Lumea copiilor care vor să știe tot

Săptămâna trecută am participat la un eveniment a cărui idee a fost deosebit de tentantă, încă de la momentul invitației. Din punctul meu de vedere, au fost minunat îmbinate tema prezentată, cu spațiul de găzduire și participanții la eveniment, și veți vedea de ce… Scopul principal a fost acela de a prezenta două produse Secom^®bogate în acizi graşi Omega-3 (EPA şi DHA), recomandate copiilor, pentru susţinerea dezvoltării neurocognitive.

Mesajul se mula pe fondul pe care îl aveam, al amintirilor din copilărie. E de ajuns să pronunți ulei de pește, și se declanșează niște rotițe cu amintiri nu prea plăcute, cu o chestie grețoasă întinsă pe pâine, și pe care o mâncam în silă, la insistențele mamei. Totuși, pe măsură de a început să vorbească dna dr. Raluca Teleanu, medic primar neurologie (șef secţie neurologie pediatrică, Spitalul Victor Gomoiu), mi-am dat seama că se încadrau totuși în linia părinților care se preocupă de dezvoltarea neuronală a copiilor. Prezentarea dânsei a mers natural, pe linia etapelor de creștere și dezvoltare a copiilor, îmbinate cu atitudini pe care părinții ar trebui să le aibă:

instalarea unor ritualuri/rutine în programul copilului, care îl ajută să anticipeze necunoscutul, cu accent pe ritualul de somn – perioada în care creierul, la copil, se dezvoltă masiv.
ce emisferă dominantă avem, ce „atribuții” are fiecare emisferă, cum se moștenesc/dezvoltă inteligența și talentul.
modalități de abordare a problemelor, i-aș spune mai mult gândire pozitivă. Când nu reușești să găsești un răspuns, încearcă să le privești din alt unghi:
- Nu sunt bun la asta // Ce îmi scapă?
- Mă dau bătut // Voi folosi altă strategie
- E destul de bine // Chiar este tot ce pot face?
- Nu pot mai mult de-atât // Întotdeauna se poate mai bine
- Este prea greu // S-ar putea să-mi ia ceva timp
- Am greșit // Din greșeli învăț
- Chiar nu pot să fac asta // Îmi voi antrena creierul
- Niciodată nu voi fi așa deștept // Voi învăța cum să fac asta
- Planul A nu a mers // Întotdeauna există un plan B
- Prietenul meu poate să facă acest lucru // Voi învăța de la el

A urmat prezentarea Dianei Stănculescu, de la Salvați copiii, care ne-a vorbit despre teoria lui Harry Harlow privind importanța confortului, afecțiunii și dragostei în dezvoltarea copiilor din primele clipe de viață. Dacă aveți timp, și nu cunoașteți experimentul, vă recomand imaginile de mai jos. Din păcate sunt în engleză, sper să fie accesibile tuturor.

A vorbit și despre stadiile de dezvoltare stabilite de Piaget, dar, fără să le numească, a adus în discuție și elementele duale enunțate de Erikson: încredere/neîncredere, autonomie/dependență, inițiativă/retragere-vinovăție, fiecare corespunzând unui anumit stadiu de dezvoltare a copilului mic.

Prezentările au argumentat un studiu realizat de Secom^®realizat online, la începutul lunii septembrie 2015, şi care a cuprins un eşantion naţional, format din 812 părinţi (54% femei şi 46% bărbaţi), cu vârste cuprinse între 18 şi 45 de ani. Studiul, realizat prin platforma Ivox, arată că doar 22% dintre părinţi administrează un supliment pentru dezvoltarea cognitivă a copilului lor. Investiţiile majore sunt direcționate către o alimentaţie sănătoasă (30%), educaţie non-formală (26% îşi înscriu copiii la cursuri, ateliere şi diverse workshop-uri) şi educație la şcoală/grădiniţă (22%). Studiul arată că 72% dintre respondenţi atribuie părinţilor cel mai important rol pentru dezvoltarea neurocognitivă a copilului lor, majoritatea (81%) fiind de acord că intervenţiile în acest proces se realizează în primii 7 ani de viaţă ai copilului.

Studiul realizat de Secom^®arată că cei mai mulți dintre părinți aleg uleiul de peşte simplu, fără a fi atenţi (aici recunosc că nu am verificat uleiul de pește, din fericire era „ok”) la un anumit tip de ulei (4 din 10 respondenți), 23% administrează uleiul de somon, iar 22% ulei din ficat de cod, iar 8% recunosc că nu ştiu ce fel de ulei administrează. Recomandarea medicului este principala sursă de referinţă pentru părinţi atunci când aleg un produs cu acizi graşi Omega-3 pentru copii (67% din repondenţi), iar concentraţia ingredientelor se află în topul criteriilor pe care le au în vedere în momentul achiziţiei produsului.

Recomandări privind alegerea produsului cu acizi graşi Omega-3

Optaţi pentru formule care să asigure copilului o doză mare de EPA, DHA şi vitamine. De exemplu, uleiul obişnuit de peşte are o concentraţie scăzută de EPA şi DHA şi pentru obţinerea uleiului se prelucrează tot peştele, spre deosebire de uleiul din ficat de cod, care are o concentraţie mare de EPA şi DHA, dar şi de vitamine (A, E şi D).
Verificaţi sursa de provenienţă a ingredientelor şi originea.
Alegeţi o formulă special creată pentru nevoile copilului.
Orientaţi-vă către un produs cu gust plăcut. Acesta poate fi mai uşor de administrat copilului.

V-am spus la început că evenimentul a fost deosebit. S-a desfășurat în Orășelul Cunoașterii, despre care am mai povestit, și colecția de atracții ale locației s-a îmbogățit cu două noi instalații: prima instalaţie le propune copiilor şi părinţilor să descopere anumite plante pe care le folosesc în bucătărie, să le cunoască originea şi să afle lucruri interesante despre întrebuinţarea lor (ar fi fost o idee să poată fi și mirosite), în timp ce a doua încearcă să-i responsabilizeze în relaţia cu mediul înconjurător, oferindu-le informaţii utile despre deşeurile care pot rămâne după un picnic şi timpul în care se pot degrada acestea. Sper ca instalațiile să reziste și să nu fie „abuzate”, cum am văzut în cazul altei instalații, în care copilul se apuca să lovească cu un băț beculețele de testare a reacției rapide, iar mama îl privea îngăduitoare, chiar deranjată de intervenția personalului din locație pentru că strica „distracția” copilului.

Al treilea punct pozitiv este lansarea unei pagini dedicate copiilor care vor să ştie tot, invitând părinţii să înscrie în concurs întrebările cu care copiii i-au pus în dificultate. Detalii aici. Noi ne-am înscris întrebarea la eveniment, mai ales că era și proaspătă.

Iris s-a distrat. Un spiriduș s-a ocupat de copii, și eu personal nici n-am știut că am venit însoțită. La final ea a și testat produsele, știa că nu trebuie să le spargă, dar aveau gust de fructe de pădure, preferatele ei.

Religia la școală. Mituri și metodologii

Biblia pe înțelesul copiilor – editura Curtea Veche; Istoria descoperirilor științifice – editura Orizonturi

Tema religiei la școală este una capabilă să ridice și să răscoale nația română mai ceva ca sesiunea de alegeri parlamentare, însă, dacă una ne distruge viitorul pe următorii patru ani, prima ni-l distruge pe termen lung, făcând din viitoarea generație un popor obedient, nu care stă cu fruntea sus, și își privește demn în față partenerii europeni.

Nu sunt de acord cu predarea religiei în școli, și în niciun caz în forma actuală, cu calificative/note. Într-o altă concepție, cu admis/respins, ar putea fi mai aproape de adevăr. Însă nimeni, niciodată, nu are dreptul să măsoare, în orice formă, cantitatea de credință, transpusă în cunoștințe de dogmă religioasă. Nu sunt de acord cu multe care se întâmplă în această țară. De exemplu, de ce la început de an școlar se lălăie în grup Tatăl nostru, dar nu se intonează imnul de stat al României? Pentru ce ne pregătim, noi, de fapt? Pentru ce mergem la școală?

Eu nu-mi trimit copiii la școală să stea în genunchi lângă bancă. Nu vreau să se roage înainte de o lucrare de evaluare. Vreau să învețe să caute informația, să o judece prin prisma proprie, să aleagă apoi ce îi e util și ce nu. Eu îl cresc permițându-i să greșească, fără teama că va fi pedepsit. Refuz să îi bag în cap, încă de la vârsta la care crede tot ce spun adulții, că trăiește cu sabia lui Damocles deasupra capului, și greșeala îl aruncă în flăcările iadului.

Toamna aceasta s-a întâmplat și o „minune”. Îi spun așa, pentru că în statul nostru de drept reglementările vin precum în basme. Întâi dăm legea, cum aruncă zmeul buzduganul înainte. Însă cale de 6 luni. Toată lumea află, știe, dar efectiv ce se întâmplă e o abrambureală totală. Până sosește și zmeul, în cazul nostru, metodologia de aplicare a hotărârii Curții Constituționale (Decizia CCR nr. 669/2014, care a fost publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2015).

Pornind de la dreptul fundamental garantat prin constituție, acela numit „libertatea conștiinței”, la nivel de credință, de orice tip, nimeni și nimic nu ți se poate impune. Suntem un stat laic, nu teocratic, și acest lucru trebuie respectat și la nivel de educație.

Ce se dispune prin metodologia de aplicare…

Cei care doresc să studieze religia la școală o vor face, conform cultului de care aparțin, și recunoscut de stat (Legea 489/2006), lucru care se specifică clar în cererea depusă în acest sens. Dacă școala nu le poate oferi acest curs, se va studia în comunitatea religioasă din care face parte, absențele și notele fiind apoi comunicate și trecute în catalog.
Cei care nu frecventează cursul, din decizie proprie, sau pentru că nu le este accesibil, vor avea situația încheiată fără această disciplină, adică o medie mai puțin.
Depun cerere doar părinții/tutorii copiilor care doresc să urmeze acest curs.
Dacă de la o clasă nu sunt destui copii care doresc să urmeze cursul, se realizează clase simultane, pentru a avea numărul minim de elevi prevăzut de lege pentru organizarea unui curs.
Profesorii care vor preda aceste cursuri trebuie să aibă calificările necesare și să se „angajeze” să urmeze programa.
Pentru elevii care nu solicită frecventarea orei de Religie sau cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină, unităţile de învăţământ stabilesc prin propriul regulament de organizare şi funcţionare activităţile pe care aceştia le pot desfăşura, spaţiile în care se desfăşoară activităţile, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi elevi ai clasei participă la ora de Religie. (Art. 10)
Cei care nu pot participa la cursurile cultului propriu, pot participa ca audienți la cursurile altui cult organizate în școală, după ce depun o cerere în acest sens, și nu vor fi evaluați.
Absenţa elevului care nu a solicitat frecventarea orei de Religie de la activităţile prevăzute la art. 10 şi 11 exonerează cadrul didactic/personalul didactic auxiliar care asigură organizarea/desfăşurarea/supravegherea activităţii de orice tip de răspundere. (Art. 12.)

Au apărut, bine-nțeles, și reacții, mai ales ale BOR, care își vede astfel amenințată opera de ~~îndobitocire~~ păstorire a viitoarei generații. Cum spuneam și mai devreme, suntem stat de drept, ministerul hotărăște, inspectoratele aplică, iar judecățile de valoare emise de BOR nu au aplicabilitate.

Sunt necesare așadar câteva lămuriri, mergând pe numerotarea de mai sus:

Cei care depun cerere de a opta pentru acest curs o fac pentru anul școlar în curs, nu pentru toată durata studiilor. Dacă cererea a fost făcută pentru anul trecut, ea trebuie reînnoită pentru anul acesta, în cazul în care opțiunea se menține. În funcție de numărul de cereri primite, unitățile de învățământ anunță catedrele disponibile pentru acel an în curs. Această declarație a patriarhului nu are nicio valoare, părinții copiilor care nu doresc să urmeze cursul nu trebuie să depună nicio cerere în acest sens, chiar dacă anul trecut au participat. Este o aberație menită să facă presiune asupra părinților, și care dă naștere la abuzuri, precum acesta.
Media la religie nu este menită a crește media generală. Încetați să vă trimiteți copiii la școală pentru note! Este iarăși un handicap al societății noaste, o limită în gândire. Dacă participarea la curs este însoțită de un 10, atunci de ce pierdeți acel timp? Învățați ceva? Vă folosește în formarea propriului sistem de valori? Cultivăm încă acea mentalitate de „fă-te că muncești”? Când vor învăța copiii să își asume responsabilitatea, dacă așa îi creștem de mici?!
Nu vrei să urmezi cursul, nici să-l audiezi, nu depui cerere de niciun fel, și nu ai ce căuta în clasă. Orice încercare a profesorului de a aborda/convinge copilul este un abuz.
Dacă de la o clasă sunt 10 elevi, de la clasa paralelă 10, se face una singură, de 20. E drept că în acest caz, profesorul în cauză va avea plătită o singură oră, nu două, dar asta nu este problema părinților.
La nivel de calificare, aș cere în plus, pentru cadrele care urmează să intre cel puțin la cursurile primare, specializare pe psihologia copilului mic, dezvoltarea gândirii la această vârstă. Nu de alta, dar cursul de psihologie generală inclus la facultatea de teologie în modului psihopedagogic este apă de ploaie față de provocările acestei vârste. Cât despre angajamentul de a urma programa… altă chichiță. Am citit programa, și în linii mari este digerabilă. Însă lasă prea multă libertate, și permite excesele. După mine, este obligatoriu, nu e la nivel de „angajament”.
Școala este așadar obligată (în sfârșit scrie negru pe alb!!!) să asigure programe alternative, pentru copiii care au acest curs în mijlocul orarului și nu îl frecventează. Cum o va face… depinde de implicarea și dorința unităților de a aduce un plus în formarea copiilor, sau de a-și bate joc în continuare. Ce este însă cu siguranță adevărat sunt următoarele:
- părinții nu trebuie să vină să stea cu copilul în timpul acelei ore.
- copilul nu poate fi umilit și ținut pe culoar (a se vedea și declarația drepturilor copilului, la care România a aderat de ani buni.)
Copiii rămân în clasă doar dacă există o cerere depusă în acest sens.
Dacă copilul nu a optat pentru participarea la curs, și lipsește de la activitățile alternative oferite de școală, este responsabilitatea părintelui. Bănuiesc că știți că, dacă se întâmplă ceva cu un copil la ora la care el trebuia să fie la școală, și nu este consemnată absența în catalog, responsabilitatea revine cadrului didactic. Ei bine, acest articol 12 spune că, dacă, de exemplu, copilul are religie prima sau ultima oră, și nu participă la activități, ori pleacă acasă, orice i s-ar putea întâmpla în acea oră nu este responsabilitatea cadrului didactic.

M-am lungit, însă sunt sătulă până peste cap de toate aberațiile care se întâmplă, deși legile sunt aceleași pentru toți.

Copiii mei se încadrează la articolul 12. Au prima și, respectiv, ultima oră, și vin acasă. Sper ca școlile să se organizeze repede, și ceea ce le oferă să fie suficient de provocator pentru a-i determina să rămână, însă mă îndoiesc.

În speranța că nu aveți probleme, nu vă simțiți hărțuiți și abuzați, vă recomand (în București), săptămâna aceasta, Festivalul Științei, organizat ca în fiecare an de ASUR. Programul este disponibil aici, și activitățile se desfășoară până duminică, 3 octombrie.

Joc și mișcare – materie nouă, pretenții noi

Am intrat în cel de-al patrulea an al ultimei reforme din învățământul românesc, cu bunele, dar mai ales cu relele pe care le aduce. Și, dacă cele bune sunt la nivel de intenții și planuri, cere rele le-aș pune mai ales în seama excesului de zel sau a extremei – nepăsarea – care ne caracterizează pe noi. Două dintre lucrurile „bune” pe care le văd eu sunt clasa pregătitoare și „materiile” noi – muzică și mișcare, la pregătitoare, clasa I și a II-a, și joc și mișcare, la a treia, și anul viitor și la a patra.

Trecem peste abrambureala cu „cine face aceste ore”, dacă profesorul de educație fizică sau profesorul de ciclul primar, căci până la urmă s-a lămurit. Ce se face la aceste ore… ei bine, cred că aceste cursuri, făcute așa cum trebuie, vor urca în topul motivelor pentru care copiii vin la școală. Am căutat programa pentru clasele aIIIa și aIVa, am găsit-o pe site-ul Institutului de Științe ale Educației. Nu știu câți dintre părinți au văzut în viața lor un astfel de document școlar, însă n-ar fi rău să aruncați un ochi, nota introductivă este relativ pe înțelesul tuturor. Poate că vom scăpa, în cele din urmă de ideea preconcepută că la școală mergi ca la tăiere, că acolo totul e serios, și că gata cu joaca. (Apropo de asta, îmi permit o paranteză, care spune multe despre mentalitatea populară… când am mers la școală am avut o poezie de învățat. Dacă mă chinui cred că o scriu toată, însă mă urmăresc câteva versuri… Cu păpuşile, cu joaca / Timpul a trecut grăbit. / În sfârşit, pot spune astăzi, / Şcoală, bine te-am găsit!. )

De ce văd aceste cursuri ca extrem de bine-venite pentru copii: pentru că „afară”, la „joacă”, ceea ce se întâmplă (în orașe cel puțin) seamănă cu a-ți scoate copilul la aer, ca pe cățel, în parc. Nu are voie să alerge, nu are voie să se cațere, nu mai există chemările de sub balcon …mama lu’ Costel, îi dați voie afară…?; copiii noști au un deficit de joacă. Cu mingea știu să joace fotbal, dar nu picata, castelul, țările, rațele și vânătorii și multe altele. Nu știu să sară coarda, nu știu elasticul. La ce folosesc? Coordonare, anticipare, viteză de reacție, concentrare, planificare… Așa că ne handicapăm încet și sigur viitoarea generație, cu cele mai bune intenții.

Nu vor fi ușor de pus în practică la școală. De cele mai multe ori aleargă bezmetici, nu știu să se joace, nu știu să respecte adversarul, nu știu să piardă la joc (un handicap major mai târziu!), nu știu să respecte regulile. Acest curs nou nu se va putea face în clasă, poate cu mici excepții. Va fi nevoie să ieși în curte, sau să mergi la sala de sport. Va fi nevoie să renunțe la pantofi cu pietricele, și să vină în adidași la școală. Va fi nevoie să învățăm că, dacă bate un pic vântul afară, putem ieși, e OK! Dacă ninge, cu atât mai mult! Nu când plouă… însă oare câtă distracție ar fi pentru ei ca, în pelerine și cu cizme de cauciuc, să-i lăsăm să sară în toate bălțile? Ascult mereu cu plăcere povești despre sistemele de educație din alte țări, și acum ceva vreme, cineva care a fost în Danemarca, pe educație timpurie, ne spunea că, indiferent de vreme, copiii sunt scoși afară zilnic, și că doar la noi există aberația asta de a-i ține închiși în clase toată ziulica… mai ales cu scuza „să nu se murdărească”!

Ce iarăși nu este ușor este să găsești materialele pentru ca tu, profesorul aflat la catedră, să poți pregăti ora. Vara aceasta am descoperit cu plăcere curajul unei colege din Galați, profesor Elena Ailincăi, de a pune pe hârtia de tipar o sută de jocuri păstrate cu grijă din anii liceului pedagogic. Este un material pe care îl salut, pentru inițiativa de a ajuta nu numai profesorii tineri, aflați la început de carieră, ci și ca un nou mod de a ne pune în valoare munca și contribuția la catedră. Sper ca lucrarea doamnei să nu ajungă fotografiată pe nicăieri, și toți cei care doresc materialul să îi achiziționeze direct de la dânsa. Sunt sigură că nu se va îmbogăți, spre a fi invidiată, dar cred că e momentul să începem să ne respectăm reciproc și la nivel de drepturi intelectuale.

Le-am citit, și sunt jocuri care corespund competențelor vizate de programă, și exemplelor de activități de învățare menționate acolo. Am recunoscut, după reguli, multe din jocurile copilăriei mele, chiar dacă aici apar cu alt nume. Nimeni nu a reinventat jocul, dar trebuie redescoperit împreună cu cei mici. Este momentul să-i învățăm și să-i lăsăm din nou să se joace.

Recomand cartea și părinților, mai ales celor din categoria „plecăm în vacanță cu un grup mare de copii, ce facem cu ei”. Veți găsi aici o mulțime de idei, doar să fiți dispuși să vă puneți adidași în picioare, să lăsați telefonul de-o parte și să vă jucați până nu mai puteți.

În încheiere, „dau cuvântul” autoarei:

Fiind o disciplină nouă, bazată pe mișcare, mi s-a activat dorința de „a-mi mișca” elevii într-un alt fel. Întotdeauna mi-a plăcut să-mi fac meseria conștiincios și am susținut mulși ani și orele de educație fizică. Aveam din anii de liceu un caiet, scris de mână, cu 100 de jocuri; era o temă la metodica predării educației fizice. Le-am trecut prin filtrul minții de acum, le-am tehnoredactat, le-am ilustrat. Îmi doream un material la îndemână pentru aceste ore. Având anul acesta clasa a III-a, elevii mei vor organiza și ei unele jocuri. Pentru dezvoltarea simțului estetic al elevilor materialul trebuia sa fie adecvat. O colega, dragă mie, care a văzut-o tipărită, m-a îndemnat să o postez pe pagina mea de facebook. Nu am postat-o decât pe paginile destinate clasei a III-a. Deja s-au scurs două săptămâni de școală și primele ore de Joc și mișcare. Pregătirea organismului pentru efort o realizez cu mișcări variate cu panglici sau cu cercuri. Apoi aleg o temă, creez o povestioară și îmbin două-trei jocuri. Ultima dată, de exemplu, ne-am încălzit cu panglicile. Apoi am pornit spre podgorii: „am carat bagajele” la gară, „trenul a trecut prin tunel”. „Am cules struguri” și i-am transportat la zdrobitor cu „roaba”. Prin vie am făcut minunate pânze de păianjen din panglici multicolore. Elevii mei sunt foarte încântați. Jocurile cuprinse în culegere pot fi adaptate și folosite în foarte multe variante și la orice clasă din învățământul primar. Cartea poate fi utilă și în taberele școlare în timpul rezervat activităților la alegere.

Cartea costa 6 lei. Se comandă prim mesaj privat (aici), și se expediază prin poștă.

Cursuri gratuite de programare pentru copii la Citim în iarbă

Am primit din partea editurii ALL mesajul de mai jos, și îl dau mai departe, pentru cei care nu și-au făcut încă planuri de weekend:

Ediția de toamnă a Citim în iarbă este dedicată lecturii și tehnologiei. Și cum copiii petrec foarte mult timp în fața computerului, hai să le transformăm această curiozitate pentru nou într-o unealtă educațională: să-i învățăm să gândească într-un limbaj de programare, să descopere tainele cititului în format electronic. În doar o oră, copiii pot învăța conceptele de bază ale programării și pot chiar realiza propriul joc. Îi așteptăm pe cei mici cu tablete.

Sâmbătă 26 septembrie se anunță vreme frumoasă, așa că ia-ți cartea preferată și păturica și vino la Roaba de cultură din Herăstrău (lângă Restaurantul Pescăruș) să citim în aer liber, copiii să învețe lucruri noi și să stabilim împreună un nou record de citit simultan în iarbă.

Te așteptăm de la 10 dimineața și stăm până la lăsarea întunericului. Îți promitem că nu te vei plictisi pentru că toată lumea prezentă pe pajiștea de la Roaba de cultură va avea ceva de făcut.

Pe tot parcursul zilei, ai la dispoziție bibliotecă în aer liber organizată de Editura Litera, audiobook hotspot pus la dispoziție de Editura Humanitas, eBook pe care poți citi poveștile tale preferate. Pe langă acestea, evenimentul Citim în iarbă mai cuprinde următoarele activități:

– De la ora 11 – Curs de programare pentru copii cu Adfaber, organizat de Orange România
– Ateliere „Teatru și îndemânare” susținute de Grădinița Bambi și Școala Step by Step (Ce ne face fericiți – Poveștile începutului de an școlar, confecționăm coperte, litere și marionete)

– De la ora 12.30 – Atelier de creație „Citim, scriem și învățăm despre apă” susținut de Borsec

– De la ora 13 – Atelier „Povestea cărții din mâinile tale”, susținut de Editura All

– De la ora 14 – Concurs de citit viteză în perechi părinte-copil, atelier susținut de „Zâna Norilor”

– De la ora 15 – “Jocul norilor”, atelier de comunicare emoțională cu „Zâna Norilor”

– De la ora 16 – Spectacol „Cei trei purceluși”, Teatrul Zurli

– De la ora 17 – Curs de programare pentru copii cu Adfaber”, organizat de Orange România
– Ateliere „Fantezie printre imagini” susținute de Grădinița Bambi și Școala Step by Step (confecționăm semne de carte, citim jurnalele de vacanță)

– De la ora 18 – Doborârea recordului de citit simultan în iarbă

– Extragerea și premierea SMS-ului câștigător* (Toți cei prezenți la evenimentul Citim în iarbă, după ce vor citi, vor putea trimite un sms, cu tarif normal, cu numele cărții și numărul paginilor citite aici. În baza lui, intră în tombolă pentru câștigarea unei tablete oferite de UNIQA Asigurări.

Pentru detalii şi program urmăriţi pagina de Facebook https://www.facebook.com/citim.in.iarba

Crizanteme de toamnă – magneți de frigider

Vara aceasta am completat colecția de materiale cu folie magnetică, și că abia aștept să mă întâlnesc cu copiii să văd reacție au avut părinții la surpriza de pe frigider, căci am confecționat un magnet de colecție.

Așadar, am lipit spumă eva pe folia magnetică și am început să combin activitățile. Floricica este realizată din inimioare îndoite – confecționate înainte cu un perforator decorativ, căci manual nu cred că aveam răbdare să le decorez. Am văzut recent un proiect cu copăcei, pe anotimpuri, realizați cu astfel de floricele, și am încercat și cu copiii.

S-au descurcat de minune cu îndoitul, știau deja noțiunea de jumătate, nu a fost nevoie să le-o explic eu, și au înțeles repede cum să le așeze în același sens, cum să le lipească una lângă cealaltă. Suntem chiar aproape de perfecțiune. Frunzulițele sunt realizate (de mine, de data aceasta) tot din spumă eva, și nu sunt așezate deloc întâmplător. Au avut cinci culori, și le-am cerut de la început să formeze un model, apoi să respecte regula în șir. În plus, am făcut progrese cu lipiciul, începem să punem în cantitate suficientă, fără să murdărim creația cu aracet în exces, să arate curat și îngrijit.

Arătau chiar fain înainte să dea iama în cutia cu inimioare mici, căci aveam soluție de rezervă în caz că termină prea repede, să mai facă o floricică mică. În caz că nu vă dați seama, chestiile mici lipite pe-acolo sunt fluturi, așa mi s-a argumentat. Recunosc că-mi este greu uneori să renunț la „linia stabilită” a proiectului, însă încerc să-mi aduc aminte că mi-am propus să îndoaie și să asambleze, să respecte șirul, și în rest, să se simtă bine.

Coșulețe de toamnă – șnuruire

Azi la grădi am continuat temele de toamnă, cu fructe, și i-am provocat la un joc cu șnurul. Poate pare ușor, însă nu e deloc. Șnurulețul folosit de mine este unul subțire, dar tare, căci are un fir de nylon pe interior. (Oricum i-am înnodat capătul, ca să nu se deșire). Găurelele, deși păreau mari, nu s-au lăsat așa ușor înșirate. Totuși, pentru vârsta lor (4, 5, 6 ani) s-au descurcat bine. Atât de bine că, în momentul în care am văzut ce viteză au căpătat la înșirat, mă apucase panica. Dacă terminau mult prea repede, trebuia să improvizez ceva pentru restul orei…

Așadar, dintr-o coală de carton a4, îndoită pe jumătate, am decupat un coșuleț. Apoi, cu perforatorul de documente (îmi doresc unul mic, bulină, eventual o bulină mai mică, dar nu găsesc 🙁 ), am dat, mai mult din ochi, găurile de pe margine. Le-am tăiat un fir lung cam de două lungimi de braț, și a ajuns aproape la fix. În primele 20 de minute terminasem și de explicat proiectul, și ce anume vreau să-i văd făcând, și cu un exces de zel fantastic au început să șnuruiască cu o viteză ce întrecea limbile ceasului. Calculasem să dureze un pic mai mult… însă, deși au mai ratat, și-au fost nevoiți să descoasă (au înșirat sau au festonat), au recuperat destul de bine întârzierea. De furcă au dat nodurile, și fundițele, mi-au spus că nu știu, și nici nu-și leagă șireturile. Aici am răsuflat ușurată, mi-am zis că, dacă termină prea repede, facem fundițe până sună clopoțelul.

Au trecut apoi la fructe. Le-am printat doar contururile. Ei le-au colorat, și am urmărit să coloreze în același sens, să țină corect creionul. Mai e de muncă. Nu am respectat neapărat limita, pentru că urma să decupăm, dar am încercat ca, după ce au colorat, să uniformizăm culoarea cu o bucățică de hârtie. Tehnica seamănă cu frotajul, însă n-am idee dacă se numește tot așa. Eu am învățat-o când eram mică de la un unchi, tot profesor, care mi-a adus cadou o impresionantă carte de colorat. Am și acum în minte acel koala pe care el m-a învățat să colorez: fără să apăs, fără să las linii, și apoi să frec bine, cu o bucățică de hârtie, spațiul acoperit cu creionul.

A urmat decupajul. Deși nu se descurcă rău, foarfeca nu e ținută corect. Au încă nevoie de multă practică, altfel multe proiecte drăguțe nu vor avea prea multe șanse de reușită. Fiecare a colorat și decupat câte un fruct, pe rând, până la finalul orei. Din fericire strugurele, lăsat ultimul, a ridicat destule probleme, pentru ca timpul câștigat la început să fie risipit pe final. Eu m-aș fi declarat mulțumită și cu două fructe decupate, dar mă bucur că au reușit să le decupeze pe toate trei.

Fructele au fost puse apoi în coșuleț, doar la „poză” au stat afară. Ce nu am reușit în schimb să-i conving a fost să decorăm coșulețul ca „împletitură de nuiele”. Ei au vrut să le deseneze, pe motiv că sunt mai vesele așa, și i-am lăsat să dea frâu liber imaginației… moment în care am avut parte de o poveste SF. Desenul abstract este universul, bulina cu trei cerculețe este Pământul, sus este o rachetă, ceea ce pare soarele este o galaxie nouă, planeta cu trei cercuri concentrice este Uranus, iar jos este… un surfer galactic!

Mitul temei pentru acasă

Mitul temei pentru acasa – Alfie Kohn

Tema – deosebit de provocatoare – este titlul ultimei lucrări traduse la noi de Elena Irimia. Originalul lui Alfie Kohn a apărut în 2007. Din nefericire pentru mine, nu am apucat să citesc încă volumul, rămas luna aceasta pe lista de achiziții, căci prioritare sunt manuale, auxiliarele, culegerile cerute copiilor la școală 🙁 … Dar dezbaterea prilejuită de lansarea volumului, mai ales după intervenția autorului pe skype, a fost destul de aprinsă.

Discuția a pornit, normal, de la utilitatea temelor în sistem. Totuși, un lucru nu s-a spus, nu putem compara sistemul american și pe cel românesc. Acolo programul de după-amiază al copiilor include și aprofundarea subiectelor discutate în acea zi și temele pentru acasă ar fi probabil deja ceva mult prea „în plus”. La noi însă… numărul mare de copii la clasă, cantitatea de informație nestructurată și neintegrată, timpul limitat și cheltuit haotic, toate duc la imposibilitatea de a ajunge la aprofundare cu fiecare copil. Cumva tema pentru acasă ar trebui să compenseze acea învățare personalizată, care la noi nu se face, și care cade astfel în sarcina părintelui, prin… tema pentru acasă.

Iarăși, un lucru de care nu se ține cont: pentru marea masă a populației școlare, este suficient să asiguri baza, competențele și deprinderile. Însă există în sistem și extremele: cea de jos, unde copiii cu deficiențe de învățare chiar au nevoie de ajutor și intervenție suplimentară, pentru a-i ajuta să se „ridice” la un nivel satisfăcător, și cea de sus, elita, nivelul de performanță, unde munca suplimentară este secretul succesului. Însă pentru aceste două extreme, care își asumă investiția de timp, nu poți sacrifica restul. Ce nu se spune este că în sistemul american aceste extreme sunt integrate în clase speciale, în care regimul de muncă e altul, și obiectivele de asemenea. Pentru ceilalți, „normali”, se practică ceea ce spuneam.

La noi e încă teoria aceasta, să ai în clasă copii cu capacități cât mai diferite, să ai și tu unul măcar cu care să lucrezi. După părerea mea, este o mare greșeală, pentru că nu apuci, efectiv, să personalizezi mesajul transmis pentru fiecare, să ajungi să-i cunoști atât de bine încât să răspunzi nevoilor fiecăruia. Da, e drept, e mai ușor să lucrezi cu o clasă majoritară de copii „buni”, însă vei ajunge fără să vrei în rolul prepeliței. Ți se rupe sufletul, dar pe unii îi vei lăsa în urmă. Adevărata capacitate a unui dascăl se vede în momentul în care reușești, acolo unde nimic nu-ți era favorabil, să faci să se „vadă” acel an la școală. E ușor să lucrezi când ai materiale, instrumente și copii deschiși la minte. Dar să lucrezi în mediul rural, cu copii care vin la școală pentru acel corn cu lapte, poate au un caiet și un pix, iar tu trebuie să-i înveți să scrie și să citească, să le trezești pasiunea pentru lectură și pentru cunoaștere, să uite că nu știu ce e acela televizor, darămite tabletă și calculator.

Iarăși, avem o societate nefuncțională. Școlile noastre nu pregătesc absolvenți pentru viață, fac ceea ce un celebru personaj a spus în direct la revoluție: „fă-te că lucrezi!”. Așa ne facem noi de mulți ani că ne implicăm, dar de fapt copiii, la 18 ani, nu au nici cea mai mică viziune despre viață și ceea ce-și doresc. Mi se pare absurd să aud tineri spunând că au dat la facultatea X pentru că așa au vrut părinții. La 18 ani mi se pare incredibil să nu dispui de propria voință, cât să-ți alegi un drum în viață – bun, prost, e decizia ta, ești capabil să o iei.

Și atunci, din disperarea de a-i oferi copilului toate alternativele, îl copleșim cu cerințe, transformate în cantități insuportabile de teme. Nu suntem capabili să ne mulțumim cu normalul, vrem performanța. Paralel însă, ceea ce sistemul oferă acum nu este un „normal”. Deși nu se promovează oficial concurența, sistemul de ierarhizare de la sfârșitul ciclului gimnazial – la o vârstă încă tulbure – îi aruncă pe copii într-o cursă nebună nu spre a reuși, ci spre a nu-și rata șansa la un viitor „normal”. Nu există o egalitate de șanse, un standard școlar la care să ne raportăm. Ne aruncăm brambura în sistem și nu știm cum să culegem mai mult.

Am prins ședințe cu părinții la care aceștia cereau teme suplimentare, pe motiv că copiii se plictisesc acasă. N-am râs, pentru că era de plâns. Niciun copil normal nu se plictisește atât de tare încât să vrea teme (doar părinții nu știu să petreacă timp cu ei!). Este doar pasiunea nebună a părinților de a-i împinge în față, de a-i vedea „primii”. Copiii mei nu sunt primii în clasă, dar sunt excepționali pentru mine, prin îmbinarea calităților lor. Avem suișuri și coborâșuri, lucruri „de recuperat”, pentru că, ce să facem, n-am fost destul de inspirată să emigrez la timp și trebuie să supraviețuim sistemului de aici, care ne judecă cu răbojul, nu ne evaluează competențele. Am fugit de-o școală, pentru că n-am considerat „normală” atitudinea de toleranță față de indisciplină, neseriozitate și nesimțire. Am vrut și vreau în continuare pentru ei o școală în care profesorii să intre la ore la fix și să pună măcar un strop de pasiune în ceea ce fac. Cât vor reuși ei în acest mediu relativ normal… vom vedea.

Însă temele pentru acasă rămân un subiect fierbinte. Cine ține cont că la pregătitoare copiii nu trebuie să aibă teme? Că până în clasa a IVa temele nu trebuie să depășească 15-20′ la o materie? Ce se întâmplă în programele de after-school, care, pe lângă temele copiilor de la școală, mai adaugă și „culegeri” suplimentare să le umple copiilor orele state acolo și să satisfacă orgoliul părinților, măsurat în taxa plătită? Iar tot ritmul acesta nebun ne livrează o „enciclopedie” incapabilă să argumenteze, să ia o decizie, să arunce o minge sau să aprindă un chibrit…

Alfie Kohn spunea în prezentarea sa că pentru temele de acasă sunt responsabili părinții și profesorii deopotrivă, într-un cerc vicios pe care unul din ei trebuie să-l oprească. M-am gândit atunci la temele de la pregătitoare. Cum ar fi ca tu, ca părinte, să te duci la școală, și să spui „Copilul meu nu va face temele”, pentru că la această vârstă nu se dau teme. Să continui? Celebrele teme de vacanță… toată vara copiii stau cu gândul la TEMA de care nu s-au apucat și cu care îi va prinde toamna… toate încununate de sperietoarea testelor de evaluare inițială din toamnă, care, de ținut minte, nu se trec în catalog!

Nu știu dacă este și în carte, însă se vorbea de o nouă instituție: protecția consumatorului de educație. Cum ar curge aici reclamațiile… Dacă doriți cartea, este disponibilă aici: Books-Express, eMag.

De curiozitate, ați avea „curajul” să cereți profesorilor mai puține teme?

Grammaton. Turnul inteleptilor - Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli editura ALL

Grammaton. Turnul înțelepților – Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli – editura ALL

Avantajul de a scrie cu și pentru copii este acela de a trăi ancorat în lumea lor, o lume mult mai frumoasă decât cea a adulților, în lumea magică a copilăriei lucrurile se întâmplă atunci când ți le dorești cel mai mult, unde Moș Crăciun nu întârzie la întâlnire, și zâna măseluță nu se rătăcește pe drum…

Acum ceva vreme editura ALL a avut o promoție foarte frumoasă – 70% reducere – ocazie cu care am mai completat colecția de povești. Am început încet-încet să le cunoaștem și pe cele „de copii mai mari”, pe măsură ce gustul pentru lectură al copiilor a evoluat. Grammaton mi-a atras un pic atenția cu rezumatul, însă acesta este departe de ceea de oferă cu adevărat povestea dintre cele două coperte. Știu că nu trebuie să judeci un om după haine, așa cum nu trebuie să judeci o carte după copertă. Însă este păcat că azi o poveste atât de frumoasă se poate pierde pentru că nu poate atrage suficient atenția asupra ei.

Nu știu dacă să vă fac rezumatul, aș strica cred tot farmecul. Însă am să încerc să găsesc câteva motive pentru care cartea merită să „cadă” în mâinile celor mici, încă la primii pași nesiguri în această lume a lecturii.

În primul rând, le tot vorbim copiilor despre lumea magică de dincolo de cărți, în care poți păși doar citind. Povestea noastră exact despre această lume – numită Grammaton – vorbește, o lume care „trăiește” datorită copiilor din lumea umană care citesc. Însă pericolul care amenință această lume este iminent: copiii din ziua de azi nu mai citesc atât de mult, iar energia atât de vitală locuitorilor Grammatonului este pe sfârșite. Fiecare dintre cititori are așadar o „datorie” de a ține în viață magia, citind constant. Îmi place enorm de mult replica celebră din „Filantropica”: mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic. Exact același lucru se întâmplă și cu copiii. Nu va face niciodată un lucru pentru că îi ceri sau îi impui. Spune-i o poveste, și se va auto-motiva. Vorbește-i despre literele nefericite care suferă într-o lume dincolo de noi, pentru că el nu citește, și e posibil ca magia să se întâmple.

Apoi, poate că nu vă veți da seama, însă lumea „scrisului” are o mulțime de atribute cu care intrăm inconștient în contact. Ce este un „font”, ce sunt „serifele”, toate capătă în această lume o imagine aparte, amuzantă și captivantă deopotrivă. Însă mai presus de acestea mi se pare minunat spusă povestea descoperirii scrisului de către omenire, și cum i-a marcat aceasta evoluția din cele mai vechi timpuri și până astăzi, de la cuneiforme și hieroglife, până la cele mai artistice litere caligrafice. De asemenea, un punct crucial în evoluția și dezvoltarea Grammatonului l-a marcat apariția tiparului la mijlocul secolului al XV-lea. O cantitate impresionantă de „energie” a început atunci să sosească din lumea oamenilor, care au început să citească pe scară largă, lucru care a făcut să prospere această ciudată și magică lume a literelor vii.

Cum va reuși Tinka – fetița de 13 ani – să dea din nou viață izvorului de energie, cum o vor ajuta prietenii mai vechi, sau cei noi pe care și-i face pe măsură ce aventura ei prinde contur, cum va salva ea Grammatonul de anarhie, dându-i viață, acestea rămâne să le descoperiți singuri, în volumul apărut la editura ALL.

Cartea o găsiți la editura ALL, eMag , Libris (transport gratuit la orice comandă), AdevarulShop, Books-Express, elefant (punct de livrare gratuită în București), librarie.net.

În orașul vesel Kinder

Unele idei de campanii sunt chiar amuzante, și cea de la Kinder din această toamnă a urcat rapid în topul personal. Pe scurt, sunt câteva premii faine de câștigat, pentru copii, plus alte multe săptămânale, dacă desenați propriul ambalaj pentru ciocolățelele Kinder – cele care vin câte 8 la pachet, fanii știu care (și Moș Crăciun, și Iepurașul, și Moș Nicolae!). Inițial, când am auzit de campanie, am crezut că trebuie desenat cu creionul, ceea ce ar fi fost o adevărată provocare, însă extrem de greu de jurizat, pentru că… de ce să nu recunoaștem, părinții de azi adoră să lucreze, și copiii doar să se uite. Însă mecanismul presupune alt joc, undeva între scrapbook, joc cu autocolante și desen.

Ambalajul va fi construit în aplicația special creată pe ÎnOrașulVesel.ro, folosind pentru colaj uneltele puse la dispoziție aici. Poți, inițial, construi câteva modele de probă, dar pentru a crește numărul de stikere disponibile și a participa la extrageri este nevoie de mai multe coduri din pachetele de ciocolată (verificați pe site cum arată pachetele din promoție!). Arta supremă ar fi să desenezi ambalajul fără să faci deloc apel la ele, ci doar la pensule și culori, însă aici intervine talentul la desen al fiecărui copil, cât de bine se descurcă cu mouse-ul, sau dacă are la îndemână alte unelte grafice. Aplicația poate fi folosită și de pe telefon sau tabletă, așa că, dacă la finger-paint se descurcă mai bine, este o soluție ce poate fi pusă în practică.

Dacă până acum copilul n-a făcut decât să se joace pe uneltele ultramoderne, e timpul să învețe cum le poate utiliza, la nivel creativ. E drept că, cel puțin în cazul celor mai „avansați”, se va simți lipsa unor unelte consacrate în aplicațiile de grafică, dar dacă îl percepeți ca un joc cu autocolante vă veți acomoda. Există un tutorial, care explică pe scurt, însă numai lucrând veți descoperi opțiunile. De exemplu, obiectele pot fi mărite sau micșorate numai la plasarea în pagină. După aceea, nu. Dacă nu vă plac, le ștergeți și plasați altul, după preferințe. Ne-a mai încurcat faptul că nu le-am putut micșora chiar de tot… și păreau un pic disproporționate, însă regulile și piedicile sunt aceleași pentru toți.

Campania se încheie pe 30 octombrie 2015, adică până atunci puteți înregistra coduri și desene.

Reguli de participare:

Persoana participantă trebuie să aibă 18 ani împliniți, așadar nu faceți contul pe numele copiilor…
Aveți nevoie de cel puțin un cod promoțional, pe care îl găsiți în interiorul pachetului Kinder Chocolate în ambalaj T8, 100g. Atenție, nu pierdeți ambalajul! Este necesar la validarea premiului.
Desenele trebuie să aibă un grad ridicat de complexitate, și nu toate desenele vor fi acceptate în concurs (vezi regulamentul disponibil pe site!)

Premii:

100 de premii săptămânale – stikere pentru perete.
8 premii speciale – șevalete pentru copii, care se oferă la sfârșitul campaniei.
premiul fantastic – un decor integral de cameră, pentru participantul cu cele mai multe desene validate la înscriere.
premiul cel mare – ciocolată în ambalaj propriu.

Desenele înscrise în concurs pot fi apoi popularizate pe Facebook. Pentru premiul fantastic, în caz de egalitate la numărul desenelor înscrise, se va ține cont de numărul de voturi strânse de fiecare desen. Așadar, toți cei care vor lăsa la acest articol un comentariu cu link către desenul realizat, vor primi din partea mea o inimioară-vot.

Până atunci, iată cum arată, în versiunea mea, o „coală de tipar” pentru jumătate de cutie. Așa le pot împărți exact, între copii.

Proiectul Descoperă – Dezvoltare şi suport pentru copiii şi educatorii din apartamentele de tip familial

Sunt multe lucruri pe care aș vrea să am timp să le fac. Pentru unele reușesc să obțin timpul necesar, pe altele le susțin așa cum pot. Proiectul Asociaţiei Create Yourself, lansat miercurea aceasta, face parte dintre ele.

Proiectul Descoperă – Dezvoltare şi suport pentru copiii şi educatorii din apartamentele de tip familial”, este dedicat copiilor instituţionalizaţi cu vȃrste cuprinse ȋntre 11 şi 19 ani şi educatorilor sociali din apartamentele de tip familial din sectoarele 3, 4 şi 6 din Bucureşti.

„Proiectul Descoperă este o oportunitate pentru 80 dintre copiii instituționalizați de a se dezvolta personal și de a-și descoperi motivația și adevăratul potențial. Proiectul propune servicii complexe și complementare care ȋi unesc pe majoritatea celor implicați în dezvoltarea acestor copii: Direcțiile de protecție socială, ONG-urile care fac proiecte pentru copiii instituţionalizaţi, educatorii sociali și nu în ultimul rând cetățenii. Pentru cetățeni este o ocazie bună de a se implica civic și de a susține aceşti copii printr-un serviciu inovativ de mentorat, care le poate deschide tinerilor un drum în viață”, declara Ştefan Lăţea, Preşedintele Asociaţiei Create Yourself, care a deschis conferinţa de lansare cu o prezentare despre activitatea asociaţiei, obiectivele proiectului Descoperă: Deschide drumul cunoaşterii şi principalele activităţi din cadrul acestuia

Diana Chiţu, Şef Serviciu Management de caz DGASPC sector 4, a vorbit despre colaborarea cu ONG-urile care fac proiecte pentru copiii instituţionalizaţi şi rolul acestora ȋn dezvoltarea personală şi profesională a tinerilor, cȃt ş impactul pe care ȋl au ȋn viaţa lor. Conferinţa a continuat cu speech susţinut de Oana Brătilă, voluntar Create Yourself, care a povestit cȃt de important este ca cei mici să ȋşi urmeze pasiunea, să aibă ȋncredere ȋn ei şi deciziile pe care le iau. Pe de altă parte, Dragoş Toma, Web Developer şi mentor ȋn cadrul proiectului, a vorbit despre nevoile tinerilor aflaţi la ȋnceput de drum profesional şi cȃt de mult ȋi poate ajuta un sfat oferit de un mentor sau o persoană care are experienţă ȋn domeniul ȋn care ei ȋşi doresc să activeze.

La finalul conferinţei, Ştefan Lăţea a ȋncurajat participanţii şi persoanele care doresc să le dea o mȃnă de ajutor copiilor instituţionalizaţi, să se implice, să aplice ȋn calitate de voluntari sau mentori ȋn cadrul proiectului. Ca mentori, aceştia le pot vorbi copiilor despre meseria lor, despre cum au ajuns să practice ceea ce le place, despre educația lor. Totodată mentorii ȋi pot ȋndruma şi sprijini pe copii ȋn a ajunge să practice profesia pe care şi-o doresc. Cine vrea să devină mentor Descoperă sau are un prieten căruia i s-ar potrivi rolul, poate să ne scrie la http://cys.ro/implica-te

Proiectul „Descoperă: Deschide drumul cunoaşterii” pornește de la dorința de a oferi mai mult copiilor care au nevoie de sprijin, îndrumare și acces la educație, pe măsura nevoilor acestora. Astfel, pe parcursul a 4 luni, 80 de copii instituționalizați, cu vârste cuprinse între 11 și 19 ani vor avea acces la sesiuni de consiliere vocațională, furnizate de o serie de experți care ȋi vor ȋndruma şi ȋi vor ajuta să-şi dezvolte abilitățile de viață îndependentă și să conștientizeze propriile calități pentru alegerea unei meserii. În același timp, educatorii sociali, cei care îi îndrumă și îngrijesc zi de zi, vor participa la grupuri suport, cu scopul de a-i ajuta pe copii să se dezvolte personal și profesional și să își regăsească motivația. De asemenea, Create Yourself, prin intermediului proiectului Descoperă, va pune bazele unei coaliții între ONG-urile care dezvoltă programe pentru copiii instituționalizați și autoritățile pentru protecția copilului, pentru a identifica nevoile reale ale copiilor și soluțiile la problemele acestora.

În implementarea, diseminarea şi promovarea proiectului sunt alături şi ne susţin DGASPC sector 3, 4 şi 6.

Talente de Năzdrăvani

Monthly Archives: septembrie 2015