scoala_legumelor_vinete_umplute

Școala legumelor și o lecție de gătit

Proiectul „Școala Legumelor”, despre care am scris și anul trecut, a continuat în acest an cu un ghid, complementar sondajului efectuat pentru a vedea care este realitatea în ceea ce privește consumul de legume în rândul copiilor. Am ajuns cu întârziere la întâlnirea cu dna doctor Carmen Angelescu, însă tot am avut timp să notez câteva idei pe care să le dau mai departe. 

În primul rând, legumele sunt colorate, și implicarea copilului în activitățile din bucătărie, sub formă de joc, poate avea ca rezultat învățarea despre fiecare dintre ele. Ori că le taie, și învață despre textura lor, ori că îi povestim despre ele, rezultatul nu poate fi decât pozitiv. Deși sunt selectivi cu legumele, ai mei nu le refuză. Încă nu se omoară cu roșiile, dar nici nu se scoală nemâncați de la masă doar pentru că au văzut o bucată mai mare în mâncare. 

A doua idee am reținut-o pentru că știu destule persoane care servesc copilului un piure perfect de la vârsta de 4 luni până spre 2 ani. „Dacă las bucăți, scuipă și nu mănâncă”. Se pare că este greșit, masticația contribuie la dezvoltarea gândirii și vorbirii. 

A treia – copilul este un individ independent, nu suntem stăpânul lui, ca să-i spunem exact ce, cum și cât trebuie să mănânce. Ne place sau nu, are dreptul să decidă.

Trecând mai departe, la informații utile, Ghidul Școala Legumelor este disponibil gratuit și se poate descărca de aici: http://bit.ly/2eEJq73. Veți găsi și rezultatele studiului menționat, rețete cu legume,  dar și o secțiune interactivă dedicată copiilor cu pagini de colorat, întrebări și răspunsuri.

Pentru că nu vorbesc despre ceva fără să încerc, am ales din ghid o rețetă de vinete umplute. Aveam de ceva vreme în frigider 6 vinete, care așteptau ceva… se pare că știau ele ce: să devină subiect de blog. Contrar indicațiilor rețetei, n-am avut și copiii aproape, le-am pregătit singură, ferm convinsă că urmează să le fac o surpriză… Nu a fost chiar atât de greu, deși am avut emoții cu partea de copt la cuptor, căci este momentul în care eu ratez de obicei orice încercare în bucătărie. Am dus dorul copiilor, căci nu mă omor să toc mărunt, dar lor le place… Și, ca să pot scrie, am și gustat. E altceva decât sunt obișnuită, nu am combinat niciodată vinete cu ciuperci, cu atât mai puțin și cu ardei și ceapă. Urmează să le testeze și copiii, și poate am descoperit o nouă rețetă pe care, din fericire, sunt și capabilă să o fac. 

scoala_legumelor_vinete_umplute