atelier soseta mos nicolae

Șosetă pentru Moș Nicolae

Activitățile de toamnă s-au încheiat înainte de finalul calendaristic, când am preferat să ne „reorientăm” și să ne creștem cota de fapte bune pe răbojul primului sfânt darnic din luna lui decembrie: am confecționat o șosetă pentru cadouri, în cadrul atelierului la care au participat copii de 4-6 ani. 

Activitatea principală în realizarea proiectului a fost cea de șnuruire. Am pregătit pentru copii șosete, confecționate din două părți de fetru – roșu și verde. Suportul a fost perforat înainte de mine, pentru fiecare dintre ei, cu cleștele textil (ocazie cu care mi-am dat seama că la clasă trebuie musai șezătoare cu mămicile înainte de sărbători, pentru pregătirea materialelor, e exclus să fac asta pentru treizeci de copii!) Copiii s-au descurcat bine și foarte bine, bătăi de cap le-a dat urechea acului, care nu ținea singură ața, și trasul aței în totalitate după ac…Știu că aceste activități nu (prea) se fac la grădiniță, și din șnuruire se trecea ușor în punct de feston sau însăilare. Etapa în care au primit ajutor a fost strângerea cusăturii, buclele mari consumând ața, și aici am mai strâns eu sau le-am arătat cum să procedeze. 

Însă pentru deprinderea corectă a acestor cusături e nevoie de lucru intens câteva săptămâni, de preferat cu ac real, nu cu jucăriile de plastic acum pe piață. Deși nu sunt deloc de acord cu ele, nu am găsit ace reale cu urechea atât de mare pentru firul folosit de noi. Acul rămâne ac, e o unealtă care înțeapă, pe care trebuie să o folosești corect, și nu una pe care să o prinzi între degete și să o îndoi, apăsând vârful și urechea…

atelier soseta mos nicolae

A doua etapă a fost folosirea panglicii pentru fundiță. Nu m-am așteptat și nici n-a fost un obiectiv realizarea fundiței, copiii fiind prea mici. Dar i-am provocat să încerce. Au fixat singuri panglica prin cele două orificii, iar pentru cei de 4 ani, și aceasta a fost o provocare, panglica trebuia „micșorată”, degețelele să realizeze o pensă puternică. Și, după cum mă cunoașteți, eu nu lucrez în locul copiilor. Le pot arăta de oricâte ori e nevoie, dar la final scot panglica, și trebuie să se descurce singuri. La asta nu s-au așteptat 2-3 puști care, insistând foarte mult să le „arat” pe modelul lor, când a fost totul gata, inclusiv fundița, aveau un zâmbet larg de satisfacție că „au rezolvat problema”. Și-au revenit repede, căci într-o secundă a dispărut creația mea, și au luat-o de la capăt, iar acasă au plecat cu ceea ce au înnodat ei.

Finalul apoteotic le-a aparținut, adică au avut „liber” la perforatoare, să decoreze cum vor. În orice proiect trebuie să existe și o etapă de libertate totală, în care copilul să decidă. Apăsatul pe perforatoare nu este o misiune foarte ușoară: trebuie să schimbi hârtia, dacă nu ai destulă forță pentru carton. Trebuie să te folosești de ambele mâini dacă nu au pârghie, să-ți utilizezi greutatea corpului propriu pentru a apăsa. Nici să alegi, să combini, nu este simplu, atunci când nu este nimeni să-ți spună pune trei inimi și două flori. Să decizi singur este foarte greu!

Ultima „problemă” este preferata mea: doamna, vă place? Nu trebuie să-mi placă mie!! Finalul este al tău, ție trebuie să-ți placă. Eu pot doar să-ți spun că mai ai de învățat, că sunt erori ce trebuie îndreptate la cusut, că da, e prima dată, dar e un început…

Cam atât despre activitățile de duminică. Încă nu știu exact ce vom face pe 11 decembrie, dar cu siguranță va fi un ornament pentru pomul de iarnă ori o felicitare. Și nu va fi simplu… 🙂 

 

Parteneri:

GOKID.ro


* La cerere, activitățile se pot realiza în particular, cu un grup de maxim 4 copii, în funcție de programări. Detalii la telefon 0722.955.103.

** Următorul atelier: 10 decembrie, ora 12:00

casuta felicitare

Educația se face cu bâta

Nu luați chiar la propriu titlul, însă, în ceea ce privește educația civică la noi, nimeni nu se prea lasă educat decât cu forța. Să luăm spre exemplu aruncatul hârtiilor/gunoiului – pe jos/în locuri neamenajate. Dacă s-ar da amenzi pe bune, am avea localități ca-n palmă, de ți-ar fi mai mare dragul să mergi pe stradă. Sau pentru strâns rahatul câinilor de pe trotuar… doamne, cât aș vrea să înceapă odată campania contra stăpânilor nesimțiți!

Dar nu la aceste aspecte voiam să mă opresc azi… ci la circulația cu metroul, care a devenit înfiorătoare. Circul cu metroul pe cele două magistrale cam de când le-au inaugurat, în anii 80. Pasajul dintre Unirii 1 și 2 îl știu încă de când nu depășeam cu mult un metru înălțime. Însă așa cum îl văd toamna aceasta nu l-am văzut niciodată… Ați jucat, sper, „Împărate Luminate, cât e ceasul?”, și știți ce sunt aceia pași de furnică… ei bine, cam așa se traversează acel pasaj la ore de vârf. Nu poți aștepta să „treacă valul”, că metrourile vin în valuri, de pe toate magistralele, și acolo e o masă de oameni care se târăsc, încet, spre destinație. Dimineața sau seara, e același lucru.

De ceva vreme am remarcat câțiva agenți de pază, polițiști și angajați metrorex, dispuși „strategic” la confluența râurilor vii, pentru a le direcționa „scurgerea” în și din stație. Ceva-ceva efect cred că au, că la „ieșirea din matcă” nu se mai revarsă, să se ciocnească unii de alții, cam cum se zbate Dunărea la Sulina, la întâlnirea cu marea. I-am remarcat mai apoi și la cotitura de la scările rulante. Dacă vii de la Unirii 2, urci la Unirii 1 numai pe rulante, nu pe cele normale. E linie continuă, nu ai voie să schimbi banda 🙂 .

Obligatoriu, curbă la dreapta (la scările rulante)

Obligatoriu, curbă la dreapta (la scările rulante)

Azi am remarcat altă schimbare… Pe mijlocul pasajului a apărut un autocolant – o linie continuă. Pe-aici nu se trece. Și, în plus, săgeți direcționale, atât pe jos, dar și pe deasupra panourilor, să marcheze sensurile. Care va să zică, se circulă pe dreapta și nu se trece linia… Oare nu era bine să facă și ei, ca la Eforie, o bandă centrală, cu dublu sens?! Sau vor monta o balustradă, ca pe autostradă, să nu cumva să mai schimbi „banda” de circulație?!

Una peste alta, ce se întâmplă acolo e parcă un vulcan care stă să explodeze. Dacă cumva vreun aiurit o să aibă „inspirația” de a-și uita sacoșa, și o duoamnă grijulie să strige „bombă”, o să vedem cât de incapabil este Metrorex să gestioneze o masă isterică. Pentru că în rest – atentate ori altele asemenea, se pare că există un Dumnezeu al proștilor, care stă cu ochii pe noi. Altfel nu-mi explic cum supraviețuim în țara asta unde toate merg de-a-ndoaselea… Sau, mai bine zis, unde batem cu talent drobul de sare în perete!

casuta felicitare

10 decembrie – atelier: Căsuța lui Moș Crăciun

Colaborarea cu Apilonia Educational Center din această toamnă a avut, pe lângă cursul de știință aplicată WeDo 2.0 și un alt rezultat, care mie îmi merge la suflet: un atelier creativ, la care să provocăm nu numai înclinațiile artistice, dar și pe cele tehnice ale copiilor. În plin sezon de pregătiri pentru Crăciun, vrem să construim o decorațiune care își va găsi cu ușurință locul în aranjamentele de sărbători: căsuța lui Moș Crăciun.

Căsuța este realizată din spumă buretată cu densitate mare, iar îmbinarea pieselor presupune un exercițiu de imaginație și inginerie, cu utilizarea abilităților de puzzle 3D. Și, de ce nu, de a construi o casă din „prefabricate”, pornind de la fundație, și până la acoperiș. Urmează apoi elementele de detaliu, „tâmplărie” și decorațiuni, realizate tot din spumă, dar autocolantă, și suficient de sclipitoare pentru a le lua ochii celor mici. Etapa finală presupune realizarea decorului „de sezon”, zăpadă din abundență, și, cel mai important, bradul de Crăciun.

Lucrul cu copiii presupune însă și educarea unui spirit de economie. Trăim pe o planetă ale cărei resurse sunt limitate, și trebuie să învățăm că recilarea, căutarea de noi sensuri pentru ceea ce pare la început inutil, trebuie să devină un exercițiu natural pentru fiecare dintre noi. De aceea vom vedea cum putem confecționa o felicitare folosind o parte din materialele rămase, carton colorat, și câteva unelte care sunt sigură că vor face deliciul copiilor: clește-perfor, instrumente de biguit, ghilotină, perforatoare decorative.

casuta felicitare

Atelierul este găzduit de European Examinations Center, și mai jos aveți harta (vizavi de liceul „Iulia Hasdeu”). Prețul atelierului este de 50 lei, și este programat sâmbătă, 10 decembrie, la ora 12:00. Pentru întrebări referitoare la activitate, folosiți câmpul de comentarii de mai jos.

Înscrierile se fac la telefon 0722 955 103 sau la adresa admin@talentedenazdravani.ro. Atelierul este recomandat copiilor începând cu clasa pregătitoare.

Atelier – 27 noiembrie – Ghetuța lui Moș Nicolae

Sezonul de sărbători se apropie cu pași repezi, și odată cu el, cele mai faine proiecte din an. Tocmai pentru că începutul de decembrie este marcat de prima sărbătoare așteptată de cei mici, atelierul pe care vi-l propun le dă o mână de ajutor în impresionarea Moșului. 

Ghetuțele pot străluci de curățenie, însă una confecționată cu propriile mânuțe va fi mult mai atrăgătoare. Atelierul este destinat copiilor preșcolari (clasa pregătitoare inclusiv), și are ca scop dezvoltarea musculaturii fine a mâinii prin activități de lucru manual. Însăilarea, sau șnuruirea, solicită în primul rând răbdarea copiilor de a urma pașii de realizare a unui proiect, apoi coordonarea și precizia, și îi încurajează să se concentreze mai bine în sarcină.

Șoseta rezultată poate fi utilizată pentru depozitarea unor mici obiecte, desene, ori ca ornament pentru brad – recipient pentru bomboane și acadele. 

Pentru realizarea proiectului, copiii vor folosi fetru predecupat și perforat (la această parte a proiectului îi ajut eu), conform modelului, vor încerca să realizeze o fundiță – elementul cu gradul cel mai mare de dificultate al proiectului, iar apoi vor decora, după dorință, cu elemente pe care le vor confecționa singuri, din carton – cu ajutorul perforatoarelor decorative, sau fetru – decupate de fiecare, cu foarfeca.

Am constatat de-a lungul timpului că activitățile de acest gen ridică probleme la vârsta preșcolară, nu este deloc simplu să realizezi asamblarea printr-un model uniform, iar fundițele (câte una pe fiecare parte) sunt o provocare demnă de jocurile olimpice. Decorațiunile vor fi realizate tot de ei, au o plăcere deosebită în a perfora – diverse forme și culori – până se opresc la „combinația perfectă” pentru proiectul lor. Sper însă ca foarfeca să le fie bun prieten, și să accepte provocarea de a confecționa singuri elementele necesare. 

Pentru înscriere, accesați vă rog acest link. Orice alte întrebări le puteți adresa prin intermediul formularului de contact de mai jos. 

afis-ghetuta-lui-mos-nicolae

felicitare aniversara baloane

Felicitare aniversară cu baloane

felicitare aniversara baloaneM-am străduit atâția ani să îi conving pe copii că cel mai frumos cadou e cel pe care îl confecționezi tu, că aproape mi-a ieșit. Atât de bine, încât s-a „întors” împotriva mea… Ziua lui Iris a venit cu multe surprize. Mami… eu ți-am făcut brățară de ziua ta… îmi faci și tu? Așadar, deși timpul meu e ucigător de puțin, m-am apucat și i-am făcut brățară… pe roată. Am terminat-o mai devreme, așa că și-a pus-o la mână. Ce să mai aștepte până la ziua ei?

Cum rămâne cu cadoul?! Păi lasă, că faci felicitare! N-am scăpat. Așadar, trebuia să fac o felicitare, special pentru ea, cu mânuțele mele, și să nu mă eschivez, că ea știe că pot! Am trecut la treabă… și am oscilat mult între tort și baloane, știam că nu vrea roz/roșu, și nu a fost deloc simplu.

Se ia un carton, se îndoaie pe jumătate. Folosiți o riglă la îndoire, și trasați jumătatea cu un ac/pix care nu scrie, ca să aveți o îndoitură estetică. Se ia apoi o hârtie imprimată. Poate fi orice, potrivit ocaziei. Se taie mai îngustă cu cel puțin un centimetru. Apoi am luat un carton mai finuț, am potrivit lățimea, și am tăiat înclinat. Ghilotina mea are și marcaj de unghiuri, am folosit 15 grade. Am perforat muchia cu perforator decorativ, și am lipit sub model o panglică albastră. Cartonul acesta l-am lipit pe felicitare cu bandă dublu-adezivă buretată, ca să stea mai „sus”, și să dea volum.

Funda este realizată din 4 părți, din două mai lungi am făcut buclele, din două scurte – părțile care cad. La îmbinare am lipit o jumătate de perlă (așa se cumpără, nu am tăiat-o eu). 

Baloanele le-am decupat din spumă. Aș fi vrut spumă cu glitter, dar nu mai am, și am folosit spumă normală. Cel galben este lipit direct pe felicitare, cel albastru cu un strat de bandă dublu-adezivă, cel alb – cu două straturi, ca să-l înalț. Am mai adăugat sforicele și felicitarea a fost gata.

Timp de lucru… cam 15 minute. Timp de gândire: cam o lună să mă hotărăsc ce vreau!

Morala: cadourile în care pui suflet sunt neprețuite!

cizme cauciuc oldcom

Pregătiri pentru iarnă

Anotimpurile mai friguroase sau mai umede înseamnă pentru spațiul nostru mioritic o întoarcere la evul mediu… fără pic de civilizație. Ape, noroaie, iar în Capitală, ceva de speriat. Canalizări înfundate, bălți negre al căror fund nu îl poți estima, trotuare la care nu poți ajunge de pe trecerea de pietoni… Când am ajuns acum 20 de ani prima dată aici, mi-am cumpărat niște cizme cu talpă de 5-6 cm, plus toc. Aduceau a șenile, dar mi-au salvat viaț picioarele de la îngheț. 

Lucrurile însă stau din ce în ce mai rău, și primarii de la Cișmigiu, din ce în ce mai lăudăroși, sunt din ce în ce mai incapabili să rezolve problema circulației (rutieră sau pietonală), mai ales în condiții de vreme rea. Și cum „iarna nu-i ca vara”, iar prima ninsoare va însemna jumătate de oră de contemplare și apoi aproape o săptămână de mocirlă și mizerie, anul acesta am pus pe lista de iarnă neapărat „cauciucuri”, nu doar pentru mașină, ci și pentru noi.

Alegerea unor cizme de cauciuc nu e însă lucru atât de ușor. Iris e mofturoasă, ce voia ea nu se găsea la numere mari, eu nici atât, nu știu cum se face, dar de câte ori căutam, nu ni se aliniau planetele. Problema însă s-a tranșat săptămâna trecută, când ploile ne-au cam ajuns la os, și la propunerea Oldcom, ne-am ales din magazin cizme noi. „Ne” este un fel de a spune, pentru că, de când ne-am sincronizat anul acesta la numărul de la pantofi, Iris se auto-servește liniștită. Iar acum, când stătea să-și aleagă, și nu putea, că erau prea multe, a eliminat variantele până i-au rămas două. Încercând să mă bag în seamă, cum că durează și vreau și eu să aleg, mi-a comunicat candidă că ea nu se poate hotărî care între cele două, și că… asta e, le vom lua pe astea două, oricum e același număr, și ea poate să le încalțe după cum are chef. Oricum se încalță cu șosete groase, că nu sunt căptușite, și se pot schimba, vorba ei, „ca fetele”.

Partea bună e că avem gusturi destul de asemănătoare (bine că la Oldcom nu aveau totuși cu cranii, că pe-alea le-ar fi luat!), și eu aș fi ajuns la aceeași dilemă ca și ea, tot aceleași două modele. Și pentru a marca cum se cuvine schimbul, pentru momentele în care nu ne vom împăca cu perechile, cine ce alege, am găsit soluția:

cizme cauciuc oldcom

Omul gospodar își face vara sanie, sau își ia cizme pe vreme frumoasă…

Celelalte modele disponibile la Oldcom le puteți vedea aici, iar dacă aveți băieți dornici să încerce, există variante și pentru ei. Deși azi e zi cu soare, așteptăm potopul anunțat în zilele următoare, să putem proba cum se cuvine noile echipamente de iarnă. 

 

 

pictura barcuta ipsos

Pictură: peisaj marin, cu bărcuță din ipsos

Uneori mi-aș fi dorit ca pe latura artistică să am ceva mai mult talent. Însă mă mulțumesc cu ce-am primit pe cea tehnică… este suficient, dacă o compensez cu destul de multă voință. Astăzi vă povestesc despre una din creațiile din această toamnă, perioada de început a anului școlar, când încă eram cu gândul la „vacanță”.

Mi-am propus să-i învăț pe copii să realizeze fundalul unei picturi folosind un ghemotoc de bumbac (vată medicinală). I-am observat că atunci când lucrează cu acuarele, se chinuie să picteze cu pensula toată pagina… și cum ne vom mai lovi de teme de acest gen, am zis să rezolv problema de la început. Însă orice lecție trebuie să aibă „ceva” atrăgător, care, de preferință, să le distragă atenția de la lucrul util de învățat, dar care poate fi considerat plictisitor. Una e să le spun „astăzi vom realiza un tablou cu o bărcuță în relief” și alta „azi învățăm să facem fundalul uniform”. Așa că am trecut la lucru…

Regulile au fost următoarele:

  • folosim pentru fiecare culoare alt ghemotoc de bumbac, și întindem culoarea numai de la stânga la dreapta, până în margini (obiectiv realizat greu, dar la un nivel satisfăcător).
  • cerul trebuie să fie mai deschis decât „marea” (aici a ieșit, aproape, căci au ales diluarea culorii)
  • marea nu este în totalitate albastră, are și nuanțe verzui (au fost și idei că e neagră, dar cum aveam bărcuță cu vele, n-am vrut s-o înfuriem prea tare; culorile s-au îmbinat relativ, tot cu bumbac)

Celelalte cerințe au completat cumva sarcina, pentru un rezultat bunicel. Am adăugat insula, palmierul, valuri albe, după ce planșa s-a uscat. Au văzut că, dacă întinzi bine culoarea, nu pui foarte multă apă să înmoi foaia (am pictat totuși pe carton de 160g), se usucă complet, și poți folosi tempera cu succes, nu se amestecă culorile. 

Pentru bărcuță au avut libertate totală. La final le-am dat auriu să marcheze hublourile pe maro, și unii dintre ei au pus pe insulă o plajă de nisip strălucitor. A fost momentul în care eu învăț de la ei. Uneori este suficient să le lași ceva la îndemână, creativitatea lor nu are limite. Proiectul s-a încheiat cu fixarea bărcuței cu aracet și multe, multe zâmbete de satisfacție.

pictura barcuta ipsos

Atelier gratuit în București: Abilități practice pentru cei mici

Cum v-am obișnuit deja, Gaudeamus înseamnă pentru mine și un atelier frumos, realizat împreună cu Editura Casa, iar anul acesta ne ajută în organizare și magazinul online Tribeka, cu materialele necesare. Pentru că a ieșit din tipar un nou număr al colecției „Idei Creative”, care mie îmi place enorm, și pe care vi-l recomand cu căldură pentru serile lungi de iarnă ce urmează, am ales la rândul meu activități pentru copii inspirată de proiectele cuprinse în volum.

Sunt sigură că ați văzut deja pe blog proiectele asemănătoare, însă cum bețele late rămân încă un material mai greu de găsit, vă aștept la lucru. Atelierul este gratuit, dar locurile sunt limitate la 12. Vă rog să rezervați printr-un sms la 0722/955.103, în care să specificați numele și vârsta copilului. Veți primi mesaj de confirmare dacă mai sunt locuri disponibile. Este posibilă și înscrierea prin email, rămâne la latitudinea dumneavoastră ce variantă preferați.

Bine de știut: la atelier lucrează copiii, nu părinții. Există o limită de vârstă impusă, și aceasta va fi respectată. Se întâmplă ca participanții să vină însoțiți de frați mai mici, vă rog mult să înțelegeți că activitatea nu este proiectată pentru preșcolari. 

Încă o mențiune importantă: vom picta cu vopsele acrilice, nu cu tempera. Evitați să veniți în hăinuțe de care sunteți foarte atașați, vopselele nu prea mai ies la spălat, iar pentru cei mari nu există șorțulețe de protecție, ci doar atenția și coordonarea proprie. Vom realiza doi mignoni și o sperietoare, iar obiectele le vor rămâne copiilor. În imaginea de mai jos aveți modelele orientative pentru ceea ce ne propunem, sperăm că vă plac și sunt suficient de atractive pentru a vă convinge să petrecem sâmbăta împreună.

banner-kezmuves-foglalkozas

La petrecere cu Cabina Foto

foto-octNu-mi stă în fire să vorbesc despre ziua mea. Nu știu de ce, dar de ani buni încoace, mai ales de când există și „viața publică online”, am preferat s-o marchez ca informație privată. A rămas un moment pe care îl sărbătoresc fără să fac mare caz, și mă bucur că încă sunt oameni care pun mâna pe telefon să sune. Și aceste apeluri au exact același efect și cu o zi înainte, și cu o zi după. Și eu fac la fel. Mă ambiționez să nu notez zilele de naștere. Mi se pare aiurea să sun că mi-a spus google… mai bine sun când îmi amintesc, chiar la câteva zile după, dar am făcut-o pentru că m-am gândit la acea persoană. Cam așa și cu ziua mea… care a trecut totuși de ceva vreme 🙂 .

Anul acesta însă am improvizat o mică petrecere, cu oameni faini,  de care mă leagă doar întâmplările de viață, și aproape la propriu de o prietenie „de-o viață” (adică vârsta mea minus vreo trei ani). Ce-am primit cadou…? O distracție de două ore cu cabina foto. În traducere, o cutie mare, cu ecran cât un TV de odinioară, cu un aparat foto deasupra, două reflectoare profesionale, o aplicație pentru instantanee și accesorii… Nu m-am așteptat la minunea asta, așa că echipamentul meu era mai degrabă de stat comod în casă la o bere cu prietenii, însă ne-am distrat… copiii au intrat imediat în acțiune (deși am zis că leșin când am văzut că vor să folosească sabia să atingă butonul de start), nu știu dacă le-a rămas ceva ce n-au probat. Noi… fetele… mai încet, și băieții cu atât mai puțin. Greu a fost însă până am pus prima fundiță, și mască… și apoi ține-te… Am și printat o parte din poze, însă mie mi-e drag de folderul cu toate, mari, să le pot studia liniștită. 

Fără asta, petrecerea ar fi fost cu ceva de-ale gurii, o bere, un tort (și ăsta primit cadou, că mie mi-a ieșit doar crema de zahăr ars, nu și blatul, și cum prietenii mă cunosc, au venit pregătiți…), multe glume și o după-amiază faină, în care probabil ne-am fi ales cu 2-3 poze cu telefonul. Așa… am vreo 200 de poze haioase… unele chiar muncite… și zău că nu știu ce să aleg ca să pun în albumul pe hârtie!

Motivul pentru care însă scriu este acela de a mulțumi pentru surpriză și a vă invita să încercați, la orice ocazie. S-ar putea să fie mai apreciată decât credeți. În plus, aveți șansa să câștigați un premiu constând în 90 min de cabină foto la orice petrecere/serbare cu tematică de Crăciun, desfășurată în zilele săptămânii, în București/Ilfov, Giurgiu, Călărași, Prahova și Brașov, dacă participați la concurs. Detalii despre condiții găsiți aici.

Succes!

Atelier – duminică, 13 noiembrie: Coroniță decorativă de toamnă

Dacă toamna se numără bobocii, toamna aceasta eu număr atelierele creative. Primul din serie, despre care vă povestesc astăzi, are loc duminică, 13 noiembrie, începând cu ora 10.30 lângă parcul IOR, în București, și mi-am propus ca, împreună cu copiii, să realizăm o coroniță de toamnă, căci anotimpul se apropie de sfârșit, și parcă ar trebui să păstrăm puțin din explozia de culoare ce-i e caracteristică.

Vârsta căreia îi sunt adresate activitățile se încadrează în intervalul 4-7 ani. Ca de obicei, pentru cei care au mai lucrat cu mine, îmi doresc ca la finalul activității copilul să fie cel care acumulează un plus de valoare și îndemânare, motiv pentru care proiectul va avea de atins câteva obiective. 

Copiii sunt obișnuiți, de la școală și de la grădiniță, cu proiecte de acest gen, însă îi voi încuraja să lucreze independent, urmând instrucțiunile mele, fără a interveni dacă nu este cazul. Un proiect nu trebuie să corespundă 100% modelului, trebuie să respecte tehnica și să-l reprezinte pe autor. Imaginea de mai jos este, în acest sens, cu titlu de prezentare, chiar dacă coronița va fi decorată cu modele la alegere de frunze, fructe și legume de toamnă. Nu le voi arăta copiilor decât pașii de realizare, și materialele disponibile pentru decor. Decizia de asamblare le va aparține. Pentru dezvoltarea coordonării și mușchilor mici ai mâinii, le-am pregătit o etapă de lucru cu șnur de hârtie, cu care sunt sigură că nu s-au mai întâlnit până acum, și vor descoperi un nou mod de a-l folosi.

Așadar, dacă programul de duminică vă permite, vă aștept împreună cu GoKid la Clubul de Arte Plastice – Cu ochii pe culoare (Bucuresti, Sector 3, Str. Rotundă nr. 4, bl.Y1A, Sc. 3, zona Parc IOR – Nicolae Grigorescu – metrou Nicolae Grigorescu, ieșirea Ilioara sau Autobuz 102). Sunt disponibile 12 locuri.

Prețul atelierului este de 50 lei/copil, (frații beneficiază de 20% reducere). 

Pentru detalii și înscrieri apelați 0728 188 256.

14963547_1549606445053309_1800900074_o