tablou ghiocei quilling

Tablou cu ghiocei – quilling

Când era Iris la grădiniță, s-a întâmplat nenorocirea ca, din senin, unul dintre băieței să rămână fără mamă, undeva în ianuarie. Așa că domnișoara educatoare nici nu a vrut să audă de ceva serbare/activitate de 8 Martie, în condițiile în care singurul loc unde se mai simțea bine copilul era la… grădiniță, cu copiii. Tatăl, înțelegător, a zis că poate să nu-l aducă la serbare. Dar cu repetițiile ce făcea?! Așa că anul acesta, când am văzut că am și eu un caz asemănător, chiar dacă nu de dată recentă, am decis să visez frumos la proiectele de 8 Martie, dar să nu fac din asta un scop în sine. Copilul meu nu are nici bunică, nici mătușă, pe nimeni feminin în familie căruia să-i dăruiască ceva. Așa că 8 Martie a trecut lin.

Normal că gașca mea de albinuțe lucrătoare a venit cu „plângerea” că de ce nu facem și noi ceva. Le-am rugat să-și imagineze cum ar fi dacă am face și ele n-ar avea cui s-o dea. Și a fost ultima discuție necesară, în care le-am și explicat că tabloul cu ghiocei îl pot da ele cadou, dar nu putem scrie pe el la școală. Au înțeles, chiar dacă par mici la doar 9 ani.

Revenind la proiect, le-am cerut copiilor să aducă o cutie rotundă de carton, ca cea de la brânză topită. Se pare că provocarea a fost prea mare, căci doar jumătate au avut în ziua respectivă cutia cu pricina. Și pentru că au avut-o întreagă, i-am rugat să „doneze” cealaltă jumătate și copiilor care nu și-au adus. Și nu, nu era vorba de bani, căci știu ce probleme sociale am în clasă și ei au avut cutie. Doar neimplicare, căci să ai două săptămâni la dispoziție să faci rost de ea mi se pare suficient. Dacă nu vrei s-o cumperi, că nu mănânci de fel, pui pe facebook, sigur ai un prieten care consumă și te poate ajuta. I-am notat frumușel pe agendă și am trecut mai departe.

Acasă fusese rândul meu să pregătesc „modelul profesorului”. Normal că nici eu nu aveam cutie. Am intrat în Lidl, n-am văzut nicăieri, deja mă vedeam luând magazinuțele la rând. Însă, surpriză, aveau brânză Camembert, e drept că nu în cutie de carton, ci chiar mai faină, cu margine de lemn, și aproape cam la același preț. Am plecat cu ea acasă…

Zăpadă și norișori am făcut cu perforatorul de 7,6cm (nor), unul pus într-un sens, unul în celălalt. Apoi am continuat tabloul, cu ajutorul Irisucăi, căci în seara aceea aveam un chef de extraordinar quilling , oricât de relaxant ar fi. Nu a fost „mama-mpunge și eu trag”, a fost muncă de echipă, repede-repede, să le terminăm. Rezultat satisfăcător. A doua zi la școală, când m-am apucat de pregătit materialele… surpriză. Hârtie azurie nu aveam, doar un albastru foarte închis, așa că am schimbat, căci verde aveam din belșug, și în loc de zăpadă s-au ales direct cu petic verde crud, iar norul zace pe cer. Fâșiile le-am făcut cu distrugătorul de hârtie, dar au avut și de-acasă.

Lecția a început cu o prezentare a plantei, de parcă făceam integrat cu științe. Deși observarea ghiocelului se face de la grupa mică de grădiniță și am explicat și eu, tot am avut clopoței care stăteau zgâiți spre soare. Dar, în linii mari, au ieșit binișor. Am stabilit ce forme trebuie să aibă fiecare element și am trecut la lucru, nu înainte să îmi spună că modelul meu îi descurajează, așa n-o să le iasă niciodată. Le-am spus că e o provocare. Se poate și mult mai frumos de atât, doar că trebuie să muncească!

În clasă au făcut 1-2 ghiocei, după puteri, și le-am zis că e păcat să rămână așa, să îl continue acasă, mai ales că odată cu numărul ghioceilor creștea și calificativul. Condiția a fost însă ca nimeni altcineva să nu muncească la tablou. Și s-au străduit, au muncit, au venit cu ele. Mi-a plăcut acel „ceva” adăugat de fiecare, sau soluțiile practice pentru ușurarea muncii, cum ar fi desenatul codiței. Obligatoriu în proiect era clopoțelul și atât. Restul am lăsat la alegere, să văd cât își doresc ei să completeze, dacă doar bifează proiectul sau pun și ceva suflet.

tablou ghiocei quilling

Însă două proiecte sunt de apreciat, cu plus și cu minus. Primul, în imaginea de sus, în stânga jos. Un copil pe care cu greu l-am convins că se poate descurca și el la arte (l-am prins „convingând” colegii să-i facă și lui), și care, deși nu a fost atent la instrucțiuni, a făcut „ceva”. A doua zi a venit cu tabloul în forma de mai sus, spunând de parcă ar fi alergat la maraton că e peste puterile lui. Am apreciat sinceritatea și faptul că a muncit singur.

Al doilea – imaginea din dreapta sus, mai jos. Ghiocelul de jos – făcut în clasă. Acasă, în mai puțin de 24h, a avut loc un miracol, mi-a spus că „a exersat” și au rezultat celelalte două minuni, în condițiile în care nu mai lucrase niciodată, formele folosite sunt altele decât cele indicate, iar cârcei nu le-am arătat. Miracolul se poate chema mamă sau soră mai mare, dar dacă copilul și-a dat cuvântul că a făcut singur, trebuie să-l cred!

tablou ghiocei quilling

Concluzia… e tare greu cu mulți, în timp limitat, dacă ei nu vor. Dar nu îi punem să lucreze acasă, căci e pierdere de vreme, mai bine avem pretenții să facă matematică. Nu vor ajunge toți matematicieni, dar oriunde vor lucra vor avea nevoie de răbdare, migală, concentrare în sarcină, creativitate, găsire de soluții… ca să nu mai zic că exersând cu mâinile ajungi poate să scrii mai frumos și mai ordonat!

Știu, artele sunt o „prostie”…

tablou primavara

Tablou de primăvară cu floricele

În planurile mele de decorat clasa (care în această primăvară se reduc la chestii mai simple, ce nu presupun cățărat pe scară la 4m deasupra solului), am decis să îi pun pe copiii să facă ceva „simplu”. Simplu o fi fost în mintea mea, pentru că… pentru ei… nu a fost chiar așa. În vacanță am mai reușit să facem câteva tablouri, nu neapărat cu flori – am încercat cu buburuze. Arătau destul de bine prinse pe jaluzele, așa că am decis să le facem pe acestea. Decupaj nu era o opțiune, așa că am ajuns la flori din hârtie.

În primul rând, am refolosit distrugătorul de hârtie. Am tăiat și benzi de quilling cu el. Benzile au însă 7mm lățime, nu 3 sau 5 ca cele din comerț. Am tăiat fâșii verzi și colorate. În final s-a dovedit mai practic, benzile mai late s-au lipit mai ușor decât cele foarte subțiri de quilling. Apoi, pentru a ușura munca copiilor – florile le dădeau destulă bătaie de cap – am tăiat eu benzile de carton pentru grilajul din spate, ei doar le-au asamblat. Apoi am imprimat fundița pe coală albă, pe care au decorat-o cum au dorit. De menționat că fundița se decupează integral, inclusiv semicercurile de la extreme, care se folosesc la asamblare.

Floricelele au fost o provocare. Întâi de toate, panglica de 30 cm se rupea pe jumătate. Apoi se realizau trei „plusuri” (le-au botezat ei), care se suprapuneau la mijloc, iar în final rezulta o steluță cu 12 brațe. Fiecare dintre acestea se aducea apoi cu capătul în mijloc, fără a le îndoi, pentru a realiza buclele petalelor. Cine a dorit a lipit apoi în mijloc o bulină galbenă sau colorată.

Pentru asamblarea tabloului, se lipesc întâi codițele, astfel încât să se întâlnească într-un singur punct, unde se adaugă fundița. Nu au vrut și frunze (erau de decupat!), abia apoi se lipeau florile. Bineînțeles că rezultatele nu sunt perfecte. Cel cu frunze e al meu, celelalte – primele terminate. Arată foarte drăguț prinse pe jaluzele, și destul de mari, și destul de colorate.

tablou primavara

Voi cu ce ați decorat?

O întrebare, de curiozitate. Dacă nu aveți timp/unelte să pregătiți setul pentru asamblare, cât ați fi dispuși să plătiți pe unul complet, cu hârtie gata tăiată pentru toate elementele, copiii doar să asambleze și lipească? Mulțumesc anticipat pentru răspunsuri!

 

Febra mărțișoarelor

Cum era de așteptat, după o săptămână de stat acasă, prima zi de martie la școală era zi de mărțișoare. Așa că am profitat de un moment de relaxare și i-am lăsat dis-de-dimineață să-și întindă tarabele cu mărțișoare… Fetele dădeau pe alese. Adică să văd ce-mi dai tu și te las să-ți alegi de la mine. Băieții însă erau tare, tare oropsiți! În primul rând pentru că am făcut „discriminare” cruntă. Ai 13 fete în clasă, ai de făcut 13 mărțișoare. Și nu, nu te duci la colț de stradă și iei la 1 leu ceva să le dai fetelor. Muncești, cu mânuțele tale, și confecționezi 13 mărțișoare. A fost temă la abilități, concretizată în calificativ. Am lucrat cu ei modelul bobinat și majoritatea s-au străduit cu acesta să rezolve sarcina. M-am amuzat copios când am văzut și variante de grilaj făcut cu carioca… hai că tot așa arată, nu se prinde doamna. Și am văzut și variante în care nu ne spetim cu modelul, că e „greu”, și să nu obosim…

Așa că înainte de a le da fetelor le-au așezat pe „tarabă”. Îmi venea să râd, mi-am amintit cum mergeam cu bunica la biserică și nu puteam să gustăm din ea până nu venea să ne-o taie. Cam așa se uitau și fetele la mărțișoarele băieților și așteptau să trec eu în „inspecție”. Mă bucur însă că le-au făcut!

Eu mi-am făcut special panou cu mărțișoarele primite, căci să le port pe toate era imposibil. Dar așa sunt așezate la loc de cinste. Iar pe celelalte le păstrăm în amintire:

felicitare de ziua ta mamico

Felicitare „muzicală” pentru 8 martie

Am, mulțumită părinților mei, câteva benzi audio înregistrate cu mine la vârste de care nu îmi amintesc foarte bine… Copiii din ziua de azi au filme 3D încă din burtică – generația noastră nu a avut acest noroc. Printre zecile de poezii și cântecele (nu doar „patriotice”) era și „De ziua ta, mămico”. A fost și a rămas cântecul meu preferat în acest sezon.

Am vrut să fac o felicitare „muzicală” cu el. Am căutat în toate cărțile cu cântece pentru copii pe care le am. Nu am găsit partitura. Fiind cântece pentru grădiniță și ciclul primar, cred că nu este pentru că iese din gama Do… Însă m-am încăpățânat, cu bruma de ureche muzicală pe care o am, să descifrez melodia cu un… pian de jucărie. Îl aveam de la o carte veche cu colinde, și față de alte jucărele de genul acesta, mi-a plăcut că are câteva note și din gamele vecine cu Do major. Am stat o seară întreagă și am buchisit, până când parcă-parcă suna cum trebuie. La notat durate și măsuri sunt „expertă”. Teorie ca teoria, practica mă omoară… așa că le-am pus matematic. Dacă o măsură are 4/4, atunci toate adunate – atât trebuie să dea! Până la urmă este o problemă de adunarea fracțiilor. După de le-am pus pe portativ, am început să consult prietenii care se pricep, prietenii care au un prieten care se pricepe, și au mai survenit mici modificări. Prima a fost să urc cu o gamă mai sus, începusem prea jos. Dar în rest – durate și scară, au rămas la fel.

Așadar… dacă vă pricepeți, aveți partitura sau puteți să corectăm, dați un semn. Știu că arată bine ca artă, dar aș vrea să fie și corect. 🙂

felicitare de ziua ta mamico

Acum, trecând la partea „artistică”, felicitările au fost decorate folosind pietricele adezive, frunzulițe diafane și năsturei. Nasturii au adeziv deja și un diametru de 12mm. Mergeau și mai mici, dar am făcut portativul pentru ei. Pietricelele sunt cele mai mici pe care le aveam prin casă, aproape 3mm diametru. S-au mai adăugat câteva inimioare de la seturile decorative rămase de la Crăciun. Marginile sunt realizate cu perforatoare pentru bordură.

felicitare de ziua ta mamico

Nu prea sunt încântată de cartonul ales, este unul poros. Imprimanta mea laser nu a răzbit prin textură, s-a cam luat tonnerul… Arată bine, dar nu „perfect”, cum îmi place mie să iasă. Vă lansez însă această provocare vouă, dacă vă place modelul, disponibil aici. Sau mesajul de pe felicitare.

Ca soluții alternative, după ce imprimați modelul pe carton, puteți cere copiilor să realizeze notele muzicale din fâșii de quilling. Sunt destul de ușor de făcut mici buline (o fâșie de 15cm ar trebui să fie suficientă, și cu lățimea de 3mm) și adăugate pe portativ.

Spor la lucru!

felicitare_string_art_craciun_2017

Crăciun fericit!

felicitare_string_art_craciun_2017

Tuturor celor care mă citiți, de mai demult sau mai de curând, vă doresc sărbători liniștite!

Echipa Talente de Năzdrăvani

brad felicitare string art

Felicitare string-art: brad împodobit

brad felicitare string artCum mai toată lumea zace prin bucătărie, eu am rămas în urmă cu prezentat una din rețetele preferate de sărbători: felicitare string-art. Chiar dacă n-am avut timpul pe care mi l-aș fi dorit pentru acest exercițiu, tot nu m-am lăsat și am pregătit câteva „speciale”.

Aveți nevoie de:

  • carton destul de tare pentru suport, sau multă abilitate pentru a nu strânge corzile de ață.
  • răbdare pentru a identifica pe net modele… pinterestul este generos. Luați modelul preferat – rareori găsiți modelul doar puncte, ci este gata cusut, potriviți dimensiunea imaginii în funcție de cum doriți felicitarea și printați. Suprapuneți pe carton, prindeți modelul printat cu agrafe de birou, să nu se miște, și perforați cu un ac subțire. Dacă folosiți un ac mai gros, găurile sunt inestetice.
  • ață și un ac foarte subțire – încercați, dacă găsiți, mătase și ac pentru mărgele.

După ce-am cusut modelul, l-am decupat pe margine cu trimmerul ondulat, apoi l-am lipit pe un carton îndoit în format DL. În partea de jos a bradului am decorat cu washi-tape cu cadouri, iar direct pe carton am avut din oferta de la Lidl benzi cu mai multe decorațiuni și culori. Pentru că mi se părea totuși că îi lipsește ceva, am căutat diamantele autoadezive. Mi-aș fi dorit să am și steluță galbenă, dar aveam orice altă culoare. Am mai adăugat apoi câteva globuri… tot din aceeași serie și am finalizat.

Acum mai am nevoie de un pic de voință să mă despart de ea. A fost creată pentru a fi dăruită, doar că mă atașez de ceea ce fac și cu greu le mai las „să plece”.

Spor la lucru în continuare, căci e ora la care bucătăria este centrul casei, și pregătirile sunt în toi!

 

felicitare bradut acordeon

Felicitare cu figurină brad din hârtie-acordeon

În urmă cu ceva ani aflam dintr-un număr al colecției „Idei creative”  de hârtia-acordeon. Știam ce e, căci mai văzusem figurine decorative confecționate din acest material, însă nu aveam habar că se numește așa. De atunci tot caut prin magazinele în care ajung… poate-poate găsesc o variantă avantajoasă ca preț. Căscând gura prin Auchan la cumpărături, îmi sar în ochi, la standul de rechizite, dar pe sectorul de hobby, două figurine – brăduț și glob, pe care le puteai transforma în decorațiuni pentru pom.

Așa ziceau ei, dar eu m-am gândit imediat la felicitare. Și Iris s-a gândit imediat după ce i-am arătat la ce felicitări drăguțe face ea pentru școală… Îmi plac felicitările pop-up, dar de data aceasta treceam „dincolo”. Nu te aștepți să se deschidă chiar așa. Îi place să dea profesorilor cadouri personalizate de ea, mai ales felicitări. Ce-a ieșit vedeți mai jos. Pentru copertă am folosit washi-tape cu diverse decorațiuni și paiete de plastic cu fulgi de nea, iar la interior – confetti cu steluțe.

Banda cu auriu pe albastru sidefat nu a fost o alegere excelentă… dovadă că nu se prea vede decât la lumină naturală și numai dintr-un anumit unghi. Paietele la fel, doar cele din plastic alb mat se văd cum trebuie în poze, dar la lumină jocul de nuanțe este foarte plăcut. La interior, steluțele sunt în aceeași situație, se văd mai mult negre decât aurii, albastre și roșii cum sunt de fapt.

Am fi vrut să împodobim bradul, dar ne-a fost teamă că lipiciul adăugat peste hârtia de mătase ar înmuia-o și strica-o, și era prea riscant să agățăm ceva. Mai era o soluție, să pudrăm cu glitter… dar cine deschidea avea parte poate de o surpriză pe care nu și-o dorea.

Destinatarul am auzit că a fost încântat. Dacă și făcea brăduțul de la interior… eram de nota 20. Așa doar 10 :).

felicitare bradut acordeon

felicitari si decoratiuni de Craciun

Cum salvezi o idee de Crăciun

După dezamăgirea din weekend, că nu s-au organizat suficient pentru a participa la târgul de Crăciun cu produse, se trezește Iris că totuși se poate participa și se apucă de improvizat repede, pe lângă pitici, și niscai felicitări și ornamente pentru brad. Erau gata de dimineață, a rămas până seara târziu să le facă, doar am apucat să le văd dimineață înainte să plec la școală și să le fac repede-repede niște poze.

A ales varianta „fast and easy”, adică a pus mâna pe câteva perforatoare și a executat din carton. A profitat de perforatoarele mari cu care eu mi-am făcut ghirlande și a folosit toate cartonașele mele albastru-sidefat pentru felicitările mici. A mai intrat și în cutia cu washi-tape, benzile decorative din care avem destule variante, și a improvizat. Culmea, se pare că felicitările au avut cel mai mare succes, după pitici, mai ales după ce primeai la ofertă și un brăduț cu ochișori.

Inexplicabil, brăduții… nu au atras, nici măcar cel cu nasul un mare pom-pom sclipitor. Nici ochii mobili, de diferite forme și culori, nu au fost suficienți. Bilanțul contabil: 30 lei, la 5 lei bucata. A avut la ofertă și felicitarea cusută de ea pentru tema săptămânii trecute, pe etamină, dar nu a avut succes la 15 lei.

felicitari si decoratiuni de Craciun

Trăgând linie, copiii s-au distrat. În fiecare pauză își instalau taraba… și încercau să-i convingă pe ceilalți să cumpere. Deși regula a fost produse confecționate de ei, mulți au înțeles să aducă lucruri cumpărate și să le vândă la preț mai mic… ceea ce nu înțeleg, totuși… mai bine donai asociației toată suma, nu? Iris a profitat și și-a cumpărat, la 17 lei, Inimă de cernealăși a venit acasă super-încântată că a luat-o la reducere. Nu a avut mai mulți bani la ea, că ar mai fi avut ce lua…

Poate că anul viitor va fi mai bine. Poate că aceste târguri ar trebui să fie un moment în care copiii să învețe și valoarea banilor… cum faci un preț, cum calculezi materialele, munca necesară, profitul… pentru a fi cu adevărat utile. Altfel acțiunea nu are și efecte profunde în formarea și educația celor mici.

 

felicitare figurina spuma om zapada

Jocurile de grup în clasă și beneficiile lor

Au început încet-încet să prindă și pe la noi jocurile în care fiecare face „ceva” înainte de sărbători. Secret Santa nu mai e un secret pentru mulți. Se scriu pe bilețele numele tuturor copiilor din clasă, se pun în căciulă și fiecare trage unul. Pui la loc biletul dacă ai tras numele tău și iei altul. Nu spui nimănui pe cine ai tras… și conform regulilor stabilite de toți, îi pregătești celui pe care soarta ți l-a repartizat o surpriză. Cadourile se anunță într-un moment special, ales de toți, de regulă serbare sau petrecere de Crăciun.

La primul Secret Santa la care am participat am primit ceva inedit. Eram în firmă… puțini mă cunoșteau… însă momentul în care mi-am primit borcanul de murături asortate a fost de neuitat. Știu că m-am distrat, așa că i-am încurajat și pe copiii mei să nu respingă activitățile de acest gen. Însă toate lucrurile bune au și aspectele lor mai puțin plăcute…

Când ne-am jucat noi, adulții, eram fiecare pe salariul lui. Fiecare a decis ce face, deși am stabilit și noi limite. Între copii acestea ar trebui să fie mai mult simbolice, căci ei nu pot ști ce calcule financiare au părinții înainte de Crăciun, sau poate nu le-a intrat salariul… Așa că, deși am salutat inițiativa celor două jocuri din clasele copiilor, m-am cam enervat când am văzut 50 lei stabiliți așa, pocnind din degete. Eu înțeleg că pentru unii e suma cu care te duci la chioșc să-ți iei țigări și nu o simți, însă pentru niște copii – mi s-a părut prea mult. Mă rog, ne-am conformat aproape, am rezolvat una din cerințe. Faptul că nu a fost încântată de ce avea pe bilețel… e altă poveste. Motivele – e o ființă dificilă, greu îi faci pe plac, și în niciun caz în suma asta. Ei na… serios…

felicitare figurina spuma om zapada

Felicitare în 3 minute: carton A6 îndoit, figurină de spumă, fulgi de nea.

Apoi a venit rândul lui Andrei. Vezi dacă te duci la cumpărături, ia-mi și mie o mașinuță. Aflu pentru ce. Bun. Mă conformez. Dimineață, ora 7:00, momentul în care eu dau să ies din casă să plec la muncă. Mamă, n-am împachetat cadoul… de unde iau coală? Găsesc coală. Găsesc panglică pentru fundă. Trebuie și o felicitare! Trag aer în piept. Scot repede carton. Scot decorațiunile de spumă. Scot fulgi. Execută el repede la comandă un mesaj cu pastă albă de corectat. Împachetăm în viteză. Pus fundă. 7:20, zbor pe ușă și prelungesc elanul către școală, unde ajung la 7.50 și-mi găsesc copiii agitați, că a pățit doamna ceva… de nu e deja în clasă. Morala: seara nu întrebați dacă temele sunt gata, ci dacă tot ce are de făcut pentru a doua zi este gata!

La mine la clasă nu am propus acest joc, din multiple motive… n-am vrut să se simtă nimeni prost. Dar am propus un calendar de Advent. Sunt, cu mine, 24. Bineînțeles că, așa cum se întâmplă la toate activitățile de grup, de ce să te agiți? Unii au uitat, dar le-am reamintit și au rezolvat sarcina, unii au considerat probabil că e o prostie… Numărul 9 nici nu mă așteptam, la cât lipsește de la școală. Dar 11 și 16 … lipsă de implicare. Considerăm că școala e importantă, dar parcă suntem în școlile chinezești, unde fiecare e pentru el. Dacă ne purtăm mai frumos unii cu ceilalți, spunem o glumă, o ghicitoare… nu ajută? Dar să nu susținem astfel de proiecte, să ne văităm pe la colțuri că nu știu copiii noștri să vorbească unii cu alții și se poartă ca niște sălbatici, fără empatie, respect, ori cea mai mică urmă de umanitate.

Mai e un pic până la vacanță… și liniștea sărbătorilor se va așterne peste toate.

La voi în clasă ce alte jocuri se mai fac?

oameni zapada bete lemn

Oameni de zăpadă din bețe de lemn

La școală la Iris se organizează târg de Crăciun, pentru strângerea de fonduri prin asociația de părinți cu scopul de a mai rezolva mici-mari probleme cu dotările din școală. Și ea e într-un sector în care primăria nu se prea implică… Ca o paranteză, la mine în clasă a intrat la un moment dat un consilier de la primărie: Vai, aveți și proiector! Păi avem, că l-au donat părinții, că de la primărie nu primim nimic!

Iris a avut o tentativă de a lucra, însă munca în echipă nu s-a concretizat, participarea era destul de alambicată, diriginta prea ocupată să-i organizeze, așa că am rămas cu câteva decorațiuni de prins în brad.

oameni zapada bete lemn

Pentru că regulile de confecționare erau „simplu, ieftin și rapid”, iată rețeta:

  • se ia un băț lat de lemn. (Se găsesc și în comerț, eu le am de la rezerve medicale, unde poți găsi cantități mult mai mari, la preț avantajos.) Se pictează alb, de preferat cu acrilic, dacă aveți. Momentan nu mai am, am pictat cu tempera.
  • căciulița și fularul se fac din fetru moale și pufos. Dacă nu aveți – mult mai economic, lavetele de bucătarie, cele textile, trei culori în pachet. Pentru variație de culori am băgat niște bucăți în cerneală. A mai încercat Iris cu catifea roșie, dar era prea groasă.
  • confecționarea fesului: se ia un dreptunghi cu lățimea de 3 ori lățimea bățului și lungimea de vreo 3 degete. Se îndoaie aproximativ 1cm, se potrivește pe „frunte”, se suprapun și lipesc la spate cu picătura/silipici/orice adeziv de textile. Se taie o bucată de ață și se confecționează o agățătoare. Nodul se lipește în interiorul fesului, apoi cu o a doua bucățică de ață se leagă fesul sus. Agățătoarea pentru pom trece prin ciucurele improvizat.
  • confecționarea fularului: se taie din material o bandă de 1,5-2cm lățime și se potrivește lungimea dorită. Se franjurează capetele, se îndoaie sau se lipește.
  • nasul – un ciucure colorat.
  • ochi – mobili, sau se pot picta.
  • nasturii – spumă decupată cu perforatorul de coli sau pictați.

Singurele etape dificile pentru copiii mai mici sunt cele cu noduri. În rest nu ar trebui să aibă nicio problemă în a confecționa această decorațiune. Iar dacă urmați rețeta economică, sunt relativ ușor de realizat și la școală.

Spor la lucru!