1, 8… acele date „fatale” de martie

„Vacanța lui Firea” a făcut foarte mulți oameni fericiți. Au scăpat de chinul zilei de 1 martie, acela de a presta, conform obiceiului, mărțișorul pe la școală și grădiniță. Nu mi-am obligat copiii să le ofere, i-am lăsat să decidă ei dacă vor să o facă. În fiecare an Andrei se trezea pe 28 februarie că vrea și el până la urmă să ofere… anul acesta a fost de-a dreptul în extaz că a scăpat de chin. Iris în schimb a muncit enorm, s-a chinuit să facă mărțișoare personalizate profesoarelor pe care le place, a căutat modele și le-a cusut ea. Când s-a anunțat vacanța era deja gata cu ele și mai că nu bocea de oftică. Cum adică să nu le dea?! Las’ că le dă ea, nu contează ce zi e, a muncit prea mult. Și le-a dat, pe fiecare, cu dedicație. Eu m-am distrat pe margine, uitându-mă la ea cum caută simboluri legate de disciplina pe care o predau. Diriga a primit o pisicuță, a auzit ea că îi plac pisicile, dar cel mai mult mi-a plăcut al doamnei de fizică.

#mărțișoare

A post shared by Iris Hornoiu (@iris17lili) on

În ce mă privește, n-am șters încă din amintire mărțișoarele de dinainte de revoluție, cele care veneau la cutiuță transparentă, din pânză presată. Primea mama câte 2-3 sacoșe, le desfăceam și-mi făceam coronițe din ele. Tot atunci mi-am dat seama cât de inutilă este irosirea asta total aiurea de bani, aruncați pur și simplu pe fereastră, dintr-un gest devenit aproape mecanic. Și dacă mi-e silă de-a dreptul de ceva în țara asta e obiceiul tâmpit de a da doar pentru că „așa se face”.

Așadar, în toamnă, când m-am reîntors la catedră, m-am străduit din toate puterile ca în ce mă privește să se înțeleagă clar că sunt împotriva acestor obiceiuri. Nu îmi plac brațele de flori care mor sau cadourile făcute ca să-ți stea ție neuronul liniștit că ți-ai făcut datoria că „așa trebuie”. Normal că unii sunt oameni de înțeles, pricep când le explici și îi rogi frumos să nu te facă să te simți prost. Alții… trebuie să le mai explici de câteva ori. Am explicat și la ședință, cu exemple, cât de aiurea a fost situația și cât de prost s-au simțit în primul rând copiii. Nu, dom’le, cum adică să nu vii cu o floare?! Da, se poate. La școlile din afară cum se poate?! Și cum să ne schimbăm dacă nici atunci când ni se spune verde în față nu înțelegem?

Dar aveam totuși speranța că voi „scăpa” de situații de genul acesta. Lămurisem cu copiii încă de când am pus toți băieții să le facă mărțișoare fetelor din clasă că, în ce mă privește, primesc cu mare drag orice mărțișor făcut de la zero de ei. Și atât. Cea mai mare parte au înțeles, iar prima zi de martie la școală a fost una de mare bucurie pentru mine. Nu știu cum să zic, dar mi-am făcut panou cu ele și așa mi-e drag să le privesc… pentru că știu că acel timp consumat să le facă e împletit cu un gând către mine.

Bineînțeles că au existat și excepții. A lucrat copilul, dar hai să strecurăm o zambilă pe lângă… (Urăsc zambilele de București. Pentru că bunica mea avea la țară curtea plină de flori. Veneau „comercianții” și le luau de la poartă cu 10 bani, pe nimic, și le vindeau la oraș de 10 ori mai scump. Așa că nu, nu suport, când știu cu cât drag oamenii de la țară le cresc… )

Revenind, discuțiile dintre copii erau delicioase: „Ce faci mă cu zambila? Nu știi ce regulă are doamna?” Nu știu dacă îmi venea să râd sau să plâng că am fost incapabilă să explic (mai clar decât credeam eu că am făcut-o) că nu e cazul… însă ziua a avut și cele două momente ale ei de care probabil îmi voi aduce cu drag aminte peste ani. După zambilele pe care le-am salvat temporar de la moarte punându-le în apă, a mai apărut o floare. Așteptându-se cumva la reacția mea – încântată de produsul confecționat, dar cu obiecții la planta sacrificată – am avut parte de un moment de sinceritate de nota 10: Doamna, a zis mama că, dacă nu mă înțeleg cu dumneavastră, să o păstrez pentru doamna X. Am bătut palma, i-am zis că sunt 100% de acord cu propunerea, i-am zis să o pună în apă că moare până vine doamna, și-am rămas foarte buni prieteni. Însă nu acesta este momentul de apogeu.

Aproape de ora 8:00, la care invariabil îmi încep ora, apare o fetiță, cu un buchet frumos. Mititica m-a văzut că m-am albit… s-a albit și ea. Dar ce să facă, era soldat în misiune. Cu pași mici a venit, eu nu mai știam dacă are sens să mai comentez văzând ce figură are ea. Cu o față aproape plânsă începe să-mi spună… Doamna… vă rog eu mult… trebuie să le luați… nu pot să le duc înapoi… să știți că m-am chinuit… i-am spus lu’ mama că eu trebuie să vă fac ceva… dar nu… nu m-a ascultat… și i-am zis că eu trebuie să fac floricele… dar ea s-a dus și tot le-a cumpărat… nu m-am înțeles cu ea, doamna… vă rog să mă credeți…

M-a pufnit râsul. Ce era să mai zic?! Le-am alăturat celorlalte victime, am râs amândouă și am rugat-o să fie mai convingătoare data viitoare, căci nu mai vreau să ne simțim așa.

Când a trecut 8 martie am zis slavă Domnului că nu le-a trecut totuși prin minte să se apuce de strâns bani, luat cadouri sau alte tâmpenii care „se poartă” prin școlile românești. Că doar sunt în sistem de când m-am născut și de la an la an mi se mai zbârlește părul de ce aud: vouchere de milioane, rate plătite, bijuterii… Și tot sper că la un moment dat ne vom da seama cât de ridicoli suntem și vom înceta. Apreciez mai mult să mă ajuți cu materiale pentru copii, cu un drum la poștă, cu un top de hârtie, cu orice are legătură directă cu activitatea la clasă. Dar nu cu atenții și cadouri care chiar nu-și au rostul. Dacă ne dorim să schimbăm lucrurile… de ce nu începem să le schimbăm cu noi?

Da, știu, e șocant când întâlnești pe cineva care nu vrea să primească nimic. Dar dacă tot ai avut norocul ăsta, de ce nu apreciezi omul, și tot încerci să-l faci să se simtă prost?

Febra mărțișoarelor

Cum era de așteptat, după o săptămână de stat acasă, prima zi de martie la școală era zi de mărțișoare. Așa că am profitat de un moment de relaxare și i-am lăsat dis-de-dimineață să-și întindă tarabele cu mărțișoare… Fetele dădeau pe alese. Adică să văd ce-mi dai tu și te las să-ți alegi de la mine. Băieții însă erau tare, tare oropsiți! În primul rând pentru că am făcut „discriminare” cruntă. Ai 13 fete în clasă, ai de făcut 13 mărțișoare. Și nu, nu te duci la colț de stradă și iei la 1 leu ceva să le dai fetelor. Muncești, cu mânuțele tale, și confecționezi 13 mărțișoare. A fost temă la abilități, concretizată în calificativ. Am lucrat cu ei modelul bobinat și majoritatea s-au străduit cu acesta să rezolve sarcina. M-am amuzat copios când am văzut și variante de grilaj făcut cu carioca… hai că tot așa arată, nu se prinde doamna. Și am văzut și variante în care nu ne spetim cu modelul, că e „greu”, și să nu obosim…

Așa că înainte de a le da fetelor le-au așezat pe „tarabă”. Îmi venea să râd, mi-am amintit cum mergeam cu bunica la biserică și nu puteam să gustăm din ea până nu venea să ne-o taie. Cam așa se uitau și fetele la mărțișoarele băieților și așteptau să trec eu în „inspecție”. Mă bucur însă că le-au făcut!

Eu mi-am făcut special panou cu mărțișoarele primite, căci să le port pe toate era imposibil. Dar așa sunt așezate la loc de cinste. Iar pe celelalte le păstrăm în amintire:

Atelier de Mărțișor alături de Cercetași

Se fac în curând doi ani de când Iris s-a hotărât că se înscrie la Cercetași. Dedicația și ambiția cu care s-a implicat în toate activitățile au ajutat-o să își ia repede eșarfa și să recupereze din diferența dintre ea și cei „cu vechime”. Îmi place că o văd serioasă, implicată, dar – mai ales – că se descurcă singură! Bucureștiul nu mai e o gaură neagră, e accesibil cu harta, e mult mai organizată, calculată… pentru un copil de clasa a VI-a mi se pare minunat ce am reușit! Nu îi fac bagajele nici pentru activități, nici măcar pentru școala de iarnă. Primește lista, verifică, îmi face listă cu ce trebuie să-i cumpăr, apoi se descurcă. Dacă e bine sau nu că încurajez independența… vom vedea, căci adolescența bate puternic la ușă și luptele cu un scorpion nu se anunță ușoare. Însă pe termen lung sunt absolut sigură că va avea de câștigat.

Mărțișor în culorile Asociației

La una din ultimele activități a venit vorba despre mine, ce fac, cu ce mă ocup. Știu că este foarte mândră de mine încă de pe vremea când am pornit atelierele pentru copii. Și acum, când am ateliere în oraș, e mâna mea dreaptă. Are o răbdare fantastică pe post de asistent, să explice, să ajute. Și, din vorbă în vorbă, mi-a aranjat colaborarea cu Asociația Cercetașilor Tradiționali din România. 

Azi dimineață, când m-am trezit, îmi pregătise deja pe scaun un tricou cu însemnele asociației. Nu poți să te duci oricum! Nu știi puii de lup… îți trebuie tricou, să înțeleagă ei că e serioasă treaba! Ok, am mers pe mâna copilului. Care, btw, așa încântată a fost, că m-a aruncat doar pe mine în „gura lupișorilor”, ea s-a dus la grupa ei de vârstă, pe motiv că „sunt mare, mă descurc”, ea trebuie „să meargă la activitate”. Totuși… îmi butona pe telefon mesaje de încurajare, din seria „Cum e? Supraviețuiești?”

Când încerci să organizezi o activitate cu +50 de copii, de la 6 la 10 ani, nu e atât de simplu.

Am avut chiar timp de „relaxare”, alături de câteva fețițe curioase, care au vrut să le arăt și altceva. Fundița este din coală albă cu benzi de hârtie de quilling lipite.

Nici să găsești unelte pentru toți. Și dacă dai „listă”, cu ce să vină… știți cum e, ca la școală, tot se găsesc câțiva rătăciți care n-au/au uitat. Așa că am ales ceva simplu, ce să nu implice mari costuri, nici prea multe unelte sau mai bine deloc. Hârtie, lipici, scobitori, mânuțele din dotare. Plus ceva muncă înainte de activitate, pentru pregătit materialele, adică perforat flori, frunze, fluturi la grămadă.

Am ales să facem, pe carton, un „grilaj” din benzi de hârtie. Deși inițial am vrut să folosim hârtie de quilling, la fața locului mi-am dat seama că e cam subțire și va da bătăi de cap la lipit cu scobitoarea. Așa că am băgat repede la distrugător niște coli albe și am făcut benzi mai late. Copiii mai mari și cu mai multă răbdare le-au îmbinat și au încercat și sugestiile mele de dungi oblice. Perforatoarele au fost din nou la înălțime, fluturii au făcut furori. Am avut ceva emoții, căci spațiul de desfășurare era cam atipic, activitatea demonstrativă am ținut-o ca pe o poveste, cu toți în jur. Nesperat, au înțeles exact ce au de făcut, au fost necesare foarte puține explicații suplimentare. Și… am văzut ce înseamnă să ai asistenți. Fiecare masă avea un lider care supraveghea, intervenția mea chiar era minimă. Dacă m-am speriat că sunt mulți, ei bine… a fost mai ușor decât eu singură cu ai mei la clasă! Poate și pentru că copiii erau acolo pentru că își doreau să lucreze, iar la școală nu prea înțeleg unii de ce sunt necesare unele activități.

Ce mi-a plăcut enorm – și e un lucru de care mie îmi e tare dor – e că mi-au spus pe nume, Cristina. Mă omoară acel „doamna! doamna!! doamna!!!”, dar de care n-am nicio șansă să scap la școală… Unul din castori (clasa pregătitoare, ceilalți, până la a IV-a sunt „pui de lup”) vine la un moment dat și mă întreabă, relaxat: Cristina… dar tu ce faci? – Bine. Mai tai niște floricele… Nu… nu acum… așa, în general! Și am dat interviu cu ce mă ocup, ce clasă am, iar copilul era mai mult decât încântat :D. Și eu. Altfel lucrezi când acea distanță dintre bancă și catedră dispare!

La final, dacă sunteți curioși cum a fost, aveți pe pagina Asociației galeria foto de la activitate.

 

 

suport martisor bobinat

Mărțișor cu suport din ață (bobinată)

Mi-am dorit să fac anul acesta la clasă mărțișoarele cusute, cele pe care, cu ceva ani în urmă, le-am realizat cu copii de grădiniță. Am realizat însă că este o mare diferență între copiii care chiar vor să-și depășească limitele, acceptând provocări noi, și cei care o adoră pe fata babei cea-cu-fusele și preferă să se fofileze. Așadar, pentru a nu epuiza pe nimeni, am căutat o soluție de compromis pentru modelul de mărțișor…

Nu știu dacă neapărat e mai ușor, pentru că necesită multă coordonare și atenție. Faza premergătoare este printarea modelului pe carton. Se decupează apoi cartonașele pe liniile mai groase, și începe munca. În primul rând trebuie să taie cu foarfeca, cu mare atenție, exact cât este marcajul pe model. Nici mai la stânga, nici mai la dreapta, și nici mai adânc decât este! De ce? Simplu. Orice deviație înseamnă un model neuniform.

Faza a doua este bobinarea, cu ață de papiotă, folosind crestăturile realizate. Am recomandat ață de papiotă pentru că este suficient de subțire cât să nu forțeze inestetic crestăturile. Doar că bobinajul, care se învață undeva la grădiniță, trebuie realizat cu atenție, să nu tensionezi ața și să deformezi cartonul. Ideal ar fi un carton mai gros, dar rar găsești imprimante care să poată folosi carton mai gros de 160g. Deci – atenție.

Finalul, dacă nodul e prea greu, poate fi „fentat” cu puțină bandă adezivă.

suport martisor bobinat

Suportul astfel obținut se lipește, de preferat, pe un alt carton, de altă culoare, mai mare, care să dea ideea unei rame pentru un mic tablou. Pentru decor se poate folosi orice, de la nimicurile reciclate în cutia cu „de toate”, semințe, paste făinoase, până la quilling și modelaj cu plastilină ușoară. De aici chiar poate fi alegerea copilului.

Dacă realizați modelul, sunt curioasă să-mi spuneți cum l-au perceput copiii. Cred că cei mici vor avea dificultăți în controlarea unei foarfeci mari, așa că, dacă nu aveți nimic împotrivă, vă recomand să le dați cea mai mică forfecuță din casă și să le explicați să taie doar cu vârful. Astfel, când vor închide foarfeca, nu vor tăia mai mult decât este necesar. Bobinatul va ridica iarăși probleme. Pentru cei fără experiență, puteți întări cartonul cu unul mai mic, lipit pe spate, care să nu acopere crestăturile deja realizate. Nu e recomandabil să îl întăriți tot, pentru că va fi mai dificil de tăiat. Sfaturile sunt pentru cei mici, nu pentru cei mari, care ar trebui, după clasa I, să-și controleze foarte bine mușchii mâinii și să nu întâmpine astfel de probleme.

Mai jos am încercat, într-un filmuleț rapid, să surprind pe cât posibil aceste etape. Dacă ați citit explicațiile de mai sus, filmul de mai jos vă poate lămuri. Eu îl voi folosi la clasă pentru etapa de demonstrare a execuției. Va rula apoi atât cât copiii vor considera necesar pentru a înțelege și executa cerințele. Decorarea va fi la alegere, dar pentru „fetele babei” voi pregăti, cu perforatorul, flori, frunze și fluturi, pentru a-i încuraja măcar la final.

Spor la lucru!

O primăvară frumoasă vă doresc!

 Anul acesta parcă primăvara a venit prea repede. Mult, mult prea repede pentru mine, pentru toate planurile care au rămas doar pe hârtie. Așadar am făcut un pic de ordine în gânduri, am strâns o rolă mare de dorințe, am legat-o bine cu un șnur de mărțișor și mi-am prins-o mai zdravăn pe lista „de rezolvat”.

Mai presus de toate, îmi doresc liniște. Așa, cât să se audă albinele trezite la viață. Și dacă se poate, să nu simt „astenia”. Lucrez la foc continuu, și sper enorm să iasă bine măcar o parte din proiecte.

O primăvară frumoasă vă doresc tuturor celor care mă citiți, mai din umbră sau nu, și mesajul meu este transmis de cele două zâne de primăvară din modelul filigran de felicitare.

Jocul de umbre de pe copertă este realizat prin suprapunerea a cinci bucăți diferite: suportul, decorul galben, tabloul filigran, dantela neagră și din nou galben, linie decorativă. În afară de decor, lipit direct, celelalte sunt prinse cu bandă adezivă buretată.

 

Felicitarea poate fi folosită ca model pentru orice ocazie de primăvară, bine-nțeles, fără șnur.

Vă doresc ca toate mărțișoarele pe care le veți primi și dărui să aducă bucuria și energia cu care sunt încărcate, mai ales atunci când au fost lucrate cu dedicație!

filigran ramurele martisor felicitare

Mărțișor gata prins în pom

Anul acesta modalitatea în care „livrez” mărțișoarele îmi cam dă de furcă. Deși sunt frumos cusute – cam asta am lucrat și eu, și Iris – trebuie să le prindem pe „ceva”. Așa că am ales să le confecționez o felicitare-suport, și, dacă la pictură nu am talentul necesar, le-am realizat ca filigran.

Modele se găsesc o sumedenie, Pinterest-ul este plin, pe gustul fiecăruia. Probleme apar când mărești modelul, linia devine pixelată, se vede prost și… decupezi mai mult intuitiv. Dar te descurci, în fond, calul de dar nu se caută la dinți. Până voi avea eu timp să mi le desenez pe ale mele, mai curge multă apă pe Dunăre, la ce program de lucru tocmai mi-am aranjat primăvara aceasta…

Din cauza imprimării proaste, a fost nevoie să întorc modelul, să se „vadă” partea fără imprimeu. Problema e că îmi dorisem foarte mult să fac felicitările cu fereastră decupată, și peste ramă să lipesc filigranul. Planul a eșuat, căci se vedea oribil la interior. Soluția de compromis a fost să folosesc foaie de calc, care să ascundă cât de cât pixelii. Dar nici aceasta nu a fost perfectă, deoarece calcul se încrețea de la lipici, de oricare ar fi fost, solid sau lichid.

M-am ales așadar cu două felicitări cu rămurele, de care am legat, la propriu, șnurul de mărțișor. Destinatarii sunt scutiți astfel de efortul de a le mai agăța într-un pom la începutul lui aprilie.

filigran ramurele martisor felicitare

Pentru observarea efectului maxim al foii de calc, am realizat o fotografie cu lanterna în spate.

plicuri martisoare

Cum împachetăm mărțișoarele

O problemă a lunii februarie a fost mereu modalitatea de a împacheta mărțișoarele. Am rezolvat-o câțiva ani la rând cu soluțiile propuse de frații noștri din Orientul Îndepărtat, care fabrică în China cantități impresionante de mărțișoare și ambalaje potrivite. Anul acesta însă am reușit (din nou) performanța de a construi carul în casă și să nu încapă ușă. Cum demontat nu merge, și a sparge peretele nu rezolvă nimic, a trebuit să construim altă casă pentru car. Care va să zică, dacă tot am făcut mărțișoarele prea mari, și nu încap în plicurile de plastic, atunci să le facem noi niște pliculețe din hârtie.

Socoteala părea simplă, așa că am trecut la treabă. Întâi am căutat un model de plic. Origami este una din tehnicile care, pe lângă îndemânare și precizie, solicită și foarte multe cunoștințe copiilor despre formele geometrice, unghiuri, paralele, diagonale, și alte proprietăți, cărora le pot face față cu greu. De aceea mulți realizează modelele urmărind imagini și imitând modelul, și nu respectând indicații verbale, mult prea abstracte. Pentru înțelegerea mai ușoară a etapelor de lucru, am folosit în imaginile de mai jos un dreptunghi (jumătate dintr-o coală) de hârtie glasată, partea albă ajutând la orientare:

Dacă pentru film am folosit hârtie glasată, plicurile de care aveam cu adevărat nevoie sunt cele de mai jos, și au fost realizate astfel:

plicuri martisoare

Cele din stânga, verde deschis (tolerați orientarea către verde, de la site mi se trage), sunt realizate din hârtie de mătase, disponibilă în culori pastel, pe care am tăiat-o cu grijă la dimensiunea aproximativă A5, căci în pachet colile sunt mari.  Cele din dreapta au fost realizate din coli de hârtie decorativă, cu floricele. De reținut că cea de-a doua este imprimată pe ambele fețe, deci poate fi folosită în diverse moduri. Pentru origami este un pic cam prea groasă, mai greu de îndoit, dar rezultatul este unul ok, aduce a cutiuță din punct de vedere al rezistenței.

Am încercat să le decorez diferit, și, dintre toate, cel mai simplu de realizat este modelul cu autocolante. Fluturii și floricelele i-am luat din setul de Paști, AB017, set care mi se pare minunat pentru astfel de proiecte deoarece baza pe care sunt imprimate este transparentă, iar contururile devin aproape imperceptibile. N-am făcut exces de zel să le decupez de tot, cum m-am mai chinuit cu alte variante, pe hârtie albă, pentru că n-a fost nevoie.

O altă variantă de decor realizabilă și chiar recomandată celor mici este quilling. Benzile de hârtie tăiată pot fi folosite atât pentru răsucire și modelare de forme (iar inspirație găsiți suficientă pe google, timp pentru exerciții să aveți), cât și pentru împletire, pe tehnica „țesere cu fâșii de hârtie”. Cu puțină răbdare, puteți realiza pliculețe integral prin această tehnică.

Ultima variantă de decor, pe gustul celor mici, aflați la grădiniță, este folosirea modelelor pretăiate de spumă, și autocolante, dacă se poate. Modelele de primăvară din set sunt floarea mare de pe plic, și tufele înflorite care apar în video. Fluturele și cea de-a doua floricică au fost improvizate.

Pentru că vor fi dăruite cu multă dragoste, le-am atașat de câteva inimioare din spumă (AD073) cu cleme decorative din lemn cu fluturi.

Am deschis, oficial, sezonul de mărțișoare. Voi ce v-ați propus anul acesta?

#martisoare  #primăvaraDACOart

 

Martisor-cos cu flori, cusut si tesut

Mărțișor: coș țesut, decorat cu flori

Martisor-cos cu flori, cusut si tesutSezonul acesta de mărțișor a început cu stângul, din diverse motive. Chiar dacă balerinele se aflau în top, și nici buchetele cu maci nu erau de lepădat, parcă lipsea „acea idee” care să-i dea farmec lui 1 martie 2016. Cumva fiecare an, de când am blogul, a avut modelul lui. Anul acesta n-am simțit asta până acum jumătate de oră, când am fost în sfârșit mulțumită.

Prima idee era legată de țeserea cu fâșii de hârtie. Însă mi-am dat repede seama că pe dimensiuni atât de mici este aproape imposibil.  Mi-am amintit de modul în care recomandam acum ceva vreme să fie improvizate războaiele de țesut pentru copii, din carton, acolo unde nu poate fi folosită o ramă de lemn. Întâi am vrut să „țes” un mic covoraș, pe cartonașul de mărțișor, însă dungile nu se așezat cum voiam eu, ițele nu stăteau întinse și marginile se strângeau… dar rezultatul începea să semene cu o împletitură de coșuleț. Atunci am decis să fac de fapt un coș, să trec ițele prin cusătura deja făcută și, să țes printre ele. Am folosit fir de goblen, în degrade. Țesătura nu este atât de ordonată pe cât mi-aș fi dorit-o eu, căci ițele au fost realizate repede, fără să păstrez aceeași distanță între ele, și, deși acolo unde erau mai dese s-a țesut mai greu, rezultatul este mult mai aspectuos (partea dreaptă). Pentru a țese am folosit un fir cam de lungimea unui braț, și un ac mare și gros, de 8 cm.

Martisor-cos cu flori, cusut si tesut

Am decorat apoi cu elemente din hârtie, decupate cu perforatoarele decorative. Le-am lipit, și cu acul cel mare am realizat câte un orificiu în mijlocul fiecărei flori, unde am cusut câte o mărgică galbenă, folosind acul pentru mărgele, despre care am povestit deja. Coșulețul poate fi „umplut” cu orice tip de floricele, cele mai rapide ar fi cele confecționate din benzi – quilling, dar și floricele din paiete colorate.

Dacă v-a plăcut, puteți să le confecționați printând pe carton  coșuletul de AICI (pagina 2). Pașii următori țin de inspirația fiecăruia.

Spor la lucru!

fluture margele cusute

Mărțișoare din mărgele – fluture și libelulă

Dintre activitățile care produc în primă fază un suspin la grupa mea de opțional sunt cele cu mărgele, de aceea nici nu am insistat prea mult cu ele. Sunt migăloase, și, cu cât copilul este mai mic, cu atât tehnica înșirării mărgelelor este una mai solicitantă. Totuși, începând de la grupa mică ea ar trebui folosită frecvent, adaptând dimensiunea mărgelelor la vârsta copilului.

Pe lângă dezvoltarea motricității fine, și antrenarea mușchilor mici ai mâinii, înșirarea mărgelelor după reguli este strâns legată de obiectivele matematice: așezarea obiectelor în serie, după un model impus, sau după un model ales de copil. La început va înșira mărgele mari, pe sârmă (poate fi plușată), se va trece apoi la suport mai flexibil și mărgele mai mici, spre finalul grupei mari. Pe lângă cele de mai sus, copilul își educă răbdarea și își provoacă limitele imaginației, pentru a crea un obiect original.

Buy Milward Beading Needles, Pack of 4 Online at johnlewis.comAnul acesta mă pregătesc pentru brățări de 8 martie, deși îmi amintesc de acum 2 ani că n-au dat cadou produsele, au plecat fetele cu ele la mână, și-au declarat că „fac ele altceva pentru mama”. Am cumpărat închizători (am descoperit lângă Cercul Militar un magazin mic -Blu(Planet?) cu accesorii de unde poți cumpăra orice vrei, la bucată, la prețuri din categoria 0,05 lei!), ace speciale pentru mărgele – se găsesc la mercerii, 8 lei. Doar să cereți și ață care să intre în aceste ace, eu am stat cu doamna de-acolo și am testat mai multe fire (a mers unul de mătase) care intra în cel mai subțire dintre ace. Și să aveți și lupă, nici nu vă imaginați cât de mică este urechea!

Acasă am lucrat în paralel cu Iris. Ea s-a chinuit cu un model de libelulă, eu cu un fluture. Pentru modelele acestea ar fi bună sârma, însă cum eu vreau să le cos în general, libelula a ieșit foarte moale și leșinată, iar Iris s-a străduit să o coasă pe carton. Așa că a întins-o precum pieile la uscat, și aripile s-au deformat… Eu m-am chinuit cu un fluture, folosind fir de nylon de pescuit foarte subțire, și care intră în acul nr. 13. Din păcate catifeaua suport nu a fost destul de tare, și s-a cam strâns. Pe viitor însă vrem să punem în practică câteva idei, să vedem dacă ne ies, din numărul 78 al Ideilor creative.

 

fluture margele cusuteIris H., București, clasa a IVa
 

buchete flori martisor

Buchețele de flori de mărțișor – flori cusute

Căutam o idee simplă pentru ora de opțional. Simplă din punct de vedere al materialelor necesare, căci în toiul sesiunii numai de umblat la cumpărături nu-mi ardea… așadar aveam seturile de cusut, panglici albe și roșii, și paietele de la Daco. Cum se apropie și mărțișorul, și trebuie să impresionăm cu ceva mămicile acasă, am hotărât să pregătesc cu copiii o felicitare, din care să realizăm acum prima parte, cea mai dificilă: buchețelul de flori.

Am printat pe carton modelele de codițe, de aici, și ne-am apucat de lucru. Pentru un copil de 5 ani durează cca 1h30min, dacă pornește de la zero, și perforează el modelul. Altfel se încadrează ușor într-o oră, mai ales dacă primește ajutor cu fundița. Modelul din stânga este cel mai simplu, trebuie doar să aveți paietele în formă de floricele. Pentru modelul din dreapta am tăiat bucățele de 15 cm de panglică – aceeași care se vede și la fundiță, am încrețit-o cu acul pe o parte, cum făceam în copilărie pampoanele de pus la codițe, le-an strâns și le-am cusut. Pe al doilea încă nu l-am testat cu copii, abia săptămâna viitoare mă întâlnesc cu cei de la școală și vedem ce iese.

Puteți economisi timpul dacă realizați codițele dintr-o singură împunsătură de ac, dar scopul meu a fost să și exersăm cusăturile, nu doar să realizăm modelul. Ce pot să vă spun e că modelul cu „maci”, cum l-a botezat o prietenă, a fost suficient de provocator și pentru cei mici, și m-au anunțat doi – dintre care și un băiețel – că vor să încerce. Nu aduce anul ce aduce ceasul, voi vedea data viitoare, când sper să revin cu imagini noi, cu lucrările finale.

buchete flori martisor

Edit:

Revenim cu impresii – tema cu paiete s-a încheiat cu grupa de grădiniță. A durat în medie o oră și jumătate, căci cusutul tulpinilor nu a mers foarte repede. Era mult mai ușor dacă realizam tulpina din două împunsături – una sus și una jos, însă nu am vrut să-i scutesc de exercițiu, căci pe termen lung ne va prinde bine. Iar cu paietele a mers minunat, a ajutat exercițiul pe panglică.

Știu că nu e ok să compari copiii între ei, însă din toate cele realizate, primul îmi place cel mai mult. F. are cinci ani, și este băiețel. E drept că nu a vrut să coasă complet modelul, pe motiv că „așa vrea el să fie al lui”, cu toate insistențele mele și explicațiile de la codițe, unde i-am arătat cum se completează elementele. Dar a ales florile singur, toate la fel, și a cerut să completeze planșa cu albinuțe – elemente care se aflau pe masă, dar niciuna dintre fete nu le-a cerut. Este modul meu de lucru, explic tehnica, în rest – alegerea culorilor, completarea planșei, aparține fiecăruia. Cel mai mult îmi place când învață unii de la alții – dar de data aceasta nu a fost cazul. Flavius a rămas ultimul în clasă când și-a lipit albinuțele.

Este mai greu să trec peste „a copiat de la mine”. Tot încerc să le explic că, dacă cineva te vede făcând un lucru frumos, și face și el, l-ai învățat ceva. Mai avem până acolo 🙂

martisoare cusute paiete