glob polistiren sfoara

Glob din polistiren cu sfoară bobinată

M-am mișcat cam greu cu decorațiunile anul acesta… noroc că Iris mai trage de mine, pentru diverse activități. Azi e serbarea la Cercetași. Anul trecut mi-a plăcut la nebunie, nu tu costum (uniforma este obligatorie), nu tu pretenții, ce pot pune copiii singuri în scenă, colinde cântate din suflet, chiar dacă mai fals… pentru că nu se caută perfecțiunea, ci doar bucuria de a se afla împreună.

Unul din momentele activității este acela de a face cadou unui alt copil un obiect confecționat în casă. Ne-am oprit la un glob, pentru că tot aveam o bilă de polistiren rătăcită prin cutii. Pare simplu… însă nu e chiar așa. Întâi de toate am confecționat agățătoarea. Am făcut o buclă, apoi un nod, pe care l-am împins puternic în polistiren, și ca să fiu sigură că nu iese, am înfipt prin el, spre laterale, câteva ace.

A urmat bobinarea aței… Adăugam silipici în benzi concentrice, cam de 1cm lățime, fixam ața ordonat, în spirală; când ajungeam la limita lipiciului, întindeam o nouă bandă, și tot așa, până tot globul a fost acoperit. Am lucrat în echipă, când punea una lipici, când ața. În a doua jumătate a fost mai dificil, căci se strângea ața, și trebuia mult mai multă atenție, să nu o tensionăm deloc. La final, am dat o gaură cu o coadă de pensulă în polistiren și am îngropat capătul sforii, să nu se vadă.

Decorul a fost partea cea mai simplă. Două benzi de dantelă hobby, autoadezivă, peste care am lipit din loc în loc pătrățele de oglindă tot autoadezive. Am mai adăugat o fundiță și cadoul a fost gata.

Cu greu s-a mai despărțit Iris de el după ce l-a făcut… voia să-l păstreze, numai că alte variante de cadou nu avea cum să pregătească. Așa că l-a împachetat… Așteptăm să vedem ce reacție va avea destinatarul!

glob polistiren sfoara

Iarna la mine în clasă

Am așteptat un pic până să scriu acest articol… pentru că am vrut să fie aproape totul gata. Mai e un pic de lucru, dar nu mai am răbdare. Am decorat clasa de iarnă.

Astă-vară au fost puține dorințele pe care mi le-am pus când mi-am ales școala. Am vrut să fie o școală mică, cu puțini copii la clasă. 25 maxim, așa cum scrie și în lege. Am vrut să am o clasă numai a mea… să nu am „schimbul 2” după-amiază. Și ultima a fost să fie mare și luminoasă, să nu mă împiedic de bănci. Dacă prindeam peștișorul de aur și nu aveam atâtea șanse să mi se îndeplinească toate dorințele! Când am ales din listă, știam că a doua dorință este realizată. Apoi am văzut-o pe a treia prinzând viață. Și în final, în toamnă, pe prima.

Dar din categoria „ai grijă ce-ți dorești” – a fost a treia dorință.

M-am bucurat când am auzit că va fi concurs de Crăciun în școală, între clase, pentru titlul de „cea mai frumos decorată”. Recunosc că nu m-am stresat cu decorul de toamnă (așa că nu știam ce înseamnă), m-am chinuit să rezolv cât mai util toate panourile din clasă. Adică să nu pun nici prea mult, nici prea puțin, atât cât să fie util, un punct de plecare… Și când toate au fost gata… se făcuse noiembrie.

Le-am povestit copiilor de concurs. Singură nu aveam nicio șansă de a realiza ceva, dar nici n-am avut vreo clipă intenția de a participa doar eu la concurs. Am clasa a III-a, sunt mari, înțeleg, învață, știu, pot. Așa că am rămas vreo patru zile, până pe la 14-15, la școală, cu ceva mai mult de jumătate din copiii mei, să îi dăm pe toți pe spate. Am decis să facem noi tot. Întâi să reciclăm ce putem, apoi să facem din hârtie decorațiunile. Am scos poze de pe internet cu idei. Am stat toți, le-am analizat, am ales, am făcut „necesarul”, am decis. Poate mai mult ca niciodată am lucrat în grup, a fost important să fie un coordonator la fiecare, să stabilească sarcini, să colaboreze… Cum eram eu după câteva ore? Nu mai contează. Am ajuns să-i cunosc mult mai bine. Căci la ore, când stau în bănci, se controlează. Nu poți afla prea multe despre ei. Dar când îi lași liberi… și îi asculți… te pierzi printre ei… părând „neatent”… o șansă unică!

coronita din tuburi de carton

Să le iau… nu neapărat în ordinea în care au fost făcute, ci așa cum le vezi dacă vii la noi.  Pe ușă avem o coroniță. Le-am arătat o poză de pe net, deși nu știam dacă vor avea curaj. Am însă o fetiță care mereu vrea să încerce. Lucrează mult și acasă, și se vede. Ea a vrut proiectul, i l-am dat. A fost coordonator. De la începutul anului reciclăm orice tip de tuburi, capace, și sper să avem șansa de a realiza cât mai multe proiecte. Aici a venit rândul tuburilor de la hârtie igienică. Le-au pictat verzi. Apoi au vrut să se apuce imediat de tăiat, doar că erau moi… am mai amânat cu o săptămână. Uscate, s-au tăiat imediat.

Am intervenit doar când lipiciul lor le-a dat de furcă. Le-am dat aracet și clame metalice, le-am arătat cum să le prindă, să aștepte să se întărească aracetul, bine prinse. Floricelele roșii sunt din hârtie creponată.

M-au anunțat când e gata; e vina mea că e lipită atât de inestetic pe ușă. Însă alte idei ca să stea chiar nu am avut, căci e foarte fragilă. Fundița îmi aparține. Părea golașă, și am completat, improvizând repede dintr-o coală de hârtie. Nu, nu am șablon la fundiță (am observat că e întrebarea numărul 1 când apare ceva nou), pur și simplu am pus mâna pe foarfecă și am făcut-o.

După ce treci de ușă, începe distracția. Întâi de toate, remarci ghirlandele atârnate pe sus. Am povestit deja cum se confecționează, aici, dar ce trebuie să adaug e că piticii au fost în delir. Le-am dus placa mea de biguit și i-am lăsat să o folosească. Nu le-am dat perforatoarele pe mână, pentru că am mai încercat asta, le-au trântit… și… costă totuși o groază de bani. Iar la perforatoare chiar țin. Le-am explicat cum să le îndoaie, cum să le lipească. Până să ajungem să le atârnăm de grinzi, au fost prinse de jaluzele. Le-am tot numărat noi, dar nu am făcut suficiente, mai avem nevoie de vreo 6… când am rămas fără piulițe, ne-am oprit, am mai primit altele, urmează să lucrăm.

Apoi a fost problema lanțurilor de beteală de pe sus. Dacă puneam ceva „normal”, din hârtie, s-ar fi întins la greutate și ar fi arătat urât. Mi-am adus aminte de niște role folosite de la hârtie foto, pe care le păstrasem când mi-au picat în mână cu eticheta „nu se știe niciodată la ce îți folosește”. Acum mi-au folosit. Pe părțile colorate am lipit fulgi de nea, să se vadă, și cum sunt din plastic, rezistă bine și nu se întind. Ținând cont că tot mijlocul e prins într-o pioneză, (una singură!), că sus e grindă de rezistență și nu merge bătut nimic, mă rog în fiecare zi să nu le găsesc căzute 😀 .

Fulgii mari, ca cel din mijloc, i-am făcut în echipă cu copiii. Când am preluat clasa am găsit o mulțime de fișe printate, foi de colorat, pe care mi-a fost milă să le arunc. Nu am încă un coș mare pentru reciclat hârtia și mi se rupe sufletul când trebuie să o arunc. Așadar, am hotărât să îi dăm alt sens… Eu le-am tăiat, ei le-au lipit și asamblat, și într-o oră am făcut vreo 20 de fulgi mari. Am pus pe jaluzele, pe geamuri, am agățat ce-a rămas de panourile de prin clasă. Ultimul, realizat din carton galben, a devenit stea la brad.

Tot din hârtie reciclată am făcut la oră cu copiii steluțele pe care le-am prins în brad și pe ferestre. Separat i-am învățat cum să facă fulgi pliați, dar aici a fost mai greu. Unii au înțeles, unii nu… Și acum îmi dau seama că nu mi-am fotografiat ferestrele de-afară! M-am abținut și n-am pus zânele… chiar dacă sunt ale mele.

Bradul a fost rezultatul unei munci titanice. Nu știu câți metri de lănțișor verde sunt acolo, dar s-a împletit la greu… au lipit înainte de ore, cei care ajungeau mai devreme, lipeau în pauze cei care nu apucau înainte, lipeau cei care rămâneau vinerea după ore. Ar fi mers să avem o bază mai mare… dar am improvizat dintr-o sârmă un cerc… și nu era foarte stabil. În final i-am pus și instalație. A, și pentru că probabil veți întreba pe ce e fixat… pe suportul de la ecranul proiectorului. Înălțimea au stabilit-o copiii, ei au vrut să fie „mare”!

A urmat șemineul… de ceva ani tot vreau să încerc să văd cum iese. Am adunat cu ajutorul personalului auxiliar cutiile din programul de lapte și corn. „Vă mai aducem, doamna învățătoare?” Și au tot adus, așteptând cu nerăbdare să vadă ce năzbâtie am pus la cale, căci n-au prea înțeles din prima… Cred că au intrat vreo 30 de cutii. Întâi le-am prins cu bandă adezivă lată, apoi am lipit coli mari albe de împachetat, l-am asamblat și mi-a venit ultima idee: hârtie creponată roșie. Pentru o secundă mă gândisem să-l pictez. De terminat l-am terminat singură, copiii l-au găsit făcut. Prima replică a fost: „Ne trebuie șosete! Facem?” Le-am trecut pe listă.

„Lemnele” le-au pictat ei. Nu aveam maro, dar aveam roșu și verde… au amestecat până au obținut o nuanță acceptabilă. Focul l-am făcut eu, cu galerie lângă. „Parcă e real, doamna!” (Ca o paranteză, mă termină „doamna”. Am fost în extaz la atelierul de la Gaudeamus când copiii mă strigau Cristina… mă simțeam așa bine! Dar aici cred că mi-aș pune toată școala în cap dacă le-aș permite să-mi spună pe nume…)

Cum partea de sus nu era cine știe ce, un „mileu” improvizat, tot din hârtie creponată, a rezolvat problema. Fetelor le rămăseseră flori de la coroniță și au propus să le prindem cu bolduri. Noroc că am cumpărat vreo 6 cutii, să fie! Sus am pus și „bibelouri”, fetele au adus un brăduț dintr-o revistă, o căsuță din carton, eu am reutilizat un fes găsit prin dulapuri, și am dus de-acasă căsuța de anul trecut și brăduțul de la Daco.

Când șemineul a fost gata, am ajuns toți la concluzia că ne trebuie un tablou… și am avut și un voluntar care s-a oferit să picteze un tablou mare. Am rămas cu gura căscată când l-a adus, nu m-am așteptat la un lucru atât de serios făcut, pe pânză. Arată minunat!

Și am făcut și șosetele… miercuri acum. Unii s-au mulțumit cu ce au făcut la oră. Alții… au cerut să le ia acasă și să le termine de țesut. Am simplificat modelul din anii trecuți, ca să meargă pe aceeași linie de sus până jos, mi-am perfecționat și tehnica de tăiere, căci am folosit placa de la Daco.

În față am pus doar o ghirlandă cu globuri în jurul tablei. Mai avem la avizier Calendarul de Advent, un proiect pe care aproape toți copiii, cu mici excepții, l-au acceptat și pregătit. În fiecare zi deschidem câte un pachețel. Până acum am avut ghicitori, glume, brățări din elastice – condiția e să fie în acel pachețel ceva pentru toată clasa.

În mijloc… indiferent de anotimp, stema nouă a României (acvila are coroană regală) și drapelul național.

fulgi nea_mari perforator decor

Decor de iarnă rapid executat

Când mi-am pus eu pe listă dorințele privitoare la „cum să fie clasa mea”, nici prin cap nu mi-a trecut că va veni momentul în care voi ofta… Am vrut una spațioasă… Ei bine, am o sală imensă! Mă întreb extrem de serios dacă voi avea timp să termin până la 1 decembrie decorul de iarnă. Am însă noroc de copii faini în clasă, care chiar vor să se implice. Vinerea trecută le-am arătat ceva selecții de decoruri, au făcut listă cu idei aplicabile, căci se desfășoară în școală concurs între clase, „cea mai frumos decorată”. Nu știu dacă vom reuși, pentru că nu vreau să folosim nimic cumpărat… și intenționez să ne construim inclusiv bradul.

Pentru că sunt multe de făcut, am rezolvat cu ajutorul perforatoarelor fulgii de zăpadă. Au 7.6 cm, sunt suficient de mari. I-am făcut din carton alb. Pot fi folosiți 2D, așa cum ies din perforator, sau pot fi îndoiți pe jumătate, la 90 de grade, și lipiți doi câte doi. Am prezentat de-a lungul timpului aici pe blog o mulțime de variante de ghirlande. Toate însă presupuneau o activitate intensă de decupaj, pe care un singur om chiar nu o poate face. Dar… lucrurile s-au mai schimbat.

Am descoperit în oferta Dacomag perforatoarele mari. Mi le-am trecut pe listă încă de astă-toamnă, când am decorat cu frunze și mere, dar abia când le-am avut mi-am dat seama și ce pot să fac cu ele… Elementele rezultate le-am îndoit perfect cu ajutorul altei unelte din „colecție”, placa de biguire. Se alătură două bucăți îndoite, se lipește o bucățică de bandă adezivă. Se întoarce perechea, se trece firul de nylon de pescuit (dacă vreți să faceți ghirlande) și se lipește și a doua bucată de bandă. Dacă vă uitați cu atenție, în imagine se și vede lipitura și firul. În capătul de jos al ghirlandei e bine să agățați ceva mai greu, care să o țină întinsă: un clopoțel, o mărgică mai mare sau… o piuliță mai grea.

Nu știu ce nămeți vor fi la mine în clasă, însă copiii au fost încântați de toate uneltele. Poze vor veni… când termin.

fulgi nea_mari perforator decor

Calendar de Advent

Calendarul de Advent al anului 2017

Pe lista ideilor de decor de iarnă am pus un calendar de Advent. Era prea tentantă ideea. Am 23 de copii, eu sunt a 24-a, deci suntem „la fix” cât să pregătim fiecare câte o zi. Le-am povestit vineri copiilor despre calendar, dar cred că va trebui să reiau explicația, căci nu cred că au înțeles foarte bine că acest calendar va număra zilele rămase până la Crăciun. Până una alta am stabilit că vom repartiza zilele în ordinea de la catalog, iar eu mi-am rezervat-o pe ultima.

Calendar de AdventPentru că nu îl putem face nici foarte mare, dar nici foarte mic, mă gândisem inițial să facem niște plicuri decorate, în care fiecare să pregătească „ceva” ce să prezinte clasei în fiecare dimineață. Poate fi orice… o idee de felicitare, o glumă, o carte, o informație deosebită (din categoria „a fost descoperită viață pe Marte”), sau, dacă doresc, chiar probleme pentru copii isteți, poezii de iarnă… Orice poate intra în această formă.

Răsfoind cu ei pe calculator selecția de imagini cu idei de Crăciun, să alegem ce pregătim, am găsit cutiuțe din tuburi de carton mici. Avem o mulțime la școală, căci am tot reciclat, așa că ideea este posibilă. Eu am decorat-o deja pe-a mea cu benzi adezive de la Lidl, de anul trecut. Numerele le-am pregătit toate la fel. Am pus și eu, bine-nțeles, ceva pentru toată clasa în cutie și am ținut cont de sugestia primită mai mult șoptit, să nu fac glume „proaste”, din seria exerciții la matematică. 🙂

Regula va fi să deschidem câte una în fiecare dimineață. Cele de weekend să le deschidem luni. Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi pe 4, când vom avea 4 de deschis! În ultima zi de școală, când luăm vacanță, le vom deschide pe toate celelalte.

Le voi prinde pe un panou mic de plută pe care îl am în clasă, cu titlu colorat. Sunt și eu foarte curioasă cum va arăta și ce vor pune copiii în cutiuțe. Voi reveni curând cu imaginea completă.

PS. Poate fi folosită și ca ornament pentru pom.

Brăduleț, brăduț drăguț

Acum câteva decenii, mai ales înainte de 89, tehnica nu era ceva comun în casele oamenilor. Dacă aveau televizor alb-negru, eventual mașină de spălat Albalux (cu storcător!) era deja o locuință modernă. Să ai pe atunci casetofon… când mai toată lumea era încă la discuri și magnetofon era ceva extraordinar. Ai mei aveau un casetofon mic, mono, nu stereo, adus cu eforturi în țară, dar foarte bun (a rezistat la multiple traumatisme…).

Așa cum părinții de azi fotografiază orice respirație a copiilor mici și-i filmează făcând orice, și părinții de atunci aveau altele… ai mei ne înregistrau spunând poezii. Nu toată ziua, ci când învățam câte una mai de soi. Aveam deja vreo 3 ani când a intrat casetofonul în viața noastră și mersul la grădiniță deja produsese ceva material de imprimat pentru eternitate, începând cu „Șolm al patiei mă clem”. O lălăială pe ritm monoton au toate, dar Blăduleț, blăduț dlăguț avea farmecul ei.

Am zâmbit așadar nostalgic când am văzut ce nume are setul creativ cu brăduț din spumă pe care Daco îl propune în această iarnă. Setul este o soluție practică de cadou pentru copii, care vor avea astfel ocazia să-și construiască singuri brăduțul pentru birou. Încă nu m-am hotărât dacă mi-l pun pe catedră pe al meu, dar cam aceasta este soarta lui.

Piesele din spumă, pretăiate, se montează simplu. Copilul trebuie să facă întâi un exercițiu de ordonare crescătoare a formelor, folosind pentru aceasta comparația prin suprapunere până la obținerea seriei corecte. Normal că un adult va rezolva instant problema de matematică, ba unii foarte „săritori” și implicați în munca cu copilul, le vor da pe rând, în ordine, el doar să le introducă pe suport. Vă recomand să nu vă implicați atât de mult, să îl lăsați să le monteze oricum, apoi să analizați produsul rezultat. Dacă seria nu este corectă, ele se scot și se montează din nou. Important este să o facă singur.

Ultima etapă de lucru este decorarea. Iris s-a ocupat de el și… obosită de la școală, l-a decorat cam cum decorăm noi, românii, bradul când îl punem în colțul camerei. Partea dinspre perete – mai săracă, că doar nu se vede. Când m-am dus să-l examinez, era împodobit doar spre ea, în rest – deloc. Așa că n-am tras să dezlipim ornamentele, ci am tăiat din resturile rămase bucățele mici și am adăugat pe celelalte părți. Chiar și din spuma albă de la zăpadă am confecționat alte accesorii, rotunjind un pic cu foarfeca pe ici-colo, unde era nevoie. Aproape că nu se vede improvizația noastră.

În filmul de mai jos am surprins partea de montaj inițială. Pentru că Iris a vrut să-l facă singură, l-am demontat apoi și am lăsat-o pe ea. Am adăugat lipici a doua oară, la fiecare încheietură, așa că nu mai poate fi demontat. Știu că urmează o avalanșă de cadouri la școală, pentru toți moșii posibili, poate vă gândiți să nu mai luați chiar un kilogram de ciocolată și să le faceți copiilor și alt gen de surprize.

Acestea fiind spuse… să începem sezonul de sărbătoare!

tabla inmultirii afis mare

Tabla înmulțirii – afiș pentru clasă

tabla inmultirii afis marePrintre materialele obligatorii pe care le aveam de pregătit pentru clasa mea se afla și tabla înmulțirii. Dacă încerci să găsești pe net, sunt o mulțime, cu fel de fel de decorațiuni, care se pot imprima pe A4… ocupă cel puțin 10 pagini, și cele mai multe sunt complet inutile pentru copii, căci sunt scrise atât de mic, încât nu pot fi citite din bancă.

Întrebarea era… de ce să le mai pun pe perete, dacă tot nu pot să le folosească?! Așadar am căutat o soluție pentru a avea în primul rând scrisul mare. Am văzut variantele așezate în pătrat printr-unul din manuale, și mi-am amintit de un fel de abac pe care îl aveam când eram mică. Trebuia să trag de niște benzi de plastic, astfel încât să „eliberez” punctul de intersecție. Dacă aveam 6×7, trăgeam de 6 cât să eliberez 4 buline, de 7 cât să eliberez 3 buline, și devenea vizibil rezultatul, în spate: 42.

Așadar m-am apucat de desenat și, pe lângă spațiul destul de mare lăsat între produsele scrise, am schițat și niște benzi cu transparență, care să ghideze ochiul pe linie și pe coloană (în imagine se văd mai puțin, dar la lumina zilei sunt mult mai clare). În plus, varianta aceasta de citire a informațiilor exersează capacitatea copiilor de a urmări datele în tabele. Dacă ți se pare obositor… n-ai decât să o înveți!

Am printat-o pe coli A4 – 16 la număr, la super-preț: 0.6 lei pagina full-color. Pentru îmbinare, aveți pe fiecare pagină imprimată un cod – exemplu: (2,3) – rândul 2, coloana 3, după care le așezați. Decupați apoi marginile albe care nu sunt necesare – atenție, nu toate! Decupați muchia de sus și muchia de stânga a fiecărei pagini, sau jos și dreapta, vedeți cel mai bine când le așezați cam cum puteți obține o suprafață optimă de îmbinare. Paginile au setată și o margine de suprapunere. Cum toate sunt colorate și au pătrățele, îmbinarea se face destul de ușor.

Dimensiunea finală este de aproape 80×110 cm. Eu i-am fixat și două stinghiuțe pe spate. Spor la imprimat!

PS. La teste o dau jos… spre dezamăgirea copiilor. Momentan este pusă pe peretele din fața clasei, căci am primit „observații” de la „necăjiții” care nu o știau, dar stăteau cu spatele la ea… că nu e „corect”, ei trebuie să se întoarcă!!


Susține acest site cu o donație!


mar washi tape

Felicitare cu washi tape

mar washi tape

De când a descoperit Iris benzile decorative washi tape, nu ratează nicio ocazie de a-și îmbogăți colecția de modele. La ce le folosește…? La orice are nevoie de o mică și rapidă decorațiune. În ultimul timp, felicitările au fost rezolvate instant cu această variantă de decorare.

Dacă nu știți ce sunt, se pot descrie ca benzi de bandă adezivă, cu diverse decorațiuni. Atenție, nu pot fi folosite ca scotch normal, căci de cele mai multe ori nu țin/nu au rezistență. Ele sunt folosite doar pentru decor.

Cum s-a ivit prilejul unei noi felicitări, am rugat-o să mențină tema de toamnă. Am căutat un măr, pentru contur, și l-am imprimat, dar se poate desena și cu mâna un măr oarecare. A lipit întâi benzile, paralel, una lângă cealaltă, până a umplut tot conturul, apoi a decupat mărul. Benzile erau mai mult sau mai puțin transparente, dar i-au dat voie să ghicească cam pe unde trebuie decupat.

Pentru suport a folosit un carton negru A4, pe care l-am îndoit pe jumătate, am lipit mărul cu bandă dublu-adezivă buretată, ca să stea puțin deasupra paginii. Am mai adăugat două benzi pe colț, paralele, și felicitarea a fost gata de livrare pentru sărbătorit.

Cele pe care le vedeți folosite la acest model sunt din colecția de washi tape comercializată de 3M, Scotch® Expressions Washi Tape. Iris le-a primit la un atelier, și le drămuiește cu mare atenție, de când a văzut că se găsesc cam greu și nu sunt nici foarte ieftine. Îmi pare rău că nu i-am făcut poză înainte să decupeze, să vedeți cât de puțin depășea linia. Mi se pare un exercițiu util de făcut cu copiii, căci am observat că irosesc fără părere de rău orice material au la îndemână. Aș da ca exemplu decuparea unui cerc. Dacă îi dai o coală mare, neatinsă, și îi ceri să decupeze o bulină, va decupa fix din mijloc, nu va alinia cu marginea, să economisească materialul.

Tehnica poate fi folosită pentru orice tip de contur, mă gândesc că vine sezonul de iarnă și avem de făcut globuri și brăduți. Ca timp de lucru… cred că 10 minute pentru un copil mai îndemânatic, 20 pentru ceilalți.

 

agamograf

Placă de biguit: aplicații practice

Colecția mea de „unelte” pentru lucru manual a crescut în această toamnă. Am adăugat o placă de biguire multifuncțională de la Daco,  instrument care își va găsi locul în aproape orice proiect care presupune o îndoire perfectă de-acum înainte. E drept că poți folosi o riglă și un ac bont, însă placa ușurează enorm munca.

Prima „ieșire”

În vară, când mi-am trecut-o pe listă, văzusem aici un proiect foarte frumos, pe care mi-am propus să-l realizez la școală. Bine-nțeles, modificat. Nu aveam de gând să folosesc șablon printat cu desenul. Și nici să le fac viața mai ușoară celor care vor lucra la el… Așadar, am pregătit o foaie cu spații pentru desen. O puteți descărca de aici. Sarcina de lucru a fost să aleagă două anotimpuri și, punând foaia în față cu liniile pe verticală, să deseneze un copac într-un anotimp în stânga, unul în alt anotimp – în dreapta, având ca limită de spațiu liniile mai groase. Când au terminat, desenele se decupau pe liniile deja trasate, apoi fâșiile se aranjau întrepătrunse: prima de la desenul 1, prima de la desenul 2, a doua de la desenul 1, a doua de la desenul 2 ș.a.m.d. Aici le-au cam încurcat, căci puzzle-ul rezultat pe bancă le-a dat bătăi de cap.

Următoarea etapă a fost folosirea plăcii de biguit, ocazie cu care am mai identificat niște amatori pentru învățare suplimentară a numerelor pare/tabla înmulțirii cu 2… căci am stabilit lățimea de 2cm și așa aveau sarcină să linieze, din doi în doi, după riglă. Am început să-i chem unul câte unul de când s-au apucat de desen, ca să avem timp să facem evantaiele perfecte, dar tot a fost prea puțin timp. Oricum n-au terminat de desenat, se pare că desenul liber este încă foarte complicat. Am lăsat placa la școală, sper să le terminăm încet-încet.

agamograf

Însă… le-a plăcut. Au înțeles repede cum se folosește, deși încă au probleme în a-și folosi mâinile pentru a ține nemișcată o hârtie (sau pentru a ține rigla când trasează o linie). Dacă nu ar fi durat atât de mult, liniile de îndoire puteau fi făcute, ca la origami, „munte și vale”. Adică, 2, 6, 10, 14, 18, 22, 26 se trasau pe o față a cartonului, 4, 8, 12, 16, 20, 24, 28 – pe cealaltă. Au mai fost probleme cu nivelul de presiune pe cuțit, căci, dacă apeși prea tare și cartonul este subțire, se taie.

După îndoirea evantaiului urma lipirea fâșiilor din desene, sarcină extrem de simplă. Când au fost gata primele, și au văzut cum „funcționează”, erau încântați. Le-am explicat că acesta este principiul de realizare și al imaginilor „mișcătoare” de pe rigle și ascuțitori, pe care le-au văzut cu siguranță.

agamograf

Căutând mai multe despre agamograf, am văzut că iluzia optică stă la baza lui. Pe net se găsesc o mulțime de idei din această categorie. Mă gândesc cum ar fi să te chinui cu desene de 5mm lățime… și un evantai de aceste dimensiuni. Eventual cu mandale 😀 .

Alte utilizări pentru placa de biguit

placa biguire dacoDeocamdată va rămâne la școală. Pentru muchii de felicitări, plicuri după „rețetele” incluse în pachet, cutiuțe construite din carton, corpuri geometrice, aproape orice linie de îndoire poate fi trasată și realizată la un nivel de perfecțiune foarte înalt. Pe lângă trasarea paralelă, se poate face și trasarea în unghi de 45 de grade, sau chiar modificat, cu ajutorul brațului mobil care poate fi reglat.

Am folosit-o și pentru tăiat efectiv. În locul cuțitului de plastic cu care este prevăzută (și care se fixează perfect pe dreapta, în acel spațiu decupat) am folosit un cutter. Însă spațiul de pe șanț este de 1mm, așa că tăietura perfectă este mai greu de făcut. În lipsă de ghilotină/trimmer, este însă o variantă.

Placa este disponibilă pentru comandă pe site-ul DacoMag, sau la partenerii Daco, atât online cât și în magazine.

Alte idei:

Pictura pe pietre

Amintiri de vacanță – pictură pe pietre

Era Andrei mic, la grădiniță, când a venit de 8 Martie cu un buchet de flori pictat pe o piatră albă, plată. Ideea mi s-a părut minunată, așa că, pe lângă felicitările la adresa doamnei, am întrebat și unde a găsit, la noi în țară, astfel de pietre. Le-am adus din Grecia… acolo erau toate așa! Au trecut 10 ani de-atunci, și ideea a rămas. Oriunde m-am dus, am căutat mereu materiale din natură care pot fi folosite cu copiii. Rezultatele sunt mereu „altfel”, și suportul – aproape gratuit, dacă punem la socoteală doar efortul de a-l aduna.

Vara aceasta, știind că toamna urmează să vină cu provocări noi, m-am gândit din timp la unele teme. Cum să ne „amintim” de vacanță un pic altfel, și nu prin clasica pictură pe hârtie? Știam de anul trecut o plajă la bulgari unde găseam pietre pe gustul meu. Nu erau ele așa rotunde, dar erau plate, ceea ce aveam nevoie… așa că am venit din vacanță cu o pungă de pietre. Le-am spălat, le-am uscat, și abia așteptam să văd ce minuni ies din mâinile copiilor.

Surpriza a fost pe măsură. Ne mai lipsesc pensule foarte subțiri, pentru detalii, căci avem enorm de multe pensule late, care nu prea pot fi folosite în astfel de condiții. Însă oricum ar fi, micile noastre „cărți poștale” sunt gata. Mi-a plăcut că au anticipat problemele… Ce facem dacă greșim? Păi… nu prea poți face nimic, decât să speli piatra – dar nu garantez că redevine albă, și să o iei de la capăt. Sau să încerci pe cea de-a doua față.

Am pictat cu tempera. Acuarelele nu ar face față. Un rezultat deosebit se obține cu acrilice, dar sunt mai greu de procurat. Unii dintre copii au avut tubulețele, și se vede diferența.

Aveam ca alternativă pictura pe scoici. Am strâns unele mari, „doar” o găleată, care așteaptă să le dau un scop nobil în viață. Chiar mă gândeam să forțez un pic, să facem și scoicile, și să combinăm cu pietre… să iasă un mega-poster de vacanță. Doar că nu am găsit încă o soluție de a lipi eficient pietrele pe un panou pe perete… așa că așteaptă cuminți, pe o măsuță, o idee salvatoare… cam așa:

Pictura pe pietre

Cred că totuși am pus greșit piesa pe caseta 1, rândul 3, piesa 3, parcă îmi amintesc că roșu era cerul, că așa l-a văzut într-o zi la mare. Deci mea culpa, creația e cu susul în jos… :). Ordinea e plajă, valuri albe care se sparg, apa și cerul acesta fantastic.

 

semn de carte din fetru

Semn de carte din fetru

Am pornit de la coadă spre cap… întâi am văzut unealta, apoi materialul, am căutat o idee și am asortat o tehnică și am ajuns la rezultat: un semn de carte, pe cât de simplu, pe atât de solicitant. Poate vi se pare un banal semn de carte, fără nimic extraordinar. Însă, pentru copii de 5-8 ani, sau chiar mai mici – de ce nu –  poate fi o provocare lansată de părinți, căci e nevoie și de puțin ajutor.

Întâi de toate aveți nevoie de fetru. Când sunt necesare cantități mari, pentru mulți copii, prefer fetru cumpărat la metru, din magazinele de textile. Altfel, dacă lucrați cu unul singur, vă este suficient și un pachet cu petice asortate. Coșmarul lucrului cu fetru, dintotdeauna, a fost decuparea acestuia. Să tai drept nu a mai fost o problemă, când am început să folosesc ghilotina. Doar că am încercat să tai cu model… și aici au apărut problemele. Micuțele foarfeci decorative existente pe piață nu făceau față, materialul se destrăma inestetic. Am vrut o foarfecă de croitorie, cu zimți. Doar că atunci când am găsit, mi s-a părut cam scumpă, și am preferat să nu o iau.

Soluția acestei vechi probleme a fost rezolvată parțial, acum câțiva ani, de un trimmer ondulat. Doar că l-am scăpat, l-am spart, și am rămas iar în „pom” cu tăieturile mele de efect. Asta până în vara aceasta, când am descoperit trimmerul multifuncțional de la Daco. Nu doar că aveam din nou o soluție, dar e ca și cum mi-ai pus pe automat tot setul de foarfeci decorative! Gata cu chinul, alegi, răsucești, potrivești, apeși și problema e rezolvată.

Știam că urmează să sosească coletul, dar nu i-am spus nimic Irisucăi. Îmi pare rău că am ratat să filmez reacția ei când l-a scos din cutie, o încântare maximă presărată cu exclamații la fiecare model identificat. Apoi a trecut la „joacă”, a testat fiecare cuțit. Am descoperit cu mare plăcere că are și variantă de tăiere parțială pentru rupere, în același timp decorativă cât și practică.

La ce poate fi folosit trimmerul multifuncțional?

… Aproape la orice presupune să tai o coală A4, atât pe lățime, dar și pe lungime, și o coală A3 pe lățime. Dacă nu vă deranjează îndoitura, o puteți tăia și pe lungime. Puteți tăia margini felicitări, ori cartoane aplicate pe felicitări, benzi multifuncționale cu margini tăiate în orice model, și îl puteți folosi la orice proiect ce necesită o foarfecă decorativă în linie dreaptă. Și, dacă v-ați chinuit să realizați mici tablouri cu ramă decupată pentru decorurile din clasă, acum le puteți tăia rapid și mai ales drept. Carton (nu am încercat peste 160g/m3) și hârtie taie oricum. Merge și pe hârtie buretată (spumă), iar pe fetru aveți deja demonstrația. Menționez că este un fetru fără puf, mai subțire.

După ce am  tăiat benzile de fetru, le-am găurit și apoi am strecurat panglica. Pentru un copil mic acest exercițiu de șnuruire ordonată nu este deloc ușor, și îl recomand printr-o singură foaie, sau lipiți cele două bucăți între ele. În funcție de modelul de perforare, puteți alege modelele de aranjare a șireturilor, sau altele mai simple. Pentru că părea cam golaș, i-am adăugat niște nasturi. Era prea ușor să îi lipesc (depinde de vârsta copilului ce alegeți), așa că am rugat-o pe Iris să-i coasă și să încheie proiectul.

semn de carte din fetru

Deși este recomandat de la 6 ani, sub supraveghere puteți lăsa copilul să experimenteze. Nu are acces la cuțit, să se rănească, însă este posibil să aibă o problemă în a gestiona corect forța de apăsare pe butonul de tăiere. Dacă nu apeși suficient, ai parte de o tăietură incompletă și inestetică, și este destul de greu să completezi. Însă cei mici sunt maniaci în a toca hârtia, așa că până se dezvoltă suficient latura artistică, poate învăța să stăpânească mai bine uneltele.