Felicitare pentru mama, de 8 martie – concurs

A început sezonul meu preferat la Expoziţia de Talente. Primăvară, culoare, flori, momente ce trebuie sărbătorite. Acum chiar nu e greu deloc să ghiceşti proba ce va urma. Mă rog, ghiceşti tema… nu şi condiţiile de execuţie.

Felicitare pentru mama, de 8 martie

Săptămâna aceasta, normal, cum probabil bănuia toată lumea, tema este felicitare de 8 martie, pentru mama. Nu are sens să spun ce înseamnă şi ce simţi în momentul în care piticul vine, ţinând în mâna tremurândă un plic… "Mami, ţi-am făcut o felicitare, de ziua ta! E 8 martie!"

De aceea nici nu am pus prea multe condiţii, şi le-am lăsat libertatea de a decide cum anume vor să arate felicitarea. Există însă două…

– felicitarea va avea o fereastră decupată; nu contează forma.

– prin fereastra decupată se vor vedea ghiocei, realizaţi în acuarelă.

Aşadar, felicitare cu fereastră. Şi… cum puteau să lipsească ghioceii?! Orientativ, am încercat o simulare de felicitare, sper să le fie piticilor de ajutor. Ca menţiune, felicitarea se poate deschide pe orizontală sau pe verticală, este alegerea fiecăruia.

Şi, pentru că începe un nou joc-concurs, avem la această ediţie trei premii. Năzdrăvanii care intră în competiţie la cel puţin două probe ale concursului vor participa la o tragere la sorţi, desfăşurată după încheierea probei a treia, în data de 21 martie 2010. Trei dintre Năzdrăvani vor câştiga o carte personalizată O poveste de Paşti. Premiile vor fi personalizate şi trimise prin poştă după anunţarea câştigătorilor.

Mai multe detalii pe pagina concursului. | Alte modele de felicitari la Atelierul de creatie

Felicitare de martisor

Martisor-colaj

Când Irisuca se apucă de lipit, ideile îi vin continuu… În febra ce ne-a cuprins săptămâna asta, privind confecţionarea mărţişoarelor, un episod aparte a fost cel "pentru doamna".

De ajutat, am ajutat-o puţin. Adică i-am decupat fluturaşii, albinuţa, şi floricica din stânga. Plus suportul. Apoi a lipit singurică. Floricica din dreapta este realizată din confetti. Le-am găsit la articole pentru party, la punguţă. Caut încă steluţe, dar parcă au intrat în pământ.

Cred că e evident, felicitarea-mărţişor reprezintă un peisaj de primăvară. Soarele străluceşte sus pe cer, nu avea cum să lipsească ustensila ei preferată, lipici-glitter. Apoi pixul cu sclipici… (se asigură de câte ori îl foloseşte că îi cumpăr altul când se termină :D).

Fiecare fluturaş stă pe o floare. Am convins-o să-i lipească puţin lângă, să se vadă şi floricelele. Apoi a cerut o albinuţă. Care… are miere pe picioruşe (cele două paiete).

La final, nu putea lipsi din peisaj o zână, şi cine alta decât Clopoţica.

Acum să vedem, ce va spune doamna când va primi mărţişorul. Dar ea este încântată de realizare.

Felicitare de Dragobete, proba de colaj

Proba săptămânii care tocmai s-a încheiat la "Talente de Năzdrăvani" a constat în realizarea unei felicitări. Năzdrăvanii au avut de această dată libertate totală. Nu au fost restricţii de materiale sau cerinţe suplimentare, iar creaţiile lor sunt de-a dreptul minunate.

Cei mari, ca de obicei, ne uimesc cu "dorinţa" lor nemărginită de lucru. Mai de voie, mai împinşi de la spate, ca Andra sau Andrei, merită mereu lăudaţi şi încurajaţi.

Felicitare de Dragobete. Colaj din hârtie si alte materiale.

Felicitare de Dragobete. Colaj din hârtie si alte materiale.

Felicitare de Dragobete. Colaj din hârtie si alte materiale.

Felicitare de Dragobete. Colaj din hârtie si alte materiale.

Felicitare de Dragobete. Colaj din hârtie si alte materiale.

Nici Piticii nu s-au lăsat mai prejos. Ba chiar au trecut peste cerinţele probei, de a realiza o inimioară simplă, şi au trecut la una mai complicată, ca pentru "grupa mare".

Felicitare de Dragobete. Colaj din hârtie si alte materiale.

Felicitare de Dragobete. Colaj din hârtie si alte materiale.

Felicitare de Dragobete. Colaj din hârtie si alte materiale.

Felicitare de Dragobete. Colaj din hârtie si alte materiale.

Ca şi concluzii ale probei, trebuie să împrospătez sertarul cu materiale. Musai pe lista paiete şi pietricele, dar neapărat ceva perforatoare speciale, pentru floricele, inimioare, steluţe şi alte decoraţiuni.

Abia aştept să văd în schimb cine va câştiga proba… pentru că ai mei pitici se tot uită la felicitări şi tot nu sunt siguri cum acordă punctele.

Felicitare de Dragobete

În sfârşit, credeam că nu mai apuc ziua în care piticii mei să lucreze cu drag pentru probele Năzdrăvanilor. Cea de săptămâna aceasta solicita realizarea unei felicitări de Dragobete. M-am chinuit eu să le explic cum că trebuie realizată pentru cineva la care ţii… şi… au ales! Iris pe prietenul ei imaginar, Peter Pan, care de Dragobete merită o atenţie deosebită [!], iar Andrei, pe Daria, prietena lui de la grădiniţă.

Am profitat de ocazie să le explic o varianta nouă de felicitări.

Pe hârtie glasată am decupat o inimioară. Apoi am decupat una din carton, şi le-am suprapus. Cu un perforator, am dat găurele pe margine. Şi aici s-a încheiat contribuţia mea la felicitarea Irisucăi, dedicată, cu toată seriozitatea, lui Peter Pan. Ticălosul ăsta mic m-a dat la o parte de pe scaun, să stea lângă pitic şi să-şi dea cu părerea apropo de cum şi ce anume trebuie lipit pe felicitare… Astfel, şi-a dorit să fie cu Ariel. De ce? Pentru că lui Peter îi plac sirenele! Ca o paranteză, vrea şi ea să devină sirenă, şi aşteaptă să-i crească coadă. Încă n-am reuşit să-i explic că Ariel se chinuia să devină om… şi ea ar trebuie să fie fericită că are picioare.

Inimioara din carton, colaj

Ok, a lipit tot ce-a găsit abţipild cu micuţa sirenă. Gata, altele cu ea nu mai avem. Apoi, glitter. Cât mai mult glitter, de toate culorile. Ar mânca glitter pe pâine dacă ar putea. Struţul din ea, cu ochii după sclipici. Tot aşteptând să se usuce gliterul, ca să poată pune ştampiluţe cu zâne (doar lui Peter îi plac şi zânele, nu?), a dat cu ochii de mărţişoarele făcute de mine… Vreau şi ei fluturaşi! Încă mai aveam sacoşica de carton de pe care am decupat, aşa că şi-a ales câţiva fluturi, pe care m-am chinuit să-i decupez cât mai bine, căci cartonul ăla nu se lăsa cu una cu două.

Felicitare de dragobete, colaj din carton

Pe Andrei l-am lăsat întâi să aleagă ce vrea să facă. Întâi, el nu a vrut fundal roz, a vrut roşu. Pentru că inimioarele de dragoste sunt roşii! Cu chiu cu vai a cioplit pe linie. Cam aşa se cheamă stilul lui de decupat, noroc că nu devia mai mult de 2-3mm, pe stânga sau pe dreapta, şi nu se vede finisajul la poză (în schimb se vede la inimioarele mici, care nu se suprapun perfect :D). Dar a văzut-o pe-a Irisucăi, cu panglicuţă pe margine, şi a vrut şi el să facă la fel. Aşa că i-am dat găurele, şi s-a apucat să pună pănglicuţa. Chin. Iris a prins din două mişcări, Andrei era la jumătate şi încă nu prinsese cu totul smecheria de împins panglica. Dar până la urmă a reuşit.

A urmat partea a doua, realizat fereastra şi mesajul. Dacă era după el, în mijloc acolo era ditai declaraţia. Citez: Te iubesc, Daria, vreau să ne căsătorim. Aşa că-mi dau şi eu cu părerea, că nu e bine să şochezi fetele aşa, din prima cu declaraţii categorice. Oricum, povestea cu Daria e cea mai de durată de până acum… Şi cum cerinţa de la concurs spunea că trebuie să găsească un motiv "special", l-a găsit. În schimb, e prima dată când nu-şi dorea să termine mai repede colajul. Mai lipea puţin… Dar oare îi place?!… Hai să mai pun piţin sclipici… şi nişte zâne, fetelor le place. Aproape terminase… Mami, îmi dai şi mie nişte fluturaşi? Să iasă mai frumos! Într-un final s-a declarat mulţumit. Şi s-a oprit. Iată ce-a ieşit.

Felicitare de dragobete, colaj din carton

Cu drag, de Dragobete

O invenţie minunată. O zi în care oamenii să-şi amintească de faptul că se iubesc. Mda, normal ar fi ca în fiecare zi să ne amintim acest lucru. Iar un zâmbet şi o vorbă frumoasă să nu aştepte o zi anume (şi mai ales nu una din an!) pentru a fi oferite cadou.

Ziua sfântului Valentin… sărbătoare de import pentru un popor care se declara ortodox. Chiar dacă nu m-a înnebunit sărbătoarea, nu mă deranjează ca luna februarie să fie numită luna dragostei. Şi da, de import sau autohtonă, orice zi dedicată iubirii este minunată.

Sărbătoarea de import are şi un simbol, acea felicitare “Be my Valentine”, pe care copiii, tinerii şi nu numai, şi-o dăruiesc, ca semn al dragostei reciproce, sau ca mijloc de a face pentru prima dată această declaraţie. Şi, poate că nu e rău să poţi spune “TU, pentru mine, eşti special!”

Am căutat să aflu ce şi cum cu Dragobetele… şi recunosc că un pic m-a amuzat. Aşadar, Dragobetele este zeul dragostei, un tânăr şi voinic, şi frumos, şi bun. (Ideal aş zice, versiunea modernă pentru “deştept, frumos şi cu bani”). În credinţa populară, 24 februarie este ziua în care toate păsările şi animalele se împerechează. Aşadar, şi tinerii doresc să nu fie singuri de Dragobete, pentru a începe cu bine un nou an. Sărbătoarea are la origini şi renaşterea naturii, Dragobetele fiind în acelaşi timp un simbol al primăverii. Poate de aceea se serba uneori pe 28 februarie sau 1 martie.

Aşadar, era o zi de sărbătoare. Prilej pentru tineri de a scoate din ladă hainele de duminică, şi de a cutreiera coclaurii cu cei de aceeaşi vârstă în căutarea florilor de primăvară. Uneori, pe dealuri, se aprindeau focuri, iar tinerii sporovăiau în jurul lor. La ora prânzului urma un alt obicei, “zburătoritul” (oare are vreo legatură cu celebrul “Zburător”?!). Fetele alergau spre sat, iar băieţii… normal, alergau să le prindă. Dacă cea prinsă nu era indiferentă, şi la rândul ei îl plăcea pe băiatul iute de picior,  trebuia să-l sărute în faţa tuturor. Dragobetele era astfel un mod de a-ţi declara sentimentele în faţa comunităţii, iar cei doi urmau să fie împreună în acel an.

Alte obiceiuri despre această zi spun că nu se sacrificau animale, normal, doar era ziua împerecherii; sau, trebuia să atingi un bărbat străin, pentru a fi drăgăstoasă tot anul. Cel mai mult îmi place acela care spune că bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, nu trebuie să se certe cu ele, asta dacă vor să le mearga bine tot anul. Oooo daaa, daca se respectă, vreau şi eu ziua de Dragobete :evil:. For ever :wink:.

Aşadar, trecem peste importurile de forme fără fond, şi revenim la tradiţii.

N-am vrut ca proba de la concursul Piticilor să fie legată de Sfântul Valentin. Si nici nu vreau s-o las pentru săptămâna cu dragobetele, pentru că sunt sigură că nu vor fi gata cu felicitarea. Aşadar, tema săptămânii viitoare este realizarea unei astfel de felicitări, pentru care pitici au libertate aproape totală.

M-am gândit că e o probă cam siropoasă, dar apoi am zis că nu e rău să-i învăţăm de mici să-şi exprime sentimentele. Iar dacă sunteţi curioşi, reveniţi la sfârşitul săptămânii să vedeţi creaţiile.

În încheiere, îmi place, trebuie să remarc, cum mărci de prestigiu, dar cu o veche tradiţie pe piaţa românească au adoptat Dragobetele. Cu siguranţă se bucură de mai mult succes decât dacă încercau cu Valentin…

 

Dacă eşti mai curios din fire… vezi pe ce coclauri am bântuit după informaţie.

Rabdarea este o virtute

Răbdarea este amară, dar fructele sale sunt dulci. Ptii, ce uşor de spus!

Am hotărât să ne începem anul cu dreptul, şi să ne facem temele pentru concursul în desfăşurare. Am convenit, cel puţin cu Năzdrăvanul cel mare, că anul acesta ne vom strădui mai mult. [Aştept s-o văd şi pe-asta.]

Aşadar, ne-am documentat. Am căutat câteceva pe net, despre obiceiuri. A ales Pluguşorul. Am nimerit în sertarul cu amintiri al bunicii, şi am dat peste niscai  felicitări. Concluzia amândurora a fost că musai trebuie să fie felicitările cu sclipici. Noroc că ieri la librărie era încă deschis, să ne aprovizionăm cu glitter. În schimb nu mai aveau cartoane colorate.

Cu Iris este uşor de lucrat. I-am desenat o fetiţă, o sorcovă, şi a trecut singură la treabă. După ce a terminat desenul, am învăţat-o cum să realizeze tabloul. I-am dat frunzuliţele, i-am arătat modelul, şi s-a apucat cu mult zel să asambleze. Pentru că nu am găsit confetti-steluţe, să lipim, am tocat beteală de brad. A fost încântată să picteze cu aracet şi apoi să presare tocătură sclipitoare (aveţi mare grijă, am tocătură argintie prin toată casa…). Şi, cum fii-mea are gusturi de struţ, nu sclipea suficient, şi a mai pus si glitter. În cele din urmă s-a declarat mulţumită, după ce l-a bibilit singurică, avea glitter inclusiv în păr.

Are un talent fantastic să execute. Vede modelul şi cu uşurinţă în pune în practică. Nu spun că realizarea este pe măsură. Dar este destul de fidelă…

Felicitare cu obiceiuri de Anul Nou. Fetite cu sorcova

Cu Andrei în schimb… mi-am repetat timp de 5 ore titlul acestui articol, şi înghiţeam în sec gândindu-mă la primul rând. Neatent, fără prea multă pasiune pentru execuţie, am trecut amândoi prin chinurile iadului încercând să realizăm felicitarea. Şi nu e vorba că-l chinui, ci îmi dau seama că are nevoie mai târziu de anumite deprinderi, pe care nu le va dobândi decât prin exerciţiu.
Întâi şi întâi am hotărât că vom face un copil cu clopoţei, unul cu bici. Cu greu s-a acceptat să facem şi doi copii cu buhaiul. Am căutat şi un film cu colindători, cu buhaiul, să-i arătăm şi cum funcţionează instrumentul.

Apoi am hotărât să remediem problemele de desen uman.  Adică, fără să pretind că am talent, să realizăm siluete umane. Încerc să-l învăţ să nu mai deseneze sperietori de ciori disproporţionate. Primul omuleţ l-am desenat în aproape jumătate de oră. Am crezut că cedez, tot desenând ca model… şi la el pe hârtie tot nu ieşea. Of, dar după chinuri cumplite am reuşit. Clopoţei a desenat o pagină întreagă. Până au ieşit cât de cât. Un „U”, cu un ochi de pisică drept capac, şi o bulină mică. Îngrozitor de greu a fost :(. Apoi încă 5 minute de explicaţii că, dacă ţii mânerul în mână, nu se vede… şi nu se desenează…
A urmat copilul cu biciul. Semăna destul de bine cu primul, aşa că au mers mai repede contururile.

Felicitare cu obiceiuri de Anul Nou. Baieti cu plugusorul

Chinul a început iar la copiii cu buhaiul, care erau realizaţi din profil. Dar am reuşit. Am trecut şi peste suprapunerea copiilor, că piciorul celui din spate nu „se vede”.
Am „găsit” şi cine să asculte colindele, dar n-a mai vrut cu nici un chip să coloreze casa. Dacă era după el, copiii erau mai mult decât suficienţi. Am trecut apoi la decoraţiuni, pentru care nu are nici înclinaţie, nici îndemânare, şi a fost un nou chin. Şi-a mai revenit când, urmând exemplul uneia dintre felicitările-model, cu urări în trei limbi, a scris şi el… am adăugat suedeză, special pentru Silvia. La decorarea urărilor recunosc că am cedat. N-am mai rezistat, l-am lăsat să facă exact aşa cum vrea el.

Felicitare cu obiceiuri de Anul Nou. Baieti cu plugusorul

Dar una peste alta sunt destul de mulţumită. Şi-mi fac curaj pentru alte probe de acest gen… căci se pare că ne aşteaptă un an extrem de greu.
Răbdare, răbdare, iar răbdare, voiţă să mă lupt cu încăpăţânarea lui, şi inspiraţie pentru activităţi accesibile: iată trei dintre dorinţele acestui an.

Bradut din hartie glasata (colaj tridimensional)

Cele mai originale felicitări de sărbători sunt cele tridimensionale. Iată cum poţi construi singurel şi foarte uşor o felicitare-brăduţ.

Materiale necesare: hârtie glasată verde, (două coli), un beţişor de frigărui, o bucată de polistiren, puţină plastilină, lipici, hârtie glasată sau creponată pentru decor, foarfecă decorativă.

Pentru început, taie pe jumătate cele două coli verzi şi trasează cu ajutorul unui compas două semicercuri. Dacă eşti prea mititel, şi nu ai unul, foloseste un castronel sau o farfurie. Decupează apoi cu ajutorul unei foarfeci zimţate cele trei semilune.

Materiale folosite pentru realizarea felicitarii-bradut

Materiale folosite pentru realizarea felicitarii-bradut

Cu multă grijă, fără să le îndoi, întinde puţin lipici pe jumătate din muchia lungă, apoi suprapune cu cealaltă jumătate pentru a obţine un con. Sau un turnuţeţ, dacă îţi este cunoscut.

Cele trei randuri de ramuri ale bradutului

Cele trei randuri de ramuri ale bradutului

Înşiră apoi cele trei conuri, ca pe mărgele, pe beţişorul de bambus. Pentru a le fixa mai bine, foloseşte puţină plastilină.

Bradut - colaj

Bradut - colaj

Pentru ultima "coroană" de ramuri, poţi confecţiona din plastilină o steluţă, pentru a împodobi creaţia.

Steluta decorativa din plastilina

Steluta decorativa din plastilina


Înfige apoi brăduţul într-o bucată de polistiren. Trebuie să fie suficient de mare (latura – aprox. 12cm) pentru ca brăduţul să nu se răstoarne.

Decupează apoi din hârtie colorată steluţe, beteală şi globuri şi lipeşte-le pe brăduţ.

Decoratiuni pentru pomul de Craciun

Decoratiuni pentru pomul de Craciun

Pictează, sau decorează cu hârtie creponată marginile de polistiren, şi felicitarea ta este gata.

Bradut, colaj din hartie glasata

Bradut, colaj din hartie glasata

Aş fi mai mult decât fericită să văd ce ţi-a ieşit!

Felicitare din hartie creponata

Vin sărbătorile, şi nimic nu face mai mare plăcere rudelor şi prietenilor, şi mai ales bunicilor, decât să primeacă din partea celor mici o felicitare. Căci, pe lângă gândurile bune pe care le adresăm, transmitem şi un pic din sufletul pe care orice artist îl adaugă operei sale. Felicitarea nu mai este un banal cartonaş tipărit la tipografie, este o dovadă de iubire şi sinceritate.

Iată cum poţi realiza o felicitare din hârtie creponată.

Taie fâşii mici de hârtie, apoi începi şi mototoleşte hârtiuţele până devin rotunde ca nişte boabe de mazăre. Este de ajutor să aveţi aproape un prosopel ud, pentru umezirea degeţelelor când le devin uscate şi nu mai pot răsuci hârtia. Alege-ţi de la început tema felicitării, apoi pregăteşte bobiţe din culorile pe care le vei folosi pentru realizarea acesteia.

Hartie creponata, mozaic Hartie creponata, bobite pentru mozaic

Pregătiţi apoi suportul pentru felicitare, un carton colorat, îndoit sau nu, după preferinţe. Poţi avea o felicitare cu interior, sau una simplă, ca o carte poştală. Poţi folosi şi forfecuţe decorative, pentru a crea o margine deosebită felciitării tale.

Pentru a lipi bobiţele de hârtie ai nevoie de lipici. Este puţin mai greu cu lipici tip stick. Cu lipici lichid (cel transparent, la tub) este cel mai uşor. Cu ajutorul aplicatorului, "pictează" pe carton, cu lipici, contururile alese. Apoi aşează cu grijă, peste lipici, bobiţele potrivite. În cazul în care foloseşti aracet, ai nevoie de o pensulă şi mult mai multă îndemânare. Aracetul rămâne alb după uscare şi este posibil să fie vizibil printre bobiţe, mai ales dacă foloseşti un suport închis la culoare.

Repetă operaţiunea desenării contururilor până finalizezi felicitarea. Iată un model de brăduţ, realizat din bobiţe:

Felicitare bradut

Felicitare bradut

Pentru o impresie mai bună, poţi folosi lipici cu sclipici, pentru a decora marginile felicitării, şi chiar pentru a scrie "La mulţi ani!"

Îţi dorim spor la lucru, şi inspiraţie maximă!

Colaje din hârtie creponată