Căutam o idee simplă pentru ora de opțional. Simplă din punct de vedere al materialelor necesare, căci în toiul sesiunii numai de umblat la cumpărături nu-mi ardea… așadar aveam seturile de cusut, panglici albe și roșii, și paietele de la Daco. Cum se apropie și mărțișorul, și trebuie să impresionăm cu ceva mămicile acasă, am hotărât să pregătesc cu copiii o felicitare, din care să realizăm acum prima parte, cea mai dificilă: buchețelul de flori.
Am printat pe carton modelele de codițe, de aici, și ne-am apucat de lucru. Pentru un copil de 5 ani durează cca 1h30min, dacă pornește de la zero, și perforează el modelul. Altfel se încadrează ușor într-o oră, mai ales dacă primește ajutor cu fundița. Modelul din stânga este cel mai simplu, trebuie doar să aveți paietele în formă de floricele. Pentru modelul din dreapta am tăiat bucățele de 15 cm de panglică – aceeași care se vede și la fundiță, am încrețit-o cu acul pe o parte, cum făceam în copilărie pampoanele de pus la codițe, le-an strâns și le-am cusut. Pe al doilea încă nu l-am testat cu copii, abia săptămâna viitoare mă întâlnesc cu cei de la școală și vedem ce iese.
Puteți economisi timpul dacă realizați codițele dintr-o singură împunsătură de ac, dar scopul meu a fost să și exersăm cusăturile, nu doar să realizăm modelul. Ce pot să vă spun e că modelul cu „maci”, cum l-a botezat o prietenă, a fost suficient de provocator și pentru cei mici, și m-au anunțat doi – dintre care și un băiețel – că vor să încerce. Nu aduce anul ce aduce ceasul, voi vedea data viitoare, când sper să revin cu imagini noi, cu lucrările finale.
Edit:
Revenim cu impresii – tema cu paiete s-a încheiat cu grupa de grădiniță. A durat în medie o oră și jumătate, căci cusutul tulpinilor nu a mers foarte repede. Era mult mai ușor dacă realizam tulpina din două împunsături – una sus și una jos, însă nu am vrut să-i scutesc de exercițiu, căci pe termen lung ne va prinde bine. Iar cu paietele a mers minunat, a ajutat exercițiul pe panglică.
Știu că nu e ok să compari copiii între ei, însă din toate cele realizate, primul îmi place cel mai mult. F. are cinci ani, și este băiețel. E drept că nu a vrut să coasă complet modelul, pe motiv că „așa vrea el să fie al lui”, cu toate insistențele mele și explicațiile de la codițe, unde i-am arătat cum se completează elementele. Dar a ales florile singur, toate la fel, și a cerut să completeze planșa cu albinuțe – elemente care se aflau pe masă, dar niciuna dintre fete nu le-a cerut. Este modul meu de lucru, explic tehnica, în rest – alegerea culorilor, completarea planșei, aparține fiecăruia. Cel mai mult îmi place când învață unii de la alții – dar de data aceasta nu a fost cazul. Flavius a rămas ultimul în clasă când și-a lipit albinuțele.
Este mai greu să trec peste „a copiat de la mine”. Tot încerc să le explic că, dacă cineva te vede făcând un lucru frumos, și face și el, l-ai învățat ceva. Mai avem până acolo 🙂