kinderpedia

Relația părinte-profesor 2.0

Trei ani la specializare întrebările despre „cum o să ne descurcăm la clasă” aveau invariabil un singur răspuns: calmați-vă, o să fie bine. Mai bine gândiți-vă cum vă descurcați cu părinții! Așa că scenariul cel mai plauzibil era că (mai ales pentru colegele mele foarte tinere) vor fi devorate instant de acest monstru cu 30 de capete numit „colectivul de părinți”. Erau și profesori care continuau cu încurajările, că un om care știe ce face și de ce face nu are astfel de problemele. Primește cumva poțiunea magică pentru a face față „relației”.

Discutând în toamnă cu o prietenă, care a aflat ce am decis să fac cu viața mea, ajungem la a aprofunda un proiect de aplicație creată cu scopul de a intermedia relația școală-familie: Kinderpedia (www.kinderpedia.co). Am studiat atunci cu atenție produsul, și era mai mult decât interesant. Dar… contra-cost. (Deh, toate lucrurile bune costă!) Prioritățile mele la clasă au fost altele și nici nu aș avea totuși nevoie de toate opțiunile aplicației. Dar, dacă și numai dacă sistemul școlar românesc ar deveni electronic, și nu aș fi obligată să țin dublă evidență, aș fi în totalitate de acord. De exemplu, sistemul de absențe. Dacă le treci mereu, n-ar mai trebui ca la sfârșitul semestrului să faci ce fac eu (și toți diriginții): să numeri absențe, motivate, nemotivate, să le aduni, să calculezi procente de frecvență… În plus, dacă eu pun la ora 8:00 absență că nu a ajuns copilul la școală, poate reacționează și părintele!

Dar a început școala. Am luat propriile mele hotărâri privind relația cu părinții, care ating cumva „standardul minim necesar”. Însă la master, discutând cu colegele, aflu că una dintre ele, M., predă la o școală privată care folosește aplicația. Așa că nu m-a răbdat curiozitatea și am stat un pic de vorbă. Un pic mai mult :D. Aveam eu ideile mele preconcepute și chiar eram curioasă dacă se confirmă sau nu. În primul rând, să fii la catedră, să ai și așa toate evidențele și hârtiile de făcut, dar să te mai trezești și cu alte atribuții în plus, clar nu poți fi încântat. Și nu a fost. Era totuși încă o muncă în plus. Însă este diferența între angajatul la stat și angajatul la privat: în cea de-a doua variantă, ordinele nu se discută. În prima… știm toți… mai ales cei care au „catalog digital” și îl văd completat la sfârșitul semestrului.

kinderpedia

Și pentru că mie îmi place ca atunci când suspansul e prea mare, înainte de a continua, am să vă spun răspunsul la ultima întrebare: dacă de mâine ai putea să renunți la aplicație, ai face-o? Răspunsul a fost clar, NU. Iată de ce…

În primul rând, poți avea cu părinții o relație profesională. Ai aplicația cu contul de la locul de muncă, acolo ești profesor, cu titulatură. Nu ești obligat să folosești, în interes personal, contul privat. (M-am gândit și eu mult ce fac când știam că vine 1 septembrie, dar m-au „ajutat” părinții, care m-au găsit imediat pe google cu contul de Talente… așa că… nu mai avea sens să schimb.) Apoi, toate informațiile despre clasa ta și copii sunt la tine pe server, nu le externalizezi, așa cum fac majoritatea dintre noi, pe facebook. Dacă Zuki decide mâine să-ți închidă contul, ce faci? Doamne ferește! Pierzi tot! Aplicația este însă 100% privată și sigură.

Apoi, o poți folosi pe telefon și pe desktop. De pe telefon îi e foarte ușor să urce pozele de la diferite proiecte. Albumul se crează repede, urcă singure, feedbackul e aproape imediat. Dacă adaugi un mesaj pentru părinți, sau dai mail tuturor, ești notificat cine a văzut. Adică nu prea merge să te faci că nu vezi/nu ai știut ce are de adus copilul. Pe desktop îi e foarte ușor să completeze rapoartele săptămânale, feedbackul dat individual fiecărui copil. E imposibil să nu ai ceva de spus despre fiecare după o săptămână, mai ales dacă ții evidența temelor și participărilor la lecții. Sau măcar o laudă!

Se adaugă, bineînțeles, calificativele trecute și în sistem, paralel cu catalogul de hârtie, obligatoriu. (Ei, dacă s-ar lumina oamenii ăi de sus să te lase ca, dintr-un sistem certificat, să printezi semestrial situația școlară, să o ștampilezi, semnezi, îndosariezi ca act școlar… vai, ce departe am fi! Noi suntem ca la poștă… le punem cod de bare și le notăm pe hârtii îndosariate cu sfoară de cânepă!)

După doi ani aproape de când folosește aplicația, s-a obișnuit cu ea. Suportul tehnic este permanent. Nu îți place ceva, ai nevoie de altceva, discuți, vezi ce se poate face. Însă ceea ce a realizat după un an de folosire e că părinții sunt mult mai deschiși la o comunicare eficientă. Nu o mai cheamă la „vorbitor” când aduc copiii, cu clasica întrebare „e cuminte/a mâncat/își face temele”. Le poate da și alt timp de feedback, poate accentua astfel aspectele care cu adevărat contează: implicare în proiecte, autonomie la clasă, putere de decizie… Un plus marcat a fost cel al mailurilor programate, foarte utile mai ales la reamintire. Să luăm ca exemplu o activitate cu clasa. O anunți cu două săptămâni înainte, apoi programezi să le reamintească, cu o săptămână înainte, cu 3 zile înainte, cu o zi înainte, fără să mai ai grija aceasta. Deja e rezolvată de la început.

Și, cel mai important avantaj: deși pare un „devorator” de timp, în cele din urmă s-a dovedit a fi un mod de a economisi timpul. Feedbackul personalizat nu a înlocuit însă orele de consultații cu părinții, dacă aceștia doresc să participe, nici ședințele, nici întâlnirile de dimineață (o singură zi pe săptămână). Dacă este acesta un mod de a trece spre „școala 2.0”… rămâne de văzut.

Îmi mențin însă părerea că sistemul de stat are încă multe bube care trebuie vindecate până a ajunge la versiunea 1.0, căci nici la 0.1 nu e…

Mi-ar mai fi lipsit, pentru o experiență totală, o discuție și cu un părinte care folosește aplicația. Dar poate există printre cititorii acestui articol, și completăm tabloul.

 

Noi educații în viața de zi cu zi

Educația este un cuvânt pretențios și se leagă poate de cei șapte ani de-acasă, pe care, din păcate, din ce în ce mai puțini îi au. Unii asociază termenul cu școala, alții cu morala, familia… cert e că, atunci când nu există, se vede! Reforma în învățământul preuniversitar este coșmarul societății noastre. E aproape imposibil să nu știi ce se întâmplă, fie că e vorba de propriul copil, un nepot, sau copiii prietenilor. Ca să citez un clasic, trebuie să-i fac educația. Și nu știți dumneavoastră, bărbații, cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!

Anii trecuți remarcam cu destulă plăcere intrarea pe „poarta” școlii a noilor educații. Avem acum disponibile educație financiară, educație moral-civică, educație ecologică, educație pentru participare și democrație, educația nutrițională, educația pentru schimbare și dezvoltare, și multe, multe altele. Un rol aparte între „educații” a avut-o întotdeauna educația sanitară. Dacă ne uităm numai în jur, în mijloacele de transport, vom ajunge extrem de ușor la convingerea că numărul de ore alocate acestei discipline este prea mic. Normele de bază privind igiena personală, de exemplu, sunt slab, foarte slab însușite… chiar dacă apa nu mai trebuie scoasă cu găleata de la 30m adâncime.

Nu știu cum stau în statistici românii la folosirea săpunului, însă la cea a pastei de dinți… s-au mai făcut sondaje. Prin 2014, la nivel național, se menționa o medie de 1 tub/an. Din 2016 am găsit un studiu, dar doar pentru mediu urban. Procentele nu sunt relevante, însă mi-a sărit în ochi concordanța dintre nivelul de educație și calitatea igienei dentare… direct proporționale.

Dacă ați remarcat prin filme, seara, înainte de culcare, copiii sunt mereu întrebați dacă s-au spălat pe dinți. Este un mod indirect de a face educație… Și, ca mai toți părinții, și eu mă lovesc, zi de zi, de acest lucru. Dimineața nu au nicio problemă, faptul că merg la școală, între prieteni, îi determină să ia „măsuri”… însă adevăratul pericol este seara. Disperată de certuri continue, am cerut eu o soluție. Una propusă de copil, cu care să fie de acord și pe care s-o pună în aplicare: Ia-mi periuță electrică!

Aceasta era povestea din urmă cu doi ani. Am căutat, am văzut, am citit recenzii și în cele din urmă am ales. Mă hotărăsc greu când trebuie să încerc ceva pentru prima dată, pun preț pe recomandările prietenilor, dar acum… nu erau. Am ales așadar să merg pe brand, căci Braun nu mă dezamăgise la capitolul aparate pentru igienă, chiar mi-am petrecut niște decenii bune în compania unor astfel de mici ustensile. Oral-B este marcă Braun, deci am ales marca. Mai greu a fost cu modelul de periuță… și aici a fost în cele din urmă hotărâtor și bugetul alocat pentru cadou. Însă cadoul aniversar a fost o periuță electrică.

Cum în timp ce mă documentam mi-am dat seama că de fapt la baie poate sta o singură periuță (au avut comuniștii grijă să nu încăpem simultan mai multe persoane), dar cu mai multe capete, ne-am dotat toți trei și am stabilit ce culori de inele folosim, să nu le încurcăm între noi. După entuziasmul inițial, periuța a intrat în cotidian. Dau 10 puncte dacă ghiciți cine o pune la încărcat (aceiași comuniști nu au considerat necesară o priză lângă lavoar și până la renovare mai e)…

Noua jucărie nu le-a plăcut doar lor, mi-a plăcut și mie. Respectam cele două minute și cu periuța clasică, însă cu aceasta s-a simțit imediat că sunt două minute mult mai eficiente. Ce mi-a plăcut la ea: timer-ul, în primul rând. Poți să mai prelungești oleacă moțăiala de dimineață, îți semnalizează ea când să schimbi direcția, ba chiar și când e teoretic suficient, poți să te oprești. În plus, nu „obosește”, periază la fel toți dinții. După doi ani în care m-am obișnuit cu ea, mă enervez cumplit când o găsesc descărcată, dimineața, la 6… dar o pun la încărcat, până la 7 când începe tura copiilor.

Și tot după doi ani am primit în teste de la Oral-B generații noi de periuțe. Mi-am luat partea leului și am adjudecat-o pe cea cu bluetooth. Mi-am instalat aplicația pe telefon și sunt mai ceva ca un copil mic. Pornești aplicația, ești încurajat, lăudat, ți se spune ce să mai faci (periat limba, apă de gură, ață dentară, pentru o igienă completă). Cred că un copil mai mic ar fi de-a dreptul încântat să fie lăudat de fiecare dată. Dacă ar avea și o versiune pentru pitici, pentru fiecare periaj făcut la timp, puncte bonus, poate am reuși să scăpăm noi, părinții, de munca de convingere. Oricum, numai faptul că îți poți folosi telefonul și la altceva mai util decât joaca ar trebui să fie un stimulent suficient.

Am testat modelul Oral-B Smart 4 4000 și, pe lângă distracția cu aplicația (apropo, dacă depășești doar cu puțin cele două minute… nu ești la fel de „lăudat”), am remarcat imediat senzorul de presiune. Dacă cu ochii abia dezlipiți de somn ți se aprinde în față un mare led roșu, e clar că apeși prea tare pe periuță. Ok, și la cealaltă mai apăsam, mai scotea ea un sunet care arăta că nu îi convine ceva, dar nu semnaliza așa, ca frânele în trafic. Bun, am aprofundat instrucțiunile, nu e nici sănătos pentru gingii excesul acesta de zel, de-aia și semnalul puternic de la senzorul inteligent. Tot ca plus față de celălalt model are trei programe de curățare. Cel mai rapid îl aveam și pe cealaltă, dar acum, până la nivelul 0, mai am două intermediare.

Tot din sondajul menționat mai sus (2016) am aflat că este în creștere nivelul de utilizare al periuțelor electrice. Dacă mediul urban și nivelul de trai sunt pe această linie ascendentă, mi-aș dori să văd măcar o urmă de creștere și în celelalte zone, chiar și pe produse mai simple, periuțe normale și pastă de dinți.  Știți deja că Oral-B este marcă recomandată de medicii dentiști din întreaga lume. Eu nu pot decât să vă recomand periuțele electrice în general și cele pe care, la rândul meu, le-am încercat, modelului Smart 4 4000 adăugându-i-se PRO 2000 și PRO 750 White&Clean.

Școala, digitalul și o altă poveste

Ne străduim de la începutul acestui nou secol să pășim cu educația, cu adevărat, în mileniul al treilea. Am avut destule ocazii să văd „la lucru” softuri educaționale, însă, din tot ceea ce am văzut în această categorie, cele legate de matematică (geometrie mai ales) mi s-au părut extraordinare. Trebuie să acceptăm că există copii care chiar au nevoie de acest sprijin vizual în învățare și trebuie să venim cumva în întâmpinarea nevoilor lor.

Aceste softuri mai au un atu remarcabil, atunci când sunt folosite mai ales în timpul lecției: ele sunt capabile să îi dea copilului feedback imediat. Niciun profesor, oricât de minunat ar fi el la clasă, nu poate corecta instant 30 de calcule scrise, sau verifica 30 de perpendiculare… Și feedbackul imediat este cel care asigură o consolidare rapidă a conținutului învățat, îndreaptă la timp erorile și nu te lasă să continui până ce nu ai achiziționat suficient pentru etapa următoare. Cu alte cuvinte, contribuie substanțial la eficientizarea procesului de învățare.

Suntem suficient de „deschiși” ca părinți pentru acest mod de a învăța? Ar trebui. M-am bucurat că anul acesta, când am dat la clasă manualele fără cd-uri, că am fost întrebată de ele. Nu toate manualele mai aveau cd-uri, să țin evidența acestora era prea complicat, așa că am căutat altă soluție. Le-am copiat pe toate pe calculator, le-am pus pe transfer și au ajuns la toți părinții interesați. Pentru cine se descurcă mai greu cu net-ul, am dat, pe stick, toate manualele. La clasă, fără proiector, e foarte greu să lucrezi ca acum 50 de ani, cu creta și tabla. Acum vreo 30 de ani tata avea retroproiector și știu că mă amuzam teribil când stătea să deseneze acasă foliile. Mă bucur însă că am reușit, cu sprijinul asociației de părinți, să facem pasul acesta și să beneficiem de tehnică. Lucrăm încă la motivație.

Pentru că l-am pomenit pe tata, să detaliez un pic. Predă matematică, la gimnaziu, într-o comună măricică. Copiii, ca peste tot, mai interesați sau mai puțin. Bate la ușa pensiei, dar de ceva ani, de când a descoperit softurile, are un singur regret: că nu le poate folosi la clasă la întreaga lor capacitate… e sigur că ar fi și copiii mai interesați și ar înțelege mai ușor unele noțiuni. Dar în situația în care e el este aproape întreaga Românie.

Pentru orice problemă, există însă și soluții. Tot tata îmi spunea mereu: „Nu există nu pot, există nu vreau.”  Ca dovadă, atunci când chiar îți dorești să schimbi ceva, o faci. Dau exemplu aici Fundația Orange, care chiar s-a ambiționat să arate că și în mediul rural avem copii deosebiți care merită o șansă.

În 2016 a fost lansat, ca program-pilot, „Digitaliada”. 10 școli din mediul rural au fost dotate cu video-proiectoare, laptopuri, tablete, pentru învățare digitală. Ce-a ieșit? Progrese vizibile ale copiilor, îmbunătățirea situației școlare, dar după ce-am ascultat o mulțime de mărturii ale acestora, mi-am dat seama de ceva: a crescut de fapt motivația în învățare, exact acel ingredient secret pe care orice om de la catedră se chinuie să-l activeze elevului. De data aceasta, este matematică și informatică. Dar cel puțin în aceste școli, pasul a fost făcut. Și ceilalți profesori au un exemplu și, de ce nu, o provocare.

În anul școlar curent, „Digitaliada” s-a extins. Acum programul cuprinde 30 de școli. Fundația Orange a investit peste 800.000 de euro până acum, și programul va continua. Până acum, 3.400 de elevi vor învăța „altfel” și probabil viața lor, chiar dacă nu se va schimba major, cel puțin va exista o deviație de la traseul pe care se aflau înainte. Din studiile care au însoțit programul, reiese că și în mediul rural părinții sunt la fel de preocupați. Copiii au calculatoare acasă, internet, dar nimeni nu îi poate îndruma dincolo de ecran.

Este a doua latură a programului, care în acest moment vine să răspundă nevoilor tuturor celor care au acces la internet. Platforma www.digitaliada.ro încurajează crearea și postarea online de conținut digital educativ în limba
română, cu scopul de a fi folosit de elevi sau profesori din toată țara. La un an de la lansarea platformei aceasta a
înregistrat peste 24.000 de utilizatori unici și peste 100.000 de vizualizări. Platforma conține 256 materiale
digitale educaționale și găzduiește concursul anual de materiale digitale #Digitaliada, ce premiază pasionații
care dezvoltă conținut educativ original.

Trebuie să spun că profesorii au idei… nu duc lipsă absolut deloc. Însă pentru a crea astfel de instrumente de lucru, au nevoie de sprijin. Am tăiat enorm de multe din proiectul pentru manualul meu digital, pentru că însemna foarte multă grafică dedicată, animație, și dacă mai ceream și interactivitate… deja tot bugetul se ducea pe o singură aplicație. Eu am vrut, la istorie, să poți explora interiorul unei locuințe în diverse epoci. Dar imaginați-vă cum e, la geometrie, să poți răsuci figura pe toate părțile, la propriu, până vezi soluția și nu doar să analizezi o proiecție pe hârtie, pe care poate nu ai construit-o bine… și n-ai ce soluție să găsești.

Și, dacă argumentul acesta nu este convingător, gândiți-vă că sunt școli în care nu mai există de foarte multă vreme instrumente de geometrie pentru tablă. Am căutat pe net, se găsesc, 100 lei așa, lejer. Materialele digitale sunt șansa pe care o avem să compensăm materialul didactic. Nu vorbesc acum doar de matematică, ci de sistem, în ansamblu. Hologramele sunt aproape, ochelarii aceia de realitate virtuală… să visez cum ar fi să discutăm despre mediile de viață, călătorind cu elevii pe sub apă, de exemplu? Ok, nimic nu va înlocui experiența dată de realitate. Dar să fim serioși. La Cucuieții din Deal, copiii aceia au noroc dacă ajung să meargă la liceu. Sunt oameni și acum, în secolul XXI, care nu și-au părăsit în viața lor satul. Credeți că vor face vreodată snorkeling pe lângă corali?

Un alt argument pentru aplicațiile digitale este faptul că au umor. Într-o doză mai mare sau mai mică, copiii de azi au nevoie de acest element. Așa cum o carte, pentru a fi citită, trebuie să fie amuzantă, tot la fel și învățarea trebuie să răspundă acestei cerințe. De ce să te alegi doar cu frustrarea dată de un profesor supărat că oricât se străduiește, nu reușește să te ajute, și să n-ai parte și de un feedback identic, dar spus mereu calm… știu, sunt părinți care consideră că toate acestea sunt o joacă, că nu au niciun sens, că la școală mergi cu un singur scop și că e o prostie să ai proiector în clasă și să te holbezi la ecran. Dar uite că am împrumutat unul și l-am dus la clasă după ce am aflat că salcia are blană și delfinul are solzi, pentru că nu aveam ce să discut pe marginea testului de științe fără să arăt imaginile. Normal că puteam să mă duc cu un atlas botanic și unul zoologic, să mă plimb de două ori printre bănci cu două poze 5×5 cm, la care să se uite obosiți pe rând și în spatele meu să se joace și să uite… că doar manevra e plictisitoare.

Am ales să pun pe tablă coli albe, să improvizez un ecran, să ne uităm toți, simultan, la vietățile acestea. Și în loc să „ne amintim” ce-am văzut, să le analizăm direct, așa cum ar trebui, prin toate mijloacele de percepție. Și pentru că tot l-am avut la mine, m-am jucat cu el și la matematică. Am avut noroc ca fix în lecția mea să fie o aplicație interactivă. Am trecut „la butoane” unul din copii, și i-am lăsat să încerce variante. Normal… ar fi vrut toți. Le-am spus atunci că „nu se poate”. La pauză am strâns totul cu tristețe. Undeva, într-un univers paralel cu noi, sunt copii care au tablă interactivă, tablete, și ceea ce voiau să facă copiii mei, din instinct, cu aplicația, alții fac pentru că au cu ce.

Încerc să-mi imaginez ce simt copiii care au câștigat un loc în programul „Digitaliada”, și nu cred că reușesc atât de bine. Poate pentru că am uitat satisfacția dată de joc și învățarea prin joc. Acea învățare petrecută natural, fără stres, dar mult mai profundă decât orice frică de note sau de profesor. Pur și simplu înveți pentru că atunci asta e ocazia care ți se oferă. Recompensa imediată, virtuală, e doar o iluzie. Satisfacția reușitei e cea care ne hrănește cu adevărat. Să-i lăsăm să se „joace”, însă mare grijă cu ce… aici e secretul. Mulți chiar nu știm ce, ne sperie dependența de aparate, dar ne îngrozește faptul că sunt „altfel” decât noi. Facem eforturi imense să-i determinăm să fie și ca noi, dar ne amăgim că îi lăsăm să fie „ca ei”. Ar trebui să ne hotărâm…

La final, îmi dau seama ce e „Digitaliada”. Este dovada că lucrurile se pot schimba, că rezultatele apar, dar nu din senin. Că trebuie să investești, atât în instrumente, cât și în oameni. Acestea la nivelul programului desfășurat în școli. În ceea ce privește platforma, „Digitaliada” este o provocare pentru toți profesorii, de a căuta noi soluții pentru problemele pe care le identifică în lecție, și pentru care metodele clasice au eșuat.

Vă invit doar să meditați, atunci când hotărâți că manualul digital al copilului este prost și mai bine tăiați de pe listă această variantă, dacă nu cumva forma este bună, dar n-ați ales conținutul potrivit. Dacă nu cumva materialele de pe platformă vă pot ajuta să rezolvați o problemă cu trei zile mai devreme decât ora de meditații din weekend. Sau, de ce nu, poate chiar s-o înlocuiască.

Seturi educaționale de la DACO

În vară, după ce am vizitat școala, am aflat că este „liberă” clasa de pregătitoare și poate o clasă a III-a. Mi-am zis că, fiind la început, mai mult ca sigur voi primi clasa de început de serie, așa că am început timid să mă gândesc ce aș putea folosi util în activitate. Cum ei se simt mai mult la grădiniță decât la școală, iar programul lor e special, am ales de la DACO pachetul cu seturi educaționale. Mi-am zis că sunt un început bun pentru a utila centrele, sau pentru momentele de relaxare ale copiilor.

Seturile sunt realizate din spumă cu densitate mare. Ar fi poate utile seturi de acest gen din lemn, dar în același preț nu aș reuși să iau decât unul, nu 7…

Să le iau pe rând:

Descoperă formele:

Le conține pe toate cele șase pe care un copil ar trebui să le cunoască la finalul clasei pregătitoare. Formele se detașează, și sunt și decorate pe placul lor. Doar pentru potrivire, poate fi folosit și de copiii de grădiniță. Doar să țineți cont că la grupa mică se învață cercul și pătratul, apoi triunghiul, dreptunghiul, rombul și ovalul, ultimele la CP.

Animalele:

Planșa este bilingvă. Potrivirea se face ori după denumirea scrisă alături, ori după formă și mediul „de viață”. E cam mult spus, căci nu avem decât o pajiște și o cușcă pentru cățel. Aici mi se pare forțată apariția ursului pe bicicletă,  umanizat, între animale domestice. După cele de mai sus, aș merge cu ea mai mult spre grădiniță decât spre școală.

Cât e ceasul?

Ceasul de spumă mi-a plăcut mult. Recunosc că i-am făcut plan de la început să îi montez un mecanism de ceas care zace pierdut prin casă, și să-l folosesc ca ceas al clasei. Încă nu am finalizat proiectul, clasa pe care am preluat-o are ceas, și… mai aștept. Ca joc de potrivire, pot fi scoase cifrele și montate la loc, la fel și steluța de pe mijloc. Pentru învățarea ceasului, pot fi utilizate limbile, prinse cu o capsă ce le permite să fie mobile.

Calculează și Învață alfabetul!

Cele două seturi mi-au plăcut mai mult pentru decor. Apoi m-am gândit să le transform în seturi de ștampile, doar că trebuie să găsesc niște capace pe care să le lipesc. De menționat că setul cu alfabet nu are diacritice, dar există o mică piesă ce poate fi folosită pentru a pune căciulițe și virgulițe. Pentru „â și î” voi decupa eu probabil una. Chiar îmi imaginam în câte moduri voi folosi stampilele cu litere… pentru joacă pe coli mari, ori să-și scrie numele.

Formează un elefant!

M-am „jucat” mai demult cu un astfel de puzzle. Întâi îl făceai privind, apoi trebuia să-l faci cu ochii închiși sau legat la ochi. Este un exercițiu minunat de exersare a simțurilor, a transformării percepțiilor în reprezentări și, de ce nu, a vitezei de rezolvare. Partea cu ochii închiși mă gândesc să o păstrez pe listă anul acesta. S-ar putea să le placă și copiilor mei, mai mari.

Tangram

Dintre toate, tangram este preferatul meu. În clasele primare sunt o mulțime de aplicații cu jocul acesta și, dacă încercați drumul invers, să aveți doar umbra rezultată și să identificați piesele, s-ar putea să nu mai fie deloc așa ușor! Aveam unul din lemn, al meu personal, însă alesesem pentru clasă această variantă din spumă. Îl voi folosi cu siguranță și anul acesta, căci posibilitățile sunt nesfârșite. Vreau chiar să-i încurajez să aibă toți piesele și să-i provoc, mai ales când sunt agitați, cu forme greu de ghicit. E un joc pe care fiecare ar trebui să îl aibă acasă. Pune la încercare răbdarea, imaginația și capacitatea de a combina forme.

Puteți să le achiziționați împreună sau separat, în funcție de interes. Vă recomand să strecurați acest gen de activități în cadourile pentru copiii prietenilor, și să evitați pe cât posibil păpuși și mașinuțe, cu siguranță suficiente de la anumite vârste. În ultimul timp am făcut cadouri numai din categoria art&craft. De exemplu, am luat mai multe seturi de piese din spumă, imprimate, autocolante, și am combinat, astfel încât sărbătoritul a avut și toate tipurile de animăluțe, monstruleți, mijloace de transport și orice am mai găsit la îndemână. E drept că au sfârșit pe dulapuri, sertare, caiete, și oriunde era loc să lipești ceva… dar nu a fost unul (copil, nu adult!) să nu aprecieze cadoul.

Moda cu chef de viață - Tex - Carrefour

Back-to-school, parcă prea repede

Anul acesta ideea de Back-to-school are o conotație aparte pentru întreaga familie. Nu că de trei ani nu aveam și eu partea mea de întoarcere la școală, doar că era ușor decalată, de la 1 octombrie. Însă vara aceasta a fost cu totul și cu totul specială, căci și eu, la rândul meu, mă voi întoarce la o nouă școală… doar că înaintea lor, de la 1 septembrie.

Dacă vara trecută toamna m-a luat prin surprindere, anul acesta de prin iulie încă număr săptămânile și zilele … (Apropo, școala începe pe 11, sper că știți că tradiționalul 15 a fost decalat.) Nu știu cum stați voi cu pregătirile de școală… însă la noi, după două luni de  stat în tricou și în pantaloni scurți, momentul în care probăm blugii și treningurile este unul de maximă tensiune. Parcă vara intră la apă… unde în luna mai le erau ok, în luna august constat că copiii s-au lungit, lățit… și mai nimic nu se mai potrivește. Andrei s-a înălțat fantastic. Bate spre 1.80, s-a lățit în umeri, în curând ridicăm buletinul… mă uit la el ca la icoană, cu șuvițele care îi cad pe frunte… Iris s-a subțiat, adolescența bate la ușă. A decis să se tundă „franțuzește”, să-și lase o șuviță, și e atât de delicată… o floare, ca și numele. O mică domnișoară. Dacă poți să trăiești cu aer? Cu siguranță că da. Aerul pe care îl respir în preajma lor generează energie.

Am trecut de perioada în care eu decid cu ce se îmbracă. Cel mult decid ce categorie se achiziționează, și bugetul în care se încadrează. Ah, și ca să nu credeți că la noi e raiul pe pământ, cam eu decid și când să le adun să le pun la spălat, dacă nu există motive clare pentru care să ia ei decizia… Așa că, doar ce ne-am întors din vacanță, și ca să nu ne mai apuce toamna calendaristică cu pregătirile pentru școală, să mergem să vedem ce noutăți sunt prin Carrefour. Colecția Tex de anul trecut a rezolvat problemele, la un preț chiar avantajos, și am decis să începem și anul acesta de aici.

Am convenit că fiecare își alege întâi ce îi place, apoi vedem cum vin și decidem ce luăm. Pe listă, veșnica ținută cu trening pentru sport (manual nu vor avea 😀 ), dar și blugi și ceva pentru vreme mai rece. Andrei, cu un entuziasm fantastic (citiți printre rânduri), a triat repede cam ce vrea. Mă bucur că în colecția „moda cu chef de școală”, la Tex, sunt haine simple, fără culori și inscripții țipătoare, dar de calitate. El e genul care nu vrea să iasă în evidență, și, ca să fim serioși, la școală nici nu ai nevoie de așa ceva. Sunt mai mult decât încântată că găsesc blugi simpli, chiar și pentru fete, sub 100 lei.

Când erau mici, coșmarul alegerii hainelor era dat de nerăbdarea lor la fața locului, și spaima teribilă de a nu-i pierde din neatenție. Acum mi-au indicat modelele, și recunosc că m-am bucurat să ajung de dimineață, când toate erau aranjate frumos pe raft, în ordinea numerelor, găsind repede ce aveam nevoie… blugi, pantaloni de trening, hanorac, tricou, adidași, toate de calitate și accesibile ca preț. De aceea nu mă miră absolut deloc nici faptul că marca Tex a primit anul acesta prestigiosul premiu Best Buy Awards, deoarece a fost votată de consumatori ca marca numărul unu de textile cu cel mai bun raport calitate-preț.  Și de ce să mai alerg în alte 100 de locuri, dacă le puteam rezolva pe toate aici? Cât timp ei alegeau, eu căutam măsurile, sau se amuzau pe lângă mine… probau pălării, veneau cu tricouri cu imprimeuri haioase, să mă facă să râd… și să aibă parte de proteste, căci regula a fost „pentru școală”. Ce să facem, back-to-school nu înseamnă neapărat fericire pe fața lor.

A venit rândul lui Iris să aleagă. Noroc că treningul luat anul trecut, tot Tex, încă îi mai vine, așa că a profitat să-și facă de cap. Cu chiu cu vai am convins-o la o bluză albă simplă, pentru momentele clasice de la școală. Ea și-a ales o bluză „albă”, adică eu vedeam „negru”, ea vedea „ie”. Și argumentul maxim: au zis bluză albă, fără culori, și negru nu e culoare, e non-culoare, așa că merge! Mai amuzant a fost când, fără să vadă ce tricou și-a ales Andrei, a venit și ea cu unul… identic. Poate că se încaieră copiii mei din orice, dar seamănă mai mult decât își dau seama! Nici nu le-am zis observația mea decât la casă, și-am râs împreună.

Surpriza însă a fost alta. Îmi apare Iris cu… două rochițe! Să leșin, nu alta, ea care nu s-ar îmbrăca nici moartă în fustă. Una, mai lejeră, cu bulinuțe, foarte plăcută la atingere… și una de-a dreptul uimitoare: neagră, elegantă, care trasă peste silueta ei ‘năltuță mi-a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie… ce copii mari am. Normal că revin la „am zis pentru școală”, dar mi-am găsit nașul. Cea cu bulinuțe a fost argumentată cu „care mai e hazul să ieși la cumpărături dacă nu iei și pe lângă listă ceva, așa, doar pentru că îți place!” Dați voi replică, vă rog, din categoria „eu nu am făcut niciodată așa…” Cealaltă rochiță, care și mie îmi plăcea, a fost mult mai bine susținută: „ții minte când a invitat doamna dirigintă toate fetele la teatru? Ei bine, dacă ne invită și anul acesta? Am nevoie de o rochie potrivită!” Și cu asta, Q.E.D., adjudecat, luat rochia. Doar că acum trebuie să-i găsim pantofi și poșetă, nu? Fericită că i-am aprobat ambele alegeri, a bifat repede adidași, blugi, și ne-am dus la cabine, să le probăm.

Bine că nu era aglomerat, că de n-am făcut potecă între cărucior, două cabine, evaluat copii, pune de-o parte ce e mic, caută număr mai mare… Dar anul acesta bifăm back-to-school tot cu Tex, produse care se găsesc exclusiv la Carrefour.

Distracția finală a aventurii a fost ședința foto, improvizată într-un decor de toamnă (culmea, când vrei trotuare cu frunze, le găsești măturate!). Dacă Iris era obișnuită, Andrei și-a intrat binișor în rol. Separat a fost minunat. Împreună… am câteva poze de înrămat, căci foarte rar îi văd să stea unul lângă altul fără să iasă scântei. Mai ales pozele cu cărți, ca să ne amintim și mai bine că… începe școala!

Voi cum stați cu pregătirile? Cam ce și de unde?

 

 

TRIXERA

Avene lansează o nouă formulă inovatoare pentru pielea uscată a întregii familii

 Pielea uscată duce lipsă de hidratare, iar funcţia de barieră de protecție nu mai îndeplineşte rolul de apărare, fiind modificată de frecarea hainelor, agresorii externi şi produse de curăţare dure. Uscăciunea pielii poate fi o problemă pentru  oricare membru al familiei, așa că este indicat să  fie alese produse de îngrijire care să li se potrivească. Pentru cei mai mititei sau pentru cei mari, femei sau bărbaţi, cu toţii au aceleaşi nevoi: eficacitate, convenabilitate şi confort.

TRIXERALaboratoarele Dermatologice Avene lansează produse inovatoare din gama  TriXera NUTRITION, pentru
curăţarea şi îngrijirea zilnică a pielii, pentru a aduce un plus de hrănire şi confort.

În gama TriXera NUTRITION, Avene îmbină plăcerea, originalitatea și confortul pentru a dezvolta texturi de NOUĂ GENERAȚIE, dedicate pielii uscate: TEXTURILE NUTRI-FLUIDE, unice prin faptul că au onctuozitatea unui balsam și textura fluidă a unei loțiuni, pentru o aplicare foarte ușoară.

Gama conține:

  • Gel de curățare nutri-fluid: curăță delicat și hrănește până și cea mai sensibilă piele. Textura sa delicat parfumată oferă confort pielii și plăcere de utilizare zi după zi. Lasă pielea curată, catifelată și protejată a adulților și copiilor (cu vârsta de cel puțin 3 ani). Fără săpun, fără parabeni și fără fenoxietanol. Toleranță CUTANATĂ, OCULARĂ & GINECOLOGICĂ excelentă.
  • Loțiune nutri-fluidă: hrănitoare, protectoare și hipoalergenică, loțiunea repară bariera de protecție a pielii și calmează senzația de piele care strânge. Textura sa fluidă, delicat parfumată permite o aplicare rapidă, care economisește timp pentru ca familiile să-și continue activitățile zilnice. Potrivită pentru față și corp – adulți și copii (cu vârsta de cel puțin 3 ani). Fără silicon, fără parabeni, fără fenoxietanol. Toleranță excelentă!
  • Balsam nutri-fluid: hrănitor, protector și fără parfum, balsamul repară bariera pielii și calmează senzația de piele care strânge. Potrivit pentru pentru toate tipurile de piele sensibilă și uscată a întregii familii – adulți și copii (cu vârsta de cel puțin 3 ani). Fără silicon, fără parabeni și fără fenoxietanol. Toleranță excelentă!
  • Trixera NUTRITION este o alegerea sigură, cu formule potrivite pentru întreaga familie.

Pentru mai multe informații accesați: www.eau-thermale-avene.ro sau Facebook-EauThermaleAveneRomania

Nu ratați filmulețele campaniei, de aici. Se recomandă să nu consumați alimente pe durata vizionării, ca de la râs excesiv să nu se producă accidente nedorite…

Timp + sărbători = criză

Am căutat rețeta succesului în organizarea sărbătorilor, însă cea care include navigatul pe net nu se dovedește întotdeauna viabilă. Mai este nevoie uneori ca cercetarea pieței să se realizeze pe teren, unde obligatoriu înseamnă să consumi timp. Din păcate, un magazin care să comercializeze timp și răbdare încă nu s-a deschis, deși ar face o afacere minunată și cu vânzări engross, aș investi în câteva baxuri pentru o săptămână.

Vinerea trecută am prins o după-amiază liberă, și cum de ceva ani buni, la doi pași de casă, e Centrul Comercial Auchan Titan, rezolv acolo problemele care necesită și ceva căutări speciale, nu doar aprovizionare curentă. Nu sunt genul care colindă 30 de magazine în căutarea „acelei idei” care produce scântei când o întâlnești, însă îmi place să am puțină variație, să am de unde alege. În galeria comercială ai disponibile toate opțiunile.

Surpriza zilei a fost oferită de cei de la Centrul Comercial Auchan Titan, care mi-au făcut cunoștință cu Alina și ne-au rugat ca distracția noastră la cumpărături să fie ilustrată. Așadar am împletit utilul cu plăcutul, și am început să colindăm. La „Bonsai”, printre decorațiuni, deja scopul începea să capete noi contururi, căci rotițele mele se învârteau isterice după idei, fiecare mărunțiș căpătând noi sensuri. Ca idee prelucrată, globurile de sticlă, cu „fereastră”, în care poți pune tu „ceva”, făcut de tine, au rămas în topul preferințelor.

Capitolul haine este pentru mine unul greu de digerat. Când nu ești fotomodel, să iei ceva de pe umeraș și să pară făcut pentru tine, să alegi nu mai este atât de simplu. Cel mai tare ne-am amuzat la Etic, când una dintre combinații primește comentariul „zici că ești doamna profesoară”. Perfect. Exact asta sunt! Dar dacă cu hainele și accesoriile trăsnite am rezolvat cumva (la rochia neagră de la Tina R încă cuget, însă cămașa albă m-a cucerit instant), la capitolul încălțări este crunt. Măcar când ai de unde alege știi că nu pleci cu mâna goală acasă.

Ultimul pe listă este punctul de cadouri pentru copii. Încă nu uit când Moșul îmi aducea o căciulă, un fular și-o portocală. Serios acum, niciun copil nu-și dorește să primească ceva „util”. Așa că, dacă nu strecori o jucărie, tot degeaba. Producătorii de jucării de pluș se pare că au descoperit rețete „îmbrățișabilului definitiv”, căci e greu să lași din brațe ursulețul deja ridicat. E un act masiv de voință să-ți spui că pe raftul următor poți să descoperi altă idee. Prin „Noriel” am cochetat la Lego, să văd ce mai e nou, ce realocări bugetare se pot face, pentru că mergi la sigur. Seturile creative rămân o opțiune, cât timp sunt cu adevărat creative.

Deși nu a fost deloc ușor să aleg, iată câteva dovezi ale escapadei de vineri. A fost, pentru mine, cea mai amuzantă plimbare prin magazine. Am râs, am glumit, și cumva, de când s-a deschis în cartier Centrul Comercial Auchan Titan, a rămas locul unde problemele cotidiene și-au găsit rezolvare, la doi pași de casă, accesibil și primitor, propunând mereu idei „altfel” pentru a crea în jurul său o comunitate.

Credit foto: Centrul Comercial Auchan

Program de sărbători la Centrele Comerciale Auchan

Una din „pasiunile” părinților în copilăria mea, înainte de sezonul de iarnă, era ca nu cumva să rateze „programul de sărbători”, fie că era programul special de la radio și tv (mai țineți minte cum arăta programul de Revelion și ce bătaie era pe el la chioșcuri?), sau programul magazinelor… încă mi-a rămas oarecum în reflex că de sărbători trebuie să iei pâine pentru trei zile, că apoi e închis peste tot.

De data aceasta, programul de sărbători al Centrelor Comerciale Auchan se referă la surprizele pe care galeriile comerciale vi le-au pregătit, și despre care am mai vorbit, începând cu Moș Nicolae și ghetuțele lăsate, la propriu, peste noapte, și ridicate apoi pline cu surprize. Sub sloganul Bucură-te și dă mai departe!, surprizele continuă în luna decembrie.

Zilele de miercuri sunt Zilele Primește și dăruiește bucuria! În aceste zile, Happy Team (serviciu special dedicat clienților Centrelor comerciale Auchan, format dintr-o echipă de oameni energici, pozitivi și deschiși, care vin în întâmpinarea nevoilor clienților oferindu-le informații, ajutor sau surprize și cadouri instant) va împărți bucurii dulci, creative și inspiraționale: Răvașul Bucuriei. Vizitatorii centrelor vor primi 2 răvașe de culori diferite: astfel, răvașul verde este pentru persoana care îl primește iar cel roșu este surpriza dăruită unei alte persoane aflate în apropiere cu care va dori să împărtășească aceeași bucurie de a fi surprins.

Zilele de sâmbătă sunt dedicate distracției. Culoarele centrelor comerciale vor fi animate de parade de Crăciun, coruri de colindători, dar și spectacole costumate, teatru de păpuși și decorații animatronice. Moș Crăciun împreună cu spiridușii așteaptă copiii cuminți în zona special amenajată.

În funcție de cel mai apropiat Centru Comercial Auchan (Drumul Taberei, Titan, Vitan, Crângași, Berceni și Pallady), puteți consulta programul activităților pentru fiecare dintre ele. Mai jos îl găsiți pe cel din Titan – aflat mai aproape de mine.

Distracție plăcută înainte de sărbători!

 


 

Sâmbătă, 10 decembrie

  • 11:00 – 13:00 Vino să-l cunoşti pe Moş Crăciun!
  • 16:00 – 17:00 Parada lui Crăciun!
  • 17:00 -18:00 Ninge cu fotografii pentru întreaga familie!

Miercuri, 14 decembrie

  • 16:00 – 20:00 Bucură-te şi dă mai departe! Primeşti şi împarţi bucurii cu ceilalţi!

Sâmbătă, 17 decembrie

  • 11:00 – 13:00 Vino să-l cunoşti pe Moş Crăciun!
  • 16:00 – 17:00 Parada lui Crăciun!
  • 18:00 – 19:00 Ninge cu fotografii pentru întreaga familie!

Miercuri, 21 decembrie

  • 16:00 – 20:00 Bucură-te şi dă mai departe! Primeşti şi împarţi bucurii cu ceilalţi!

Sâmbătă, 24 decembrie

  • 11:00 – 13:00 Omul de zăpadă şi Elful lui Crăciun dăruiesc bomboane de ciocolată!

Miercuri, 28 decembrie

  • 16:00 – 20:00 Bucură-te şi dă mai departe! Primeşti şi împarţi bucurii cu ceilalţi!

Sâmbătă, 31 decembrie

  • 11:00 – 13:00 Omul de zăpadă şi Elful lui Crăciun dăruiesc bomboane de ciocolată!

Miercuri, 4 ianuarie

  • 16:00 – 20:00 Bucură-te şi dă mai departe! Primeşti şi împarţi bucurii cu ceilalţi!

Sâmbătă, 7 ianuarie

  • 11.00 – 12.00 Spectacol Corul Candus Mundi
  • 12.00 – 13.00 Ninge cu fotografii pentru întreaga familie!

Moș Nicolae umple ghetele lăsate în Centrele Comerciale Auchan

auchan5Sezonul sărbătorilor abia a început, și diseară așteptăm cu emoție să vedem dacă și cât de cuminți am fost peste an. Ne așteaptă o nuielușă sau un cadou…? Greu de spus. Ce știm însă de foarte mult timp e că Moșul nu s-ar descurca, cu siguranță, dacă nu ar avea și ceva ajutoare. Anul acesta, pentru a economisi câteva drumuri, Centrele Comerciale Auchan din București îi dau o mână de ajutor lui Moș Nicolae și strâng într-un singur loc ghetuțele din cartier.

Așadar, dacă vă știți cuminți, aveți ocazia să o recunoașteți în mod public în Centrele Comerciale Auchan Drumul Taberei și Titan, unde este amenajat un loc special în care… să vă lăsați ghetuțele, la propriu! Da, ați citit bine, mergeți cu perechea de rezervă, o lăsați seara, pe 5 decembrie, începând cu ora 18:30. Lăsați-le gata lustruite, angajații centrului doar le păzesc, nu le și pregătesc pentru Moș! Puteți sta liniștiți, veți primi un număr de ordine la „predare” și le veți putea ridica a doua zi, pline, începând cu ora 17:00.

Poate că veți crede, ca și mine, că este o glumă… nu, deloc. Este cât se poate de real. Fiecare persoană poate aduce o singură pereche de încălțăminte, dar există o condiție: trebuie să aduceți cadou o jucărie. Jucăriile vor fi apoi donate copiilor din comunitățile vulnerabile. Din respect pentru copii, este de la sine înțeles să aduceți doar obiecte îngrijite sau noi.

Dacă cel puțin teoretic perechea de încălțări de care mă pot lipsi o zi este rezolvată, problema jucăriei a fost una dificilă. Nu mă omor cu plușurile, însă de fiecare dată, dacă am făcut un cadou unui copil, am preferat să fie ceva creativ, nu o jucărie de care să te plictisești repede. Așa că și acum am pregătit o astfel de surpriză, ștampile cu animalele domestice, un set pentru realizat felicitări, lipici, ochi mobili, fulgi de nea, în fine, suficient cât să îi arate unui copil că oricine poate fi un mic artist.

auchan

Dacă am fost sau nu cuminte… vă spun mâine, 6 decembrie, după ora 17:00, când îmi voi ridica ghetele. Voi merge în Centrul Comercial Auchan Titan… ne vedem acolo?


Centrul Comercial Auchan Titan (detalii):

  • Luni, 5 decembrie – 17:00 – 18:00 – Parada lui Crăciun
    • 18:30 – Ajutoarele lui Moş Nicolae te invită să îţi laşi ghetuţele lustruite. Revino a doua zi să vezi ce cadouri ai primit!
  • Marţi, 6 decembrie  – 17:00 – 20:00 – Moş Nicolae te aşteaptă să îţi dăruiască ghetuţele pline cu surprize!
    • 18:00 – 19:00 – Corul Universităţii de Muzică Bucureşti

Centrul Comercial Auchan Drumul Taberei (detalii):

  • Luni, 5 decembrie – 16:00 – 17:00 – Corul Universităţii de Muzică Bucureşti
    • 18:30 – Ajutoarele lui Moş Nicolae te invită să îţi laşi ghetuţele lustruite. Revino a doua zi să vezi ce cadouri ai primit!
  • Marţi, 6 decembrie  – 17:00 – 20:00 – Moş Nicolae te aşteaptă să îţi dăruiască ghetuţele pline cu surprize!
    • 17:00 – 18:00 – Spectacol Corul Candus Mundi
cizme cauciuc oldcom

Pregătiri pentru iarnă

Anotimpurile mai friguroase sau mai umede înseamnă pentru spațiul nostru mioritic o întoarcere la evul mediu… fără pic de civilizație. Ape, noroaie, iar în Capitală, ceva de speriat. Canalizări înfundate, bălți negre al căror fund nu îl poți estima, trotuare la care nu poți ajunge de pe trecerea de pietoni… Când am ajuns acum 20 de ani prima dată aici, mi-am cumpărat niște cizme cu talpă de 5-6 cm, plus toc. Aduceau a șenile, dar mi-au salvat viaț picioarele de la îngheț. 

Lucrurile însă stau din ce în ce mai rău, și primarii de la Cișmigiu, din ce în ce mai lăudăroși, sunt din ce în ce mai incapabili să rezolve problema circulației (rutieră sau pietonală), mai ales în condiții de vreme rea. Și cum „iarna nu-i ca vara”, iar prima ninsoare va însemna jumătate de oră de contemplare și apoi aproape o săptămână de mocirlă și mizerie, anul acesta am pus pe lista de iarnă neapărat „cauciucuri”, nu doar pentru mașină, ci și pentru noi.

Alegerea unor cizme de cauciuc nu e însă lucru atât de ușor. Iris e mofturoasă, ce voia ea nu se găsea la numere mari, eu nici atât, nu știu cum se face, dar de câte ori căutam, nu ni se aliniau planetele. Problema însă s-a tranșat săptămâna trecută, când ploile ne-au cam ajuns la os, și la propunerea Oldcom, ne-am ales din magazin cizme noi. „Ne” este un fel de a spune, pentru că, de când ne-am sincronizat anul acesta la numărul de la pantofi, Iris se auto-servește liniștită. Iar acum, când stătea să-și aleagă, și nu putea, că erau prea multe, a eliminat variantele până i-au rămas două. Încercând să mă bag în seamă, cum că durează și vreau și eu să aleg, mi-a comunicat candidă că ea nu se poate hotărî care între cele două, și că… asta e, le vom lua pe astea două, oricum e același număr, și ea poate să le încalțe după cum are chef. Oricum se încalță cu șosete groase, că nu sunt căptușite, și se pot schimba, vorba ei, „ca fetele”.

Partea bună e că avem gusturi destul de asemănătoare (bine că la Oldcom nu aveau totuși cu cranii, că pe-alea le-ar fi luat!), și eu aș fi ajuns la aceeași dilemă ca și ea, tot aceleași două modele. Și pentru a marca cum se cuvine schimbul, pentru momentele în care nu ne vom împăca cu perechile, cine ce alege, am găsit soluția:

cizme cauciuc oldcom

Omul gospodar își face vara sanie, sau își ia cizme pe vreme frumoasă…

Celelalte modele disponibile la Oldcom le puteți vedea aici, iar dacă aveți băieți dornici să încerce, există variante și pentru ei. Deși azi e zi cu soare, așteptăm potopul anunțat în zilele următoare, să putem proba cum se cuvine noile echipamente de iarnă.