felicitare aniversara baloane

Felicitare aniversară cu baloane

felicitare aniversara baloaneM-am străduit atâția ani să îi conving pe copii că cel mai frumos cadou e cel pe care îl confecționezi tu, că aproape mi-a ieșit. Atât de bine, încât s-a „întors” împotriva mea… Ziua lui Iris a venit cu multe surprize. Mami… eu ți-am făcut brățară de ziua ta… îmi faci și tu? Așadar, deși timpul meu e ucigător de puțin, m-am apucat și i-am făcut brățară… pe roată. Am terminat-o mai devreme, așa că și-a pus-o la mână. Ce să mai aștepte până la ziua ei?

Cum rămâne cu cadoul?! Păi lasă, că faci felicitare! N-am scăpat. Așadar, trebuia să fac o felicitare, special pentru ea, cu mânuțele mele, și să nu mă eschivez, că ea știe că pot! Am trecut la treabă… și am oscilat mult între tort și baloane, știam că nu vrea roz/roșu, și nu a fost deloc simplu.

Se ia un carton, se îndoaie pe jumătate. Folosiți o riglă la îndoire, și trasați jumătatea cu un ac/pix care nu scrie, ca să aveți o îndoitură estetică. Se ia apoi o hârtie imprimată. Poate fi orice, potrivit ocaziei. Se taie mai îngustă cu cel puțin un centimetru. Apoi am luat un carton mai finuț, am potrivit lățimea, și am tăiat înclinat. Ghilotina mea are și marcaj de unghiuri, am folosit 15 grade. Am perforat muchia cu perforator decorativ, și am lipit sub model o panglică albastră. Cartonul acesta l-am lipit pe felicitare cu bandă dublu-adezivă buretată, ca să stea mai „sus”, și să dea volum.

Funda este realizată din 4 părți, din două mai lungi am făcut buclele, din două scurte – părțile care cad. La îmbinare am lipit o jumătate de perlă (așa se cumpără, nu am tăiat-o eu). 

Baloanele le-am decupat din spumă. Aș fi vrut spumă cu glitter, dar nu mai am, și am folosit spumă normală. Cel galben este lipit direct pe felicitare, cel albastru cu un strat de bandă dublu-adezivă, cel alb – cu două straturi, ca să-l înalț. Am mai adăugat sforicele și felicitarea a fost gata.

Timp de lucru… cam 15 minute. Timp de gândire: cam o lună să mă hotărăsc ce vreau!

Morala: cadourile în care pui suflet sunt neprețuite!

pictura barcuta ipsos

Pictură: peisaj marin, cu bărcuță din ipsos

Uneori mi-aș fi dorit ca pe latura artistică să am ceva mai mult talent. Însă mă mulțumesc cu ce-am primit pe cea tehnică… este suficient, dacă o compensez cu destul de multă voință. Astăzi vă povestesc despre una din creațiile din această toamnă, perioada de început a anului școlar, când încă eram cu gândul la „vacanță”.

Mi-am propus să-i învăț pe copii să realizeze fundalul unei picturi folosind un ghemotoc de bumbac (vată medicinală). I-am observat că atunci când lucrează cu acuarele, se chinuie să picteze cu pensula toată pagina… și cum ne vom mai lovi de teme de acest gen, am zis să rezolv problema de la început. Însă orice lecție trebuie să aibă „ceva” atrăgător, care, de preferință, să le distragă atenția de la lucrul util de învățat, dar care poate fi considerat plictisitor. Una e să le spun „astăzi vom realiza un tablou cu o bărcuță în relief” și alta „azi învățăm să facem fundalul uniform”. Așa că am trecut la lucru…

Regulile au fost următoarele:

  • folosim pentru fiecare culoare alt ghemotoc de bumbac, și întindem culoarea numai de la stânga la dreapta, până în margini (obiectiv realizat greu, dar la un nivel satisfăcător).
  • cerul trebuie să fie mai deschis decât „marea” (aici a ieșit, aproape, căci au ales diluarea culorii)
  • marea nu este în totalitate albastră, are și nuanțe verzui (au fost și idei că e neagră, dar cum aveam bărcuță cu vele, n-am vrut s-o înfuriem prea tare; culorile s-au îmbinat relativ, tot cu bumbac)

Celelalte cerințe au completat cumva sarcina, pentru un rezultat bunicel. Am adăugat insula, palmierul, valuri albe, după ce planșa s-a uscat. Au văzut că, dacă întinzi bine culoarea, nu pui foarte multă apă să înmoi foaia (am pictat totuși pe carton de 160g), se usucă complet, și poți folosi tempera cu succes, nu se amestecă culorile. 

Pentru bărcuță au avut libertate totală. La final le-am dat auriu să marcheze hublourile pe maro, și unii dintre ei au pus pe insulă o plajă de nisip strălucitor. A fost momentul în care eu învăț de la ei. Uneori este suficient să le lași ceva la îndemână, creativitatea lor nu are limite. Proiectul s-a încheiat cu fixarea bărcuței cu aracet și multe, multe zâmbete de satisfacție.

pictura barcuta ipsos

sperieciori bete lemn

Aplicație: sperie-ciori din bețe de lemn

Controversat sau nu, Haloweenul e pe placul copiilor. Și, dacă lor le place, n-o să ne punem de-a curmezișul de dragul unor alte tradiții pe care ei nu le cunosc, și, sincer, nici nu ne dăm de ceasul morții ca să le facem cunoscute. Ne aducem aminte de ele doar când vrem să le combatem pe celelalte, nu înainte, să le promovăm…

Așadar, înaite de Halloween am decis să pictăm cumva altceva, un proiect mai „altfel”. Am povestit deja despre sperie-ciori pe blog, și acum era momentul să văd dacă se pot sau nu realiza cu un grup mai mare de copii. Nu e ușor, însă se poate. Aș fi vrut să pot folosi o prezentare video a realizării proiectului, însă n-am fost gata cu ea, și nici nu aș fi putut în sala de lucru. Așadar, am mers pe explicații…

Contribuția mea la realizarea proiectului a fost tăierea unei bucăți de bandă dublu-adezivă, din aceea lată, de construcții, ca suport pentru lipirea celor cinci bețe de bază ale figurinei. Și, după preferințele lor, am tăiat din șnurul de hârtie șuvițele necesare pentru păr. De acolo s-au descurcat singuri, mai ușor sau mai dificil, cu elementele. Obiectivul acestei activități a fost pictarea uniformă, după marcaj, a bețelor de lemn, și asamblarea acesteia. În rest au decis și realizat ei. 

Rezultatul este în ton cu sărbătoarea. Personaje mai simpatice, zâmbitoare, calme și calde, sau mutre înfricoșătoare sau triste. Sper doar ca părinții să nu capete o figură furioasă când le vor lipi pe vreun perete cu dublu-adeziv, să se ia zugrăveala. Preventiv le-am explicat că musai trebuie să ceară voie… dar… aflu eu data viitoare ce s-a întâmplat cu ele!

sperieciori bete lemn

cos bete late

Coșuleț din bețe late de lemn

cos bete lateModelul prezentat azi este din categoria „donez bețe, primesc imagine cu creația”. Acum vreo săptămână, Mirela a trecut pe la mine. și cum A. se arăta foarte interesat de ultimele mele realizări, cu bețe late din lemn (inclusiv brățările), am înfășcat repede un snop și le-am dat la „pachet”, ca să exerseze acasă.

De multe ori, ca să începi ceva, trebuie să ai cu ce…

Deși mă așteptam să văd mignoni și sperie-ciori din bețe late, nu mică mi-a fost mirarea când am primit coșulețul alăturat, realizat dintr-o cutie reciclată. Mânerul este îmbrăcat în dantelă imprimată.

Bețele ai fost lipite cu bandă dublu-adezivă, și acolo unde a fost cazul, cu silicon fierbinte, pentru a întări așezarea. Iar pentru siguranță, și mai ales estetică, au fost legate pe exterior cu o panglică. Decorațiunea cu fluturaș este la alegerea fiecăruia, depinde ce găsești acasă, în cutia cu de toate.

Pe același principiu mă gândeam să realizez la grădiniță un suport de creioane, fixându-le pe o cutie rotundă de carton, și pictând fiecare bețișor cu o altă culoare, sau mai multe, cu același model. N-am realizat nici eu „prototipul”, este „în lucru”, sper doar ca în curând să pot să vă arăt. Ce pot spune cu siguranță e că am încă suficiente bețe, pentru a mai pune la cale ceva proiecte, cu care sper să reușesc să vă uimesc suficient cât să vă deschid pofta de a lucra cu acest material. Cu grupa de copii le-am încercat prima dată această săptămână, am realizat sperietorile, și s-au distrat copios aflând ce sunt de fapt, și cum le-am deturnat utilizarea în ceva atât de amuzant.

 

Mignoni din bețe de lemn

Mignoni din bețe de lemn

Mignoni din bețe de lemnÎncă mai am de „studiat” de ce fenomenul mignoni are un impact atât de mare printre copii, poate că ar trebui să (re) văd filmele… Vara aceasta, acolo unde a putut alege ce lucrează, Iris a ales mignoni, aproape din orice. Când am ajuns să lucrăm cu bețe late din lemn, pe lângă proiectele noastre, au intrat încet în calcul și doi mignoni…

Am pictat lemnul cu acrilice, și, dacă n-ar fi atât de scumpe și greu de îndepărtat de pe hăinuțe, aș lucra cu ele și la atelier. Am riscat odată, și feedbackul ulterior nu a fost pozitiv din acest punct de vedere. Ca să evităm murdărirea, a pictat întâi „pantalonii”, și a lăsat bețele să se usuce într-o ceșcuță, puse invers. Apoi a pictat „pielea” galbenă, și le-a mai așteptat o rundă de uscare, până la momentul final când au fost decorate.

O cariocă neagră a rezolvat problema ochelarilor, apoi ochii mobili a fost accesoriul hotărâtor.

Nu știu exact ce vom face cu ei, mă gândesc la ceva în care să-i integrăm, deocamdată îi văd lipiți pe o felicitare… sau poate, dacă facem mai mulți, poate ne mai vin și alte idei.

Bețele late de lemn folosite sunt abeslanguri medicale (cele folosite pentru examinarea gâtului), sau, dacă le căutați la articole de craft, le puteți găsi la Daco. Ochii mobili, la set cu mai multe dimensiuni, i-am cumpărat tot de la ei. Despre proiectele cu bețe și ce se poate face cu ele am mai povestit, le puteți găsi aici.

suport creioane tuburi carton

Suport pentru creioane din tuburi de carton reciclate

Undeva spre toamnă, când începuse copilul meu să-și amintească de existența școlii, și să mai arunce diverse pe birou, am hotărât că înainte de toate trebuie să păstreze ordine în jur. Cred sincer în ideea că o minte ordonată nu se creează într-un mediu dezordonat, și dezaprob varianta conform căreia îți lași amprenta în mediu și ceilalți trebuie să te accepte. Nu e niciun motiv pentru care ar trebui să aprob asta.

Și cum se văita ca din gură de șarpe cum că n-are în ce să și le pună, am hotărât să facem unul… convenția a fost că lucrăm la început împreună și finalizează el. Am lucrat eu și a finalizat Iris, după care a rechiziționat suportul, pe motiv că „o reprezintă pe ea”.

Am folosit o bucată de carton ca suport, pe care am decorat-o cu ce-am găsit – fâșii de hârtie rămase de la un alt proiect. Apoi am tăiat trei tuburi de carton, de diferite grosimi, le-am îmbrăcat în hârtie creponată, și le-am capsat între ele, după ce le-am așezat pe masă, toate la același nivel. Am desenat conturul tuburilor pe suport, și am pus o cantitate bunicică de aracet pe contur, cât să le „învelească” marginile și l-am lăsat la uscat…

O zi i-ar fi fost suficientă, dar copilul a uitat de el, și s-a tot uscat până zilele trecute, când l-a luat Iris în primire. După bombănelile privind decorul, care n-are nimic de-a face cu natura, s-a apucat totuși de lipit „ceva” pe el. Iată forma în care mi l-a prezentat:

suport creioane tuburi carton

Am avut musai ca indicație să fotografiez castelul, realizat cu ultimul nostru perforator, combinație de care e foarte mândră. Copacii de toamnă erau de sezon, dar cum încă nu se făcuse foarte frig, frunzele nu sunt pe jos. Soarele e atât de strălucitor că îmi face dor de mare, alături de roiul de fluturi…

Bine totuși că n-a pus deja zăpada, nu cred că sunt pregătită!

Ca observație, a ieșit mai stabil decât m-am așteptat, chiar stă zdravăn pe picioare și nu se răstoarnă.

Odiseea unui explosion box

Vara aceasta, la Hațeg, am cunoscut-o pe Maria și proiectele sale. Dintre toate mi-a plăcut enorm ideea de „explosion box”, și am pornit spre casă hotărâtă să încerc. Proiectul meu a căpătat contur în momentul în care am vrut să pregătesc un cadou cu totul deosebit… și o idee mai „altfel” nu am avut, decât să pregătesc un album foto în această formă. Am început privind cu atenție, și eu și Iris, tutorialul, și ne-am făcut o listă aproximativă de materiale… căci ceea ce aveam deja nu ne era de ajuns.

Ne-am luat carton A3, căci făcusem noi o socoteală că încape și cutia, și capacul… am fost la limită, căci a încăput, cu latura de 9cm, dar ar fi fost mult mai sigur să mergem pe 8-8.5cm. Pentru 9 am făcut un artificiu la capac, căci nu a ieșit din prima cu toate laturile îndoite. După ce am decupat primul model, ne-am dat seama că „treaba” e mai complicată decât anticipam, și ne-am apucată să facem, din carton A4, una mai mică – latura: 7cm, iar capacul – din o a doua coală. Pe aceste versiuni am exersat în paralel, eu la a mea, Iris la a ei.

Am folosit, la cea mică, pentru decor, hârtia cu patern de la Daco, care s-a potrivit de minune cu nuanța cartonului. Iris a lipit cu aracet, eu cu bandă dublu-adezivă. Cu lipici nu este deloc o soluție, se înmoaie materialul, și pierde din greutatea pe care o dă banda adezivă la cădere… În schimb, pentru bandă n-am avut aplicator, ca în tutorial, și a durat o veșnicie să o tai, potrivesc, aliniez, desfac. Însă am descoperit cu ocazia aceasta că este minunată, iar pentru realizarea cutiei nu am folosit nicio picătură de lipici.

Al doilea material, pe care tot Maria mi l-a prezentat, este washi tape. Cum s-o descriu… este ca o bandă de scoch, cu diverse modele, care se lipește în scop decorativ, dar nu vă bazați pe ea pentru a lipi ori susține ceva. Am căutat în oraș și am găsit… aveau o cutie întreagă, toate diferite, și după ce am stat cu Iris pe gânduri vreun sfert de oră, am ales-o pe cea cu imitație de ștampile poștale și scris de mână. Habar n-aveam cum o s-o folosim, mai aveam trei de la Daco și ne-am mai cumpărat apoi și celelalte trei modele, deci… șapte posibilități de a alege!

Pentru cutia pe care voiam s-o pregătesc special, am cumpărat carton embosat, cu modele florale, și cred că era și o folie cumva plastifiată, căci era mult mai tare decât un carton normal. Mi-au plăcut enorm… păcat că nu se vând decât la bucată, și nu sunt deloc ieftine, să te poți „juca” cu ele. Pentru restul elementelor din interior am folosit carton negru, de 160g/m2. Cel exterior a fost tot de 160, însă pentru cutia mică am avut carton de 300, care s-a comportat extraordinar.

Am mai folosit un perforator de margine, pentru toată dantelăria pe care o vedeți, trimmer, pentru tăiat drept și ondulat, cuțit pentru decupaj, pentru finețuri (cum ar fi tăierea la 45o a benzilor decorative de la ramele foto), o croșetă pentru orice a însemnat linie de îndoire, echer și riglă, pentru desenat toate ramele, în funcție de dimensiune, căci cele laterale sunt mai mici, pentru a permite închiderea cutiei și existența decorațiunilor orizontale.

Buchețelele de trandafiri sunt realizate din hârtie de quilling de 1cm lățime, nuanțe de alb și crem, iar pentru frunze am folosit un perforator decorativ. Dantela adezivă și fluturii din setul de etichete au completat decorul. Ideea de volum (dantelăriile sunt suspendate la 1mm deasupra cartonului) a fost realizată cu ajutorul benzii dublu-adezive din spumă și a pătrățelelor adezive, acestea din urmă fiind gata tăiate pentru a prinde elemente mici.

Poate că pare puțin… însă la cutia mare am lucrat aproape 10 ore, fără a folosi pentru suport niciun material calculat automat sau printat. Absolut toate elementele au fost măsurate, decupate și lipite manual, gândite de 10 ori și tăiate o singură dată. Ne-am jucat apoi cu fiecare cutie, să le vedem cum se deschid și cum cad. Fotografiile pentru rame au fost făcute 9/13, și decupate apoi la dimensiune, 8/8.

Cutia poate fi folosită pe birou, sau pe marginea unui raft de bibliotecă, pentru a expune și fotografia plasată orizontal.

Aici este prima realizată, cu încercare și eroare, și la unele elemente am renunțat, cum ar fi suportul pentru fotografie, aflat în față. Am preferat să mut suportul în spate, să fac rama mai mare, și pentru trandafiri am decupat direct din ramă un colț, astfel încât interiorul nu mai era patrulater, și pentagon.

Am renunțat și la buchetul de flori din interior, căci nu am fost prea încântată de încercarea 3D, și am preferat altceva. Recunosc însă că rezultatul final a fost dincolo de așteptările mele, și, dacă nu știam de la început că nu va fi a mea, cu greu m-aș mai fi despărțit de creație.

Mai jos sunt cele patru rame, în detaliu. Suportul de trandafiri de la cea din spate are și rolul de a ține vertical acel perete.

Și… întreagă. În laterale am adăugat imagini cu capacul.

 

suport stelute

Suport pentru creioane – sau orice alte obiecte

Suportul de mai jos intră la categoria „reciclate”. Îl foloseam deja ca să păstrăm toate ștampiluțele noastre tușate, cu care Iris își decorează coperțile caietelor (le-am îmbrăcat în alb), dar așa, transparent, nu avea niciun farmec. (În caz că nu v-ați dat seama, este un capac de la o cutie de 100 de cd-uri.)

suport steluteAm căutat ce aveam la dispoziție, și am găsit un autocolant negru din pvc, cred că de prin Brico… Iris voia să folosim floricele și fluturași, dar „noaptea” nu mai sunt nici deschise florile, nici nu zboară fluturii. Ne-am oprit la punga cu steluțe, și ne-am împiedicat și de cea cu smiley.

Am început să corectăm întâi autocolantul. Poate l-am lipit și noi strâmb, poate a fost tăiat strâmb și n-am observat, cert e că marginea de jos avea zone în care se vedea „calitatea” muncii depuse. Nu a fost floare la ureche nici să-l lipim fără bule de aer, și l-am dezlipit de câteva ori. Am corectat partea de jos cu bandă decorativă, preferata ei, proaspăt achiziționată din Jumbo, 3 bucăți la pachet, și care sper să-i ajungă în această lună (toate caietele au parte de fericire galbenă!) Steluțele sunt predecupate din spumă simplă, sau cu glitter, și nu sunt autoadezive, așadar le-am lipit cu silipici. Nu v-aș recomanda silicon fierbinte, căci topiți spuma, varianta aceasta utilizabilă „la rece” este cea mai potrivită, chiar și pentru copii. Pe locurile goale am lipit smiley, câți mai aveam, mai mult triști, căci cei veseli s-au consumat demult.

Muchia de sus – de unde am tăiat urechiușele cu care se închidea cutia – am acoperit-o cu bandă neagră (cea folosită la izolațiile electrice), și care s-a potrivit foarte bine cu autocolantul, abia se vede.

La ce se poate folosi? Aproape la orice are nevoie de depozitare pe birou. Ursulețul nu face parte din proiect, doar căutam ceva ce să facă contrast, căci se vedea tot negru înăuntru. Cu copiii mai mici se poate acoperi suportul cu hârtie glasată autocolantă, și apoi pe aceasta se poate lipi aproape orice.

Spor la lucru!

felicitare fluturasi

Felicitare aniversară cu fluturași

felicitare fluturasiMomentul în care Iris află de aniversarea prietenilor este urmat imediat de un zâmbet lung: facem felicitare! Încercăm să nu ne repetăm, deși o rețetă care a avut succes e greu de abandonat. Deocamdată mai avem dantelă adezivă, așa că încă putem realiza felicitările pe aceeași linie decorativă…

Am folosit cartoane speciale pentru suport. Le-am primit cadou, cu mențiunea „sigur faci tu ceva fain cu ele”. Și mă străduiesc. Pentru partea de sus am lipit hârtie imprimată, cu unul din modelele mele preferate din setul Prin grădină (Daco, HR930), apoi perforatoarele decorative de margine, bandă dublu-adezivă buretată (Daco, BA318), pangligă albastră, fluturi 3D realizați cu perforatorul, flori pentru decor.

Cartonul crem a fost tăiat oblic, decorat cu perforatorul. Banda albastră a fost tăiată în același unghi, pe o parte am pus același model, cu inimioare, pe cealaltă – pentru că am pus greșit modelul, am îndreptat cu trimerul, ondulat. A fost suspendată cu banda buretată, și peste am adăugat dantela.

Trandafirii și fluturii au fost prinși cu pătrățele dubluadezive (Daco, AD001), pentru a sta „în aer”. Normal aș putea tăia din bandă bucățelele mici necesare, dar dacă tot există de-a gata, nu mai reinventez roata.

La fiecare proiect lucrăm împreună. Mie îmi revine cel mai des partea de tăiat/potrivit cu ghilotina, Iris potrivește elementele și vine cu idei, iar eu mă străduiescă să o las să hotărască ea. Și la fiecare exercițiu mai adaugă pe listă… ne-ar trebui și ceva de genul… Deocamdată a mai pus niște modele de perforatoare, hârtie imprimată – și încă n-am depistat o sursă de modele faine și mai mărunțele în ilustrație, pixuri care să scrie cu pastă în relief… buget să avem!

 

bete lemn sperie ciori

Sperie-ciori din bețe de lemn

La începutul lunii am adăugat aici un proiect cu brățări realizate din bețe de lemn. Eu le-am procurat de la materiale medicale, sunt acelea cu care doctorul examinează gâtul pacienților. Proiectele cu acestea sunt nelimitate, numai nivelul imaginației este limita a ceea ce poți face cu ele.

La sugestia editurii Casa, am realizat împreună cu Iris două sperie-ciori. Am lucrat fiecare la a ei, după cum ni le-am dorit, și iată ce-a ieșit:

bete lemn sperie ciori

Etape de lucru:

  1. Am luat 6 bețe de lemn, 5 le-am așezat unul lângă celălalt, și cu ajutorul celui de-al șaselea am tras o linie oblică, pentru a delimita pălăria.
  2. Am pictat (cu acril, căci arată mai fain decât tempera, „strălucește”) fiecare băț până la linie, și pe cel de-al șaselea integral. Am început cu al șaselea, l-am pictat jumătate, apoi pe celelalte, timp în care s-a uscat, și am putut picta apoi și cealaltă jumătate.
  3. Am întors bețele invers, și am lipit pe spate câteva benzi adezive transparente.
  4. Pe cel de-al șaselea băț am lipit bandă dublu-adezivă, atât cât se suprapunea cu cele cinci. Am așezat pe capete șnururile de hârtie, apoi am atașat „borul pălăriei” peste limita de culoare.
  5. Am desenat cu un creion conturul ochilor mobili, apoi am realizat un triunghi în jurul acestuia, pe care l-am pictat cu acril negru. După uscare, am lipit ochii cu lipici cu silicon.
  6. Am terminat de decorat fața. La Albăstrica am lipit un triunghi de spumă și am pictat gura. La Roșioara, Iris a pictat nasul și gura, și a „îmbujorat-o” cu creioane cerate, iar la pălărie a pus pene.

Încă nu ne-am hotărât la ce să le folosim. Le-am pus suport, poate le facem decorațiuni pentru ghivecele cu flori. Iris le-ar vrea fără, și să le lipim pe perete. Sau pe ușa dulapului de la școală. 🙂

Dacă doriți să realizați proiectul, găsiți la Daco toate materialele necesare. Pentru că site-ul este în refacere, nu știu dacă sunt vizibile toate produsele, și am dat codurile (se pot folosi apoi în câmpul de căutare).

Spor la lucru!