Lucruri utile la școală: grafice și tabele

Printre cele mai chinuite lecții se numără, normal, cele cu grafice și tabele. Sunt destul de greu de înțeles de copii și numai după ce ajung ei să le facă pe primele parcă-parcă se mai risipesc problemele. Normal că o singură lecție dedicată nu ajunge și îmi dau silința să le arăt și cum se folosesc când țin diverse evidențe legate de ei, sau să le utilizăm în rezolvarea exercițiilor, chiar dacă nu se specifică acest lucru. Azi însă am ajuns la citit grafice… și mi-am amintit cum, acum doi ani parcă, s-a dat la capacitate un grafic din care copilul trebuia să extragă datele. Discutam cu ei despre probleme după imagini, tabele sau grafice. Cum cea cu graficul părea să îi pună pe gânduri, am zis să-l construim noi, poate văzându-l cum se completează, îl înțeleg.

Am mai făcut apoi unul… în care ne-am imaginat că avem o grădină cu flori, și marcăm cu bare colorate câte avem din fiecare. Am tablă clasică, cu cretă, și am reușit să trasăm niște bare minunate cu creta pusă pe lungime. În timp ce îl făceam pe acesta, mi-a venit ideea cum să îi scot pe toți la tablă și să facem cu adevărat ceva practic.

De Crăciun am „vorbit” cu Moșul (da, serios, știu că puștii mei stau pe internet și mai citesc pe-aici) să le aducă în pachetele de la școală câte un număr din „Portalul Magic”. Eu le-am făcut jurnale de lectură. Pe pagina 1 este o poză găsită pe internet, cu căsuța din copac, pe pagina 2 o listă cu volumele, în care ei completează data la care au citit cartea și apoi câte o pagină dedicată, pe care completează titlul, destinația călătoriei, ce a învățat din acest episod, ce cuvinte nu a înțeles și a căutat în dicționar. Pagina 21 este una de compunere, „Dacă aș putea folosi Portalul, eu…”, iar coperta 4 – pentru desen, să facă propria lor versiune de portal.

Ideea mi-a venit după ce am avut la Gaudeamus, în toamnă, atelier pe această colecție la Editura Paralela 45. Copiii au avut atunci ca sarcină doar ceea ce am cerut pe ultima copertă, însă mi-aș fi dorit enorm să fie o activitate mai lungă, să aibă timp să citească și să reconstituim călătoria… în imagini! Pe ai mei nu am vrut să-i pun să deseneze, ci doar să scrie un pic.

Dacă vă întrebați cum citește un copil toate volumele… e simplu. Face schimb. Fiecare s-a semnat pe cartea lui, și la final se va întoarce la el. Dimineața în clasă începe distracția. Cine are carte la schimb? Am vrut să îi oblig să comunice și să colaboreze. Nimeni nu poate termina jurnalul (recompensat cu Fb la română) dacă nu va colabora cu toți ceilalți. Discuți, negociezi, programezi, estimezi timpul… exercițiul se anunță mai lung decât credeam eu. Unii sunt curioși, vor mai multe, schimbă mai repede, alții… ca de obicei.

În colțul nostru de bibliotecă (care e mai bogat decât cea a școlii pentru acest segment de vârstă), am stabilit unde se pun cărțile terminate. Așa cei care vor o carte văd mai repede dacă sunt disponibile. Amuzant e când cei care vor carte stau și pândesc cine se duce să mai pună una… și verifică repede dacă au citit-o sau nu. Dacă înveți din ele? Eu zic că da. Istorie, prin călătoriile imaginare în timp, sau destul de multe despre lume animalelor și ceea ce ne înconjoară. Încă nu a ajuns la mine niciun jurnal, însă am aflat exact cum stăm cu lectura.

Și așa revin la grafic. Am desenat axele. Începuseră deja cu „doamna, cu ce e graficul”, eu așteptam să văd dacă se prind. Pe ordonată am început să marchez încet 2, 4, 6, … 20. Când m-am oprit la 20 am avut și prima exclamație: „Nuuu seeee poateeeee… e Portalul!!” Am trecut apoi pe abscisă inițialele fiecăruia dintre cei prezenți – că doar e final de semestru, de ce să vii? – și i-am invitat pe fiecare să marcheze sincer câte au citit. A fost mai mult decât amuzant, mai ales când stăteau cu sufletul la gură să și citească graficul, să vadă câte a marcat fiecare. Deh, meteahnă națională, din seria cu capra vecinului.

L-am lăsat pe tablă, cu indicații clare să nu cumva să șteargă tabla, pentru că mâine compunem probleme… de exemplu, câte volume au citit fetele, câte băieții, câte prima jumătate a catalogului, și sper să mai vină și ei cu idei de sortare. Mi-a plăcut când i-am întrebat ce concluzie pot spune ei, uitându-se la grafic. „…că citim cam puțin!” Nooo, daaaa, așa e!

Un singur regret am. În acest exercițiu, în care ar fi trebuit să aplicăm și ce am învățat la civică, apropo de cum avem grijă de lucruri, aici – cărți împrumutate… Așteptările mele au fost cam mari… unele deja circulă cu foi lipite de ceai ori alte băuturi, ori cam șifonate. Dar, cum îmi tot spune prietena mea, să văd și partea plină a paharului!

grafic scoala portalul magic

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in Școlarii mei and tagged , , , .

4 Comments

  1. Foarte util!
    Dacă-mi permiteți, vă împărtășesc din experiența mea: aveam tot clasa a III-a când am introdus ”Întâlnirea de dimineață” la ora 8 fără 5 minute. Se grăbeau să ajungă la școală ca să se înscrie pe lista cu cei care pot lua cuvântul la întâlnirea de dimineață. În scurt timp întâlnirea debuta la 8 fără 10 pentru că nu le ajungea timpul când începea la 8 fără 5 minute. I-am lăsat să-și comunice tot ce vroiau (știri, ce-am văzut, unde-am fost, ce gânduri am, ce m-a întristat, etc, Nu era o regulă sau vreo interdicție. Singura regulă era de fapt să nu depășim 2-3 minute per participant. Nu se înscriau toți într-o zi, dar într-o săptămână ajungeau toți. Bătălia era pentru rolul de ”moderator” al întâlnirii de dimineață. Era elevul care făcea pe ”crainicul” dând cuvântul celui care urma pe listă. Acum sunt clasa a IV-a și încă se întâlnesc. Ce-i drept, la 8 fără 5.

    Am împrumutat întâlnirea din pedagogia Freinet și-am adaptat-o clasei mele.
    În cadrul acestei întâlniri m-am înscris și eu și-am adus o carte amuzantă. Am dat-o unui elev și l-am rugat în secret ca a doua zi să se înscrie la cuvânt în cadrul întâlnirii de dimineață și să-și spună părerea despre carte. BĂTĂLIE pe cartea în cauză… acesta a fost rezultatul. Așa că am fost nevoit să mai aduc și…. continuarea cărții! Și la 2 zile mai aduceam câte o carte ca să fie tot atâtea cărți în circulație câți elevi sunt în clasă. Atunci a început partea mea preferată: se înscriau la cuvânt ca să prezinte cartea citită și să ia alta.

    Într-o zi am fost prădați:
    – Nu mai este cartea cu Petunia! Nici cartea cu Jurnalul unei pisici asasine! Ce ne facem???? au strigat ei.
    – Le ascundem la mine în catedră și ne facem un club secret. Vreți? Hoții or să vadă că nu mai avem cărți și-or să creadă că am devenit puturoși pentru că nu mai citim, dar noi citim din biblioteca secretă ascunsă în catedră. Ce ziceți?
    – DAAAAAAAAA!!!

    În câteva zile, au apărut și ”prăduitorii”. Erau chiar ei:
    – La mine era ”Pisica asasină”.
    – La mine era ”Mog”!
    – Mă bucur! am zis eu. Dar ce facem cu restul de cărți care încă sunt lipsă?
    – Ne treceți pe caiet ca la bibliotecă.
    – Dar nu mai avem cărți noi! Unii le-am citit pe toate!

    Acum caut fonduri să cumpărăm altele…

    Am să împrumut ideea cu graficul!

    • Încep cu finalul, mai e și lanțul lecturii, care funcționează binișor (o ghirlandă, fiecare inel adaugat are numele cărții citite). Tot vreau să-l pun în funcțiune, căci am copii care chiar citesc, dar n-am avut timp să iau dosarul cu cărțile împrumutate să le fac… plus panoul cu copiii… uneori sunt atâtea idei, dar când tragi singur, parcă…

      După întâlnirea de dimineață am „plâns” și eu. Nu știu de ce au renunțat la ea… la fel cum e păcat că au dispărut orele de dezvoltare personală. Așa ai nevoie de un timp alocat, și nu 5 minute, în care să mai poți sta de vorbă cu ei… Cu unii e ok, stau după ore când mai facem câte ceva prin clasă. Pe alții îi văd dimineața cu puțin noroc la fix, în pauze dispar, iar la 12 nu știu cum să plece mai repede.

      Calendarul de Advent din decembrie a mers, fiecare prezenta ceva dimineața. Normal că nu toți. Culmea, toate sarcinile acestea „extra” nu sunt făcute exact de cei care susțin că ei își doresc teme suplimentare și insistă să lucrezi la nivel academic. Încă e ok. Sper că se vor schimba.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente