Ultimul pe lista noastră din Vrancea, adăugat cumva din mers, a fost mausoleul de la Soveja. Ne propusesem Mărășești și Mărăști, dar după vizita la Câmpuri, Soveja nu a părut foarte departe, și ne-am aventurat cu mașina. (E drept că intenționam să continuăm drumul de la Soveja la Lepșa, și habar n-aveam că e închis și va fi nevoie să ne întoarcem… ). Dansând cu mașina pe serpentine, pe un drum minunat (ca peisaj), mă gândeam de unde îmi este mie atât de cunoscut numele mănăstirii Soveja… de mausoleu sigur nu era legat, așa că am căutat. Ei bine, se pare că unele lucruri, memorate în trecut, rămân agățate în timp. Pentru cei 30+, sunt sigură că vă amintiți lungul comentariu al baladei Miorița… și faptul că a fost descoperită de Alecu Russo, pe când se afla în exil la… mănăstirea Soveja!!
Nu am reușit să-i conving pe copii să mergem și aici, vacanța aceasta au zis ok cu muzeele, dar nu cu mănăstirile. Am mers direct la mausoleu. Locația – foarte frumoasă, pe o coastă de deal. Părea mai mic decât celelalte două vizitate, însă nimic nu anticipa enorma surpriză pe care o vom fi avut aici. Era închis (dar nu aceasta era surpriza). Ne-am încăpățânat să sunăm la numărul afișat pe ușă, și să așteptăm ghidul să deschidă. Așa cum am anticipat, mausoleul era mic. În criptele din pereți, acolo unde existau nume, erau osemintele a peste 1000 de soldați, români, ruși, nemți… nu mai conta, după moarte, toți sunt la fel și merită același respect, și se pare că vizitatorii străini sunt cei care apreciază enorm acest simț al toleranței.
Însă cei peste 2200 de soldați necunoscuți, depuși într-o criptă comună, aveau să ne transmită peste timp un mesaj copleșitor. Nimic nu ne-a avertizat că aici vom avea parte de o criptă deschisă. Nu a fost nici înspăimântător, nici un moment de groază. A fost, și pentru mine, și pentru copii, un moment de șoc. Copleșitor. Atâta durere și suferință transmisă de osemintele celor căzuți… tineri, foarte tineri… o față a războiului pe care preferăm să o ascundem și să o negăm. Acolo au înțeles probabil cel mai bine ce înseamnă sacrificiul, și ce a însemnat cumplita vară a anului 1917 pe linia fortificată Galați-Nămoloasa-Focșani. Osemintele celor cunoscuți sunt depuse în casetele din perete, în dreptul numelui săpat în plăci de marmură.
Edificiul a fost construit între anii 1923-1928, din iniţiativa Societăţii Văduvele de Război, cu sprijinul Societăţii „Cultul Eroilor“, și a fost inaugurat în anul 1929. Mausoleul are înfăţişarea unei cetăţi de piatră, cu planul în formă de cruce şi acoperişul conceput ca o cupolă. Față de celelalte două vizitate, unde în mijloc se odihnesc generali remarcați pe câmpul de luptă, aici este un spațiu liber, central. Când am ajuns noi se pregăteau pentru un eveniment special, un concert în memoria victimelor din 6 august 1917, căzute în bătălia de la Mărășești. Nu am avut timp să rămânem, deși pregătirile erau extrem de interesante.
Mă gândesc să revin în zonă, mai ales că Soveja mi s-a părut mai puțin „frecventată de turiști”, și destul de liniștită. Dar mausoleul acesta va rămâne pentru mult timp în memorie.
*Biletele de intrare sunt 4 lei pentru adulți, 2 lei pentru elevi și studenți.