Odiseea unui explosion box

Vara aceasta, la Hațeg, am cunoscut-o pe Maria și proiectele sale. Dintre toate mi-a plăcut enorm ideea de „explosion box”, și am pornit spre casă hotărâtă să încerc. Proiectul meu a căpătat contur în momentul în care am vrut să pregătesc un cadou cu totul deosebit… și o idee mai „altfel” nu am avut, decât să pregătesc un album foto în această formă. Am început privind cu atenție, și eu și Iris, tutorialul, și ne-am făcut o listă aproximativă de materiale… căci ceea ce aveam deja nu ne era de ajuns.

Ne-am luat carton A3, căci făcusem noi o socoteală că încape și cutia, și capacul… am fost la limită, căci a încăput, cu latura de 9cm, dar ar fi fost mult mai sigur să mergem pe 8-8.5cm. Pentru 9 am făcut un artificiu la capac, căci nu a ieșit din prima cu toate laturile îndoite. După ce am decupat primul model, ne-am dat seama că „treaba” e mai complicată decât anticipam, și ne-am apucată să facem, din carton A4, una mai mică – latura: 7cm, iar capacul – din o a doua coală. Pe aceste versiuni am exersat în paralel, eu la a mea, Iris la a ei.

Am folosit, la cea mică, pentru decor, hârtia cu patern de la Daco, care s-a potrivit de minune cu nuanța cartonului. Iris a lipit cu aracet, eu cu bandă dublu-adezivă. Cu lipici nu este deloc o soluție, se înmoaie materialul, și pierde din greutatea pe care o dă banda adezivă la cădere… În schimb, pentru bandă n-am avut aplicator, ca în tutorial, și a durat o veșnicie să o tai, potrivesc, aliniez, desfac. Însă am descoperit cu ocazia aceasta că este minunată, iar pentru realizarea cutiei nu am folosit nicio picătură de lipici.

Al doilea material, pe care tot Maria mi l-a prezentat, este washi tape. Cum s-o descriu… este ca o bandă de scoch, cu diverse modele, care se lipește în scop decorativ, dar nu vă bazați pe ea pentru a lipi ori susține ceva. Am căutat în oraș și am găsit… aveau o cutie întreagă, toate diferite, și după ce am stat cu Iris pe gânduri vreun sfert de oră, am ales-o pe cea cu imitație de ștampile poștale și scris de mână. Habar n-aveam cum o s-o folosim, mai aveam trei de la Daco și ne-am mai cumpărat apoi și celelalte trei modele, deci… șapte posibilități de a alege!

Pentru cutia pe care voiam s-o pregătesc special, am cumpărat carton embosat, cu modele florale, și cred că era și o folie cumva plastifiată, căci era mult mai tare decât un carton normal. Mi-au plăcut enorm… păcat că nu se vând decât la bucată, și nu sunt deloc ieftine, să te poți „juca” cu ele. Pentru restul elementelor din interior am folosit carton negru, de 160g/m2. Cel exterior a fost tot de 160, însă pentru cutia mică am avut carton de 300, care s-a comportat extraordinar.

Am mai folosit un perforator de margine, pentru toată dantelăria pe care o vedeți, trimmer, pentru tăiat drept și ondulat, cuțit pentru decupaj, pentru finețuri (cum ar fi tăierea la 45o a benzilor decorative de la ramele foto), o croșetă pentru orice a însemnat linie de îndoire, echer și riglă, pentru desenat toate ramele, în funcție de dimensiune, căci cele laterale sunt mai mici, pentru a permite închiderea cutiei și existența decorațiunilor orizontale.

Buchețelele de trandafiri sunt realizate din hârtie de quilling de 1cm lățime, nuanțe de alb și crem, iar pentru frunze am folosit un perforator decorativ. Dantela adezivă și fluturii din setul de etichete au completat decorul. Ideea de volum (dantelăriile sunt suspendate la 1mm deasupra cartonului) a fost realizată cu ajutorul benzii dublu-adezive din spumă și a pătrățelelor adezive, acestea din urmă fiind gata tăiate pentru a prinde elemente mici.

Poate că pare puțin… însă la cutia mare am lucrat aproape 10 ore, fără a folosi pentru suport niciun material calculat automat sau printat. Absolut toate elementele au fost măsurate, decupate și lipite manual, gândite de 10 ori și tăiate o singură dată. Ne-am jucat apoi cu fiecare cutie, să le vedem cum se deschid și cum cad. Fotografiile pentru rame au fost făcute 9/13, și decupate apoi la dimensiune, 8/8.

Cutia poate fi folosită pe birou, sau pe marginea unui raft de bibliotecă, pentru a expune și fotografia plasată orizontal.

Aici este prima realizată, cu încercare și eroare, și la unele elemente am renunțat, cum ar fi suportul pentru fotografie, aflat în față. Am preferat să mut suportul în spate, să fac rama mai mare, și pentru trandafiri am decupat direct din ramă un colț, astfel încât interiorul nu mai era patrulater, și pentagon.

Am renunțat și la buchetul de flori din interior, căci nu am fost prea încântată de încercarea 3D, și am preferat altceva. Recunosc însă că rezultatul final a fost dincolo de așteptările mele, și, dacă nu știam de la început că nu va fi a mea, cu greu m-aș mai fi despărțit de creație.

Mai jos sunt cele patru rame, în detaliu. Suportul de trandafiri de la cea din spate are și rolul de a ține vertical acel perete.

Și… întreagă. În laterale am adăugat imagini cu capacul.