Un parinte eficace

Nu vă aşteptaţi la o definiţie pentru expresia folosită în titlu, articolul este pur şi simplu descrierea unei experienţe extrem de plăcute avute ieri la sediul Parentime din Bucureşti, la prima întâlnire a Trainingului părinţilor eficace. La Parentime nu era prima mea experienţă, am cunoscut-o pe Miruna în vară, după concursul organizat aici pe blog de 1 iunie. Am participat atunci la un curs de interacţiune prin joc.

La scurt timp după curs am aflat că toţi participanţii la SMP primesc o invitaţie la cel mai cunoscut curs de parenting, Trainingul părinţilor eficace. Despre curs aflasem de ceva vreme de la Roxana, mi-am dorit înca de atunci sa merg, şi am aşteptat cu nerăbdare toamna pentru a merge la "şcoală", cum traduc copiii orice afirmaţie a mea despre orice curs.

Au fost trei ore extrem de interesante, în care nu am aflat adevăruri universal-valabile, dar am aflat extrem de multe despre mine, despre modul meu de interacţiune cu cei doi năzdrăvani, despre echilibru în comportament. Aştept cu nerăbdare să văd cum vor decurge celelalte întâlniri, deocamdată am reţinut câteva idei.

  • Nu există un model de comportament ideal. Există comportamente acceptabile sau inacceptabile, iar linia de demarcaţie dintre ele poate fi influenţată de felul de a fi al fiecăruia dintre noi, de mediul în care trăim, de persoana cu care interacţionăm. Sunt comportamente acceptabile în anumite situaţii şi inacceptabile în altele, nu se pot încadra drept universal-acceptate sau nu.
  • Părintele eficace este un concept relativ. El asculta cu înţelegere, comunică sincer, rezolvă problemele în mod corect şi împărtăşeşte valorile cu respect.

Mai mult decât atât, cursul porneşte de la ideea că într-o familie nevoile tuturor sunt importante şi sacrificiile nu sunt o soluţie. Modelul clasic în care părinţii de sacrifică pe altarul copiilor nu este cel promovat de curs. În această relaţie toţi trebuie să aibă de câştigat, iar comportamentele fiecăruia dintre membri trebuie să se plaseze pe cât posibil în zona "fără probleme", nevoile niciunuia nefiind afectate.

Cum ajungem în zona aceasta ideală de calm ecuatorial? Probabil voi afla pe parcursul săptămânilor viitoare. Dar mă bucur să vad că cel puţin pentru o parte din locuitorii acestei planete este un comportament acceptabil ca mama să nu fie doar mamă, să aibă propriile nevoi, şi că există viaţă dincolo de rolul extrem de important pe care fiecare dintre noi ni l-am asumat atunci când am dăruit viaţă.