Felicitare de 8 Martie – origami

După succesul nebun pe care l-am avut la clasa mea cu bărcuța din hârtie, mi-am făcut curaj să risc cu un alt proiect ce implică elemente origami. Prin succes nebun la clasa pregătitoare înțeleg că mai bine de 3/4 din clasă s-a descurcat cu etapele, iar jumătate a finalizat proiectul fără ajutor. Ținând cont câte îndoituri sunt necesare, felicitarea pe care mi-am propus-o la clasă în acest an deja pare floare la ureche.

Întâi de toate, ideea a părut foarte atractivă în modelele disponibile pe net. Dar, căutând-o pentru print, ori presupunea să deseneze singuri – ceea ce, la modul serios, nu ar ieși în veci, ori erau prea mici ca dimensiune pentru 6-7 ani, nu suficient de mare pentru a fi manevrată de mânuțele lor. Desenul, cum am spus, iese din calcul, căci orientarea în pagină, simțul proporției, omuleții filiformi, toate sunt motive pentru a întuneca reușita proiectului.

Așadar, cum nici eu nu excelez la desen, mi-am cultivat prietenia cu AI-ul. Nu să stăm de vorbă, ci doar pentru relația eu vreau un desen, tu îl faci. Folosesc în acest scop site-ul picsart.com. Cu multă forță de convingere am reușit să scot niște machete acceptabile pentru proiectul pe care mi l-am propus, și pe care le găsiți aici.

Pregătirea proiectului:

Coperta: se taie (cu ghilotina, dacă aveți) o coală A4 din carton în 3 bucăți, 99×210 mm. Cum ziceam, cu ghilotina e foarte simplu, iar dacă nu aveți încă, trebuie să faceți cumva să luați una. Ușurează enorm viața la catedră, chiar dacă taie degetele, cum au avut ocazia copiii mei să vadă live în clasă. Așa se întâmplă când ridici ochii să vezi de unde vine un doamnaaa pe un ton disperat, dar lași cuțitul…
Interiorul: se decupează pe contur și se îndoaie (video). Prima explicație care îmi vine în minte e schema drumurilor principale dintr-un castru roman, se îndoaie după via principalis… dar nu merge, așadar se îndoaie pe axa de simetrie orizontală. Apoi se aduc brațele laterale, îndoite la 90 de grade, astfel încât muchiile să se suprapună și să fie paralele. Îndoiturile centrale se întorc, astfel încât să se plieze.
De aici, decorul este la latitudinea fiecăruia. Eu am aplicat pe exterior o a doua felicitare, cu copertă-inimioară, iar mesajul urmează să îl scriu la interior. La pregătitoare va fi simplu, un La mulți ani! și semnătura, căci virgula pentru vocativ e cam depășire de programă. Dar cei mari pot adăuga orice combinație de mesaje. La interior vreau să adaug Atât de mult te iubesc!, dacă copilul deschide brațele larg.

Pentru desfășurarea lecției, mi-am pregătit și un mic clip ilustrativ. Copiii mei au fost impresionați de acest mod de lucru și, cum avem ceva nou de realizat, cer ei imaginile.

Ce ne-a ieșit veți putea vedea dacă urmăriți contul de instagram, hashtag-ul #inimioarelapregătitoare2024. Aici adaug, atunci când timpul îmi permite, flashuri din activitatea de zi cu zi la clasă, despre care rar apuc să scriu. Rămâne însă speranța că o imagine face totuși cât 1000 de cuvinte și ideea merge mai departe.

Felicitare de 8 Martie cu sertar

Exact în perioadele cu stres la cote înalte parcă apar, ca ciupercile, și ideile cele mai tentante. Felicitările „cu sertar” au avut întotdeauna farmecul lor. Un model de genul acesta l-am folosit și acum multă vreme, când am confecționat invitațiile pentru o nuntă în familie.

Pentru că am noroc anul acesta de o grupă la after foarte dornică să pună în practică ideile creative, cât mai provocatoare, am zis că e o nimica toată să facem pentru 8 Martie o felicitare glisantă.

Am pregătit macheta și am testat-o, i-am adus câteva îmbunătățiri față de prima variantă. Cu această ocazie, le-am și arătat copiilor mostra și am făcut sondaj, o pregătim sau nu pentru 8 Martie? Au fost încântați că e „altceva” decât de obicei și ne-am apucat de lucru. Am printat și pe carton alb, atâtea câte am avut, și pe carton colorat, de aceea una dintre „completările” machetei a fost a treia pagină, cu omuleți.

Sugestii:?

Dacă imprimați pe carton colorat, aveți nevoie de măcar un carton alb (sau foaie albă) pentru a folosi „mama și copilul” în culori acceptabile. Îi colorați, decupați cât mai fidel cu putință și lipiți pe macheta inițială.
Felicitarea se decupează pe contur, inclusiv sertarul. Fereastra în care glisează copilul se poate decupa cu cutter sau cu o forfecuță subțire, cu multă atenție.
Pentru asamblare, prefer ca extensia de pe lățime să o îndoi și să o lipesc de partea cu imprimeu, pentru a întări muchia din față. Plus că arată mult mai bine cu îndoitură decât decupată. Celelalte două extensii lipesc capacul.
Se introduce complet sertarul și se atașează copilul. Sunt trei, pentru că sunt cam sensibili la decupat și am vrut să existe rezerve. Pentru a-l monta puțin deasupra, am folosit pătrățele dublu-adezive, cu grosime de 1mm (link). Am pus câte 3, să fiu sigură, deși stătea și cu unul singur.

După acest moment, fiecare poate personaliza felicitarea cum dorește, studiind un pic zonele „ascunse” care apar după mișcare. Ale noastre sunt încă în lucru, dar am reușit să am una gata și, cu ajutorul artistului, am realizat filmulețul de mai jos.

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

Am primit și observații, că ar trebui să am și cu „tata”.

Dar atunci ce să țină copiii în mână? Ce să ofere? Floare… nu prea merge. Plus că am rugăminte să rezolv și pentru o bunică, însă nu știu dacă săptămâna asta voi avea timp să mă cert cu AI-ul care mi-a generat imaginile necesare. Poate completez pentru anul viitor, timp în care aștept sugestii pentru tătic!

La școală însă am optat pentru alt model de felicitare, un pic mai simplu – deși copiii din pregătitoare de la after nu au avut probleme cu modelul. Totuși, cu toată clasa nu am riscat încă. Am ales o variantă de proiect cu elemente origami, care, sper eu, le vor fi pe plac la fel de mult.

Abia aștept să le testez luni și să vedem cum ies, apoi sper să apuc să adaug și articolul aici.

Adio, Toamnă! – colaj cu semințe, frunze pictate și alte idei

Ultimele teme dedicate toamnei în acest an au fost cu elemente din natură. Nu știu dacă am mai spus, dar ador faptul că pandemia ne-a forțat să fim un pic „altfel”. Faptul că adaug în platformă cu o săptămână înainte necesarul pentru clasă, cu liniuțe și explicații, ajută enorm ca la activitate să am ce trebuie.

Să nu credeți că toți au, mereu.

„Doamna, am uitat să verific!”

„Păi… când ți-ai făcut ghiozdanul, nu ți-ai amintit că ai arte?”

„…”

Eu ce să înțeleg? Că temele nefăcute, caietele lipsă, materialele nepregătite, de fapt înseamnă că la prânz ghiozdanul e aruncat după ușă, de unde pleacă la școală a doua zi, neatins… Doamne, și cum mă mai stresa tata acum patru decenii, în fiecare seară: Ți-ai făcut ghiozdanul pentru mâine? Ai tot ce v-a cerut? Ca să nu mai zic că mă punea să verific în fața lui, cu orarul lângă, până m-am obișnuit!

Revenind…

Antepenultimul proiect a fost o felicitare cu frunze.

Am vrut să testez noua mea jucărie de decupat și le-am pregătit un kit de felicitare, format din suportul gridat și frunzele necesare. A fost un experiment și pentru a utiliza la clasă pătrățele dublu-adezive, ca să montăm în relief. Mă gândesc la efectul acesta pentru viitoarele felicitări (de Halloween am pus eu, acum i-am lăsat pe ei). Pentru că mai voiau frunze, le-am dat perforatoarele, să își producă necesarul. Uitasem că am și ghindă și au adăugat ei, făcând ghindele din frunzele uscate pe care le aveau la ei.

Una peste alta, trebuie să fiu atentă, căci au uitat cum „se deschide” corect o felicitare, iar mesajul a redevenit, pentru unii, o necunoscută… Și nici „cum vă place” nu e o idee bună… prea mult sclipici, prea multă dezordine pentru gustul meu.

Penultimul proiect a fost pictură pe frunze.

Am văzut pe net niște modele superbe și le-am arătat și lor. Asupra temei au decis singuri. Condiția a fost să nu folosească apă, ci doar pasta din borcănașe, nediluată. „Ce bine că am frunză mare!” Am zâmbit… le cerusem să aducă o frunză mare (cât mai mare!) presată și uscată. Nu e greu să urmezi indicațiile…

Ultimul proiect mi se pare cel mai greu, ca migală: colaj cu semințe.

A fost proiectul la care, din motive extra, eu am fost și foarte supărată pe ei, nu i-am lăsat să unească băncile și să lucreze în grup, așa că fiecare a fost nevoit să se descurce cu ce-a adus de-acasă. Surpriză, mulți n-au adus nimic. Dar nimic! Și cum nu eram destul de necăjită, am mai auzit „eram sigur că găsesc să împrumut!”, moment în care le-am reamintit că nici greierașului din „Baladă” nu prea i-a ieșit calculul, a rămas fără… grăunțe!

Bineînțeles că nu ne-am încadrat într-o oră, a rămas să terminăm a doua zi. („Doamna, să le încuiați în dulap, să nu ni le strice ăia mari!” – trist, tare trist!)

Am continuat și au ieșit minunățiile de mai jos, iar eu m-am gândit cu nostalgie la proiectele (de acum un deceniu și mai bine) ale năzdravanilor, aici, pe site.

Printre cerințe a fost și ca numărul de flori să fie impar, iar vaza să fie decorată.

Am încheiat sezonul de toamnă, declar așadar deschis sezonul de sărbători! Și abia aștept, căci am pentru ei câteva surprize, pregătite cu ajutorul părinților din asociație.

Pregătiri de Halloween

După ceva ani, în sfârșit vacanța de toamnă se încadrează mai bine ca niciodată, lăsând ziua de Halloween ca zi de școală. Putem acum să ne facem nițel de cap cu costume. Cine dorește, normal, căci libertatea de exprimare este totală, dacă o consideri o sărbătoare păgână, nu te obligă nimeni să te costumezi sau să participi. Iar cei care vor să se distreze – o pot face, e libertatea lor. Doar e democrație!

Ca să intrăm un pic în atmosferă, am schimbat oleacă orarul, urmând ca luni să avem o oră de arte și abilități. Idei potrivite ocaziei sunt o sumedenie pe internet și e greu de ales… dar, inventariind materialele pe care le am la dispoziție, am ales în cele din urmă o felicitare și un păianjen din sârmă plușată. Față de modelele pe care le-am mai folosit aici pe blog, a fost nevoie să intervin nițel și să le modific, adaptând pentru ceea ce aveam la îndemână. Însă rezultatul este mulțumitor pentru a avea niște copii încântați de propriile creații.

Păianjen din sârmă plușată

În anii trecuți am folosit mărgele sau jumătăți de bile de polistiren. Acum am rămas la un model pentru care să folosesc doar sârmă plușată, deloc greu de realizat, dacă urmăriți filmulețul de mai jos. Pe net găsiți și modele mai complicate, mai atrăgătoare, însă mi s-au părut dificile pentru a fi realizate cu toată clasa. Cu doar trei fire de sârmă puteți avea o gânganie înspăimântătoare (sau o jucărie demențială pentru pisică, prima încercare a mea sfârșind tragic în ghearele Tinei).

Pânza pe care să-și găsească liniștea e o poveste lungă… în funcție de abilitățile copilului, puteți opta pentru pânze din benzi subțiri de hârtie, lipite pe un carton închis la culoare, pânze cusute, sau, cum este modelul de mai jos, din hârtie pliată și tăiată precum clasicii fulgi de zăpadă.

Felicitarea de Halloween

Pentru felicitare am constatat că nu am nici prea mult carton portocaliu, ca să le fac suport dintr-un carton A4 (peisajul s-ar fi așezat mult mai bine pe un spațiu mai mare), dar nici cartonul negru nu mă dă afară din c(l)asă. Decorațiunile sunt toate predecupate automat, cu noua mea „jucărie” cu care pot pune în practică proiecte mai complicate pentru copii mici, cu decupaje fine, greu de realizat cu foarfeca ori cutterul.

E prima încercare de pop-up cu ei, doar gardul este în afară. Casa am lipit-o cu pătrățele autoadezive. Sper ca stilul acesta de felicitare să le placă și să continuăm și de Crăciun!

Felicitări de primăvară

Printre „chinurile“ acestui an a fost – și este încă – realizarea unei felicitări. Anul trecut am încercat, timid, făcând felicitări în perioada online sărbătoriților. Eram în „pregătitoare“, mulți scriau prin imitație, dar ne descurcam.

E tare greu cu punctuația în scrierea mesajului. Semnul exclamării nu este nici în programa de clasa întâi – dar este felicitarea, ca scriere funcțională; nu mai zic și de virgulă, pentru vocativ, care se învață și ea în clasa a doua. Așadar scrierea mesajului corect pe o felicitare e ceva de domeniului viselor frumoase…

Înainte de Crăciun, când le-am făcut pe primele din acest an, încă nu știam toate literele necesare unui banal „La mulți ani!“. Semnul exclamării era un „i“ întors, iar când din proprie inițiativă au început cu La mulți ani, bunico! m-a luat durerea de cap din cauza virgulei, nu-i așa? Că la noi toate sunt corelate, toate vin la timpul lor, nu se depășește nicăieri programa…

Din fericire, am reușit să bifăm îndoirea corectă a cartonului și deschiderea spre stânga. Nimerim coperta și așezarea decorului, însă încă ne dă de furcă mesajul de la interior. Întâi, nu vrea și pace să se scrie pe partea dreaptă, tot ajunge pe stânga. Apoi, e inutil deocamdată modelul de scriere pe centru, atât vertical cât și orizontal.

Am reușit pe ici-colo să îi conving să traseze ușor cu rigla și creionul linii de orientare, să scrie drept, așa cel puțin îmi amintesc că rezolvam la vârsta lor dorința mamei de a scrie eu felicitările de sărbători ale familiei.

Încheierea încă dă bătăi de cap: Cu drag, Ionel rămâne în continuare pe un singur rând sau cu literă mică. Nu mai zic de virgulă, opțională și ea, pusă cu proteste, căci nu înțelege de ce o să învețe când va fi mai mare.

În prag de primăvară am avut pe listă două felicitări.

Una a însoțit mărțișorul, cealaltă cadoul pentru mămici/bunici de 8 Martie. Pentru ambele am pregătit materialele în vacanța intersemestrială și le-am distribuit copiilor, odată cu alte accesorii pentru orele de arte și fișe pentru activitățile de română și matematică.

Da, e adevărat, să faci așa ceva pentru toată clasa e devorator de timp. Să stai să le pui în plicuri separate – alt chin. Însă fără acest efort orele de arte ar fi plictisitoare. Ce ar urma? Doar pictăm, desenăm, lipim niște hârtie? Cu cât produsul final este mai reușit, cu atât copilul este încurajat să continue.

Am o clasă de băieți și eram pesimistă, că nu vor îndrăgi artele. Ei bine… nu. Pentru unii, e disciplina preferată. Nu s-au văitat de cerințe, deși nu i-am scutit de muncă. Dorința lor cea mai mare e o zi „numai cu arte“. Când și-au prezentat portofoliile în ianuarie, m-am bucurat să văd că secțiunea de AVAP era completă, ba chiar pusă prima în biblioraft, căci e „preferata“.

Pentru prima felicitare am folosit colecția personală de perforatoare și unelte. Am tăiat cu trimmerul ondulat bucăți A6 de hârtie albastră, am perforat soare, nor, copac. Pentru iarbă le-am dat un dreptunghi verde, pe care l-au potrivit ei ca dimensiune și decupaj. Floricelele mici și roz sunt realizate cu un perforator de margine.

Buchet de flori

Pentru a doua, am folosit flori și hârtie de quilling de 1cm lățime, dar și un perforator normal pentru îndosariere, cu care am făcut bulinele galbene din mijloc. Pe toate le-au asamblat după model, singuri-singurei.

Când le-am fotografiat, am primit „avertisment“, nu cumva să pun pozele pe grupul părinților înainte de 8 Martie și să stric surpriza. Cum încă nu e gata cadoul, avem și lunea AVAP, sper să vă arăt curând cu ce l-am completat.

Și pentru că azi e 8 Martie, La mulți ani! tuturor celor care jucați în viața copiilor rolul de mamă, bunică, mătușă.

Felicitare de 8 martie – decupaj

Săptămâna aceasta am urmărit doi iepuri cu un singur foc: să am gata și felicitările de 8 martie, dar să rezolv și scrierea funcțională a unui mesaj. Ultima mi-a dat ceva bătăi de cap, nu am reușit să scriu folosind doar literele învățate, așa că în cele din urmă am mers pe un mesaj clasic, valabil pentru orice femeie, fie că e ea mămică, bunică, nășică sau mătușică. Au încercat întâi pe ciornă, după modelul de pe tablă, le-am corectat, apoi au folosit felicitările confecționate la ora de dinainte.

Partea mai simplă pentru ei a fost confecționarea felicitării. Suportul l-am printat eu, cu linii la interior, pentru mesaj. Nu i-am chinuit până acum să deseneze literele pe liniatură, dar încep cu pași mici. De vreo lună am schimbat pe fișă locul unde trebuie să treacă numele, nu mai e o linie, e un dreptunghi. Trebuie să se străduiască să nu depășească marginile. Apoi am mai folosit liniaturi mari pentru jocurile de cuvinte. Și azi – prima dată când trebuie să ții cont de linii, ca să iasă frumos.

Apoi au primit un „8” imprimat pe carton. Le-am cerut să coloreze cum vor ei, pe spate, cartonul, apoi să decupeze optul, doar pe exterior. Pentru cercurile „perfecte” de la interior m-am gândit să le dau să le decupeze din hârtie, apoi să le lipească. Și, dacă tot le decupăm, pentru bulina mai mare am folosit pozele lor, astfel încât felicitarea să fie personalizată. Știu însă că nu toată lumea e familiarizată cu programele de grafică, așa că, dacă chiar se dorește folosirea unor imagini mici, se pot suprapune pozele peste buline și se decupează din fotografie materialul în plus.

Decorul cu floricele este realizat cu ajutorul perforatoarelor decorative. Flori de in, de nu-mă-uita, mi-au plăcut mai mult albastre, parcă sunt mai finuțe. Asamblarea după model rămâne însă un lucru relativ, fiecare a cam combinat cum și-a dorit.

Modelul pentru print este disponibil timp de o săptămână la linkul de aici. După expirarea acestui de transfer, este trimis doar la cerere persoanelor care au înregistrat o donație către site în ultimele patru luni anterioare solicitării.

Iisus în iesle – felicitare de Crăciun

Partea frumoasă a lucrului cu copiii mici e că ajungi repede la concluzia că un banal colind e al naibii de complicat când… nu știi de fapt despre ce e vorba în acele versuri. Când am decis să învățăm Steaua mi se părea simplu. Am constatat destul de repede că habar n-aveau despre ce e vorba, spuneau cuvintele și nu le înțelegeau sensul ori nu le puteau lega în poveste. Am scos din bibliotecă o carte pop-up despre Nașterea Domnului (în engleză, foarte faină), unde apăreau și magii și era explicată cam toată scena. A fost mai dificil să explic de ce au fugit în Egipt cu copil mic, cum Irod hotărâse să omoare toți bebelușii (n-am avut inimă să spun până la 2 ani… ieșeau prea multe victime și fața lor se schimonosise deja).

Azi am început ziua citind, de la Editura Paralela 45, Crăciunul prin alte colțuri ale lumii (impresii într-un articol separat), unde am întâlnit multe popoare la care scena Nașterii Domnului e prezentată în prim-plan. Am revenit la ea, am discutat care sunt personajele, ce rol aveau ele acolo. Știu că la această vârstă Crăciunul e despre „Moș Crăciun”, dar când acest mister se va risipi, va rămâne tradiția și bucuria celebrării lui.

În urmă cu o lună hotărâsem să fac cadou copiilor din familie câte un set de figurine din care să compună singuri tabloul. Am făcut socoteala, din puținele informații scrise pe etichetă, că mi-ar ieși un număr satisfăcător de tablouri din trei seturi, dacă din 36 de bucăți, împărțite câte 9, ieșeau 4. Doar că… poza de prezentare a fost una, realitatea din pachet – alta. Dintr-un set făceai o scenă completă, cu toate personajele, apoi îți ieșea o mică turmă de oi și un stol de îngerași și rămâneau prunci orfani cât să deschizi o locație cu copii ai nimănui. I-am numărat și eu… chiar mai mulți decât erau necesari ca să fac o felicitare simplă la școală unde speram să le găsesc „părinți adoptivi”.

Așa că am încropit repede proiectul, din ce aveam la dispoziție. Am printat separat umbra staulului și le-am dat benzi de hârtie de quilling de 1cm, negre, să măsoare și să realizeze, ca niște tâmplari adevărați, acoperișul și pereții. S-au descurcat onorabil, deși măsurătorile nu sunt un capitol matematic ușor la clasa pregătitoare. Apoi au confecționat ieslea, l-au culcat pe Iisus (Doamna, în punem culcat sau în picioare…?) și au adăugat steaua, musai cu raza cea lungă indicând pruncul sfânt, așa cum spune cântecul, ca să-l găsească magii.

Dacă, judecând pe ansamblu, clasa mea are mari probleme să își găsească acel punct de calm în care să asculte o poveste, au prins totuși mare drag să confecționeze diverse lucruri. Nu toți, doamne ferește, dar în general problemele sunt puține după ce explic proiectul. Iar reușita constantă nu face decât să îi încurajeze. Mai am de lucru la capitolul „marca autorului”, să nu mai semneze creațiile pe partea vizibilă. La interior, deși nu am învățat toate literele, au copiat binișior de pe tablă CRĂCIUN FERICIT! Trebuie să învățăm cum să scriem o urare, cum să deschidem felicitarea spre stânga, nu spre dreapta, să ne semnăm frumos, pe un singur rând, estimând corect spațiul necesar scrierii numelui… dar mai avem patru ani și jumătate să le facem pe toate cum trebuie. Până una alta, copiii s-au distrat, eu am admirat pe tablă „orfelinatul” (care aducea a maternitate comunistă) și le-am urat toate cele bune de sărbători.

Felicitări de Crăciun

Aproape că a trecut și această săptămână, mai avem puțin până luăm vacanță. Deja sunt în urmă cu felicitările pentru rude și prieteni, așa că în seara aceasta am mai terminat două dintre ele, model simplu sau mai puțin. Ambele au la bază benzi decorative de Crăciun (cred că modelele acestea le-am găsit la Lidl) și abțibilduri cu tematică de sezon. Am mai adăugat ceva accesorii și au fost gata.

Modelul poate fi realizat cu orice decor, fie că decideți să coaseți un brăduț sau doar să lipiți câteva decorațiuni. Farmecul lor îl dă contrastul dintre margine și cartonul de fundal. Preferata mea este cea cu frunzulițe, care se văd verzi. Aproape că mă chinuia talentul să lipesc pe dedesubt, în spatele bulinelor, hârtie roșie, însă m-am grăbit să termin.

Dacă vă place modelul, cartoanele albe folosite ca suport, care au margini decorative, se pot comanda în set de câte 10 bucăți (13 lei) la adresa contact@fotoev.ro . Dacă sunteți din București, se pot ridica personal din zona centrală.

Provocarea Daco de sezon

Anul acesta provocarea pe care DacoArt o lansează în sezonul de iarnă (cel mai frumos, după mine, din punct de vedere al posibilităților de exprimare creativă) a sosit mai devreme, pentru a avea ceva timp să le pregătesc și eu, dar să vă orientați și voi dacă vi se par interesante.

View this post on Instagram

Provocare de iarna de la #dacoart #iarnacudacoart

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Nov 2, 2018 at 5:13am PDT

Așadar, să încep.

Coronița pom-pom – a avut-o ca destinatar pe Iris. Cutia plină cu pufoșenii era extrem de atrăgătoare, mai ales terapeutică, să te afunzi în ea până la cot. Setul include un disc din carton pe care se pot lipi, ca în imaginea de prezentare, toate pufoșeniile și agățătoarea. Nu include niciun fel de adeziv, așa că fiți prevăzători, mai ales dacă vreți să o faceți cadou și copilul e nerăbdător, dar nu are cele necesare acasă. Textilele se lipesc, de regulă, cu adeziv mai puternic, silicon rece sau fierbinte. Este un proiect accesibil și copiilor foarte mici, sub supraveghere.

Iris, care mai degrabă ar umbla îmbrăcată în negru cu cranii decât să vadă roz în fața ochilor, a decis să folosim altfel materialele disponibile. Am tăiat cu cutterul circular din fetru subțire (nu pufos!) un cerc cât să acopăr suportul, l-am decupat la interior și l-am lipit pe suport. Am selectat apoi pufoșeniile roșii, verzi, am folosit o fundiță reciclată de la un aranjament floral, căreia i-am adăugat o panglică roșie cu buline.

Rezultatul e mult mai pe gustul nostru, acum rămâne dilema dacă e safe să o prindem sau nu pe ușă…

Pentru că am intrat în febra coronițelor, ne-am mai încercat norocul cu una, de data aceasta dintr-o altă pufoșenie, sârmă plușată. Dacă ați văzut puișorii, este aceeași sârmă, dar verde. Am îndoit-o, o altă panglică din cutia-cu-de-toate și-a găsit un scop al existenței, am folosit și ciucurași mici roșii, picătura pentru lipit și a ieșit ce vedeți mai jos. Mai că pe aceasta aș pune-o pe ușă, dacă n-aș reuși decât să decorez vizorul cu ea!

A venit rândul perforatorului cu brăduț, care și-a găsit sensul pe o mini-felicitare 10x7cm. Am decupat mai mulți brăduți, de nuanțe diferite, i-am suprapus. Pentru cel din față, cu „zăpadă”, am măcelărit un alt brăduț alb. Le-am lipit cu bucățele de bandă dublu-adezivă pentru impresia de volum. Conturul l-am decupat pe exterior cu trimmerul decorativ, iar la interior cu cutterul de decupaj.

Au urmat globulețele decorate cu abțibilduri. Bilele sunt din polistiren, am decis să le pictez cu acrilice. Cele negre arătau cel mai bine, însă vopseaua, chiar și după câteva zile, a rămas lipicioasă și adera imediat la orice suport. Însă mie îmi plac, chiar dacă trebuie să găsesc soluții de a nu le ține decât atârnate! Cele albastre nu au ieșit chiar cum aș fi vrut eu, culoarea a ieșit cam transparentă pe alocuri. Genul acesta de globulețe sunt însă ușor de făcut cu copii mici. Nu vă recomand însă acrilice, ci tempera. Dacă vreți să vă distrați (voi la curățenie, ei la realizare), îi puteți lăsa să picteze bilele cu mâna. Dactilopictura este moment de distracție maximă, amestecat culorile. Apoi puteți decora cu orice găsiți mai atractiv în colecția de sezon sau, de ce nu, după inspirația și cheful copiilor de a realiza decorațiunile pentru iarnă.

Ultimul, care mi-a dat bătăi de cap pentru că am ratat câteva idei cu el, a fost lipiciul fosforescent. Întâi am vrut să-l folosesc ca să „vopsesc” un glob și să devină fosforescent, dar suprafața era prea lucioasă și a curs la vale… Apoi am vrut să scriu cu el, dar nici asta nu mi-a ieșit prea bine… Cred că era minunat pentru alte idei de Halloween. Am încercat să îl torn în strat gros pe un carton, să-l las la uscat, apoi să decupez din el un fulg. Nu mi-a mers, am constatat cu această ocazie că am biroul în pantă, căci s-a scurs tot lipiciul. Încă o ratare. Am realizat că îmi trebuie o suprafață poroasă, care să se îmbibe în lipici. M-am gândit să folosesc un material alb, din care să fac zăpadă pentru ceva felicitări, până când m-am răzgândit și am decis să fac un glob din sfoară, apoi să acopăr sfoara cu un strat suficient de lipici fosforescent. Globul este cel cu panglică albastră, aștept seara să vedem „efectul”.

Alte idei de iarnă propuse de Daco puteți descoperi pe #iarnacuDacoArt .

Rețetă de felicitare rapidă

Cel mai dificil moment în care trebuie să iei o decizie în privința unui cadou este acela când realizezi în al 13-lea ceas că nu te-ai pregătit. În linii mari știi cam ce, dar timpul este inamicul tău principal. Apoi, se mai adaugă și faptul că nu ești genul care să cumpere repede o felicitare. De la tine există „așteptări”, trebuie să faci ceva cu mânuța ta. Acestea fiind zise, aveam nevoie ieri de o felicitare… și m-am trezit alaltăieri că a sosit deja momentul pe care îl amânam de vreo două săptămâni. Am tot zis, Iris, ne trebuie felicitare pe 16… Dar ea cu ale ei, eu cu ale mele, și a venit ziua… știți cum e, cam ca atunci când vine popa cu Crăciunul sau cu Boboteaza și tocmai atunci ți-ai întins lenjeria pe caloriferul din sufragerie 🙂 .

Am accesat așadar cea mai simplă idee pe care o aveam la dispoziție. Primisem de la DacoArt un pachet cu hârtie decorativă și îmi propusesem demult s-o încerc. Mai aveam câteva accesorii în minte pentru ea, însă am realizat, în momentul în care am tăiat bucata necesară că această hârtie nu mai necesită… nimic! Aproape nimic. Avea sclipici, avea toate ornamentele la care te puteai gândi. Am regretat o clipă că am cam lichidat colecția de abțibilduri în relief, dar am găsit totuși un buchet de flori, cam singurul care mai lipsea. Și, ca să nu fie singurul element în relief, am mai adăugat câteva pietricele. Pe carton negru am scris cu alb mesajul și totul a fost gata.

Ca observație, acesta este singurul model complex din colecție, care necesită orientare specială la tăiere. Celelalte sunt „universale”, pot fi tăiate în orice formă, oricum. Modelele care apar pe copertă sunt în variantă cu sclipici și fără sclipici, pentru toate gusturile. Cred că merg folosite la ateliere la școală, când este ziua unuia dintre copii și doriți să confecționați repede felicitări personalizate.