caprioara decupaj editura casa

Căprioară cu ieduț – decupaj

Exercițiile de montaj a tablourilor propuse de editura Casa în diverse numere ale colecției Idei creative au ocupat bună parte din programa mea de activități, cu un efort pe măsură în pregătirea modelelor. Condiția principală este aceea de a mă încadra cu proiectul într-o singură oră, așadar muncesc înainte vreo două, dacă nu mai bine, pentru a separa elementele de pe modelul inclus în fiecare volum.

Copiii primesc o coală de carton, pe care colorează (anul viitor mi-am propus să încerc să le pictăm, aș câștiga timp, dar depinde cum mă încadrez cu materialele), apoi le decupează și le asamblează după model. Am la mine și volumul, cu tabloul-exemplu, dar și planșa de pe care am separat elementele, de data aceasta colorată. La început, pe lângă problemele de decupaj neatent, ridicau destule probleme și etapele de așezare a elementelor: cine stă „în față”, cine stă „în spate”, noțiunile de perspectivă fiind greu de aplicat la grupa mare. Cel puțin pentru mine, grupa mixtă (cu copii 5-8 ani) și-a arătat roadele, căci cei mai mici, după ce tot amestecau un puzzle de piese decupate, se uitau cum le așază cei mari, și rezolvau problema prin imitație.

caprioara decupaj editura casa

E drept că răbdarea nu este atributul lor forte, și cum voiau să ajungă repede-repede la partea de montaj, colorau grăbit, și, spre disperarea mea, în toate direcțiile. Ce culori foloseau – alegerea lor, încercam să-mi repet că ceea ce mă interesează din acest proiect este tehnica: un decupaj cât mai fidel și o aranjare corectă a elementelor, și trebuie să-i las și pe ei să se manifeste, chiar dacă o căprioară cu părul albastru e greu de imaginat.

O altă variantă pentru realizarea acestor tablouri este de a folosi și pentru elemente carton colorat, și atunci copiii nu mai decupează. Însă carton în patru nuanțe de maro mi-a fost imposibil să găsesc… așa că am rămas la varianta colorată. Modelul din mijloc este realizat ulterior activității, acasă, de Iris.

caprioara decupaj editura casa

Proiectul face parte din volumul „Animale sălbatice din hârtie”, pe care îl puteți găsi  în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării: Libris (transport gratuit),eMag, elefant (transport gratuit la pickup point), Librarie.net,AdevarulShop, BestKids.

 

 

Materia: solidă, lichidă, gazoasă. Enciclopedia pustilor, editura Paralela45

Materia: solidă, lichidă, gazoasă – editura Paralela 45

Materia: solidă, lichidă, gazoasă. Enciclopedia pustilor, editura Paralela45Dintre temele de interes pe care copiii le au în copilărie, cele privitoare la lumea înconjurătoare sunt cele mai atrăgătoare. Depinde însă de noi, adulții, cum le abordăm, și mai ales cum răspundem la întrebările din tirurile de „de ce-uri”.

Volumul tradus la editura Paralela 45 în colecția „Enciclopedia Puștilor” – Materia: solidă, lichidă, gazoasă –  se adresează strict intervalului de vârstă 6-8 ani, căci noțiunile sunt prea avansate pentru copii mai mici, și depășite pentru copii mai mari, de aceea vă recomand să respectați recomandarea autorului. Volumul este recomandabil acasă, pentru a fi studiat împreună cu un adult, sau în primele clase primare, ca suport pentru lecție, sau în biblioteca clasei, pentru a le stârni curiozitatea.

În cazul în care nu vă mai amintiți prea multe despre materie, stări de agregare, puteți folosi paginile 30-31, care cuprind indicații pentru părinți și profesori în efectuarea exercițiilor din paginile volumului. Dacă cumva sunteți din categoria celor care își amintesc informațiile, ba chiar mai mult, vă recomand să nu treceți din exces de zel peste aceste limite. Da, stările de agregare sunt patru, includ și plasma, dar de-asta avem învățământ concentric, adăugând informație la fiecare nivel, ca să nu le aflăm pe toate de la grădiniță, și să păstrăm și pentru gimnaziu. În plus, e vârsta la care gândirea abstractă nu funcționează, copilul e bine ancorat în concret, și înțelege ceea ce vede… nu ceea ce îi explicați.

De aceea pentru fiecare dintre noțiuni și proprietățile acestora, copilului trebuie să-i arăți ca să înțeleagă: exemple și experimente, aceasta este „știința” la vârstele mici. Dacă îi vorbești despre lichide, nu-i dai definiția, ci căutați lichide în jur. Nu-i vorbești acum despre deformare plastică și elastică, are timp în clasa a VI-a, dar puteți studia cum unele corpuri își modifică forma, altele nu, revin la forma inițială, căci plastilină și bureți există în orice clasă.

Dacă unele experimente se pot realiza ușor, improvizând repede (fierberea, evaporarea), pentru unele trebuie să avem și puțină răbdare, să le pregătim, cum ar fi înghețarea. Nu îți trebuie legi de transformare termodinamică pentru a „fabrica” o înghețată, cu două pungi de plastic, însă important este ca întâi să vezi lucrurile că se întâmplă. Sunt sigură că nici Newton nu a descoperit gravitația de la primul măr picat din copac, ci după îndelungi observări ale mediului înconjurător.

De departe însă cea mai dificilă provocare pentru această vârstă este cea referitoare la volumul lichidelor și constanța acestuia. Aceeași cantitate de lichid, pusă în diverse recipiente, creează copiilor impresia că volumul este „diferit”. Experimentele cu lichide au o importanță decisivă în parcurgerea acestei etape în dezvoltarea gândirii, însă câți preșcolari au parte de centrul „Nisip și apă”, și câți au voie să se joace acasă cu apă? De exemplu, umplem o ceșcuță, și punem apa într-o sticlă. Umplem din nou ceșcuța, punem apa într-o farfurie. Este același volum de apă, și în sticlă, și în ceșcuță, și în farfurie. Un cilindru gradat îl poate ține ocupat fără probleme jumătate de zi, măsurând tot ce-i trece prin cap, de la „câtă apă pot lua cu o înghițitură”, până la câtă apă storc din tricou dacă îl ud… nu contează de fapt ce anume, ci libertatea pe care o lăsați copilului să experimenteze.

Materia: solidă, lichidă, gazoasă. Enciclopedia pustilor, editura Paralela45

Cel mai interesant experiment pe care l-am descoperit în volum este la capitolul despre evaporare. În primul rând, facem saramură – o soluție saturată de sare amară (nu știu dacă merge și cu sare normală), și pictăm cu lichidul obținut pe un carton închis la culoare. Când „se usucă”, adică apa se evaporă, rămâne sarea pentru a reda modelul. O lecție de științe, transformată în lecție de artă (îmi aduce aminte de pictura cu pic pe fond de cerneală), și cu aplicații practice, căci așa este extrasă sarea din apa de mare.

Despre colecția „Enciclopedia Puștilor” am mai vorbit când am răsfoit „Cartea experimentelor științifice”, colecție care între timp a mai crescut, cu alte trei volume despre care puteți afla detalii pe site-ul editurii Paralela 45, sau în librăriile online elefant (transport gratuit cu ridicare din punctele de livrare fixe), Libris (transport gratuit la orice comandă), Librărie.net, eMag, Cărturești.

fluturi string art cusaturi

Fluturi string art – cusături

Luna mai a fost una cu chef de muncă la grupa de opțional de vineri. Le-am dus fetelor un model adaptat după numărul 109 al colecției Idei creative: Modele string art pe carton și lemn, exemplul pe care l-am lucrat și anul trecut cu cealaltă grupă de pe copertă. Dar, răsfoind revista, au descoperit fluturii… și au cerut musai să încerce. Le-am explicat că nu este un proiect ușor, va dura, dar au insistat. Așa că ne-am apucat de fluturele albastru din model, căci acela părea mai interesant. Și așa și era, în două culori. Am mărit modelul, pe dimensiune a5, căci mi s-a părut mult mai bine pentru fete. Am avut inspirația să iau un bumbac mai subțire, deși trebuia să coasem direct cu ață de papiotă, mai ales că modelul a solicitat și o foarte mare cantitate de ață.

Pentru cea de-a doua culoare am folosit în stânga – papiotă albă, în dreapta – mătase roz, mai subțire.

Ca idee, la fluturii de mai jos s-a lucrat patru ore pe ceas. Am avut nevoie de patru dintre cursuri pentru a-i termina. Ceilalți fluturi din grup au rămas ca temă de vacanță, unii au „plecat” cu un singur rând de aripi, alții doar cu aripile de sus. Este extrem de migălos, în condițiile în care le-am ajutat pe fete cât am putut. Băgam mereu ața în ac, aveam pregătită mereu unealtă de schimb, căci se termina foarte repede. Fluturii arată și pe spate aproape identic ca pe față, deci modelul „mănâncă” o groază de material.

Mă gândeam – într-o dimensiune mai mică – și mai adaptați, cum ar arăta ca mărțișoare… e un proiect la care trebuie să mă opresc un pic. S-ar putea să fie modelul anului viitor, dacă reușesc să îl încadrez într-o oră ca timp de lucru.

fluturi string art cusaturi

Idei creative 109 String art editura CasaVolumul prezentat îl puteți achiziționa direct din librăria online a editurii Casa, dar și din alte librării online precum:elefant, bestkids, librarie.net, emag,
Un model asemănător, pe aceeași temă îl găsiți la Libris, Bookdepository, Books-Express,Okian.

Aija Mayrock - Ghid de supravieţuire pentru adolescenţi. Scris de o adolescentă - The Survival Guide to Bullying.

Bullying? Prostii de-afară, noi n-avem!

Aceasta este atitudinea, aș băga mâna în foc, în școlile din România. O negare a realității, a ceea ce se întâmplă cu copii noștri, a ceea ce trăiesc… și ne amăgim că „nu e grav”, că „așa-s copii”, că se descurcă ei și fac față „grupului”. Și totuși, de ce trebuie să treacă cineva prin toate astea? De ce să fii ironizat, de ce să te temi să fii tu…?

Nu, bullying-ul nu e o glumă, și nici o problemă de aruncat sub preș. Am mai vorbit despre cercetarea făcută de „Salvați Copii”, citiți raportul, dacă nu ați făcut-o încă, deschideți ochii și priviți bine în jur… Știu că cei care mă citiți sunteți părinți, profesori, sau ambele, altfel nu ați fi ajuns pe blogul meu. Cumva trebuie să putem face ceva…

Studii internaționale au arătat că între 15% – 25% dintre elevi sunt agresaţi în școală; între 15% – 20 % dintre elevi raportează că îi agresează pe ceilalţi frecvent. Pe parcursul unui an, aproape 25% din elevi din fiecare clasă au raportat că au fost hărţuiţi sau agresaţi pe proprietatea școlii, din cauza rasei, sex-ului, religiei, orientării sexuale sau dizabilităţii. Mai mult de 70% din elevii între 8 și 11 ani au declarat că sunt tachinaţi și hărţuiţi în școala lor. 40% din elevii agresaţi în clasele primare și 60% din elevii din clasele gimnaziale raportează că profesorii intervin în timpul agresiunilor “câteodată” sau “aproape niciodată“ .

Îngrijorător este că 25% din profesori nu văd nimic în neregulă cu comportamentele de hărţuire, tachinare sau umilire dintre elevi, și în consecinţă intervin doar în 4 % din cazurile de agresiune . Mai mult de 60% dintre elevi spun adesea că intervenţia adulţilor este rară și nefolositoare, și se tem că spunând adulţilor vor fi și mai hărţuiţi pe viitor.

Am luat din raport acest fragment, care se referă la cercetări anterioare, de la începutul anilor 2000. Lucrurile nu s-au schimbat, și, ca dovadă, avem în 2015, publicat, ca bestseller, jurnalul unei adolescente. La 18 ani Aija Mayrock a pus pe hârtie amintiri dureroase din viața de școlar. Veți spune poate că nu are relevanță, că vorbește despre școala din America. Vă spun doar că veți citi cele 150 de pagini și veți retrăi zile de școală în care, dacă nu ați fost victima sau agresorul, ați fost spectatorul care n-a făcut nimic, doar a privit. Sunt conștientă că mulți dintre noi suntem depășiți de această situație. Că de multe ori nu știm ce să le spunem copiilor, cum să le câștigăm încrederea, cum să-i facem să vorbească despre ceea ce simt și ceea ce li se întâmplă. Mă urmărește de când am terminat cartea o frază…

Nu e vina ta că ești hărțuit. Dar e problema ta.

Aija Mayrock - Ghid de supravieţuire pentru adolescenţi. Scris de o adolescentă - The Survival Guide to Bullying.Este, într-adevăr, o problemă cu care se confruntă foarte mulți copii, de toate vârstele, începând de la grădiniță și până la facultate. Nu mă hazardez să arunc cifre, însă foarte puțini știu și să lupte pentru a rezolva această problemă. Jurnalul a fost tradus cu titlul „Ghid de supravieţuire pentru adolescenţi. Scris de o adolescentă”, și mă întreb de ce tocmai cuvântul cheie a fost evitat. Titlul în engleză spune cu totul altceva: The Survival Guide to Bullying. Scurt și la obiect. Aija Mayrock le vorbește copiilor de pe picior de egalitate. Rândurile ei nu vin ca o lecție, ținută de un adult, izvorăsc din suferință. Este norocoasă, nu pentru că a crescut, a „trecut peste”, ci pentru că a rezistat. Ieșită din adolescență, este acum capabilă să-și dea seama unde a greșit, unde a abandonat prea repede lupta. Nu, nu aș spune deloc că jurnalul este pentru adolescenți, ci pentru părinți care nu știu de unde să înceapă discuția cu copiii, pornind de la grădiniță, când plânge că X l-a mușcat sau i-a distrus castelul din cuburi. De-acolo trebuie să ne învățăm copiii să se ridice și să lupte pentru dreptul de a fi respectat. Este jurnalul unei suferințe, și, în același timp, jurnalul eșecului nostru, ca adulți, de a ne proteja copiii.

Nu toți copiii sunt capabili să lupte cu hărțuitorii. Iris a mers la școală în clasa I cu două codițe. Are sens să vă întreb cum se poartă băieții cu fetele cu codițe? Ba chiar am întâlnit și un adult care susținea cu „mândrie” că de-asta își fac fetele codițe, ca să fie trase de ele! Un băiețel o tot necăjea… am întrebat-o dacă își poate rezolva singură problema sau are nevoie de mine. Era cu un cap mai mic decât ea, l-a lipit de perete, l-a privit în ochi și i-a ordonat să înceteze. Doar pentru că ești politicos, nu înseamnă că ești slab. Mi-a povestit apoi ani la rând cum i-a pus la punct când au ironizat-o că a mers în fustă (a venit furioasă acasă, că i s-a spus că vrea să impresioneze un băiat în secret)… și nu, nu e adolescentă, abia dacă a terminat ciclul primar. Îmi spunea cu mândrie că pe ea nu au curaj băieții să o atace, că ea îi înfruntă, și că îi pare rău că nu le poate învăța și pe celelalte fete să facă la fel. Anul acesta va schimba școala, și îmi spunea, cu teamă, că nu vrea să fie nevoită să se lupte iar pentru respect, că ar vrea să fie „liniște”.

Nu intenționam să trec cartea și pe lista ei de lectură din vara aceasta, însă, după ce am citit-o eu, e acum la rând Andrei, și apoi ea. Nu numai că te ajută să identifici situațiile în care nu ar trebui să te afli, dar îți oferă și soluția, mereu la îndemână, deși nu o poți vedea singur din cauza emoțiilor care te copleșesc. Este un exercițiu dificil să empatizezi cu autoarea, și, aș zice „din fericire”, îl faci abia la final, când citești interviul cu Aija Mayrock și mesajul pentru cititori, și realizezi că acele rânduri își au originea într-o cantitate de suferință pe care niciun copil nu ar trebui să o îndure. Avem suficiente griji și probleme pe lumea asta, ca să nu fie nevoie de mai mult.

Mai mult însă, acest volum îl recomand profesorilor care predau la clasă, și care ar trebui să fie mai atenți la râsetele din spatele unui copil blocat că nu poate răspunde, la atitudinile din spatele temelor nefăcute, la toleranță zero față de comportamentele agresive. Știu, suntem plătiți prost, nu avem „timp” să parcurgem materia, însă avem timp să fim oameni, dacă vrem.

M-am gândit mult dacă să adaug în articol o fotografie a autoarei. N-o s-o fac, și, dacă acceptați provocarea mea de a citi cartea, abia când terminați accesați pagina ei de Facebook. Veți rămâne, așa cum am făcut-o și eu, fără cuvinte.

Ghidul este disponibil online – puteți răsfoi aici primele 15 pagini -, la editura Pandora M (grup editorial Trei), elefant (transport gratuit la pickup point), Libris (transport gratuit la orice comandă),  Cărturești, eMag, okian, Librărie.net.

Decorațiuni naturale pentru primăvară și vară - idei creative 122 - melc din lemn

Decorațiuni naturale pentru primăvară și vară – idei creative 122

Decoraţiuni naturale pentru primăvară şi vară - Idei creative 122Îmi plac provocările, și, de ce nu, accept câte una care – e clar de la prima vedere – mă depășește. Cu decorațiunile prin casă nu prea am eu mare experiență, când casa e mică, și aglomerată, să mai pui și decorațiuni, nu prea îți arde… Pe cele pe care le-am realizat în timp am preferat să le dau cadou, și, într-un fel, abia aștept să am clasa mea, și să-mi amenajez „colțul”, unde să-mi pun creațiile. Până atunci, am parte de cea mai mare expoziție pe care am visat-o, online, pe blog, și adaug în colecție un melc din lemn.

Am dat, ce-i drept, o tură și prin magazinele de hobby după materiale, însă parcă nu era ce trebuia, dacă nu reciclam un pic. Tata m-a ajutat, și mi-a „feliat” unDecorațiuni naturale pentru primăvară și vară - idei creative 122 - melc din lemn salcâm din curte, cu diametrul de 10 centimetri, pentru un proiect pe care îl aveam eu în minte pentru grădiniță. Numai că salcâmul cu pricina nu s-a dovedit alb ca neaua pe interior, cum visam eu să fie, ba mi-a și decojit feliile, că s-a gândit el că arată mai bine fără… așa că acum am 20 de felii de salcâm, care așteaptă idei.

Volumul de la editura Casa, numărul 122 al colecției Idei creative – Decorațiuni naturale pentru primăvară și vară, aproape că le-a găsit un sens. Prima felie a devenit melc. Nu arată melcul meu ca cel din poză, dar îmi place. Dacă aș fi avut ochi cu arcuri cred că ar fi fost mult mai haios!

Pentru următoarele trebuie să mai găsesc o buturugă mică, și o modalitate de a simula coaja răzuită, căci îmi plac la nebunie cactușii ce apar într-una din propunerile din volum. Mi-au plăcut la fel de mult și ideile marine, însă trebuie să găsesc o sursă rentabilă pentru sticluțe decorative, elemente ce apar și în alte proiecte din carte, îmbinate foarte fain cu lemn și flori. Cum volumul este orientat pentru primăvară și vară, bună parte din cele 15 proiecte sunt decorațiuni legate de sărbătorile pascale, dar nu numai. Pentru altele însă e nevoie să-ți petreci un timp considerabil în pădure, căutând vreascurile potrivite, de exemplu, pentru fluturi – corpul cu tot cu antene, ori la masa de traforaj (mi-am dat seama că n-am set de traforaj…) ca să decupezi peștișori…

Decorațiuni naturale pentru primăvară și vară - idei creative 122

Volumul îl găsiți în librăria online a editurii Casa , dar și în alte librării online, precum: elefant (transport gratuit la pick-up point), Libris (transport gratuit la orice comandă), librarie.net.

Saga „Berlin” - Fabio Geda & Marco Magnone

Saga „Berlin” – Fabio Geda & Marco Magnone

Copilăria mea, la nivel de lectură, era una foarte liniștită. Citeam ce aveam în casă, ori pe la unchiul meu, ce găseam în biblioteca școlii sau cea orășenească. Asta era viața în orășelele mici de provincie. Seriile „O mie și una de nopți”, apoi Jules Verne, au fost devorate în cantitatea găsită disponibilă. Nu am avut probleme să nu găsesc „episodul următor”, și acum, la a doua copilărie, pe care o trăiesc împreună cu copiii mei, mă ucid de-a dreptul volumele care apar și nu au încă continuare, ori nu a fost tradusă încă. Când am de-a face cu cea de-a doua variantă, mă rog doar să nu fie în germană, că nu știu o boabă…

Saga „Berlin” - Fabio Geda & Marco Magnone

Cele două volume din „Berlin” – Focurile din Tegel și Zorii din Alexanderplatz au ajuns la mine la recomandarea unei prietene. „Uite, am ceva pentru copiii tăi, că sunt mari. Cu siguranță o să le placă!” Și a avut dreptate, doar că nu a inclus în listă și copilul din mine, care n-a dormit două nopți în sesiune ca să termine și volumele, pe lângă toate celelalte. Întâi de toate, vă avertizez că al treilea volum apare în toamnă, în italiană, și n-am idee cât de prompți vor fi cei de la Corint Junior cu traducerea, însă știu sigur că nu o s-o aștept, la cum mă roade curiozitatea. Andrei e în aceeași stare, dar cum italiană nu știe, va trebui să mai aibă răbdare…

Pe lângă discuțiile cu ai mei pe marginea volumelor, am avut o surpriză fantastică cu grupa de școlari cu care lucrez vinerea. Am mai povestit că ora noastră de lucru manual, la cererea lor a devenit șezătoare, și spunem povești sau vedem ce-am mai citit. Nu știu cum a picat întrebarea, ce-am citit ultima dată, și era „Berlin”. Una dintre fetițe citise și ea, și le povesteam celorlalte în tandem… dar repede am ajuns la întrebarea referitoare la zidul Berlinului. De ce apăruse? Și aici mi-au ridicat mingea la fileu, dar în același timp mi-am dat seama cât de dificil este să le explic unor copii care nu erau nici măcar clasa a IVa. Am făcut apel la cunoștințele lor de orice tip despre istoria secolului XX, despre ce a însemnat comunismul și împărțirea Europei, și a fost cumplit. Le este foarte greu să înțeleagă, în anul 2016, când ai acces cu un click oriunde, ce a însemnat tragedia roșie care a înghețat pentru 40 de ani un continent.

Dar am trecut peste, și am ajuns la carte. Pe scurt, o maladie lovește omenirea, și virusul ucide pe oricine are vârsta de 18 ani împliniți. Cu puțin noroc, puteai supraviețui până la 19. Se trezesc astfel în Berlin găști de copii, rămase fără părinți, și fără speranță de viață. Nici nu apuci bine să guști viața, că vei muri. Ești însă nevoit să fii „matur” la 10 ani, cu responsabilități clare de supraviețuire. Te izbești de provocări pentru care nimeni nu te-a pregătit, și pentru care trebuie să folosești ceea ce la școală ai considerat inutil. Este un Berlin devenit junglă, fără electricitate, în care instinctele primează. Să știi să vânezi, să faci focul, să gătești, să economisești pentru iarnă, să faci planuri pentru ziua de poimâine. Să-i ajuți pe cei mai mici ca tine…

Saga „Berlin” - Fabio Geda & Marco Magnone

Este o carte menită să pună pe gânduri copiii care contestă autoritatea adulților, pregătiți oricând să se revolte. Îi pune în situația de a se vedea singuri. Ce ai ști să faci? Ai ști cum să prinzi o găină? Cum să construiești un laț pentru iepuri? Să folosești o pușcă? Să aprinzi un foc fără chibrituri sau brichetă? Este o carte menită să pună pe gânduri părinții, și modul în care decid că pot ușura viața copilului, făcând totul în locul lui. Nu curăță cartofi, că se taie. Nu decide, nu se implică în viața de zi cu zi.

Sunt esențiale momentele în care copiii realizează că ceea ce le lipsește lor se găsește în cărți, care le sunt în continuare accesibile. Acum depinde doar de ei să învețe, și să învețe ceea ce le este util – despre animale, plante, medicină, supraviețuire. Câți dintre copiii de azi au mai citit Robinson Crusoe? Sau Împăratul muștelor? Și așa descoperă copiii că ai nevoie să mergi la școală, să citești, să cunoști…

Vă recomand volumele, și în același timp și site-ul dedicat acestora, berlin-libro.it . Nu este tradus nici măcar în engleză, deși informațiile de aici preced cumva volumele, și lămuresc parte din întrebările pe care le ai odată scufundat în acțiune. I-am contactat pe autori, pe pagina de facebook, și au răspuns cu speranța că editorul român, odată cu traducerea volumelor, va face și traducerea „ziarelor” de pe site. Am descoperit aici traducerile în limba română, și sper să vă provoace suficient cât să le transformați în lectură de vacanță.

Cărțile sunt programate să apară astfel: Cartea a treia: 2016, toamna, Cartea a patra: 2017, primăvara, Cartea a cincea: 2017, toamna, Cartea a șasea: 2018, primăvara, Cartea a șaptea: 2018, toamna.

Volumele le găsiți la Corint Junior, sau în librăriile online Libris (livrare gratuită la orice comandă), elefant (livrare gratuită în pick-up point), librarie.net, Cărturești, eMag, și aș fi foarte curioasă, dacă le citiți, ce impresie v-au făcut, și mai ales cum s-ar vedea copiii puși în această situație. Ai mei speră că nu va fi cazul, dar Iris a decis să o înscriu la cercetași din toamnă…

Trenul cu 4 diferente, joc logic pentru preșcolari

Jocuri matematice cu forme geometrice pentru preșcolari

Când Andreiul meu a început să meargă la grădiniță, problema jucăriilor nu a fost una ușor de rezolvat. Nu aveam seif acasă, și nu-mi permiteam să dau foarte mulți bani, iar dacă îi investeam, atunci trebuia s-o fac cu cap. Printre seturile achiziționate atunci a fost și o trusă logică tip LOGI II. Nu știam, ca mamă, exact cum se folosește, însă îmi aminteam că am avut-o și eu la grădiniță și acasă, că mă jucam cu formele geometrice, construind tot felul de peisaje abstracte. Cumva am intuit cu el ce-aș putea face cu trusa: comparații  de mărime și grosime, sortări de piese după formă, culoare. Le foloseau și la grădiniță, și cumva m-am mulțumit atunci cu această variantă de joc.

Anul acesta, al doilea de facultate, am aflat (pentru mine, ca mamă, prea târziu) ce se putea face cu acest joc. Am constatat că între timp am mai pierdut din piese (și a fost un chin să-mi confecționez 4 din fimo, au ieșit stâmbe, și probabil o să-mi iau o nouă trusă). Dar am avut și câteva aplicații de realizat pentru cursul de didactică, și dintre toate subiectele, cele cu forme geometrice au fost preferatele mele.

Pentru realizarea capitolului de jocuri din portofoliu am folosit volumul de mai jos, pe care l-am achiziționat înainte de a reuși să fac rost de bibliografia recomandată. Dar, chiar și așa, mi se pare că expune clar și la obiect jocuri ce pot fi făcute cu copiii de vârste mici, nu numai cu forme geometrice, cum aveam eu nevoie, ci și cu alte tipuri de material, pentru cei în criză de idei acasă.

Revenind la trusa Logi, am folosit-o pentru jocul celor două cercuri, jocul celor trei cercuri, trenul cu 1, sau 2, 3, 4 diferențe. Pe lângă acestea sunt și altele, derivate, pe care le găsiți în volum. Alcătuirea de mulțimi, asocierea obiectelor după una sau mai multe proprietăți comune, compararea, sortarea, serierea, nu sunt deloc simple, chiar dacă jocurile par „banale”. Însă aceste jocuri solicită foarte mult și adultul de lângă copil.

La grădiniță m-am lovit deseori de noțiuni de matematică la opțional. După curs mi-am dat seama destul de repede de ce unele activități practice nu „ies” – pentru că copiii nu stăpânesc cum trebuie noțiunile… iar eu ceream de la ei prea multă matematică pe care nu și-o însușiseră. Așadar lecțiile mele practice au inclus și aceste elemente, și lucrurile au început să meargă mai bine.

Am avut și ocazia să lucrez direct cu un băiețel de 5 ani, aflat în vizită, tocmai când eu îmi pregăteam piesele și materialele pentru susținerea portofoliului. Mergea la grădiniță, dar nu văzuse niciodată piesele, și nu lucrau cu ele. A cooperat fantastic, însă după joc eram amândoi terminați de oboseală, iar eu mă gândeam cum ar fi posibil să faci jocul cu 30 de copii simultan…

Jocul celor trei cercuri l-am ilustrat într-o prezentare, pe care o puteți vedea mai jos. Copilul trebuie să așeze piesele – triunghiuri, cercuri, pătrate și dreptunghiuri (la grupa mare!), roșii, galbene și albastre, mici, mari, groase și subțiri, după trei reguli, în trei cercuri care se intersectează, zonele de suprapunere fiind destinate pieselor cu proprietăți comune. De reținut că la grupa mică se folosesc două forme – cerc și pătrat, la mijlocie se adaugă triunghi, la grupa mare – dreptunghi, și, dacă grupa permite, oval și romb, iar jocul se adaptează la condiții.

Se poate lucra cu mai puține, depinde de copil, câtă răbdare are să sorteze piesele, sunt totuși 48… Jocul cu două cercuri este similar, având două cercuri – două reguli.

Mai mult mi-a plăcut „trenul” cu o diferență (și cu 2, 3, 4). Regula este simplă: se așază o locomotivă. Piesa care urmează – primul vagon – trebuie să aibă o singură diferență (sau în funcție de tipul de joc – 2/3/4) față de locomotivă. Dacă locomotiva este cerc, mare, roșu, gros, și acceptăm o singură diferență, piesa următoare poate fi:

  • orice altă formă decât cerc, dar mare, roșu și gros.
  • cerc, roșu și gros, dar mic.
  • cerc, mic, gros, dar galben sau albastru.
  • cerc, mic, roșu, dar subțire.

Dacă trenul trebuie să aibă două diferențe, copilul trebuie să „nege” două dintre caracteristici. Același exemplu – locomotiva este cerc, mare, roșu, gros, urmează un vagon:

  • orice altă formă decât cerc, mic, dar roșu și gros (și poate fi pătrat/triunghi/dreptunghi, mic, roșu, gros).
  • orice altă formă decât cerc, subțire, dar roșu și mare (și poate fi pătrat/triunghi/dreptunghi, mare, roșu, subțire).
  • orice altă formă decât cerc, galben sau albastru, dar gros și mare.

Combinațiile pot continua de aici în multiple variante, este aproape imposibil să le scriu pe toate. Algoritmul se aplică identic pentru 3 și 4 diferențe, iar pe măsură ce numărul de diferențe crește, numărul de posibilități scade. Jocul poate continua până la epuizarea tuturor pieselor/posibilităților, sau poate avea, de la început, un număr limitat de vagoane.

Puteți confecționa piesele și din hârtie, iar pentru cele „groase” să folosiți un carton cu ajutorul căruia copilul să simtă diferența de grosime, dar cred că munca pentru a le decupa face cei 15 lei, cât costă trusa pentru copii (atenție, are piese mici ce pot fi înghițite!)

Mai jos am aranjat câteva „trenulețe”, pentru care puteți pregăti și decorul, într-o activitate anterioară. Pentru a nu induce copilul în eroare, nu folosiți pentru colorare roșu, galben și albastru, și lăsați vagoanele goale.

Trenul cu o diferență, joc logic pentru preșcolari

Trenul cu o diferență (o singură caracteristică diferită): Locomotiva: cerc, roșu, gros, mic; Vagon 1: pătrat, roșu, gros, mic; Vagon 2: pătrat, galben, gros, mic; Vagon 3: pătrat, galben, subțire, mic (este subliniată diferența față de elementul anterior.)

Trenul cu 2 diferențe, joc logic pentru preșcolari

Trenul cu două diferențe (două caracteristici diferite): Locomotiva: cerc, roșu, gros, mic; Vagon 1: pătrat, galben, gros, mic; Vagon 2: pătrat, galben, subțire, mare; Vagon 3: cerc, albastru, subțire, mare (sunt subliniate diferențele față de elementul anterior.)

Trenul cu 3 diferențe, joc logic pentru preșcolari

Trenul cu trei diferențe (trei caracteristici diferite): Locomotiva: cerc, roșu, gros, mic; Vagon 1: pătrat, galben, subțire, mic; Vagon 2: pătrat, albastru, gros, mare; Vagon 3: triunghi, albastru, subțire, mic (sunt subliniate diferențele față de elementul anterior).

Trenul cu 4 diferente, joc logic pentru preșcolari

Trenul cu patru diferențe (toate carateristicile diferite): Locomotiva: cerc, roșu, gros, mic; Vagon 1: triunghi, albastru, subțire, mare; Vagon 2: pătrat, galben, gros, mic; Vagon 3: cerc, roșu, subțire, mare.

Un ultim joc pe care l-am inclus în portofoliu, și pentru care mi-am confecționat cu ajutorul unui prieten piese mai mari, din plexiglass, a fost „Trăistuța Veronicăi”. Piesele – pe care copilul le cunoaște (care sunt mari, care sunt mici, care este „gros” și care este „subțire” – caracteristici care nu se pot stabili decât prin comparație), sunt introduse într-un săculeț. Cu ochii închiși, copilul extrage din săculeț o piesă, pe care trebuie să o pipăie, și să stabilească caracteristicile: ce formă este, dimensiune și grosime. Dacă a răspuns corect, deschide ochii și spune și culoarea.

Un joc didactic trebuie, dincolo de sarcina sa educațională, să rămână pentru copil un joc, adică o activitate în care el se simte bine și se implică de plăcere. Dacă vreți ca învățarea prin joc să aibă succes, aveți răbdare și nu vă enervați când nu reușește. Inventați și schimbați tactica. Pentru cadrele didactice care mă urmăresc, articolul poate părea simplu. Dar pentru părinții dornici să se joace acasă cu copilul, nu este deloc. Dar dacă nu vă plac copiii uitați în fața televizorului, provocați-i.

Vreau să știu – Gravitația, Substanțe și materiale- editura Teora

Vreau să știu - Gravitația, Substanțe și materiale- editura Teora

Acum ceva vreme editura Teora a lansat mai multe titluri din seria „Vreau să știu”. Deși nu a apărut în colecția celor pe care le voi prezenta astăzi, mi-a plăcut foarte mult atunci „Vremea. Universul”. Am observat însă că noua colecție își propune să aducă, într-o formă plăcută și accesibilă, noțiuni pentru cei mici.

Am judecat cele două volume (Gravitația și alte noțiuni despre fizică și Substanțe și materiale) prin prisma modului în care le-aș putea folosi la ciclul primar, la orele de științe. E drept că la această vârstă pare prematur să introduci noțiuni despre structura atomului, însă nu realizăm că copiii intră în contact cu cele mai diverse informații, nu mai sunt generația care să-și facă „plinul de cunoaștere” la școală. Și ignorăm încă un lucru: este generația care vrea să știe de ce trebuie să aprofundeze un anumit subiect, unde întâlnește în viața de zi cu zi acel lucru și cum l-ar putea folosi.

Cele două volume anticipează noțiunile de fizică și chimie ce vor urma în gimnaziu și, pe lângă o explicație simplă a fenomenului, propune experimente simple, care pot fi făcute atât acasă, dar și în clasă. Nu trebuie să ignorăm faptul că a învăța văzând și făcând are un randament mult mai mare decât a învăța ascultând. Mai ales la aceste științe despre natură, fără a observa și a cerceta, învățarea nu este productivă și nici folositoare pe termen lung.

Dacă la chimie noțiunile din școala generală mi s-au așezat pe baze solide, nu am avut același noroc cu fizica. Profesorii mi s-au schimbat des, cheful lor nu era întotdeauna proporțional cu capacitatea didactică, unii n-au avut nici prea mult har, așa că noțiunile mele sunt lacunare. Atunci spuneam că nu-mi place, acum îmi dau seama că nu avea cum să-mi placă ceva ce nu am înțeles. Și tot acum îmi dau seama că am pierdut foarte mult! Redescopăr și lămuresc, pentru mine, lucruri care păreau inaccesibile. Mi-au plăcut electricitatea și optica, nu însă și mecanica. Însă viața mi-a adus înapoi partea de mecanică, cu toate aplicațiile ei practice: plan înclinat, pârghii, scripeți și celelalte. Experimentele cu magneți au partea lor de spectacol, și, cum n-am idee dacă în școală se vor găsi truse de fizică, mi-am pus pe listă și „achiziționat magnet rotund, potcoavă și baton”, plus o cutiuță cu pilitură de fier…

Vreau să știu - Gravitația, Substanțe și materiale- editura Teora

Dar dacă este ceva ce mi-a plăcut în mod deosebit în cele două volume este abordarea „istorică” a fenomenelor: ce știau oamenii în trecut, cum intuiau unele legi, sau cât de departe erau de adevăr. Astfel, dacă chimia și fizica sunt peste tot în jurul nostru, pot afirma cu mare plăcere că istoria face parte din noi, din ceea ce suntem și înțelegem despre trecutul nostru. Și trebuie să spun aici și ceva ce am aflat: în lipsa gravitației, flacăra lumânării este rotundă, nu alungită.

Din cuprins fac parte:

Gravitația:

  • Legile lui Newton
  • Frecarea
  • Gravitația
  • Presiunea. Utilizarea presiunii aerului
  • Forța electrostatică
  • Magnetismul. Electromagnetismul util
  • Mecanisme simple.
  • Motorul. Forțe vechi într-o nouă era.
Substanțe și materiale:

  • Atomi și molecule. Elemente chimice.
  • Solide, lichide și gaze. Transformări la cald
  • Animal, vegetal sau mineral?
  • Apa – o substanță specială
  • În căutarea aurului
  • Vârstele materialelor
  • Utilizarea materialelor. Substanță și energie.
  • Risipa de materiale.

Ambele volume au textul presărat cu întrebări, al căror răspuns este dat la final, precum și un glosar de termeni și un index.

Le puteți găsi în librăria Teora – Gravitația și Substanțe, dar și în librăriile online, librărie.net, eMag,  libris (transport gratuit la orice comandă) elefant (transport gratuit în punctele fixe de livrare).

Învață să faci animăluțe din hârtie. Origami pentru copii - editura Teora

Învață să faci animăluțe din hârtie. Origami pentru copii – editura Teora

Învață să faci animăluțe din hârtie. Origami pentru copii - editura TeoraDe la editura Teora am multe din colecțiile practice pentru copii, și cele din seria „Cum să desenez” le-am folosit intensiv la grădiniță, mai ales când voiam să decorăm repede cu un desen reușit. Au rămas cele mai folosite și acasă, ori de câte ori copiii aveau de desenat „ceva”, găseau cu siguranță un model. De aceea am decis să adaug raftului de activități practice și Învață să faci animăluțe din hârtie. Origami pentru copii. Am încercat în mai multe rânduri să introduc origami printre activitățile copiilor, însă succesul unei astfel de activități nu poate fi garantat.

Ca o paranteză, nașul meu cel mic avea la grădiniță opțional de origami, și venea acasă cu niște creații de mă minunam eu. Secretul „succesului” era că profesorul le făcea de fapt jucării, iar copiii erau încântați. Am testat „rețeta” cu nepoata mea. Nu știu cum s-a făcut, dar ne-am întâlnit în parc chiar în ziua în care aveam rucsacul plin cu cărți și, după ce am răsfoit mai multe, a vrut să-i fac animale. Așa că am executat, la comandă, câteva. Ea stătea cu cartea, ca la restaurant, și dădea comanda… le-am făcut atunci din hârtie albă, și ea le-a colorat cum a vrut, apoi au devenit jucării. Încercarea de a lucra cu ea se lovea de lipsa răbdării și exercițiului, normal pentru 5 ani.

De menționat că la grădiniță, origami se execută cu o îndoire la grupa mică, două-trei la mijlocie, trei sau mai multe la grupa mare, în funcție de experiență. E normal ca tehnica să nu fie deloc spectaculoasă la un număr atât de mic de îndoituri, dar vă provoc să lăsați copilul complet singur să vedeți câte îndoituri poate executa corect. Ai mei la grădi nici diagonala nu o nimeresc. Gândiți-vă că la grupa mică trebuie să înțeleagă întâi regula pătratului, ușor de confundat acum cu dreptunghiul, care se introduce abia la grupa mare. Apoi, nu poți să-i spui „îndoim pe diagonală”, că nu știe ce-i aia. Și nici „vârfurile opuse” nu e o noțiune ușoară! Va trebui să vadă și să facă…

N-am lucrat cu copii atât de mici, eu accept la curs doar de la grupa mare și clasele primare, tocmai pentru că merg pe consolidare de deprinderi, și programa mea nu include și etapa inițială de formare a acestora. Și chiar și în acest caz, origami mi-a dat cele mai mari bătăi de cap!

Volumul de la Teora include 20 de modele, unele simple, care se pot realiza la 5 ani, altele pentru școlarii mici, și chiar pentru cei de gimnaziu, căci nu sunt deloc ușoare. La început sunt incluse două pagini cu tipurile standard de îndoituri – munte, vale, cute etc. – , ca apoi fiecare model să fie detaliat. Cu exerciții și un adult alături, copilul poate învăța relativ ușor, și își va confecționa singur jucării pe care le va prețui cu siguranță mai mult decât pe cele cumpărate.

Origami se mai lovește și de altă dificultate, aceea a materialelor. Acum se găsește pe piață hârtie origami în diferite dimensiuni, scapi de calvarul pregătirii pătratului, care trebuia să iasă exact, altfel ratai proiectul din prima fază. Însă sunt destule proiecte care solicită hârtie cu două fețe diferite. Cu hârtie glasată am rezolvat relativ problema, cum este pinguinul, maimuța sau ursul, dar am folosit ghilotina să tai pătrat perfect. Însă la papagal, unde trebuia galben cu verde, nu aveam nicio șansă… poate doar să colorăm manual și apoi să realizăm proiectul.  Mai jos aveți „reușitele” mele. Origami nu este punctul meu forte, și nu am avut nici răbdarea de a realiza toate cele 20 de modele.

Învață să faci animăluțe din hârtie. Origami pentru copii - editura Teora

Cartea o găsiți în librăria editurii Teora (cu reducere), sau în librăriile online librărie.net, Cărturești, Libris, elefant.

Managementul clasei de elevi. Aplicatii pentru gestionarea situatiilor de criza educationala

100 de idei care funcționează la clasă

Fiecare examen din sesiune a adus cu sine o provocare de lectură. Poate că, dacă ar fi existat notițe, m-aș fi conformat obiceiului de a aprofunda ceea ce mi-am notat. Însă… cursurile (făcute) au fost puține, materia am considerat-o de importanță majoră, așa că am încetat să mai pregătesc examenul, și am ales să mă pregătesc pe mine, pentru orice îmi va aduce viitorul. Am luat o lucrare ce se recomanda oarecum singură, pe tematica cursului, aparținând unui profesor de la noi, și am trecut la citit: Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională (Romiță B. Iucu), apărută la Polirom. Lucrarea este prea teoretică pentru așteptările mele, drept urmare, din lectura de astă iarnă n-a rămas prea mare lucru, exceptând un ultim capitol, pe care vi-l recomand, cu sfaturi directe pentru organizarea activității la clasă, lucruri de bun-simț, pe care eu le-am mai întâlnit în lucrările de parenting, mai ales în cele privitoare la comunicarea cu copiii.

Acest capitol avea ca referință bibliografică o lucrare în limba engleză,  100 Ideas that work! Discipline in the classroom, de Sharon R. Berry. Discuțiile pe marginea acesteia sugerau că aici aș putea găsi răspunsurile pe care volumul de față nu mi le oferise în forma în care îmi doream, adică soluții concrete. Am discutat despre acest capitol cu câteva colege, și una dintre ele a reușit, prin metoda am-un-prieten-cu-un-prieten-dincolo-de-graniță, să aducă în țară cartea de pe Amazon, la un preț decent, căci altfel taxele de transport sunt prea mari, și pe book-depository, unde transportul e gratuit oriunde în lume, nu o aveau.

Am trecut peste faptul că autoarea lucrează într-o școală arondată unei biserici, și am considerat că regulile referitoare la autoritate pot fi înțelese și prin prisma statului de drept în care funcționăm, și ale cărui reguli trebuie să le respectăm. Mi-am dat seama, citind regulile, că cea mai mare parte a acestora apar pe scurt în lucrarea citată mai sus, în rezumat chiar (altfel bănuiesc că s-ar încadra la traducere & copyright).

Exemplu:

Puneți în valoarea propriile capacități manageriale. (R. Iucu, op.cit., p. 254)

(Sigur, dacă mi le-aș cunoaște, și aș ști exact la care din ele se referă…)

Demonstrate leadeship. Be definite. Be in control. Be directive. You are the teacher, and the students will look to you for guidance. They are quick to pick up such problems as indecisiveness and disorganization. Lack of good preparation and clear direction are open invitation for problem behaviors. (S. Berry, op.cit., p. 4)

Sfaturile continuă pe aceeași linie, cu observații la extremele ce pot fi atinse ușor, și derapaje, chiar dacă intențiile sunt cele mai bune. Sunt analizate metodele – recompense, lucru în grup, atât cu părțile lor bune, dar și cu ceea ce pot provoca. Dar cel mai mult se insistă pe comunicare, feedback și respect de ambele părți. Am căutat chiar versetele din Biblie, citate la un moment dat, și corelându-le, am ajuns la următoarea concluzie pentru folosirea acestora: orice copil este bun de la natură, și asta este ceea ce trebuie să vedem în el. De asemenea, este o operă neterminată, și rolul acesta trebuie îndeplinit la școală, prin educație.

Nu pot însă a fi de acord cu modelul de supunere absolută pe care acest tip de educație religioasă îl impune. Una dintre ideile recomandate include apelul la anumite versete, afișate în clasă, care să ajute la menținerea ordinii, însă mereu am considerat că poți spune același lucru cu alte cuvinte, cu nuanțe mult mai tolerante, care să nu așeze deasupra capului copiilor un destin fatal.

Mai interesante mi s-au părut sfaturile legate de modalitatea cea mai profitabilă de a contacta părinți și a-i implica în rezolvarea unei probleme. Trebuie evitate cuvinte ca „Ionel a fost imposibil azi” sau „Ionel mă scoate din minți”. Ca să-i ai aliați, nu copilul trebuie să fie problema. A raporta mereu părinților aceste probleme nu duce decât la a le crea impresia că abilitățile tale de profesor pot fi puse sub semnul întrebării. Nu părinții trebuie să rezolve problemele de disciplină din clasă, acolo, ca profesor, trebuie să te descurci. Și chiar dacă părintele îți spune că poți să apelezi la pedepse fizice, evită să faci asta, nu este o soluție și, legal, poți avea mari probleme.

O propunere extrem de radicală vine la final, dată din perspectiva unei școli arondate bisericii: după ce s-au făcut toate încercările posibile de a recupera un copil (inclusiv apel la psihiatru sau chiar mai mult, dacă copilul are probleme reale – ceea ce la noi este imposibil), se poate ajunge la exmatriculare, conform regulamentului școlar, pe principiul că nu sacrifici o clasă pentru un singur copil.

Ultima sugestie este, așa cum spuneam, des întâlnită în strategiile eficiente de comunicare: vorbește la persoana întâi și spune ce simți: Mă simt…. când văd că tu… . De asemenea, tot la capitolul comunicare pozitivă, este încadrată înlocuirea lui „Este bine” cu feedback mai puternic, din seria „Te descurci foarte bine”.

Nu știu dacă se va traduce cartea și la noi, probabil, așa cum a procedat autorul mai sus menționat, ar trebui prelucrată puțin, pentru a se potrivi sistemului de învățământ de masă de la noi. Suntem, cel puțin în faza de formare, supra-saturați de teorie, și soluțiile practice sunt foarte puține. Dacă ai noroc, inspirație, le descoperi în practică. Altfel… provocările prezentului sunt atât de diverse, încât cu greu le poți face față de unul singur, și când vom renunța la poziția din care „eu știu mai bine” (fie că e vorba de părinte, profesor sau elev), și vom începe să dialogăm, vom avea succes.