”. Sunt super, super haioase modelele! Aproape că nu ştiu pe care să le aleg… Am vrut un altul, însă nu am găsit în timp util hârtie acordeon pentru burtica puişorilor. Sunt propuse 15 proiecte, cuprinzând tot felul de ornamente, cutiuţe, suporţi pentru ouă în formă de puişori, cocoşi, mieluşei şi toată galeria zoologică de sezon. Cred că sunt două bufniţe care fac excepţie, dar cam atât. Sunt simple, uşor de realizat cu copiii, iar volumul include la mijloc şi modelele pentru elementele de decupat. Se pot mări după preferinţe, pentru masca de cocoşel eu le-am mărit de două ori.

Ornamente hazlii de Pasti, idei creative 108, editura Casa

Nu am avut carton colorat, cu pattern, aşa că am ales să confecţionez modelul din hârtie buretată. Nu am găsit nici ochi din papier-mache, şi nici timp să confecţionez nu mai aveam, aşa că am pus ochi mobili. Bulinele sunt făcute cu pastă corectoare. Îmi pare rău că n-am apucat să le lucrez cu copiii anul acesta, sunt sigură că ar fi fost încântaţi! La anul e pe listă! Mi-ar mai fi fost necesar şi elastic subţire, s-ar prinde mult mai uşor pe ou.

Ornamente hazlii de Pasti, idei creative 108, editura Casa

Cartea o puteţi găsi direct la editura Casa, sau în librăriile online elefant, librarie.

Țeserea cu fâșii de hârtie – Idei creative 106

idei-creative106-casa1

Primăvara a făcut să înflorească în colecţia de la editura Casa o mulţime de Idei creative. Este greu să le sortez, să lucrez, pentru că aş vrea să am timp să le realizez pe toate! M-am oprit la numărul 106, Ţeserea cu fâşii de hârtie. Tehnica nu este nouă, şi pe blog, de-a lungul timpului am mai prezentat activităţi de genul acesta. În schimb cartea de la editura Casa aduce modele noi şi mai atractive pentru copii.

Pentru că tot se apropie Paştele, am ales unul din modelele dedicate, suportul cu iepuraş. Suportul l-am lucrat singură, însă oul buclucaş l-am lucrat la dublu. Întâi Iris, cu versiunea proprie. Apoi eu am schimbat tactica. Am văzut că varianta cu acuarele n-a dat chiar un rezultat bun, aşa că am încercat cu pastă corectoare, care a dat un alb mult mai contrastant cu decorul. Şi, în ciuda faptului că modelul presupune o singură decoraţiune, Iris a hotărât să schimbăm…

Mai multă bătaie de cap mi-a dat suportul, partea pentru introdus panglica printre fâşiile de carton, fără să le rup. Pentru şablon, ar trebui să măriţi de două ori modelul propus în carte. Eu l-am prelucrat pe calculator, căci panglica pe care am găsit-o era un pic mai lată decât cea indicată în articol, şi am mărit modelul… fără să las şi câţiva milimetri de eroare… ultima panglică s-a introdus greu!

Faţă de tehnica de creare a modelelor (mai jos sunt câteva recomandări) despre care am mai povestit deja, cartea vine cu o soluţie la care nu m-am gândit. Este folosită la fluturii de pe copertă, şi anume lăsarea unor spaţii între iţele de hârtie. În schimb nu am găsit încă hârtie colorată şi transparentă, pentru a crea acel efect de lumină, aşa că sunt câteva modele încă în aşteptare.

În carte se vorbeşte despre acul de ţesut. Îmi amintesc cum arată, de la seturile din copilărie, însă nu am văzut pe nicăieri în ultimii ani. La modele din hârtie eu am folosit un beţisor de lemn (se dau la McD la cafea) pe post de spată, apoi am introdus direct banda de hârtie. Fâşiile le puteţi tăia singuri, sau achiziţionaţi hârtie de quilling. Se menţionează şi de seturi complete pentru ţesut, cu fâşii, foi pretăiate şi ac, dar nu ştiu să fie şi la noi.

idei-creative106-casa2
idei-creative106-casa1

În carte găsiţi mai multe modele, pentru fiecare anotimp. Temele sunt: întâlnire veselă pe câmp (fluturi şi alte mici necuvântătoare), parada penelor colorate (ouă şi pui, ghirlandă pascală), coşuleţul de Paşti, diverse felicitări, peştişori, cozoroc de viking, bufniţă, semne de carte, monstruleţi cu clopoţei, suport pentru lumânare, decor de toamnă cu arici, îngeraş, carduri pentru cadouri cu temă de iarnă, cutii pentru cadouri.

Cartea o puteţi găsi în librăria editurii Casa, sau la elefant, librarie.net.

Alte modele:

Sa tesem frumos cu hartie Sa tesem frumos cu hartie Sa tesem frumos, D-Toys felicitare-ou-tesut

Darul lui Mibs, de Ingrid Law – editura Gama

192_0

Sunt o mulţime de teorii despre cum să deschizi pofta de lectură a copilului. Prima – şi probabil cea care oferă cele mai mari şanse de reuşită – este aceea de a-i oferi copilului un model. Nu va citi decât în rare cazuri, dacă nu va vedea pe cineva – un adult pe care îl admiră – citind. Mai mult, trebuie să-i creezi impresia că acea carte este ceva nemaipomenit, fără de care el nu va trăi o experienţă specială.

Una din problemele mele în momentul de faţă este împăcarea listelor vechi de lectură cu dorinţele actuale ale copiilor. Pur şi simplu ne este greu (ştiu că nu sunt singura) să înţelegem de ce nu le plac cărţile cu care noi am crescut. De exemplu, Tom Sawyer. Faza cu pisica şi cărămida n-o s-o uit poate niciodată, chiar dacă multe din detalii s-au estompat. Dar lui Andrei nu i-a plăcut cum începe… şi n-a trecut de primele pagini. Nu-l condamn, şi eu fac la fel. Dacă nu-mi plac primele pagini… trebuie să existe o mulţime de constrângeri, de orice tip, ca să trec mai departe.

Ieri aveam chef de puţină distracţie. Cum televizorul nu mai oferă de multă vreme nimic relaxant, cărţile pentru copii sunt genul de alternativă pe care o folosesc din ce în ce mai des. Darul lui Mibs stătea în teancul de lectură încă din toamnă, şi aştepta cuminte. N-am avut nevoie de mai mult de câteva ore, şi am avut senzaţia că mă uit la un film SF mult mai educativ decât toate porcăriile care rulează acum la tv. Nu vă povestesc cartea, rezumatul îl găsiţi pe site-ul editurii Gama (aveţi acolo un link de detalii, pe care nu vi-l recomand decât dacă vreţi să faceţi cartea cadou fără să o citiţi, precum şi seria de premii pe care autoarea le-a obţinut cu acest volum). În schimb am să vă spun ce mi-a plăcut:

– copiii din carte au iniţiativă, şi rezolvarea de probleme nu este pentru ei o dificultate. A căuta singur o soluţie pentru o problemă nu este ceva ieşit din comun. De exemplu, o prietenă îmi spunea deunăzi despre copilul, adolescentul de azi, care, deşi identifică faptul că îi este foame, preferă să aştepte părinţii decât să caute o soluţie: deschizi frigiderul. Nu ştiu dacă azi mai înţeleg copiii gluma – cam veche: Mami, ce mănâncă leul? Mănâncă ce găseşte. Şi dacă nu găseşte nimic? Mănâncă altceva!

– copiii sunt responsabili. Au grijă unul de celălalt, chiar dacă nu percep acest lucru în mod direct. Normal, şi greşesc, nu anticipează dimensiunea faptelor lor, mint, chiar dacă consideră că o fac într-un scop nobil. Dar sunt copii.

Ce-am aflat (pentru categoria `cultură generală`): există pungi cu gheaţă instant. Ştiţi batoanele acelea luminoase, pe care le frângi şi ai 12 ore de lumină, apoi le arunci? Ei bine, pe alte meleaguri – acţiunea se petrece în SUA, pe la noi n-am auzit – există astfel de pungi în trusele de prim-ajutor care, răsucite, se răcesc instant. Acum ceva vreme v-am povestit de copcile adezive, ieri am descoperit o nouă chestie pe care mi-aş dori-o în trusa de prim-ajutor de vacanţă!

Dar cel mai important efect al lecturii mele de ieri a fost faptul că volumul a trecut imediat în alte mânuţe mai mici. Nu terminasem cartea când am ajuns acasă, aşa că pentru jumătate de oră am decretat „Linişte”, să pot afla finalul. E frustrant pentru ei să stea potoliţ pentru că mama soarbe din ochi o carte pentru copii, aşa că au venit întrebările. Andrei a aflat că e SF, pe gustul lui, Iris că e cu „puteri”, darul pe care ea şi l-ar dori de la Moş Crăciun (dacă aţi urmărit Avatar, puteţi avea o idee cam ce-şi doreşte fii-mea.)

De menţionat că este o carte fără poze, dar care pune serios la muncă imaginaţia reproductivă. Se pare că va fi şi ecranizată – eu nu am găsit filmul – de aceeaşi companie care a pus pe ecrane şi Cronicile din Narnia. Până atunci, cartea o găsiţi în librăriile online are editurii Gama, sau la elefant, libris, emag, AdevarulShop, Librarie.net.

Lectură plăcută!