Mi-au placut foarte mult şi mărţişoarele cu care s-a înscris în final la proba năzdrăvanilor, dar am ţinut să vi le arăt şi pe cele care nu s-au încadrat cerinţelor. Mărţişoarele sunt realizate din din frunze şi flori uscate în cuptorul cu microunde. Iar mie îmi plac foarte mult.
Se pare ca vulpea geometrică a fost considerată foarte interesantă, cel putin dacă iau în considerare feedbackul privat. Aşadar, am scos din cutiuţă şi am doilea model pe care l-am primit de la grădi. De data aceasta, un căţel. Pentru cine are chef de joacă cu şabloanele geometrice, iată încă un model.
Când Irisuca se apucă de lipit, ideile îi vin continuu… În febra ce ne-a cuprins săptămâna asta, privind confecţionarea mărţişoarelor, un episod aparte a fost cel "pentru doamna".
De ajutat, am ajutat-o puţin. Adică i-am decupat fluturaşii, albinuţa, şi floricica din stânga. Plus suportul. Apoi a lipit singurică. Floricica din dreapta este realizată din confetti. Le-am găsit la articole pentru party, la punguţă. Caut încă steluţe, dar parcă au intrat în pământ.
Cred că e evident, felicitarea-mărţişor reprezintă un peisaj de primăvară. Soarele străluceşte sus pe cer, nu avea cum să lipsească ustensila ei preferată, lipici-glitter. Apoi pixul cu sclipici… (se asigură de câte ori îl foloseşte că îi cumpăr altul când se termină :D).
Fiecare fluturaş stă pe o floare. Am convins-o să-i lipească puţin lângă, să se vadă şi floricelele. Apoi a cerut o albinuţă. Care… are miere pe picioruşe (cele două paiete).
La final, nu putea lipsi din peisaj o zână, şi cine alta decât Clopoţica.
Acum să vedem, ce va spune doamna când va primi mărţişorul. Dar ea este încântată de realizare.
Năzdrăvanii s-au pus pe treabă la concursul de săptămâna aceasta. Theo tocmai ne-a făcut o surpriză tare frumoasă cu două modele confecţionate din ipsos. O albinuţă şi o libelulă. Setul este special, cu forme, ipsos şi vopseluri. Partea mai grea a fost uscarea ipsosului, două zile s-a tot învârtit pe lângă ele. Şi ca să nu fie doar un mărţişor, albinuţa (Theo zice că e gândăcel) este broşă, iar libelula este o agrafă.
Al treilea mărţişor din concurs este un ursulet din piele. S-a decupat cam greu, dar mami era pe-aproape.
Ne-am mobilizat aseară pentru a termina mărţişoarele. Era de-a dreptul ruşinos, să ştim de atâta timp de proba din concurs şi să nu ne mişcăm.
Aşadar, am ales să confecţionăm trei variante de mărţişoare. Doar nu era să le facem pe toate la fel…
Irisuca şi-a ales o pasăre din lut. A pictat-o cum a putut. Nu i-a ieşit rău deloc şi aduce bine cu un porumbel. Apoi a abuzat de pixul cu sclipici. După tuburile de glitter, pixul asta e noua ei dragoste.
Pentru că tot ne-am aprovizionat cu paiete, a ales să facă un fluture. La câţi fluturaşi are în căpşorul ei mic, nu mă miră. Am desenat împreună conturul cu forma de fluture de la plastilină. Apoi ea a colorat-o cu lipici. Chinul a venit când am pus-o să ia paietele cu penseta să le lipească. Dar se pare că fetele se nasc cu deprinderi gata instalate, căci a prins imediat cum se foloseşte instrumentul (faţă de Andrei, care n-a reuşit). După paiete a fost simplu. Glitter la greu :D.
Ultimul ne-a dat cea mai mare bătaie de cap. Trebuia să facem un animal. Iniţial mi-am zis că e simplu. Un cap de pisicuţă, căţeluş, sau şi mai simplu, ursuleţ. Dar Irisuca a avut ac de cojocul meu…
Eu vreau să fac o vulpe!
Şi m-a încuiat. Model de vulpe ioc. Şi una mică, să încapă în cei 5x5cm…. Dar am avut noroc cu domnişoara educatoare, care ne-a ajutat cu un model de vulpe şireată. Noi nu a fost nevoie decât să micşorăm proporţiile şi să rezolvăm problema. După ce am reuşit cu chiu cu vai să terminăm vulpea, mă trezesc că vulpea e singură şi nu are ce să mănânce… aşadar…
Mami, ce mănâncă vulpea? Pui?
Pui să fie, şi neapărat cu glitter, să sclipească.
Cu Andrei, ca de obicei, un chef de muncă debordant. În traducere, am tras de el… Bine-nţeles că nu putea să se istovească cu noi creaţii. Şi cum pentru 1 martie se pregăteşte de ceva vreme cu mărţişoare, a ales unul din mărgele. Apoi, tractoraşul pictat duminică pe lut. I-am cerut să-l "decoreze" puţin… şi… a apărut o şosea sclipitoare.
Iar pentru modelul de animal, normal, a ales… un ursuleţ. Simplu de făcut, şi fără prea mult stres.
Concluzii de final: Capsatorul a fost instrumentul care le-a atras de data asta. Nu stă la îndemâna lor (logic de ce, nu?), iar acum au avut voie să prindă ei şnuruleţele. Maaare distracţie.
Şi aşteptăm cu nerăbdare să vedem operele celorlalţi participanţi la concursul de mărţişoare, şi mai ales cui le vom expedia pe ale noastre…
În căutare de soluţie pentru un mărţişor, am găsit ajutor la grădi. Domnişoara educatoare a fost foarte drăguţă şi ne-a ajutat cu un model de colaj geometric, o vulpiţă.
Pentru confecţionare nu e nevoie decât de
Apoi doar urmaţi modelul.
Pentru un tablou deosebit, puteţi ca mai întâi să creaţi, cu acuarele, un decor de pădure. Lăsaţi la uscat şi la final lipiţi vulpiţa în poiană.
E drept că uneori mă chinuie talentul. Azi a fost una din acele zile în care am zis… de ce nu?! Aşa că am încercat să văd ce-mi mai amintesc la categoria modelaje. Copiii nu erau acasă, aşa că am putut să mă desfăşor. Am scos cutia cu forme pentru plastilină, şi ce-a mai rămas din plastilina copiilor. Ce-a mai rămas… pentru că au amestecat-o, nu mai găseşti culoare simplă.
Aşadar, mai mulote tipuri de forme. Clasice, pentru decupat, sau tip cofrag, pentru forme mai elaborate. Neaparat necesar un tub pentru întins "plăcinta" şi un cuţit pentru plastilină (asta pentru copii, căci eu am luat un cuţit serios din bucătărie :D)
Să le iau pe rând, căci a fost o aventură…
Căsuţa. În primul rând, am făcut de fapt două căsuţe din plastilină: una roşie, una albastră. Le-am tăiat şi le-am îmbinat corect. Şindrila de pe acoperiş şi iarba le-am făcut cu un ac. Cred că merge foarte bine şi o scobitoare pentru copii. Fereastra şi uşa le-am făcut ultimele.
La fluturele din plastilină nu credeam că o să ma chinui atât de mult. şerpişorii de pe margine mi-au tocat nervii, erau atât de subţiri, plastilina se încălzise, şi abia i-am pus. la biliţe, noroc cu acul, că le-am putut aşeza la locul lor. Pentru corp, am răsucit un şerpişor. Şi-am fost tare fericită când am terminat!
Îngheţata… am avut un şablon. Pe care nu l-am mai găsit, bine-nţeles, la sfârşit. Secretul a stat la îmbinarea plastilinei, înainte de a tăia cu şablonul. Am potrivit cele trei culori. Apoi le-am tăiat pe toate trei, drept. apoi am tăiat şi plastilina maro. Le-am potrivit, apoi am aplicat şablonul. Şi, la final, puţin topping 😀
Modelul de căpşună.Am greşit un pic… Întâi am umplut spaţiul de codiţă cu plastilina verde. Apoi, corpul cu roşu. Şi am tăiat de pe cofrag plastilina excedentară. Mare greşeală, căci n-am mai avut cum să o scot pe cea din şablon. M-am cam chinuit, cu acul, şi se vede că nu e o căpşună standard, e puţin strâmbă.
Cu lecţia învăţată de la căpşună, am trecut la modelul de căţeluş. Mai întâi, am întins o foiţă foarte subţire de plastilină maro. Şi am tăiat-o pe contur. Apoi am luat plastilină "amestecată" (dacă nu ştiţi de e, citiţi povestea :)) şi am pus cât am putut de multă, am umplut tot capacul. Am apăsat bine… şi căţelul a ieşit. I-am adăugat la final limba, ochii, puţină iarbă la picioare.
Apropo, capacul cu şablon îl am de la cutiile cu plastilină ecologică. Foarte simpatice modelele!
După reuşita cu căţelul, am încercat să modelez şi raţa. Aici trebuia să îmbin culorile. La fel, foiţă foarte subţire de plastilină portocalie. De ce subţire? Pentru ca la presare puternică, să nu se amestece prea mult. Apoi, peste portocaliu, galben. Tot foiţă subţire. Şi în final, multă umplutură. La sfârşit, puţin decor, pentru impresia artistică.
Melcul… Am probat să văd cam ce-ar putea ieşi. Se putea şi mai bine.
La final, modelajele se lipesc pe suportul de carton cu aracet. Sau, dacă se poate, cu un adeziv mai puternic. Lipiciul simplu pentru hârtie nu prea ţine.
Mărţişoarele din plastilină au nevoie şi de ambalaje de acetofan. Altfel nu au şanse să supravieţuiască până la destinaţie, iar cel mai sigur e să le înmânezi personal.
La capitolul modelaje recunosc că sunt departe de a fi artist. Dar… există forme şi şabloane, nu? Şi cum aveam prin casă şi un pachet de rezervă de lut pentru modelaj, de la roata olarului, mi-am zis să încerc. Prima etapă îmi revenea mie. Adică, pe o hârtie, am întins o foiţă de lut cam de 5mm grosime.
M-am uitat pe toate părţile la cutie, nu scrie nimic cum că s-ar mai adăuga apă. S-a întins foarte greu.
Apoi am selectat câteva forme. Ideal e să nu aibă prea multe intrânduri cu detalii, căci se scoate greu lutul. Oricum, înainte de a tăia cu forma, trebuie udată. Nu se mai lipeşte lutul de ea şi se desface mai uşor. Am lăsat la uscat „creaţiile”.
Pentru mărţişoare aveam nevoie de un suport… simplu de realizat, pe o bucată de carton, am lipit hârtie creponată, şi am decupat marginile cu o foarfecă decorativă.
Între timp am căutat acuarele. Nu merge cu acuarele normale, trebuie tempera. Sau în orice caz, pastă la cutiuţe, să se poată întinde direct cu pensula. Şi pensula… trebuie una rigidă, nu moale. Cu cea moale merge pe hârtie, nu pe o suprafaţă atât de aspră, cum este lutul uscat.
Formele erau gata. Arătau provocator. Păcat doar că nu am eu prea mult talent la pictură. Dar m-am străduit…
Am încercat să folosesc pentru alte modele formele de la plastilină tip cofrag, pe care le umpli cu lut. Acolo nu mi-a mers. Au crăpat toate… tare păcat, că aveam câteva forme foarte simpatice de ursuleţi.
Dar s-au apucat şi copiii de pictat. Dacă tot erau modele disponibile…
Andrei a rezolvat, ca de obicei, cerinţa minimă. O pasăre, un tractor.
Iris… s-a apucat… şi şi-a propus să termine toate modelele.
O primăvară cât mai frumoasă!
În sfârşit, credeam că nu mai apuc ziua în care piticii mei să lucreze cu drag pentru probele Năzdrăvanilor. Cea de săptămâna aceasta solicita realizarea unei felicitări de Dragobete. M-am chinuit eu să le explic cum că trebuie realizată pentru cineva la care ţii… şi… au ales! Iris pe prietenul ei imaginar, Peter Pan, care de Dragobete merită o atenţie deosebită [!], iar Andrei, pe Daria, prietena lui de la grădiniţă.
Am profitat de ocazie să le explic o varianta nouă de felicitări.
Pe hârtie glasată am decupat o inimioară. Apoi am decupat una din carton, şi le-am suprapus. Cu un perforator, am dat găurele pe margine. Şi aici s-a încheiat contribuţia mea la felicitarea Irisucăi, dedicată, cu toată seriozitatea, lui Peter Pan. Ticălosul ăsta mic m-a dat la o parte de pe scaun, să stea lângă pitic şi să-şi dea cu părerea apropo de cum şi ce anume trebuie lipit pe felicitare… Astfel, şi-a dorit să fie cu Ariel. De ce? Pentru că lui Peter îi plac sirenele! Ca o paranteză, vrea şi ea să devină sirenă, şi aşteaptă să-i crească coadă. Încă n-am reuşit să-i explic că Ariel se chinuia să devină om… şi ea ar trebuie să fie fericită că are picioare.
Ok, a lipit tot ce-a găsit abţipild cu micuţa sirenă. Gata, altele cu ea nu mai avem. Apoi, glitter. Cât mai mult glitter, de toate culorile. Ar mânca glitter pe pâine dacă ar putea. Struţul din ea, cu ochii după sclipici. Tot aşteptând să se usuce gliterul, ca să poată pune ştampiluţe cu zâne (doar lui Peter îi plac şi zânele, nu?), a dat cu ochii de mărţişoarele făcute de mine… Vreau şi ei fluturaşi! Încă mai aveam sacoşica de carton de pe care am decupat, aşa că şi-a ales câţiva fluturi, pe care m-am chinuit să-i decupez cât mai bine, căci cartonul ăla nu se lăsa cu una cu două.
Pe Andrei l-am lăsat întâi să aleagă ce vrea să facă. Întâi, el nu a vrut fundal roz, a vrut roşu. Pentru că inimioarele de dragoste sunt roşii! Cu chiu cu vai a cioplit pe linie. Cam aşa se cheamă stilul lui de decupat, noroc că nu devia mai mult de 2-3mm, pe stânga sau pe dreapta, şi nu se vede finisajul la poză (în schimb se vede la inimioarele mici, care nu se suprapun perfect :D). Dar a văzut-o pe-a Irisucăi, cu panglicuţă pe margine, şi a vrut şi el să facă la fel. Aşa că i-am dat găurele, şi s-a apucat să pună pănglicuţa. Chin. Iris a prins din două mişcări, Andrei era la jumătate şi încă nu prinsese cu totul smecheria de împins panglica. Dar până la urmă a reuşit.
A urmat partea a doua, realizat fereastra şi mesajul. Dacă era după el, în mijloc acolo era ditai declaraţia. Citez: Te iubesc, Daria, vreau să ne căsătorim. Aşa că-mi dau şi eu cu părerea, că nu e bine să şochezi fetele aşa, din prima cu declaraţii categorice. Oricum, povestea cu Daria e cea mai de durată de până acum… Şi cum cerinţa de la concurs spunea că trebuie să găsească un motiv "special", l-a găsit. În schimb, e prima dată când nu-şi dorea să termine mai repede colajul. Mai lipea puţin… Dar oare îi place?!… Hai să mai pun piţin sclipici… şi nişte zâne, fetelor le place. Aproape terminase… Mami, îmi dai şi mie nişte fluturaşi? Să iasă mai frumos! Într-un final s-a declarat mulţumit. Şi s-a oprit. Iată ce-a ieşit.
Vrei să confecţionezi mărţişoare şi nu ştii de unde să începi. Iată o idee: ascute întâi cu grijă creioanele colorate din penar, în aşa fel încât să menţii întreagă banda de lemn tăiată cu ascuţitoarea.
Materiale necesare:
Confecţionează apoi suportul pentru mărţişor. Poţi proceda ca aici, sau poţi, pe un carton, să lipeşti o coală de hârtie glasată.
Întinde aracet cu o pensulă pe partea care nu conţine culoare. Lipeşte cu grijă o rozetă din ascuţitură de creion pe suportul confecţionat. Dacă se rupe, potriveşte cu grijă bucăţile rămase.
.
Modelele de mărţişoare care vor rezulta sunt trei tipuri de floricele.
Floricele din hârtie mototolită.
Ai nevoie de hârtie creponată, pentru a realiza mici mototoale de hârtie. Dacă nu ai mai realizat aşa ceva, aruncă un ochi aici.
Taie o fâşie de hârtie creponată (aprox. 1cm lăţime) pentru codiţă, şi răsuceşte-o între degete pentru a semăna cu un fir de aţă. Din ea vei tăia cu ajutorul unei foarfece.
Din mototoalele de hârtie realizează o floricică. Lipeşte şi codiţa cu lipici transparent, nu cu aracet. Apoi, taie două dreptunghiuri mici de hârtie creponată. Umezeşte-ţi degetele şi răsuceşte marginile pentru a le da forma unor frunzuliţe. Lipeşte-le tot cu lipici transparent.
La final, poţi folosi glitter pentru decorarea marginilor.
Floricele din hârtie glasată
Pentru acest model ai nevoie de hârtie glasată. Decupează petale (aproximativ 10, sau chiar mai multe), de 1cm lungime.
Lipeşte în mijloc un mototol de hârtie creponată, dar adaugă mult mai mult lipici decât este nevoie, în aşa fel încât să poţi lipi şi petalele. Suprapune-le cu grijă, pentru un efect cât mai plăcut.
Pentru codiţă, foloseşte acelaşi sistem ca mai sus, dintr-un fir "tors" din hârtie creponată. Pentru decor, poţi folosi glitter. Este recomandabil să adaugi în jurul mijlocului, pentru a masca excedentul de aracet.
Floricele din fire de hârtie glasată
Dacă ai exersat deja primul model, atunci firele răsucite din hârtie glasată îţi sunt familiare. Adaugă lipici în mijlocul rozetei. Lucrează cu grijă, iar dacă aracetul atinge alte zone, şterge-l cu un beţişor de bumbac. Realizează bucle şi, cu ajutorul unui creion, apasă-le să se lipească bine. Repeta operaţiunea de căte ori consideri necesar.
La final, adaugă în mijloc un mototol de hârtie creponată. Codiţa o poţi realiza dintr-un fir verde, sau, dacă ai la îndemână, glitter verde.
Mărţişoarele sunt gata.
O primăvară cât mai frumoasă!
