cosulete toamna snuruire

Coșulețe de toamnă – șnuruire

Azi la grădi am continuat temele de toamnă, cu fructe, și i-am provocat la un joc cu șnurul. Poate pare ușor, însă nu e deloc. Șnurulețul folosit de mine este unul subțire, dar tare, căci are un fir de nylon pe interior. (Oricum i-am înnodat capătul, ca să nu se deșire). Găurelele, deși păreau mari, nu s-au lăsat așa ușor înșirate. Totuși, pentru vârsta lor (4, 5, 6 ani) s-au descurcat bine. Atât de bine că, în momentul în care am văzut ce viteză au căpătat la înșirat, mă apucase panica. Dacă terminau mult prea repede, trebuia să improvizez ceva pentru restul orei…

cosulete toamna snuruire

Așadar, dintr-o coală de carton a4, îndoită pe jumătate, am decupat un coșuleț. Apoi, cu perforatorul de documente (îmi doresc unul mic, bulină, eventual o bulină mai mică, dar nu găsesc 🙁 ), am dat, mai mult din ochi, găurile de pe margine. Le-am tăiat un fir lung cam de două lungimi de braț, și a ajuns aproape la fix. În primele 20 de minute terminasem și de explicat proiectul, și ce anume vreau să-i văd făcând, și cu un exces de zel fantastic au început să șnuruiască cu o viteză ce întrecea limbile ceasului. Calculasem să dureze un pic mai mult… însă, deși au mai ratat, și-au fost nevoiți să descoasă (au înșirat sau au festonat), au recuperat destul de bine întârzierea. De furcă au dat nodurile, și fundițele, mi-au spus că nu știu, și nici nu-și leagă șireturile. Aici am răsuflat ușurată, mi-am zis că, dacă termină prea repede, facem fundițe până sună clopoțelul.

Au trecut apoi la fructe. Le-am printat doar contururile. Ei le-au colorat, și am urmărit să coloreze în același sens, să țină corect creionul. Mai e de muncă. Nu am respectat neapărat limita, pentru că urma să decupăm, dar am încercat ca, după ce au colorat, să uniformizăm culoarea cu o bucățică de hârtie. Tehnica seamănă cu frotajul, însă n-am idee dacă se numește tot așa. Eu am învățat-o când eram mică de la un unchi, tot profesor, care mi-a adus cadou o impresionantă carte de colorat. Am și acum în minte acel koala pe care el m-a învățat să colorez: fără să apăs, fără să las linii, și apoi să frec bine, cu o bucățică de hârtie, spațiul acoperit cu creionul.

A urmat decupajul. Deși nu se descurcă rău, foarfeca nu e ținută corect. Au încă nevoie de multă practică, altfel multe proiecte drăguțe nu vor avea prea multe șanse de reușită. Fiecare a colorat și decupat câte un fruct, pe rând, până la finalul orei. Din fericire strugurele, lăsat ultimul, a ridicat destule probleme, pentru ca timpul câștigat la început să fie risipit pe final. Eu m-aș fi declarat mulțumită și cu două fructe decupate, dar mă bucur că au reușit să le decupeze pe toate trei.

Fructele au fost puse apoi în coșuleț, doar la „poză” au stat afară. Ce nu am reușit în schimb să-i conving a fost să decorăm coșulețul ca „împletitură de nuiele”. Ei au vrut să le deseneze, pe motiv că sunt mai vesele așa, și i-am lăsat să dea frâu liber imaginației… moment în care am avut parte de o poveste SF. Desenul abstract este universul, bulina cu trei cerculețe este Pământul, sus este o rachetă, ceea ce pare soarele este o galaxie nouă, planeta cu trei cercuri concentrice este Uranus, iar jos este… un surfer galactic!