…uite-l pe Naz!!

Naz

Copilul meu face în curând un an. Copilul meu de suflet, Naz. Pentru cine nu-l cunoaşte, Naz este eroul poveştilor mele pentru copii. Ai mei pitici, şi nu numai, l-au îndrăgit. Săptămâna trecută am bântuit după rechizite… şi… l-am găsit! Ei bine, nu era creionul curcubeu, nu avea joben alb, dar eu le vedeam acolo. Iris a fost prima care şi-a dat seama… Mami… ce faci cu creionul ăsta mare… îl faci pe Naz…? Da!

Trei zile n-am avut timp de bricolat. Dar am rămas singurele acasă, şi m-a rugat, la fiecare 5 minute, să ne apucăm de Naz. Întâi de toate, am luat hârtie glasată autocolantă, şi am tăiat cu cutter-ul fâşii late pentru a acoperi cele opt feţe ale creionului. În culorile curcubeului… Apoi, din coli eva, sau hârtie buretată, cum am înţeles că i se mai spune, am confecţionat pălărioara, ochişorii, sprâncenele şi palmele. Le-am lipit cu bandă dublu-adezivă. Ochişorii sunt dintr-aceia mobili, iar braţele sunt realizate din acetofan.

Iris îl ţine pe masă, pe post de "consilier", când lucrează. Naz, ţin corect creionul? Dar forfecuţa? Ea întreabă, ea răspunde… de fapt nu răspunde, îmi transmite mie ce a zis Naz, căci a vorbit încet şi eu n-am auzit…

Acum Iris mai are o dorinţă: Să o avem şi pe Ani. Urmează probabil să bântui pe la materiale de pictură, după o pensulă mare şi rotundă… Iris a împărţit şi sarcinile. Ea îi face coiful de zână, eu rochiţa.

Naz

acvariu reciclabil

Acvariu reciclabil

acvariu reciclabil

În vacanţă, la mare, a fost prima dată când am luat foarte în serios reciclarea, împreună cu copiii. Acasă strângem separat hârtiile, reviste, oferte, ziare. Dar la mare aveam la 20m de noi patru containere, marcate. Sticlă, platic, hârtie, metal. Responsabil cu reciclarea a fost Andrei. Sticlele de suc la plastic, cutiile de lapte la hârtie, dozele de bere la metal, şi noroc că am terminat şi o sticlă de vin, ca să avem ce pune şi în ultimul container…

Acum am început şcoala, şi am aflat că participăm la un concurs. Trebuie să fim creativi, şi să folosim materiale reciclabile. Am pus de-o parte câteva doze de bere, cartoane de la ambalaje… şi azi tocmai voiam să arunc un bidon de 5l, când mi-a venit o idee…

Am „reciclat” repede o cutie de icre, şi-am improvizat un rând de metereze. Dintr-un pahar de plastic, transparent din păcate, am confecţionat un donjon. Am tăiat apoi frumuşel fundul bidonului, ca pe conservă, fără să-l rup de tot. Ca orice acvariu, avea nevoie de plante. Am ales o ofertă „Bio” de pe la Selgros, cu imprimeuri verzi, am răsucit-o peste două paie şi gata algele pentru acvariu. Urmau peştii… ei, aici era simplu, îi aveam demult în minte pentru un colaj cu năzdrăvanii… na, că mă deconspir! Deci, se face un evantai mare, unul mijlociu, şi două mici. Se îndoaie pe jumătate şi se lipesc. Cel mijlociu este coada, cele mici – înotătoarele. Apoi i-am suspendat cu o aţă, şi gata acvariul meu reciclabil, cu scalari. Am uitat, scalarii sunt confectionaţi din catalogul de la Ikea. Hârtia este subţire şi numai bună pentru îndoituri!

Normal, bidonul se lipeşte la loc cu bandă adezivă…

Gandacei si paianjeni din lut si chenille

Ieri spuneam că am dat în mania insectelor… şi iată episodul doi. Gândăcei sau păianjeni, cum vreţi să le spuneţi…

Insecte din fire chenille si pasta ceramica Materiale necesare:

  • pastă ceramică pentru modelaj
  • mărgele de lemn sau alt material potrivit, pentru picioare
  • fire chenille
  • ochişori mobili
  • glitter
  • acuarele metalizate

Pentru început, am modelat din pastă ceramică bilele. Am înfipt scobitori, pentru a creea orificiile prin care urmau să treacă firele chenille pentru picioare, sau cele care urmau să susţină capul. Apoi le-am lăsat la uscat. Am vrut să le usuc mai repede, în cuptorul cu microunde, dar se crăpau, aşa ca am oprit şi le-am lăsat afară. După uscare, le-am pictat, fără să scot scobitorile. Erau şi mai uşor de manevrat aşa. Peste primul strat de acuarelă mată, am aplicat acuarele metalizate, argintiul pe negru se vede minunat. Şi iar au trecut la faza de uscare.

Pentru picioare am trecut un fir chenille pus în două prin canalele din interiorul bilei. Le-am îndoit apoi în formă de picioruşe, şi le-am încălţat cu nişte mărgele. Am adăugat ochişorii, şi puţin glitter, şi gândăceii sunt gata. Mai simplu, poate fi făcută în grădiniţă o variantă în care capul este pictat direct pe corp, şi cu trei perechi de picioare. Timpul de execuţie scade dacă se folosesc doar acuarele mate, care se usucă foarte uşor, bilele sunt pregătite cu o zi înainte, iar decorarea se face numai la final, cu glitter.

Spor la joacă!

Atelierul de creaţie

 

Frunze de toamna

Frunze

Simplu, chiar simplu. Ne-am jucat cu frunze. Am adunat din jurul parcului frunze cât mai diferite. După fiecare plimbare tot pun la presat, cred că în curând vecinii vor crede că le pun la mâncare, mereu mă văd cu câteva…

Dar pentru desenul cu frunze nu e nevoie de foarte multe. Se pun la presat şi se usucă. Apoi se aşează pe o coală de hârtie. Peste ele, o altă coală. Cu ajutorul creioanelor (cerate de preferinţă), trecute încet peste frunză, desenaţi conturul. Dacă reuşiţi, pentru fiecare frunză folosiţi o altă culoare.

Tehnica este simplă, nu necesită o îndemânare deosebită. Şi poate avea aplicaţii diverse: felicitări, rame pentru picturi sau desene de sezon.

Spor la joacă!

Atelierul de creaţie

Caracatite, sau ce sa faci cu o o bila de lemn si cateva fire chenille

Chenille

Nu ne plictisim, şi când ne apucăm de joacă nu ne mai oprim. Ne-am apucat să facem caracatiţe, cel puţin aşa le-a botezat Iris. Şi a fost mai mult decât amuzant, căci am pornit de la ceva… şi am ajuns la cu totul altceva! Jocul a fost nemaipomenit, ne-a pus imaginaţia la încercare, şi ne-am distrat de minune.

Materiale necesare:

  • câteva bile simple, de lemn, cu un canal destul de mare pe centru.
  • fire chenille
  • mărgele colorate, diferite forme şi culori.

Am îndoit firele. Întâi am înfipt patru în bila de lemn… şi am încercat să facem o caracatiţă. Apoi am pus două, şi ne-au ieşit nişte urechiuşe, Eu m-am dus tot spre caracatiţă… Iris a facut un iepuraş albastru. Mărgelele le-am înfipt pur şi simplu la capete.

Chenille

Spor la joacă!

Atelierul de creaţie

Papusa din fire de ata

De multă vreme am pe listă câteva păpuşele. Dar nu am reuşit să rezolv problema unor bile simple, de lemn… Din fericire am găsit ceva timp de umblat prin oraş, şi m-am întors acasă victorioasă, cu un pumn de biluţe… Copiii au privit destul de sceptici ce mai pun la cale, şi cum tot se deşiră ghemul de PNA.

Aşadar, iată de ce aveţi nevoie:

  • o bilă de lemn, cu un canal destul de larg pentru a putea trece mai multă aţă
  • un ghem de PNA
  • un naylon subţire şi rezistent
  • o foarfecă ascuţită.

Pentru început, luaţi o bucată de carton lată, cam cat doriţi să fie păpuşa, proporţional bine-nţeles cu capul. Înfăşuraţi aţa, cât se poate de multă, pentru a trece forţat prin canal.Folosiţi pentru aceasta firul de naylon (sau altceva rezistent, pentru a nu se rupe), ca în imaginea de mai jos.

Cu foarfeca taiaţi buclele sus şi jos. Aranjaţi pe cât posibil "podoaba capilară", ca şi cum aţi tunde un ciucure. Împărţiţi partea de jos în patru părţi egale, apoi împletiţi mâinile. Pentru picioare, împletiţi întâi corpul, şi reîmpărţiţi firele în jumătate. Abia apoi se împletesc picioarele. După împletire, se leagă şi se taie frumos.

O a doua variantă, mai simplă, este să legaţi pur si simplu firele, ca mâini şi picioare.

Dacă bilele nu sunt deja decorate, puteţi lipi ochişori şi guriţă.

Spor la joacă!

Atelierul de creaţie

morisca cucuta

Morisca confectionata din cucuta

Natura a oferit şi va oferi mereu surprize pentru cei care vor şti să le caute. Iar pentru copii, va ascunde mereu jucării acolo unde imaginaţia va şti să le descopere. Şi… care ar mai fi farmecul bunicului dacă nu s-ar pricepe să meşterească, din buruienile de la capătul uliţei, o jucărie pentru nepoţi?!

Am aşteptat să vină toamna şi să se usuce cucuta. Da… acea plantă otrăvitoare, pe care numai potârnichea este capabilă să o digere şi să supravieţuiască. Asta tot de la bunicul o ştim.

Ne-a pregătit bunicul două morişti, cu care copii au alergat de-a lungul uliţei, jucându-se de-a avioanele, şi comparând mereu… A mea e mai rapidă… Ba a mea e mai rapidă!

Pentru a confecţiona o morişcă, este nevoie de câteva tulpini de cucută şi un cuţit bine ascuţit. Se pregăteşte întâi suportul pentru elice, dintr-o bucată de tulpină de aproximativ 30cm, care se taie în două ape, ca în imaginile alăturate. Cele două tăieturi trebuie să fie înclinate faţă de axul central în jurul căruia se va învârti morişca, iar elicele vor fi orientate în direcţii opuse. Se curăţă cu cuţitul, pentru a semăna cu o lamelă, dar atenţie, nu subţiaţi prea tare!

Pentru elice se taie cateva tuburi de aproximativ 10cm lungime, în funcţie de câte părţi vor alcătui elicea. Se taie apoi pe jumătate, în lung, şi cu ajutorul cuţitului se crestează cu grijă, să nu se spargă, oririficiul prin care va trece tija suportului. Se introduc cu grijă, să nu se rupă.

Axul central se confecţionează dintr-o rămurică subţire, cu bifurcaţie, care se trece prin mijlocul suportului prin două orificii mici, tăiate cu mare atenţie. Se înfige într-o bucată de tulpină mai subtire, şi în cele din urmă i se confecţionează un suport solid, de care va ţine copilul.

morisca cucuta

Eu personal nu am încercat, a fost mult mai plăcut să-l admir pe bunic la lucru. Iar copiii au fost încântaţi de jucăriile de pe vremea când Bunu era mic.

Pere tomnatice, colaj la gradinita

Pere tomnatice. Colaj la gradinita

Încă răsfoiesc dosarul cu lucrări al Irisucăi de anul trecut… şi am zis să vă arăt câteva „de sezon”. Normal, modelul nu e nici pe departe o realizare nemaipomenită, dar la patru ani cred că s-a străduit suficient, căci atât avea când a realizat opera. Dar ideea mi-a plăcut, aşa că am finisat-o un pic, pentru alte exerciţii de grup.

În toate variantele, se printează şablonul copăcelului, care se poate apoi colora sau picta, după preferinţe.

Varianta 1: se printează color perele (pagina 5), se decupează şi se lipesc în copac. Pere tomnatice. Colaj la gradinita

Varianta 2: se printează contururile (pagina 2), se colorează, se decupează şi se lipesc.

Varianta 3: se printează contururile (paginile 3 şi 4) pe hârtie glasată galbenă, respectiv verde, se decupează şi se lipesc.

Bine-nţeles, există şi variante mai dificile, în care copilulul desenează singur fructele, le decupează şi le lipeşte. În funcţie de vârstă, poate fi ales orice model.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

decor toamna fereastra zana

Decor de toamnă pentru grădiniță

Acum vreo două luni mă gândeam deja cu ce putem decora mai interesant sala de clasă la grădiniţă. Atunci am aranjat un norişor de ploaie, care… din păcate, nu este prea vesel.

Dar adevărata provocare rămân ferestrele. De ce? Pentru că… cum intri pe poartă, se vede sala noastră. O văd toţi copiii din grădiniţă. Şi chiar dacă mă zbat şi sacrific destul timp, îmi place munca voluntară la noi la clasă. Mor de plăcere s-o aud pe fii-mea exclamând în prima dimineaţă… clasa noastră e cea mai frumoasă! Satisfacţia ei nu are preţ, aşa că acum am lucrat din timp la o propunere pentru fereastră. Şi… când ai de toate, numai talent la desen nu, ceea ce vedeţi mai jos este rezultatul unei munci titanice…

decor toamna fereastra zana

Rapsodie de toamnă… cu frunze şi fruncte. Toate materialele se pot printa color şi multiplica după nevoi. Zâna se încadrează într-un pătrat 50x50cm, şi este realizată din două părţi, prima, capul şi buclele, a doua – corpul şi mâinile. Restul elementelor sunt independente: frunze, fructe, coşuleţ; se lipesc fiecare în parte. Portativul se desenează cu markerul direct pe fereastră.

Se printează faţă-verso, pentru a fi vizibile şi din interior, se decupează şi se lipesc cu bandă adezivă. Bine-nţeles, se pot pune şi mai puţine frunze… sau pot fi decupate împreună cu copiii.

Şablonul pentru frunze poate fi descărcat de aici, sunt deja aranjate pentru a putea fi printate faţă-verso, pe dimensiune A4. Pentru restul elementelor, puteţi lăsa un comentariu şi le trimit pe mail. Aveți mai jos un buton mare, pe care trebuie să-l accesați. Am toată admiraţia pentru cei care, în condiţiile de astăzi, rămân totuşi la catedră şi îşi fac meseria. O mână de ajutor nu strică niciodată.

Pentru a le lipi pe fereastră vă recomand patafix, sau plastilină repoziţionabilă , nu atât pentru uşurinţa la montaj, cât pentru demontarea rapidă.

Încă o menţiune, am rugămintea să aveţi răbdare cel mult o săptămână de la adăugarea mesajului pentru a primi modelele. Îmi este imposibil să răspund tuturor cererilor în timp real.

Exemple realizate | Umbrelute pentru decor| Atelierul de creaţie


Edit – Lămuriri necesare

Vă rog ca în momentul în care solicitaţi materialele să lăsaţi doar un singur mesaj, la un singur articol din serie. Veţi primi pachetul complet, cu toate cele patru zâne, precum şi decorul cu Moş Timp. Puteţi accesa paginile dedicate dând click pe imaginile de mai jos, aveti exemple de montaj de la colegele care le-au folosit deja.

Mailul îl primiţi în câteva zile, maxim o săptămână, nu este nevoie să reveniţi cu mesaje suplimentare dacă primul a fost aprobat şi apare pe blog. Verificaţi şi în folderul spam al mailului la sfârşitul săptămânii.

Menţionez că primiţi materialele cu drept de folosinţă, adică le printaţi şi le utilizati. Distribuţia acestora este interzisă. Nu urcaţi aceste materiale public pe niciun alt site sau reţea de socializare. Este un material pe care îl ofer gratuit, cu pretenţia de a-mi fi respectată această dorinţă. Vă rog să citiţi în mod special articolul dedicat decorului cu moş Timp, aveţi acolo mai multe explicaţii despre motivele mele.

Mulţumesc pentru înţelegere!

zanavara zana-primavara Zana-Iarna spiridusi

buton-zane

 

Basoreliefuri din…lut

Basoreliefuri din…lut

Ne-am jucat cu pastă ceramică, şi am modelat mărgele. Dar… ce să facem cu restul pachetului de lut? Căci am luat unul măricel, şi nu a intrat aşa mult la mărgele…

Avem un set mare de jucării pentru plastilină ecologică, cu o sumedenie de forme şi şabloane. Unele sunt simple, ca formele pentru prăjituri, cu altele poţi crea forme în relief, detaliate. Plastilina s-a dus demult, dar au rămar formele. Şi, dacă la mărţişoarele din lut nu ne-am descurcat decât cu primele, am încercat şi cu cea de-a doua varianta de pastă. Spre plăcuta noastră surpriză, au rezistat şi s-au uscat frumos. Iar copiii s-au distrat copios la partea de modelaj.

Formedin pasta ceramica

Le-a revenit apoi copiilor sarcina să le picteze. Şi nu a fost deloc uşor, pentru că este necesar un grad ridicat de îndemânare. Spre surprinderea mea, Irisuca s-a descurcat cu mult mai bine decât Andrei. Este mult mai răbdătoare şi perfecţionistă, nu contează cât timp îi ia, trebuie să iasă bine. Andrei, spre disperarea mea, e superficial. Dacă ar fi să găsesc o asemănare în desenele animate, lucrează cam cum a asfaltat Fulger McQueen prima dată şoseaua… Nu-mi rămâne decât să sper că lucrurile se vor schimba şi că, atunci când se va întâmpla, nu voi avea părul alb…

Forme din pasta ceramica

Până atunci am început să pictez, cu mânuţa lui în mâna mea, poate deprinde mişcarea. Am "reparat" o parte din creaţii, pentru a fi cât de cât prezentabile…

Atelierul de creaţie