Tema religiei la școală este una capabilă să ridice și să răscoale nația română mai ceva ca sesiunea de alegeri parlamentare, însă, dacă una ne distruge viitorul pe următorii patru ani, prima ni-l distruge pe termen lung, făcând din viitoarea generație un popor obedient, nu care stă cu fruntea sus, și își privește demn în față partenerii europeni.
Nu sunt de acord cu predarea religiei în școli, și în niciun caz în forma actuală, cu calificative/note. Într-o altă concepție, cu admis/respins, ar putea fi mai aproape de adevăr. Însă nimeni, niciodată, nu are dreptul să măsoare, în orice formă, cantitatea de credință, transpusă în cunoștințe de dogmă religioasă. Nu sunt de acord cu multe care se întâmplă în această țară. De exemplu, de ce la început de an școlar se lălăie în grup Tatăl nostru, dar nu se intonează imnul de stat al României? Pentru ce ne pregătim, noi, de fapt? Pentru ce mergem la școală?
Eu nu-mi trimit copiii la școală să stea în genunchi lângă bancă. Nu vreau să se roage înainte de o lucrare de evaluare. Vreau să învețe să caute informația, să o judece prin prisma proprie, să aleagă apoi ce îi e util și ce nu. Eu îl cresc permițându-i să greșească, fără teama că va fi pedepsit. Refuz să îi bag în cap, încă de la vârsta la care crede tot ce spun adulții, că trăiește cu sabia lui Damocles deasupra capului, și greșeala îl aruncă în flăcările iadului.
Toamna aceasta s-a întâmplat și o „minune”. Îi spun așa, pentru că în statul nostru de drept reglementările vin precum în basme. Întâi dăm legea, cum aruncă zmeul buzduganul înainte. Însă cale de 6 luni. Toată lumea află, știe, dar efectiv ce se întâmplă e o abrambureală totală. Până sosește și zmeul, în cazul nostru, metodologia de aplicare a hotărârii Curții Constituționale (Decizia CCR nr. 669/2014, care a fost publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2015).
Pornind de la dreptul fundamental garantat prin constituție, acela numit „libertatea conștiinței”, la nivel de credință, de orice tip, nimeni și nimic nu ți se poate impune. Suntem un stat laic, nu teocratic, și acest lucru trebuie respectat și la nivel de educație.
Ce se dispune prin metodologia de aplicare…
- Cei care doresc să studieze religia la școală o vor face, conform cultului de care aparțin, și recunoscut de stat (Legea 489/2006), lucru care se specifică clar în cererea depusă în acest sens. Dacă școala nu le poate oferi acest curs, se va studia în comunitatea religioasă din care face parte, absențele și notele fiind apoi comunicate și trecute în catalog.
- Cei care nu frecventează cursul, din decizie proprie, sau pentru că nu le este accesibil, vor avea situația încheiată fără această disciplină, adică o medie mai puțin.
- Depun cerere doar părinții/tutorii copiilor care doresc să urmeze acest curs.
- Dacă de la o clasă nu sunt destui copii care doresc să urmeze cursul, se realizează clase simultane, pentru a avea numărul minim de elevi prevăzut de lege pentru organizarea unui curs.
- Profesorii care vor preda aceste cursuri trebuie să aibă calificările necesare și să se „angajeze” să urmeze programa.
- Pentru elevii care nu solicită frecventarea orei de Religie sau cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină, unităţile de învăţământ stabilesc prin propriul regulament de organizare şi funcţionare activităţile pe care aceştia le pot desfăşura, spaţiile în care se desfăşoară activităţile, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi elevi ai clasei participă la ora de Religie. (Art. 10)
- Cei care nu pot participa la cursurile cultului propriu, pot participa ca audienți la cursurile altui cult organizate în școală, după ce depun o cerere în acest sens, și nu vor fi evaluați.
- Absenţa elevului care nu a solicitat frecventarea orei de Religie de la activităţile prevăzute la art. 10 şi 11 exonerează cadrul didactic/personalul didactic auxiliar care asigură organizarea/desfăşurarea/supravegherea activităţii de orice tip de răspundere. (Art. 12.)
Au apărut, bine-nțeles, și reacții, mai ales ale BOR, care își vede astfel amenințată opera de îndobitocire păstorire a viitoarei generații. Cum spuneam și mai devreme, suntem stat de drept, ministerul hotărăște, inspectoratele aplică, iar judecățile de valoare emise de BOR nu au aplicabilitate.
Sunt necesare așadar câteva lămuriri, mergând pe numerotarea de mai sus:
- Cei care depun cerere de a opta pentru acest curs o fac pentru anul școlar în curs, nu pentru toată durata studiilor. Dacă cererea a fost făcută pentru anul trecut, ea trebuie reînnoită pentru anul acesta, în cazul în care opțiunea se menține. În funcție de numărul de cereri primite, unitățile de învățământ anunță catedrele disponibile pentru acel an în curs. Această declarație a patriarhului nu are nicio valoare, părinții copiilor care nu doresc să urmeze cursul nu trebuie să depună nicio cerere în acest sens, chiar dacă anul trecut au participat. Este o aberație menită să facă presiune asupra părinților, și care dă naștere la abuzuri, precum acesta.
- Media la religie nu este menită a crește media generală. Încetați să vă trimiteți copiii la școală pentru note! Este iarăși un handicap al societății noaste, o limită în gândire. Dacă participarea la curs este însoțită de un 10, atunci de ce pierdeți acel timp? Învățați ceva? Vă folosește în formarea propriului sistem de valori? Cultivăm încă acea mentalitate de „fă-te că muncești”? Când vor învăța copiii să își asume responsabilitatea, dacă așa îi creștem de mici?!
- Nu vrei să urmezi cursul, nici să-l audiezi, nu depui cerere de niciun fel, și nu ai ce căuta în clasă. Orice încercare a profesorului de a aborda/convinge copilul este un abuz.
- Dacă de la o clasă sunt 10 elevi, de la clasa paralelă 10, se face una singură, de 20. E drept că în acest caz, profesorul în cauză va avea plătită o singură oră, nu două, dar asta nu este problema părinților.
- La nivel de calificare, aș cere în plus, pentru cadrele care urmează să intre cel puțin la cursurile primare, specializare pe psihologia copilului mic, dezvoltarea gândirii la această vârstă. Nu de alta, dar cursul de psihologie generală inclus la facultatea de teologie în modului psihopedagogic este apă de ploaie față de provocările acestei vârste. Cât despre angajamentul de a urma programa… altă chichiță. Am citit programa, și în linii mari este digerabilă. Însă lasă prea multă libertate, și permite excesele. După mine, este obligatoriu, nu e la nivel de „angajament”.
- Școala este așadar obligată (în sfârșit scrie negru pe alb!!!) să asigure programe alternative, pentru copiii care au acest curs în mijlocul orarului și nu îl frecventează. Cum o va face… depinde de implicarea și dorința unităților de a aduce un plus în formarea copiilor, sau de a-și bate joc în continuare. Ce este însă cu siguranță adevărat sunt următoarele:
- părinții nu trebuie să vină să stea cu copilul în timpul acelei ore.
- copilul nu poate fi umilit și ținut pe culoar (a se vedea și declarația drepturilor copilului, la care România a aderat de ani buni.)
- Copiii rămân în clasă doar dacă există o cerere depusă în acest sens.
- Dacă copilul nu a optat pentru participarea la curs, și lipsește de la activitățile alternative oferite de școală, este responsabilitatea părintelui. Bănuiesc că știți că, dacă se întâmplă ceva cu un copil la ora la care el trebuia să fie la școală, și nu este consemnată absența în catalog, responsabilitatea revine cadrului didactic. Ei bine, acest articol 12 spune că, dacă, de exemplu, copilul are religie prima sau ultima oră, și nu participă la activități, ori pleacă acasă, orice i s-ar putea întâmpla în acea oră nu este responsabilitatea cadrului didactic.
M-am lungit, însă sunt sătulă până peste cap de toate aberațiile care se întâmplă, deși legile sunt aceleași pentru toți.
Copiii mei se încadrează la articolul 12. Au prima și, respectiv, ultima oră, și vin acasă. Sper ca școlile să se organizeze repede, și ceea ce le oferă să fie suficient de provocator pentru a-i determina să rămână, însă mă îndoiesc.
În speranța că nu aveți probleme, nu vă simțiți hărțuiți și abuzați, vă recomand (în București), săptămâna aceasta, Festivalul Științei, organizat ca în fiecare an de ASUR. Programul este disponibil aici, și activitățile se desfășoară până duminică, 3 octombrie.
- A mai trecut un Întâi Decembrie - 2 decembrie 2024
- Un nai din hârtie pentru litera N - 24 noiembrie 2024
- Jurnal de profesor – clasa pregătitoare - 10 noiembrie 2024
Total de acord cu dvs. Nu imi doresc ca al meu copil sa creasca asa cum am crescut eu…asa ca atunci cand va fi cazul nu voi opta pt ora de Religie indiferent de presiunile BOR si ale bunicilor (nu neaparat in ordinea aceasta:)) ). Toata copilaria si adolescenta mi s.a prezentat un D.zeu care pedepseste, mi s.a spus ce „trebuie” si mai ales ce „nu trebuie” sa fac, sa cred…mi.au trebuit multi ani sa inteleg ce simt, cum simt si sa nu imi fie rusine ca asta sunt, asta gandesc..de ce as face asa ceva copilului meu? Va doresc o noapte linistita.
Alina, ce vârstă ai? Ai făcut religie în școală?
Am 28 si am facut Religie pana si in liceu. Plus o mama f bisericoasa.
Te-am întrebat pentru că sunt câteva întrebări (care ar trebui să fie obiectul unui studiu pe generația 20+) la care nimeni altcineva nu ar putea răspunde:
– Poți enumera valorile pe care ți le-a format acest curs, de-a lungul anilor de școală? Mă gândesc mai ales la toleranță și empatie.
– Ai simțit un echilibru/satisfacție între volumul de timp și efort investit și beneficiile instruirii?
Despre formare și stimă de sine nu mai zic, că deja ai răspuns.
Sper să nu fie invazive întrebările, și să poți răspunde.
Ceea ce sunt in prezent si valorile formate in timp nu stiu in ce masura se datoreaza orelor de religie frecventate in scoala…mai degraba as afirma ca familia si-a pus amprenta asupra mea. Cei 7 ani de-acasa pe care as pune mai mult accent in prezent. (Au fost poate si pe aici ceva bubite…dar sigur ai mei au facut ce au putut mai bine in conditiile date). Copilul invata cel mai bine de la cei ce il inconjoara, prin imitatie, prin contact nemijlocit cu realitatea. Eu daca ii spun copilului ca nu e bine sa arunci gunoaie pe jos si totusi eu fac asta el va arunca pt ca asta vede. Asadar (ca am deviat) am vazut la cei din jurul meu ce inseamna respectul, empatia, am vazut ca e important sa intinzi o mana celui de langa tine. In timp am invatat pe propria piele ca ceea ce faci se intoarce asupra ta (mai degraba karma decat pedeapsa lui D-zeu), ca toti suntem egali in fata unei forte supreme (ca noi o numim D-zeu ca altii o numesc Alah etc e prea putin important). Din orele de religie imi amintesc acum cum in liceu, un preot, ne povestea cum baietii vor sa ne prosteasca (citez exact pt ca imi amintesc: „cu vraja marii in coltul garii”), iar noi nu trebuie sa cadem in ispita. Am multe povesti legate de dezamagirea pe care BOR a lasat-o asupra mea (unele f vechi altele mai recente)Si o alta problema a mea..care are mare legatura cu tema de aici .in scoala ne-au tocat cu cele 10 porunci. Ma opresc la „Sa nu-ti faci chip cioplit….”.ceea ce pupam noi in biserica in ce categorie intra?? Crucea pe care preotul ti-o tranteste pe buze in ce categorie intra?
Completare : imaginea lui Iisus cu talpile goale versus prea- fericitul Daniel cu crucea de aur atarnand la gat. Imaginea unui apostol ingenunchiat in timpul unei rugaciuni vs imaginea unui alt prea…..cum sa-i spunem?? Prea bogat in masina sa ultima fitza. Credeti ca ai nostri copii nu vad diferentele? Nu se intreaba de ce ni se spune una si ni se arata alta? Si daca tot am pornit….sa imi explice si mie un reprezentant BOR cum de eu pe langa taxa de cununie A TREBUIT sa achit O DONATIE pt construirea vestitei catedrale (in timp ce in spitale umbla gandacii). Mentionez ca nici macar nu locuiesc in Bucuresti ca sa ma pot bucura de ea. Concluzie: biserica este institutie, Arsenie Boca a devenit comercial iar eu doresc ca al meu copil sa il descopere / sa il simta pe D-zeu in felul lui. Va multumesc si scuze daca am lezat pe cineva..
Alina, îți mulțumesc foarte mult pentru mesaje! N-ai lezat pe nimeni, iar dacă se simte cineva lezat, blogul acesta e casa mea, se vorbeste liber și civilizat, iar cui nu-i convine – ușa e în dreapta sus, patrată, roșie, cu un X mare pe ea.
Acesta este și sentimentul pe care îl am eu, observând de atâta timp ce se întâmplă în jurul meu. E o pierdere de timp, de fapt nu le folosește la nimic copiilor, se investesc bani, efort, nervi, doar pentru a satisface pretențiile de dominație ale BOR și a crește cu o zecime media generală (cu care n-ai ce să faci…). Din păcate cei care au acum copii în școală nu au făcut la rândul lor religie, ca să știe la ce îi supun. Va trebui probabil să mai sacrificăm câteva generații până când cei ca tine, care știu ce înseamnă această oră pe pielea lor, vor decide să nu-și mai lase copiii, și să investească mai constructiv această energie.
Sunt chiar foarte curioasă ce va spune preamărita BOR dacă se va introduce educația sexuală la școală (ca materie obligtorie sau opțională), cum se tot încearcă de ceva vreme încoace… Părerea mea e că, mai degrabă, copiii au nevoie de noțiuni elementare de educație sexuală, decât să fie îndobitociți/păstoriți la orele de religie.
Deja au răspuns, de multă vreme, nici să nu audă așa ceva! Singura lor atitudine față de sex este abstinența până la căsătorie.
ca de obicei puneti punctul pe i sau sare pe rana..nu stiu cum ar fi mai bine sa ma exprim 🙂
Indoctrinarea asta religioasa e de cand lumea ..de ce sa ne trezim acum? scoala se bazeaza pe faptul ca prea putini parinti rasfoiesc manualul de religie, prea putini parinti aud fraze de genul:
_ Vreau sa mor, sa ma fac ingeras si sa plutesc pe un nor ca sa nu ma mai bata nimeni la cap! ….daca tot se face religie ar trebui sa se gaseasca o solutie sa impace si religiile intre ele..sa stie copilul cine a fost Isus , care e povestea cu Moise, cine e Noe, ce simbolizeaza porumbelul alb si cam atat..dar cine suntem noi sa stim ce ar fi bine pentru copiii nostri si pentru generatia de maine.
Educatia sexuala ramane tabu si in ziua de azi desi fetele dau semne de pubertate din ce in ce mai devreme. Tabu in scoli caci in media este incadrat in ,,normal” iar copiii de obicei inteleg ce vor si ce pot (mai ales ca le merge mintea)…caci rari sunt parintii ce pot explica riscurile .
Nu o sa evoluam niciodata daca nu renuntam la capetele patrate..
Sper ca nu v-am plictisit prea tare
Cum spuneam mai ieri, am fost la salină în vara asta, și cred că am luat prea multe provizii…
Da, foarte puțini părinți se uită în manual, și din cei care se uită, și mai puțini înțeleg de fapt cât de periculoase sunt pe termen lung afirmațiile de-acolo.
Și sunt și mai puțini cei care stau de vorbă cu părinții… poate doar când au coșmaruri că se ridică scheletele din morminte și umblă își mai pun ceva întrebări. Altfel am întâlnit extrem de mulți intelectuali care spuneau „dar ce poate să învețe rău”? Ei bine, se poate…
Ca să nu mai zic că toți de vaită că n-au timp copiii, că au prea multe teme, că învață lucruri inutile… atunci de ce nu-i elimini o oră din program, dacă poți face asta?!
Cu educația sexuală abia aștept să văd ce se întâmplă. Sunt foarte curioasă dacă vor apuca copiii mei în școală vreo lecție, măcar la adolescență!
(aici nimeni nu plictisește pe nimeni, spațiu e aproape infinit)
Scolile nu introduc alternative pentu ca nu au cadre didactice doritoare sa sustina un optional si in plus daca ar fi doritor invatatorul, prful de mate sau romana nici 10% dintre elevi nu ar mai participa la religie. Eu fac parte din categoria aceea care sustine retragerea religiei din scoli sau cel putin transformarea ei in istoria religiilor. Si inca un lucru faptul ca BOR-ul e factor decizional in curtea MEN, desi cei de religie sunt platiti de MEN sunt ,,comandati,, de BOR.
Fetelor la BOR educatia sexuala nu se preda se practica in cele mai felurite forme…
Pentru ciclul primar cred că se poate rezolva ușor problema, învățătorii sunt plătiți la post, nu la oră, și pot sta cu copiii. Normal, doar să vrea.
Bănuiesc că se pot da adeverințe/puncte ceva pentru muncă suplimentară, dacă nu se vor remunera…
Cred că și ceva mai fun, gen „joc și mișcare”, creativitate, și tot ar rămâne foarte puțini la religie… :))
Ultima afirmație e din seria „să faci ce zice popa, nu ce face el”, nu?
Mai degraba din seria ipocrizia BOR la rang de arta.
Si app. de educatie sexuala, acum cateva zile, imi povestea cineva de o doamna de religie care le-a spus fetelor de clasa a VIa ca e pacat sa te protejezi in timpul sexului-copilul e un dar de la ,,seful,, ce nu trebuie refuzat… Iar reactia parintilor a fost cea obisnuita revoltati pe la colturi,dar cred ca niciunul nu s-a dus acasa sa-i explice copilului ca individa e tembela.
Anda, papa de la Roma, într-un final, a acceptat prezervativele. La noi… doamne ferește!!
Stai să vedem ce o să iasă cu educația sexuală în școală. Sunt foooarte curioasă!
Eu aș face cursurile astea spontane. Pariu că se vor duce copiii buluc?
La finalul articolului e o recomandare de carte, „Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex”. Și mai e una, Sex pentru începători, recomandată de la 12 ani… e cam tot ce putem face deocamdată. Să le permitem accesul la materiale.
Cu siguranta vor fi atrasi de aceasta ora si vor da buluc. Insa o alta reactie amuzanta vine din partea acelor parinti care nu se sfiesc sa-njure in fata coiilor, care nu-si supravegheaza odraslele pe internet dar isi aduc aminte ca au copii minori cand vine vorba de ora de educatie sexuala.
Sigur, mai ales ca orice tema de genul incepe cu igiena… Si s ar simti probabil prost sa i spuna copilul ca nu s a spalat inainte de culcare :))
:)))
Si eu cred ca locul religiei nu e la scoala…locul religiei e in biserica..daca vrei sa stie copilul tau ceva despre religia ta du-l la biserica si acolo se tin cursuri in acest sens. Gabriel, anul trecut, avea un profesor de religie (care a fost si dirigintele lui) si la ora lui nu facea nimic…adica faceau..da.. se jucau.pe telefoane.Gabriel nu facea religie, dar nefiind ultima ora a preferat sa stea in clasa..o pierdere de timp, de bani..nimeni nu a castigat din asta..personal cred ca mai bine ii punea la somn pe copii..macar asa erau odihniti( anul asta religia e ultima ora si pleaca mai repede)
Ah, si asta e regula, mai ales cand predau preotii…
Din pacate Andrei, desi nu face religie sta in clasa pentru ca ora e in mijlocul programului si sunt doar 3 elevi care nu fac. Stau in clasa si-si fac temele la alte materii, dar mai asculta si ei ce se povesteste. Si nu-mi place deloc ce povesteste..
Și nici cu normele acum publicate nu se poate face nimic?
Oricum, ca să stea în clasă, trebuie să faceți cerere pentru a audia cursul.
Tocmai pentru că nu-mi plăcea ce povestea i-am zis si eu să nu mai stea în clasă
Am citit articolul cap-coada și sunt puțin nelămurit. Sunt clasa a X-a și am religieq penultima ora deocamdată însă eu nu suport în nici un fel religia și nici nu ne lasă să facem teme la ora dânsei. Anul trecut am zis „da” la acea fisa doar pentru medie, pentru ca oricum la religie ma jucam pe telefon, în fața profesoarei, dar anul asta mi-a schimbat profesoara. Ce as putea face în privința asta? Sunt obligat sa fac religie și sa ascult bazaconiile ce ni le preda?
Ai făcut cerere și anul acesta să urmezi cursul? Dacă da, n-ai ce face… Verifică întâi dacă ai sau nu cerere depusă pe anul în curs.
Dacă ai 16 ani, decizi singur, dacă nu, decid părinții.
Conform normelor, rămâi în clasă doar dacă urmezi cursul sau dacă ai depus cerere de audient. Ca audient, nu ești evaluat și nu participi la discuții, și cât timp nu deranjezi, profesorul trebuie să te lase în pace. Cu alte cuvinte, stai în bancă și citești, e problema ta.
Altfel nu intri la curs. Teoretic școala ta ar trebui să-ți ofere ceva alternativă. Practic nu cred că oferă nimeni… DAR. Dacă pleci din școală în acea oră, nimeni nu este responsabil pentru tine. Și nici nu-ți poate pune absență.
Poți merge la bibliotecă. Dacă stai pe scări pe hol, nu e sănătos, dar dacă se iau de tine, îi poți întreba ce alternativă oferă școala.
Ce trebuie să știi e că, dacă părinții nu te-au înscris la curs, nu ești obligat să te duci.
Mi se pare ok sa ai o opinie despre asta, sa decizi ce va face copilul tau. Insa e un pic disproportionat sa insisti acum devreme ce nimeni nu obliga copilul tau sa faca religie, pana la urma lamentatiile pe tema asta sunt inutile si pe fond false. Singura finalitate ar fi apetitul tiranic de a face in asa fel incat ceilalti parinti sa nu aiba dreptul de a inscrie copii lor la religie, si asta doar pentru ca unii nu au citit Eliade, Rudolf Otto sau Sfantul Augustin sa inteleaga faptul religios in profunzimea lui esentiala, nu in caricaturile autoconstruite de capriciile noastre. Reglementarea este in esenta liberala, revenirea la aceasta tema mi se pare o fixatie.
Articolul meu are scop informativ. Dacă nu aș fi fost un părinte informat, și cu convingerea fermă că legea este cea care are dreptate, aș fi cedat presiunilor de la școală. Și crede-mă, au fost. Au început cu „nu puteți retrage copilul, religia e obligatorie, căci e în trunchiul comun”. Părinții care nu lucrează în domeniu, și care nu-și cunosc drepturile, cedează. În momentul în care directorul, profesorul de religie îți spune că nu se poate, nu ai dreptul ăsta, te supui.
De aceea am scris, și sper cât mai mulți să citească, că nu poți fi obligat să participi. De asemenea, să știe și care sunt alternativele. Vezi mai sus comentariul copilului de clasa a Xa, care nu știe ce poate face să scape de oră. Pe ce motiv? Că la oră sunt prezentate „bazaconii”.
Copiii din ziua de azi sunt mult mai practici decât noi. Dacă nu le și arăți la ce le folosește, nu-ți vor da atenție, vorbești degeaba.
Nu e fals, există presiuni asupra copiilor, părinților, pentru că sunt interese financiare la mijloc. E o afacere cu statul din care profită BOR, și de care ține cu dinții. Știi că de câte ori pleacă de la oră copilul meu e oprit de profesor și acesta încearcă să-l convingă să stea? Asta se cheamă hărțuială, dar cât încă face față, își susține opțiunea și nu mi se plânge că-l deranjează, nu intervin.
N-ai idee cum e la țară. Am o prietenă care nu vrea să participe la oră. Știi ce s-a întâmplat? Familia a fost pusă la zid duminica la biserică, arătați cu degetul, de bunica mai că n-a ajuns la spital că-i ceda inima. Ce s-a întâmplat? A cedat, de dragul bunicii, copilul merge la religie. Nu-i place. Noroc că preotul dă rar pe la școală (și e „sport” național, dar leafa merge!), și daunele nu sunt deocamdată profunde.
Ceea ce voi susține mereu e faptul că religia și credința sunt două lucruri complet diferite. Iar ultima nu are nimic de-a face cu politica școlară a BOR.