Ma joc cu plastilina: Animale domestice (Teora)

Ma joc cu plastilina, Animale domestice, Editura TeoraJocul de mai jos a fost o idee de cadou pentru una din colegele Irisucăi. Din câte am aflat ulterior, cadoul a fost bine primit de copil, ceea ce mă face să îl consider o recomandare utilă celor care sunt în pană de idei când vine vorba de cadouri pentru 5-6 ani. Ştiu că e foarte simplu să iei o păpuşă…. dar are toate şansele să sfârşească ciufulită în lada cu jucării. Sau o maşinuţă, care în vreo câteva zile să fie nevoită să intre în "service".

Un astfel de joc creativ poate fi folosit o lungă perioadă, mereu altfel. Şi este o lecţie de abilităţi practice, utilă oricărui copil.

Despre ce este vorba: o carte cu lecţii de modelaj, însoţită de un kit de modelaj, compus din 16 batoane de plastilină divers colorată, 4 unelte de modelat (cuţitaşe din plastic de diferite forme), o punguţă cu ochişori mobili, şi o planşă din material plastic, imitând decorul unei ferme. Planşa poate fi folosită atât ca protecţie pentru spaţiul de lucru, cât şi ca decor pentru joacă.

Lucrarea include o scurtă lecţie generală de modelaj, apoi sunt detaliate câteva dintre animalele şi păsările domestice: raţă, porc, cocoş, vacă, curcan, găină, oaie, cal, pisică, şoricel, câine, iepuraş.

Ma joc cu plastilina, Animale domestice, Editura Teora

Am oscilat, ce-i drept, între Animale domestice şi perechea ei, Animale din grădină, ambele din seria "Mă joc cu plastilină". Dar oricare dintre ele cred că va fi pe placul copiilor, mai ales ţinând cont că vacanţa este lungă.

Info preţ:

Animale din grădină Animale domestice
Elefant.ro Elefant.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

Lecturile copilariei, editura Eduard

Lecturile copilariei, Editura EduardAm încercat să compensăm lipsa unora dintre poveşti din lucrarea primită la premiu, şi soluţia a venit „cu împrumut”: Lecturile copilăriei, pentru clasa întâi, de la Editura Eduard.

În primul rând a fost nevoie să lămuresc cu Andrei ce înseamnă o carte împrumutată, de la bibliotecă sau de la un prieten: trebuie să o returnezi aşa cum ai primit-o. Adică… în primul rând, îi pui copertă. Dacă nu ai la îndemână una de plastic, improvizezi una dintr-o coală de hârtie, preferabil una mai groasă, de revistă. Ai întotdeauna grijă pe unde o pui, să nu o uzi sau distrugi. Nu îndoi colţurile ca semn, poţi folosi o bucată de hârtie ca semn de carte. Nu desenezi, nu subliniezi, nu rezolvi pe carte exerciţiile. Cu alte cuvinte, trebuie să o returnezi aşa cum ai primit-o. Nu ar fi rău ca şi cu propriile cărţi să te porţi la fel…

Să revenim. Lucrarea conţine o listă destul de lungă pentru a umple zilele de vacanţă ale celor mici. Pe lângă acestea, la finalul unora dintre ele sunt întrebări de verificare a lecturii, dar şi exerciţii de transcriere, vocabular, fonetică sau compunere, utile pentru a menţine măcar pe linia de plutire neuronii intraţi cu totul în vacanţă.

Din cuprins fac parte:

  • Ion Creangă: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Ursul păcălit de vulpe
  • George Coşbuc: Povestea gâştelor, Iarna, Zile de toamnă, Vine ploaia!
  • Emil Gârleanu: Când stăpânul nu-i acasă, Mărinimie, Sărăcuţul, Gândăcelul
  • Mihai Eminescu: Somnoroase păsărele
  • Petre Ispirescu: Prâslea cel Voinic şi merele de aur
  • Ana Blandiana: Într-o zi pe când lucram, Face oricine ce vrea
  • Ştefan Octavian Iosif: Cântec de primăvară
  • Barbu Ştefănescu Delavrancea: Bunicul, Bunica, Neghiniţă, Palatul de cleştar
  • George Topîrceanu: Câţi ca voi!, Balada unui greier mic
  • Charles Perrault: Scufiţa Roşie, Motanul încălţat
  • Fraţii Grimm: Albă-ca-Zăpada, Cenuşăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Muzicanţii din Bremen, Hansel şi Gretel, Prichindel, Povestea pescăruşului şi a morunaşului
  • Hans Christian Andersen: Fetiţa cu chibriturile, Soldăţelul de plumb, Ghiocelul (fragment), Omul de zăpadă, Răţuşca cea urâtă
  • Carlo Collodi: Pinocchio (fragmente)
  • Jeanne-Marie le Prince de Beaumont: Frumoasa şi Bestia
  • Basm popular: Cei trei purceluşi
  • Joseph Rudyard Kipling: Fraţii lui Mowgli
  • Lewis Carroll: Alice în Ţara Minunilor – Capitolul I: Prin vizuina Iepurelui

Lecturile copilariei, Editura Eduard

Lucrarea este pentru clasa I, dar există culegeri şi pentru celelalte clase, le găsiți la eMag și la:

Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard
Clasa I Clasa II Clasa III Clasa IV
Libris.ro
Librarie.net
Libris.ro
Librarie.net
Librarie.net Libris.ro
Librarie.net
Lecturile copilariei, Editura Eduard
Clasa V Clasa VI Clasa VII Clasa VIII
Libris.ro
Librarie.net
Libris.ro
Librarie.net
Libris.ro
Librarie.net
Libris.ro
Librarie.net

Cu puţin ajutor, am reuşit să fac rost de cuprinsul pentru volumului dedicat şcolarilor de clasa a doua. Sper să le fie util celor care sunt interesaşi de lucrare.

  • Emil Gârleanu, Aşa, o poveste; Cât un fir de neghină; Puişorii.
  • Ion Creangă, Amintiri din copilărie – fragment, Povestea unui om leneş, Fata babei şi fata moşneagului, Ioan Roată şi Vodă Cuza.
  • Dimitrie Bolintineanu, Preda Buzescu, Muma lui Ştefan cel Mare.
  • George Coşbuc, Vestitorii primăverii, Concertul primăverii – fragment, Iarna pe uliţă, Cântec, Jucăriile celui cuminte, Mureşul şi Oltul, Albina şi păianjenul.
  • Petre Ispirescu, Ţapul şi şarpele, Judecata vulpii, Sarea în bucate – fragment, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Fata săracului cea isteaţă, Broasca ţestoasă cea fermecată.
  • Mihai Eminescu, La mijloc de codru, Revedere, Ce te legeni?, Cu penelul ca sideful, Borta vântului.
  • Vasile Alecsandri, Primăvara, Dimineaţa, Bradul.
  • Ioan Slavici, Doi feţi cu stea în frunte.
  • Ştefan Octavian Iosif, Cântec, Gruia – fragment.
  • Alexandru Vlahuţă, Ostrovul cel mare. Ruini, În Vrancea – fragment, În ajunul Crăciunului.
  • George Topârceanu, Cântec, Aeroplanul.
  • Legende populare, Baba Dochia (folclor), Legenda privighetorii, Legenda ghioceilor.
  • Jean de la Fontaine, Greierele şi furnica.
  • Jacob Ludwig Grimm, Wilhelm Karl Grimm, Croitoraşul cel Viteaz, Prinţul fermecat, Prieteşugul dintre şoarece şi pisica, Regina albinelor.
  • Hans Christian Andersen, Degeţica, Crăiasa zăpezii, Prima poveste, care descrie o oglindă şi cioburile ei, A doua poveste: Un băieţel şi o fetiţă, A treia poveste: Grădina cu flori a vrăjitoarei, A patra poveste: Prinţul şi prinţesa, A cincea poveste: Mica hoaţă, A şasea poveste: Femeia laponă şi femeia finlandeză, A şaptea poveste: Despre palatul Crăiesei Zăpezii şi ce s-a mai întâmplat acolo, Mica Sirenă, Lebedele.
  • Lewis Caroll, Alice în Ţara Minunilor, Capitolul I: Prin vizuina Iepuraşului, Capitolul II: O baltă de lacrimi, Capitolul IX: Povestea falsei broaşte ţestoase, Capitolul XI: Cine a furat tartele?, Capitolul XII: Alice depune mărturie.
  • L. Frank Baum, Vrăjitorul din Oz: Ciclonul, Cum a salvat-o Dorothea pe Sperietoare, Eliberarea Omuluid e Tinichea, Oraşul Smaraldelor din ţinutul lui Oz, Acum descoperim cine e Oz cel cumplit, Leul devine Regele animalelor, Ţara quadlingilor, Glinda, Zâna cea bună, îndeplineşte dorinţa Dorotheei, Din nou acasa.
  • Joseph Rudyard Kipling, Legenda Balenei, De ce are Balena gâtul mic, Puiul de elefant, De ce are elefantul trompă, Vânătoarea lui Kaa
  • Wilhelm Hauff, Muc cel Mic, Povestea prinţului cel neadevărat.
  • Robert Browning, Fluierarul Pestriţ din Hamelin.

Biblioteca Năzdrăvanilor

 

Micul electrician (Buki)

Micul electrician.Motoare electrice.BukiDeşi mai e un pic până la ziua lui Andrei, unele cadouri au început să sosească. "Electricianul ucenic" a fost pentru noi o surpriză deosebit de plăcută… atât pentru copil, cât şi pentru mine. Căci… recunosc, până acum m-am jucat mai mult eu. Of, de ce nu aveam şi noi când eram mici?!

Jocul este recomandat de la 8 ani, aşadar, cum Andrei încă nu i-a împlinit, are o scuză. Iar eu mă încadrez la 8+. Jocul conţine 90 de piese cu care pot fi realizate simple circuite electrice, sau montaje diverse. Au la bază un motoraş, două baterii şi un bec. Mai avem diverse cabluri, întrerupătoare şi suporţi. Recunosc că am făcut un efort, să-mi amintesc ce sunt legăturile în serie şi cele în paralel, dar nu a fost prea greu. Spre ruşinea mea, la fizică nu am învăţat decât electricitate şi optică, mai mult cea din urmă. Nu pot să spun cât de rău îmi pare acum că nu am avut un profesor cu dăruire, care să ne atragă aşa cum ar fi trebuit şi spre celelalte capitole.

Revenind, jocul este însoţit de o broşură explicativă, în franceză. Asta pentru că noi l-am primit în original, de la "mama lui". Versiunea comercializată în România ar trebui să aibă traducerea, conform legilor în vigoare. Pliantul începe cu o lecţie despre electricitate, ca parte a vieţii noastre cotidiene, şi prezintă diversele surse de energie existente. Se trece în revistă noţiunea de circuit electric, şi este explicat modul de funcţionare al unei baterii.

Micul electrician.Motoare electrice.Buki

Micul electrician.Motoare electrice.Buki

Primele lecţii sunt legate de construirea unor circuite simple, o sursă, un consumator – bec, un întrerupător. Apoi urmează explicate cele 10 modele propuse de montaj, dintre care cele mai interesant sunt locomotiva, camionul, buburuza vibratoare, moara de vânt, vaporul cu pescăruşi (mai jos).

Micul electrician.Motoare electrice.Buki

Acum aşteptăm cu interes să mai creştem, şi să-l folosim la întreaga capacitate. Până acum copiii l-au folosit pe post de lego, construind diverse ciudăţenii, cu sens doar pentru ei. Pentru un copil ceva mai măricel (aş merge cu recomandarea până la 10 ani), jocul este minunat.

Info preţ: Toysmall, toypark | Jocuri educative

Pește confecționat din hârtie îndoită evantai

Pește-evantai, confecționat din hârtie

Pește confecționat din hârtie îndoită evantaiNuu… nu e o specie nouă de peşte-evantai, ci un peştişor confecţionat din hârtie, pornind de la banalul evantai pe care fiecare dintre noi ştie să-l confecţioneze. Diferenţa este că necesită ceva mai multă îndemânare şi atenţie, pentru a obţine un exemplar de colecţie.

Aveţi nevoie de o coală de hârtie. Poate fi o coală dintr-un pliant publicitar sau revistă, efectele de culoare vor fi cel puţin interesante.

Se ia coala, se îndoaie pe jumătate şi se rupe o parte. Această primă jumătate va reprezenta corpul peştelui. Jumătatea rămasă o îndoiţi şi o rupeţi iar pe din două. Dintr-un sfert veţi confecţiona coada. Sfertul rămas îl îndoiţi şi îl rupeţi din nou pe jumătate şi din optimea obţinută veţi confecţiona aripioara peştelui.

Pește confecționat din hârtie îndoită evantaiRealizaţi îndoiturile evantaielor pe laturile lungi ale dreptunghiurilor, apoi îndoiţi evantaiul obţinut pe jumătate. Luaţi „coada” şi lipiţi-o complet la mijloc. Adăugaţi lipici şi pe partea din mijloc a corpului, şi suprapuneţi coada pe aproximativ o treime din lungime, apoi lipiţi complet corpul. Ţineţi apăsat până ce lipitura a căpătat rezistenţă. Adăugaţi aripioara, ca în modelul de mai jos, eventual un ochişor mobil dacă aveţi.

Peştele poate fi lipit pe o coală de hârtie, sau poate fi folosit pentru un colaj 3D. În acest caz, va fi suspendat şi trebuie să-i adăugaţi a doua aripioară şi ochişorul necesar.

Puteţi folosi o coală cu pătrăţele, şi pentru o precizie mai mare a îndoiturilor, marcaţi apăsat cu un creion şi o riglă îndoiturile.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

Micul pilot, carte 3D, Editura Teora

Micul pilot, Editura Teora

Curiozitatea cred că este cumva una din trăsăturile caracteristice firii umane, şi este prezentă într-un grad destul de ridicat la copii (dacă ne oprim numai asupra valului de întrebări din seria "de ce", nici nu mai avem nevoie de alt argument). Dintre lucrurile care trezesc cel mai bine curiozitatea, şi implică apoi dorinţa, este zborul. De ce e atât de fascinant să vezi un avion…? De ce priveşti cu invidie o pasăre plutind prin aer…?

Citeam acum ceva vreme că în iunie 1910 Aurel Vlaicu a realizat primul zbor. Şi nu cred că există cineva, având cel puţin "3" ca prefix al vârstei, şi care să nu fi vizitat ca pionier cu cravată monumentul dedicat lui Vlaicu de la Băneşti, Prahova. Şi de ce să nu ne mândrim? Îl avem pe Vuia, pe Vlaicu, pe Coandă… Sunt români…

Am răsfoit pe această temă Micul pilot, o carte 3D despre avioane, de la Editura Teora. Lucrarea este organizată pe capitole, începând cu un istoric al zborurilor, şi sfârşind cu ultimele aparate acum în uz. Istoricul este destul de simplu… Cu 1000 de ani înainte de Hristos, chinezii au inventat zmeul. Alţi 1000 de ani, şi tot chinezii lansau rachete. Şi s-a aşternut o lungă "tăcere" în domeniul reuşitelor, până la primul salt cu paraşuta, în 1617, şi primul balon cu aer cald în 1783. Zeppelinul a marcat începutul secolului XX, ale cărui prime 3-4 decenii sunt dedicate pionieratului. Este pagina pe care probabil i-am fi găsit pe Vuia şi Vlaicu, dacă lucrarea nu ar fi fost o traducere a unui autor străin. Aflăm aici despre primele zboruri, dar şi despre primele utilizări "negative" a uneia dintre cele mai mari descoperiri… apar avioanele militare.

"Aripile războiului" este capitolul dedicat celui de-al doilea război mondial. Am avut o senzaţie ciudată, parcă citeam în imagini unul din cursurile de la facultate… numele îmi erau cunoscute. Ce să fac, nu m-au preocupat niciodată avioanele de vânătoare şi bombardierele. Trebuia în schimb să trec examenul…

După cel de-al doilea război mondial, cercetările şi realizarile din domeniul aviaţiei civile au atins cote impresionante, atât în ceea ce priveşte dimensiunea aparatelor de zbor, cât şi atributele acestora. Foarte mari, foarte rapide, sau chiar invizibile. Ups, asta tot la categoria "militare" se duce…

Avem ocazia de a sta la manşa unui Boeing, sau de a călători printr-un terminal de aeroport. Un zbor plăcut pe aripile imaginaţiei, prin paginile oferite de Editura Teora.

Micul pilot, Editura Teora

Micul pilot, Editura Teora

Lucrarea este prezentată într-un format grafic deosebit, 24x30cm, cu coperţi cartonate şi file groase, lucioase. Include 10 planşe cu figurine pop-up.

Info preţ: Libraria Elefant.ro, librăria TeoraBiblioteca Năzdrăvanilor

Ce citim la sfarsit de clasa a treia

Dacă tot am început să aranjez frumos listele de lecturi suplimentare pentru clasa întâi şi a doua, am continuat cu cea de clasa a treia. Sper cât de curând să fie gata şi cea de clasa a patra. Vacanţa a început deja, iar cei mici… sunt "sigură", ard de nerăbdare să citească ceva în plus. Aşadar, dacă nu aţi avut timp să mergeţi prin librării, iar o bibliotecă nu vă este la îndemână, aveţi mai jos câteva recomandari.

eMAG.ro elefant.ro eMAG.ro
Cartea cu jucării – Tudor Arghezi (Iscoada, Stupul lor, Paza bună, vol. Cartea cu jucării, Zdreanţă) Legende istorice – Dumitru Almaş (Muma lui Ştefan cel Mare, Ştefan cel Mare şi Vrâncioaia)
eMAG.ro
elefant.ro
eMAG.ro
elefant.ro
Poezii – Octavian Goga (Noi) Poveşti – Ion Creangă (Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Amintiri din copilărie)
eMAG.ro elefant.ro eMAG.ro elefant.ro
Din Lumea celor care nu cuvântă Emil Gârleanu Poveşti – Barbu Ştefănescu Delavrancea (Bunicul, Bunica)
eMAG.ro elefant.ro eMAG.ro elefant.ro
Cuore – Edmondo de Amicis (Învăţătorul nostru) Momente şi Schiţe – Ion Luca Caragiale (Bubico, D-l Goe, Vizită)
eMAG.ro elefant.ro eMAG.ro elefant.ro
Poezii – Otilia Cazimir (Gospodina, Pentru tine, primavara, Uite vine Moş Crăciun) Poezii – Mihai Eminescu (Ce te legeni, Revedere)
eMAG.ro elefant.ro eMAG.ro
Poezii – Vasile Alecsandri (Iarna, Primăvara) Dumbrava minunată – Mihail Sadoveanu
eMAG.ro
elefant.ro
litera.ro
b
Iarna pe uliţă – George Coşbuc

Stejarul din Borzeşti – Eusebiu Camilar

eMAG.ro
elefant.ro
eMAG.roelefant.ro

Al. Brătescu-Voineşti – Puiul, Nicuşor

N. Labiş – Poezii (Dacă toate-acestea fi-vor învăţate)
eMAG.ro eMAG.roelefant.ro

Mihail Sadoveanu – Domnu’ Trandafir

Mark Twain – Tom Sawyer
eMAG.roelefant.ro    
Jack London-Colţ alb  

Culegeri de lectura suplimentara:

Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard
Clasa I Clasa II Clasa III Clasa IV
eMAG.ro Libris.ro Libris.ro eMAG.ro Libris.ro eMAG.ro eMAG.ro Libris.ro
Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard
Clasa V Clasa VI Clasa VII Clasa VIII
eMAG.ro Libris.ro eMAG.ro Libris.ro eMAG.ro Libris.ro eMAG.ro Libris.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

Caiete de vacanta

Caiet de Vacanta, Editura AramisNu-mi mai amintesc exact cum sunau temele de vacanţă pe vremea când eram şcolăriţă cu ghiozdan, dar parcă erau ceva de genul … 100 de propoziţii, 100 de probleme…şi lista de lectură. Normal, acum e secolul XXI, activităţile de vacanţă sunt opţionale, iar copiii trebuie stresaţi cât mai puţin. Iar dacă catadicsesc să lucreze în plus, lucrul trebuie să fie o joacă.

S-au inventat aşadar caietele de vacanţă. Păi… da, căci, dacă nu mai găseşti nici almanahul „Şoimii patriei”, iar revistele pentru copii sunt jalnice la capitolul jocuri logice, atunci caietul de vacanţă suplineşte cumva aceste două capitole.

Am plecat cu Andrei la depozit, în căutarea minunatului caiet de vacanţă de la Aramis, pe care doamna ni-l recomandase. În plus, chiar eram curioasă să văd reacţia copilului la cei aproximativ 2000mp de cărţi, căci până acum m-am tot dus singură. Trecem peste „ce răcoare e aici!!”… dar mă bucur că i-a plăcut să stea să răsfoiască, să vadă „ce se mai găseşte”. Şi-a ales, pe lângă listă, o carte cu basme populare româneşti, şi 200 de întrebări despre civilizaţii străvechi.

Revenind la Caietul de vacanţă de la Aramis, pe care l-am dibuit cam greu pe raftul imens, pare o cărticică cu jocuri. Color, cu ilustraţii destul de simpatice, sau cel puţin cât să nu te îngrozească, cum se mai întâmplă, lucrarea este format A4, cu 64 pagini. Aştept cu interes să văd părerea copilului după ce va rezolva din ele. Deocamdată încercăm să trecem peste… dar chiar trebuie…?

  Caiet de Vacanta, Editura Aramis


After School, editura Paralelal 45Pe lângă cel de la Aramis, de data aceasta copilul a mai vrut două, care nu erau chiar caiete de vacanţă, mai mult caiete pentru Timpul Liber. De când a participat la Etapa Naţională la concursurile COMPER, Andrei a devenit mare fan al editurii Paralela 45. La ei la stand a remarcat imediat „culegerea” lui, care i-a amărât tot anul, şi a venit cu ideea să ne uităm dacă nu au şi ei caiete de vacanţă…

Au ceva asemănător, în colecţia After School: un Caiet pentru timpul liber, la matematică, şi În timpul liber cu o poveste!, la limba română. Am văzut că sunt acoperite toate clasele primare şi de gimnaziu, dar nu am stat să văd exact conţinutul la fiecare.

Caietul de matematică are ca autori pe Mihaela Anghelescu, Rodica Buta, Liliana Şandor, Maria Zaharia. Tipar color, pe un format „de vacanţă” (20x26cm, 96p.). Copertă lucioasă, şi realizat cu destulă grijă… important e că a promis copilul că până la toamnă paginile nu vor mai arăta ca acum. Cel de limba română, în acelaşi format, cu 112p., are ca autori pe Camelia Ioana Iovanas, Bianca Sabou, Marinela Scripcariu. Exerciţiile pornesc de la poveştile pe care copiii ar trebui să le cunoască la 8 ani, şi pornesc de la simple transcrieri la exerciţii de vocabular şi compunere.

After School, editura Paralelal 45

Caietele şi-au găsit frumuşel locul în bagajul cu care copiii au plecat la bunici… Aş fi preferat să am ceva mai mult timp să le răsfoiesc, dar recuperez eu cumva. Până atunci, vacanţă plăcută!

Biblioteca Năzdrăvanilor

Info preţ:

elefant.ro
librarie.net
Paralela 45.ro
librarie.net
libris  eMag.ro
Paralela 45.ro
librarie.net  eMag.ro
Crabi din nuci

Crabi confectionati din coji de nuca

Am văzut demult modelul… şi l-am trecut pe lista proiectelor „de vară”. Vacanţa e lungă, şi de ce să nu umplem timpul cu idei frumoase. Săptămâna aceasta vom avea ca temă colaj la malul mării. Năzdrăvanii mari şi mici trebuie să realizeze o mică machetă reprezentând o margine de plajă, având ca personaje principale doi crabi confecţionaţi din coji de nucă. Pe lângă aceştia, orice element este binevenit. Sunt sigură că toţi ne-am plimbat cu picioarele prin apă, la malul mării, şi avem idee ce putem întâlni. Dacă aveţi de anul trecut o mână de scoici, cărora nu le-aţi găsit încă o întrebuinţare, acum e momentul lor.

Nu vreau să dau mai multe idei decât este cazul, sunt sigură că au copiii suficiente. În schimb, iată cum se pot realiza crabii:

Materiale necesare:

  • o nucă, desfăcută cu grijă în două jumătăţi întregi. (nu ştiu dacă merge faza cu pus nucile la înmuiat, eu n-am încercat);
  • o imprimantă, pentru a printa modelele de crabi. Dacă nu există, puteţi privi cu atenţie modelul şi să-l reproduceţi pe o bucată de carton;
  • acuarele tempera;
  • ochişori mobili, lipici.

Crabi din nuci

Printaţi modelul, apoi pictaţi şi lăsaţi să se usuce. Decupaţi cu grijă, căci picioruşele sunt destul de subţiri. Lipiţi nuca pe suport, apoi pictaţi-o şi pe aceasta. Nu folosiţi apă, pictaţi direct cu tempera! După uscare, lipiţi ochişorii, sau improvizaţi doi dacă nu aveţi mobili, şi crabii sunt gata. Trebuie doar să realizaţi restul decorului pentru a finaliza cerinţele probei.

Detaliile probei

Compasiune de copil

Azi dimineaţă m-am trezit fără voce. La propriu. Aş putea spune că mi-am cam făcut-o cu mâna mea, ieri. Am avut întâlnirea de 10 ani de la absolvire… ne-am strâns în amfiteatru, cu emoţie, toată seria. Ne-am privit şi ne-am bucurat că, în ciuda câtorva kilograme în plus, pe ici pe colo, eram neschimbaţi. După ce-am trecut toţi în revistă cam cu ce ne-am ocupat în ultimii 10 ani, am plecat cu mic cu mare la terasă… Bere rece…fum cât cuprinde… ca la 20 de ani… până dimineaţa. Exces? Da’ de unde, dacă nu mă lăsa gâtul, mai era loc de ceva bere. Şi cum îi spuneam unui coleg, bine că nu ne-am dus şi la karaoke, că vorbeam prin semne.

Partea interesantă este vorbitul la telefon. În primele câteva secunde, până îşi adaptează auzul, interlocutorul nici nu-şi dă seama că am răspuns. Dacă nu credeţi, încercaţi, dar ciuliţi bine urechile.

Şi mai interesantă este însă reacţia copiilor. Abia şoptit, am vorbit cu ei de dimineaţă. La rândul lor, au vorbit şi ei în şoaptă, de parcă trezeam pe cineva. Iar în cinci minute au uitat complet că biata mama nu are glas. Ei vorbesc tare, eu comentez, fac observaţie, dar ei nu aud. Sau nu vor să audă…

De exemplu, intră Iris la dus. Mami, mă ud la păr? Nu. Ea vrea să umple cada şi să se joace de-a sirena. Ceea ce înseamnă iar o bălăceală cumplită în baie. Mamiiiii, pooooot? Nu. De data asta, Andrei e releu. "Nu poţi!!" Maaaamiiiiiii, zi tu, pot? Transmit releului să pună şi citat. "A zis mami că nu poţi!" Să spună mami, pe tine nu te cred. Am lăsat aşadar tehnologia modernă a releului, şi ceea ce făceam atunci, şi m-am dus în baie, să comunic direct. Normal, nervoasă că era e treia oara când trebuia să-i răspund. Angelică, se uită mine… Ah, am uitat că sărăcuţa de tine nu poţi vorbi

Încep să miaune de foame. Deh, după o dimineaţă de alergat în parc, îţi cam dă ghes stomacul. Pregătesc masa, şi aşa cum pot, îi strig încet. Ei… şi parcă aveau auz de iepuraşi, nici n-am trebuit să repet chemarea. Se poate aşadar, atunci când vrei, să auzi…

"Sărăcuţa" nu are însă parte de o minune de două ori. Au surzit iar, şi trebuie să mă ridic mereu, să le vorbesc de la jumătate de metru. Concluzia a tras-o tot Iris: De ce nu poţi vorbi? Nu ştii că mamele n-au voie să se îmbolnăvească…?

Ştie cineva cât e amenda când încalci legea asta? Sancţiunile sunt în funcţie de gravitate? E cumva mai mare daca mai zac şi la pat?

Muzeul Cailor Ferate Romane (CFR) – Bucuresti, Calea Grivitei

Muzeul CFR BucurestiPrintre multele muzee care există în Bucureşti, dar cărora vizitatorii le trec pragul foarte rar, este şi muzeul CFR din Calea Griviţei. Recunosc, ca bucureştean de vreo 14 ani, că ştiu de ceva vreme de existenţa lui… şi am reuşit să-l vizităm la a doua tentativă. Prima dată ne-am dus tocmai în zilele în care muzeul este închis, şi copiii au fost dezamăgiţi. Mda, cine s-a gândit că, pe lângă ziua de luni, când toate muzeele sunt închise, acesta e închis şi marţi!?

Am revenit, la orele 10 trecute fix. Am luat prin surprindere întreg personalul: vizitatori fix la deschidere… mai că nu auzeam aşa, în surdină, pe Flo, din "Cars"… clienţi! vin clienţi! Preţul… mic de tot. 3 lei adulţii, 1 leu copiii. În schimb taxa de fotografiere este 12 lei.

Muzeul este mic, dar fain. Foarte multe machete, tipuri de vagoane, şi, spre deliciul copiilor, o dioramă funcţională cu macheta gării Predeal. Plus un trenuleţ electric, controlat cu telecomandă, ce putea merge înainte şi înapoi. Hmmm… le-a deschis pofta de trenuleţe, parcă văd că iar scot setul cu Thomas, şi întind şinele prin toată casa…

Ce ne-a mai plăcut foarte mult a fost macheta unei maşinării imense, pentru săpat tuneluri. Andrei a mai poposit la diverse maşinării de telegraf, la telefoanele de epocă… şi a descoperit şi colţul dedicat inginerului favorit, Anghel Saligny. Am examinat machetele, am văzut pe unde luau fochiştii cărbunii şi cum îi aruncau în cuptor. Am văzut şi vagoane pentru animale mici, pe care recunosc că nu le-am văzut niciodată în realitate. Şi, ceva la care nu ne-am aşteptat, macheta staţiei de metrou Eroilor, cu părţile "invizibile" călătorilor.

Muzeul CFR Bucuresti: Prima locomotiva care a circulat de la Bucuresti la Giurgiu, in 1869

Muzeul CFR Bucuresti

Nu aveţi nevoie de mai mult de o oră pentru a vizita cele patru săli ale muzeului. Şi, dacă aţi pierdut trenul… sau cel aşteptat are întârziere, intraţi în muzeu. Sau programaţi o vizită. Merită.

PS. Iată ce am găsit despre muzeu:

MUZEUL CAILOR FERATE

Prezentare generala

Orice asezare, indiferent unde s-ar afla, se distinge intr-un fel sau altul prin originalitate, fiecare avand un trecut propriu.
Amintirile trecutului capata personalitate din punct de vedere cultural si istoric prin intermediul caselor memoriale sau al muzeelor. In aceste lacasuri sunt pastrate mereu vii in ochii si constiinta oamenilor evenimente semnificative din viata si activitatea unor personalitati care au influentat cursul istoriei.
Indiferent de specificul unui muzeu, acesta promoveaza insesi ideile de cultura si civilizatie.
Capitala Romaniei are un intreg ansamblu muzeistic, de renume atat in tara, cat si in strainatate. Un loc aparte il ocupa Muzeul Cailor Ferate. Aici gasim o particica din inima si sufletul oricarui ceferist.
De aceea, pentru a intelege mai profund unele aspecte legate de activitatea Muzeului CFR vom face o succinta trecere in revista a istoriei si exponatelor sale.
In anul 1924 a aparut ideea infiintarii unui muzeu al cailor ferate, fapt pentru care au fost salvate de la dezmembrare sau de la distrugere mai multe locomotive si vagoane vechi, pana atunci ratacite prin diferite depouri, asteptandu-si momentul cand vor fi trimise la "fier vechi". Atunci a scapat de la casare legendara locomotiva Calugareni, una dintre primele locomotive care au circulat pe linia de cale ferata Bucuresti Filaret–Giurgiu.
Ca o solutie de moment s-a recurs la gararea pe liniile din parcul Stadionului Giulesti a intregului material rulant salvat. Practic, aici s-a format nucleul Muzeului Ceferistilor, care s-a inaugurat la 10 iunie 1939, cu ocazia aniversarii a 70 de ani de la deschiderea liniei Bucuresti Filaret–Giurgiu, in cadrul serbarilor "Ceferiadei". Toate celelelalte exponate au fost etalate in conditii improvizate, intr-o sala de 45 m lungime din cadrul arenelor aceluiasi stadion. 
In primavara anului 1953 a fost amenajat – in actuala cladire din Calea Grivitei 193 B – Muzeul Tehnic al Cailor Ferate, a carui deschidere a avut loc cu ocazia sarbatoririi centenarului liniei Bucuresti Filaret–Giurgiu, in anul 1969.
Colectiile au fost completate si imbogatite treptat, de-a lungul timpului, cu documente originale, cu machete migalos executate, fotografii de epoca, uniforme, ceasuri si multe altele.
Din ordinul conducerii Ministerului Transporturilor s-au fisat si inregistrat in actele contabilitatii Centrului de Perfectionare o multime de exponate originale reprezentand vagoane, pluguri si locomotive cu aburi. Acestea sunt in custodia Muzeului CFR si sunt pastrate in incinta unor depouri din tara. De exemplu, locomotivele cu aburi de la Muzeul de Locomotive de la Depoul Sibiu, in majoritate covarsitoare, sunt proprietatea Muzeului CFR din Bucuresti.
In prezent se fac eforturi pentru a reexpune in curtea muzeului locomotiva cu aburi de cale ingusta 763.106, care actualmente este depozitata in conditii precare.
Putem enumera cateva locomotive cu aburi care fac parte din patrimoniul national:

• locomotiva cu abur 046 CALUGARENI, de la Depoul Bucuresti Calatori;

• locomotiva cu abur 1467, de la Depoul Sibiu;

• locomotiva Diesel Electrica 241-242, de la Depoul Dej-Triaj.

Alaturi de acestea, in incinta Muzeului Cailor Ferate sunt exponate care fac parte, de asemenea, din patrimoniul national:

• firmanul sultanului Abdul Medjid din 1857;

• masa de cabinet, cu placa de marmura, ce a apartinut inginerului Anghel Saligny;

• pulverizatorul Gheorghe Cosmovici;

• injectorul de pacura Theodor Dragu;

• certificat de activitate al inginerului I.V. Cantacuzino emis de Caile Ferate Elvetiene.

Practic, in muzeu se afla materializata o adevarata istorie fragmentara a cailor ferate, pe care oricand este bine sa o rememoram.
In salile muzeului exponatele sunt prezentate publicului larg in mai multe moduri.
Sala principala adaposteste machete de locomotive cu abur, lucrate artistic, printre care la loc de frunte se afla renumita Pacific.
Tot aici este o enorma diorama care infatiseaza, prin exponatele sale, evolutia vagoanelor si a locomotivelor de-a lungul timpului. In mijlocul acesteia incanta privirea o superba garnitura a unui tren de epoca, alcatuita dintr-o locomotiva cu abur 231, plus doua vagoane de marfa, unul acoperit si altul descoperit. Garnitura are o lungime de 9 m, locomotiva fiind de 5 m, cu tot cu tender.
Descoperim, apoi, placi (unicate) ce au fost montate pe vechile locomotive cu abur: Maffei, Hanomag, Resita si altele.
Macheta functionala, demonstrativa, pe care circula minitrenulete intr-un decor interesant, este un punct de mare atractie pentru copii.
In sala mijlocie exista machete de vagoane de marfa si de calatori care reproduc pana la cele mai mici detalii modelele adevarate. Tot acolo exista o masa a impiegatului de miscare din secolul al XIX-lea, dotata cu toata aparatura specifica. De asemenea, avem expuse: o centrala de ceasuri Siemens-Halsche, vechi unelte de lucru la calea ferata, precum si un drapel care a apartinut societatii sindicale a mecanicilor de locomotiva din Cluj din anul 1927. Acesta face parte din patrimoniul national.
Sala din mijloc mai gazduieste o bicicleta mecanica (drezina) care circula pe calea ferata intre cele doua razboaie mondiale.
Un interesant tunel desparte salile intre ele. Un hol de trecere adaposteste felinare cu gaz originale. Ca o curiozitate, tot aici putem admira un minifelinar care functiona cu ulei de rapita, folosit de catre insotitorul de tren. 
In ultima sala sunt exponate de mare valoare istorica ce ar face cinste oricarui muzeu al lumii. Dintre acestea, putem mentiona:

• biroul original al inginerului Anghel Saligny (masa de lucu, calimara argintata, ochelari, tablouri, covor, trusa tehnica si o masa din marmura cu vechea harta a tarii), donat de familia sa – patrimoniu national;

• teleimprimator rapid Hughes (30 de cuvinte/min., fara decodificarea mesajului, cu un design unic – clape de pian);

• firmanul sultanului Abdul Medjid (1857) – de concesionare a liniei de cale ferata Cernavoda–Constanta;

• dosarul de rascumparare a liniei in 1862 de catre Statul Roman;

• teleimprimator Siemens cu taste metalice;

• sabie – tinuta de gala – CFR;

• medalii de o valoare deosebita;

• uniforme, sepci, ceasuri din toata Europa;

• cutia de unsoare Gheorghe Cosmovici – o mare inovatie care facilita functionarea locomotivei cu abur cu posibilitatea schimbarii uleiului la trei ani;

• piese originale de la vechile locomotive cu abur.

Toate aceste exponate sunt adevarate marturii ale perioadei de inceput a cailor ferate. Fiecare are o semnificatie anume, distingandu-se prin mesajul istoric pe care il reprezinta.
Muzeul CFR ocupa un loc aparte in peisajul cultural al Capitalei. Aici fiecare lucrator al Cailor Ferate se regaseste sufleteste, rememorand cu piosenie trecutul si munca inaintasilor.
Fiecare dintre noi, vizitand un muzeu, poate deveni, dupa cum scria marele Octavian Goga, un "drumet statornic al lumii vesnic neschimbate". 
Muzeul CFR isi asteapta cu drag oaspetii.

Muzeograf Camil Gheorghe Pavel

Text preluat de pe: http://www.cfr.ro/jf/romana/2000_6/muzeu.htm