Dacă tot am intrat în febra cusutului, nu se putea să nu continui cu câteva felicitări cu brăduți, mai ales că accesoriile necesare sunt foarte puține și știu că vor face mare plăcere destinatarilor, acum, când Crăciunul bate la ușă. Prima etapă a fost cea a căutării modelelor, și am găsit aici o mulțime de idei aplicabile de Crăciun, doar să ai răbdare să le pui în practică, și, de ce nu, și ceva materiale în dotare.
Am imprimat modelele alese pe hârtie normală, și le-am transferat apoi pe carton, mai simplu sau nu, după cum se încadra și după cum aveam la îndemână. Am cusut cu ață de bumbac, papiotă, deși, dacă nu era merceria atât de departe, mă bătea un gând să mă duc după mătase! Sfaturi legate de tehnica string art, mai ales pentru începători, sunt disponibile în lucrarea apărută la editura Casa.
Pentru a evita să se vadă spatele modelului, unde cusătura nu este aproape deloc estetică, cartonul pe care am cusut a fost tăiat cu trimmerul ondulat, apoi am adăugat bandă dublu-adezivă subțire și l-am lipit pe un suport. Brăduții mici au intrat pe suport îngust, dar pentru cel mare am confecționat unul dintr-o coală mare A3, de carton. Au urmat toate dimensiunile de pietricele pe care le-am avut la îndemână, dar și câteva accesorii pe care le-am cumpărat în toamnă și cărora încă nu le găsisem un rost (Daco AD213, formele pătrate „glazurate”), ușor în relief.
Decorul final a fost completat cu benzile decorative autocolante, cu specific de Crăciun, cu care n-am ratat să-mi completez colecția în această iarnă, de la Lidl. Rezultatul îl puteți vedea mai jos.
Dacă vă plac, confecționați și voi, pentru Crăciun, felicitări pentru cei dragi.
Spor la lucru!
Proiectul de azi i-l datorez lui Iris, care își ia din ce în e mai serios în ultimul timp rolul de „ajutor” la realizarea articolelor de pe site, pe care i l-am dat oficial astă-vară. Azi a fost invitată la ziua unei colege, au ieșit, „ca fetele”, la Mc’D. Nu conta că am luat cadou, dacă pe lângă acesta nu adăuga o felicitare, cum altfel, decât făcută manual. Așa că aseară a trecut la treabă, în ciuda faptului că pleoapele mele nici cu scobitori nu se mai lăsau convinse…
Zilele trecute vă povesteam despre 
De vreun an și mai bine Iris și-a dorit să meargă la Cercetași. Dacă stau să discut cu ea, și mie mi-ar face mare plăcere să merg… însă ca voluntar încă nu am timpul necesar pentru programul de instruire. Poate mai încolo. Însă când o văd că se pregătește să meargă mi se face dor de singurul lucru bun pe care l-am apreciat înainte de 89: programul de activități al copiilor.
Luna aceasta a trebuit să mă gândesc și la câteva proiecte simple, realizabile la nivel preșcolar. Modelajul, folosind cele mai variate materiale, rămâne una din activitățile de referință. Nu adaug că, manevrând diverse materiale (aici metal), învață în mod natural despre proprietățile acestora.
M-am străduit atâția ani să îi conving pe copii că cel mai frumos cadou e cel pe care îl confecționezi tu, că aproape mi-a ieșit. Atât de bine, încât s-a „întors” împotriva mea… Ziua lui Iris a venit cu multe surprize. Mami… eu ți-am făcut brățară de ziua ta… îmi faci și tu? Așadar, deși timpul meu e ucigător de puțin, m-am apucat și i-am făcut brățară… pe roată. Am terminat-o mai devreme, așa că și-a pus-o la mână. Ce să mai aștepte până la ziua ei?
Toamna se pare că avem concentrația maximă de sărbătoriți în familie, așa că ne punem la încercare talentele. Ultima noastră „realizare” (căci lucrăm în echipă, și eu și Iris), chiar dacă de data aceasta am muncit mai mult eu, este felicitarea cu dantelă.
