În copilărie jocul de-a țesutul era ceva obișnuit. Bunica punea toamna războiul în casă, și puteam privi suveica cu orele, și nu m-aș fi plictisit. Știu că bunica spunea povești, când stăteam cuminte lângă ea, dar nu-mi aduc aminte ce. Însă nu suporta să ne vadă pe sub război, și înnebunea de-a dreptul când ne apropiam de ițe…
Apoi, aveam jocurile din seria „să țesem”, care nu se mai compară cu nimic din ziua de azi. Gherghef ne făceam singuri, dintr-o ramă de lemn, cu ținte bătute cu ciocanul, cât de „ordonat” puteam. Am vrut să fac același lucru și la grădiniță, însă a cumpăra de-a gata pentru 10 copii era prea mult pentru mine. Am încercat să construiesc unele, am găsit la un magazin apicol bețisoare numa’ bune, însă se dădeau angro, erau pentru ramele de pus în stupi… pe lângă faptul că erau mai multe decât aveam nevoie… nu erau nici ieftine… Poate altă dată, când vor fi mai mulți copii, să merite investiția.
Acum însă am vrut să le dau năzdrăvanilor, ca temă săptămânală, să țeasă un covoraș. Cum însă, fără să-i pun pe părinți în dificultate… așa că m-am gândit la o variantă. Dacă nu au acasă deja gherghef, ori n-au chef de țesut toată săptămâna la covoraș, tema este mai „scurtă”.
Cum improvizezi un gherghef: se ia o bucată tare de carton, și se decupează un pătrat. 10×10, 15×15, cât credeți de cuviință. Eu pe-al meu l-am decupat pe margini cu foarfeca ondulată, ca să se fixeze mai ușor ața la intervale egale. Rezolvasem cu ițele, însă cum spată și suveică era imposibil de făcut, eram iar în impas. Iris n-a avut răbdare, și pe prima serie de ițe s-a apucat de țesut. I-am legat ața de o igliță, și s-a descurcat așa. Însă soluția tot nu era perfectă. Ar fi fost bun un ac de la înșirat tutunul… dar unde să găsesc așa ceva în București???
După o idee bună, sosește și soluția: dintr-un bețișor de cafea de lemn, scobit la un capăt cu un cutter ascuțit, am obținut exact unealta perfectă. Suficient de lung, și relativ solid, și-a îndeplinit menirea cu prisosință. Mă gândesc acum dacă aș putea aplica soluția și la țesut cu fâșii de hârtie… dar cred că trebuie bețe un pic mai groase. Poate aleze medicale, dacă găsesc.
Când ați țesut tot spațiul disponibil, tăiați ițele pe spate, la jumătate. Din păcate, pe carton, o soluție care să economisească ața nu am… poate aveți voi. Le înnodați două câte două, pentru a nu se deșira lucrarea, și fără să strângeți. Ciucurașii sunt mici, îi puteți tăia dacă nu vi se par estetici.
Un gherghef mic ține ocupat copilul o oră-două, în funcție de vârstă, poate chiar mai mult la cei mici. Este o soluție pentru a realiza exercițiul, fără a face neapărat o investiție costisitoare. Noi avem acest „război”, l-am folosit de vreo două ori când l-am cumpărat, odată când am făcut brățară cu mărgele țesute, și acum a mai început Iris un covoraș, după ce s-a jucat de două ori cu cele pe carton.
Dar dacă vreți să vă jucați cu noi, săptămâna ce urmează avem expoziție cu realizările copiilor. Detalii găsiți aici.
Spor la joacă!
- A mai trecut un Întâi Decembrie - 2 decembrie 2024
- Un nai din hârtie pentru litera N - 24 noiembrie 2024
- Jurnal de profesor – clasa pregătitoare - 10 noiembrie 2024
Cred ca se pot folosi ca iglite si lopatelele de la inghetata…
Dacă sunt destul de lungi, cred că da. Trebuie probat.
Pingback: Mărțișor: coș țesut, cu flori | Talente de Năzdrăvani