Sex pentru începători

A alege o carte pentru campania iniţiată primăvara aceasta de editura ALL a fost o misiune extrem de dificilă, mai ales că profilul blogului de faţă mă obliga la categoria de cărţi pentru copii… Cum pentru copii mai mititei am tot citit, am ales de data aceasta una pentru copii mai măricei. Sincer? Mi-a plăcut coperta la nebunie, deşi coperta 4 este de departe mult mai interesantă decât prima, surprinde exact reacţia la 12 ani faţă de sex. Titlul doar a trezit şi mai mult interesul. Mi-am zis că, dacă am reuşit eu toamna trecută să vorbesc în public despre ce le spunem copiilor despre sex, nu va fi un capăt de ţară să scriu despre o carte adresată copiilor de 12 ani.

Dar e greu, cumplit de greu! De ce? Pentru că m-a luat total prin surprindere, şi în sensul bun. Nu este deloc ceea ce mă aşteptam să fie, autorul, deşi nu este român (Jasminka Petrovic, sârb), surprinde exact realitatea. Adolescenţii sunt la fel pretutindeni. Cred că singurul loc în care informaţia este „depăşită” este capitolul despre telefoane, căci acum telefoanele fixe aproape că nu mai există. În rest, informaţia este la fel de actuală ca atunci când noi eram copii… Cartea a apărut în anul 2000.

Pentru a face faţă şocului am încercat să mă întorc în pielea adolescentei de acum mai bine de 20 de ani, care avea aceleaşi întrebări, aceleaşi curiozităţi, şi o frustrare de nedescris la întâlnirea zidurilor din jur. Pentru că acum 20 de ani nimeni nu vorbea cu noi. Mama aproape că se scandalizase şi mai să-mi taie abonamentul la Ecran magazin din cauza rubricii de dialoguri de pe penultima pagina. Bine că nu le văzuse şi pe cele din Bravo, la care era abonată prietena mea. Dar oricât am fi citit, bucăţelele pe care le-am putut prinde, tot ce-am reuşit noi să legăm cap la cap până am ajuns să fim pe propriile picioare, tot este departe faţă de cantitatea de informaţie pe care Sexul pentru începători, apărută la editura ALL, reuşeşte să o cuprindă. Chiar dacă mai pe scurt, găseşti răspuns la aproape orice tip de întrebare. Ilustraţiile sunt de milioane, ghizii cărţii – cele două mătuşi – sunt de nota 10, stilul de adresare este direct, ironic şi extrem de serios, exact cum ar trebui să fie ca să ajungă dincolo de urechile copiilor. Nu îi ia pe ocolite, notează întrebările exact aşa cum le pun ei, şi răspunsurile sunt scurte şi la obiect, fără consum inutil de energie. Vă mai amintiţi poantele de la tv, când trecătorii erau întrebaţi ce sunt zonele erogene? Cam aşa este cartea. În ordine, frumos, toţi termenii sunt explicaţi. Pentru comportamentele considerate deviante de unele părţi ale societăţii nu se intră în detalii, dar se explică pe scurt despre ce este vorba. Atât cât să nu spui în mijlocul unui grup că Vrancea este o zonă erogenă…

Ce mi-a plăcut enorm: se insistă foarte mult de dreptul fiecăruia de a decide asupra corpului său, de a lua hotărâri în cunoştinţă de cauză, de a spune NU atunci când nu îţi doreşti un lucru, indiferent de reacţia celorlalţi. De asemenea, am avut un şoc din cauza culorii, când am ajuns la riscurile actelor sexuale, tipărite pe pagini negre. Primul este prezentat avortul. Dacă lectura acestei secţiuni ţi-a dat de gândit, înseamnă că eşti o persoană matură şi responsabilă. Dacă această secţiune te-a făcut să râzi, ar trebui să te întrebi ce fel de idiot eşti. Dacă această secţiune te-a plictisit sau nu ai înţeles-o, lasă cartea din mână şi întoarce-te la păpuşile tale. (p. 82) Dar riscurile mortale sunt cele reprezentate de BTS. La SIDA am găsit următorul mesaj, scris cu majuscule: PENTRU A NE ASIGURA CA VETI CITI ACEASTA SECTIUNE MACAR DE DOUA ORI, NU AM FACUT ECONOMIE DE HÂRTIE, TREBUIE SA STITI CÂT DE PERICULOASA ESTE SIDA. (p. 83) L-am înţeles abia când am dat pagina, şi informaţia este reluată. Chiar dacă nu se face o diferenţă clară între HIV şi SIDA, este important ca cele două să fie asociate cu pericolul extrem de mare la care se expun printr-un comportament sexual necontrolat.

Am pus multe semne în carte, şi când am terminat lectura mi-am dat seama că este imposibil să vă povestesc despre toate. Mai dau un singur citat: Dar trebuie să clarificăm ceva. Această carte nu este un ghid pentru a face dragoste, ci pentru dezvoltarea sexualităţii. Aceasta înseamnă: auto-evaluare, respectul pentru propria persoană, luarea deciziilor, sănătate şi dezvoltarea propriei sexualităţi, dar şi cunoaşterea, înţelegerea şi acceptarea celor din jur. Sexualitatea face parte din personalitate. Toţi oamenii au sentimente sentimente sexuale, dar fiecare şi le exprimă în felul său. De aceea este foarte important să respecţi sexualitatea celorlalţi. (p. 27)

Cred că aveţi aici suficiente motive pentru a lăsa această carte la îndemâna copiilor, mai ales dacă nu aveţi curajul necesar să discutaţi cu ei. În acest caz, vă recomand lectura înainte, şi, dacă vă înroşiţi până în vârful urechilor, începeţi cu pagina 23, „Timiditatea şi jena”. Cartea le va fi pe plac de la prima atingere, căci este tipărită pe foi subţiri şi lucioase, ca de revistă, îţi dă senzaţia de text accesibil oricui şi te încurajează să continui lectura. Pare o subţire, dar are 104 pagini atât de condensate, încât uneori mă întrebam cum de au reuşit să mai facă loc ilustraţiilor.

În încheiere, trebuie să spun că acest articol face parte din a doua campanie vALLuntar, organizată de Editura ALL în colaborare cu RomSilva. Regulamentul campaniei este disponibil aici. Fiecare 15 comentarii se vor transforma într-un copăcel plantat cu sprijinul RomSilva. Primele 15 la acest articol vor fi pentru al doilea copăcel al meu. Toate celelalte comentarii care se vor adăuga vor fi cumulate cu altele, de la alte recenzii, şi la fiecare 20 se va mai planta un copac. Primul copăcel l-am obţinut cu acest articol, la care puteţi comenta în continuare, pentru a creşte numărul de copăcei.

Cartea o găsiţi în librăria editurii All, dar şi la Elefant.

Aţi da această carte copilului?

Mummy Laid an Egg, de Babette Cole

V-am povestit zilele trecute despre Where Willy Went, cartea lui Nicholas Allan, şi astăzi i-a veni rândul lui Mummy Laid an Egg, de Babette Cole. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mai mult decât prima, este de departe mult mai clară. Willy presupunea un efort mai mare de imaginaţie, o poveste întreagă. De data aceasta avem de-a face cu doi copii foarte bine ancoraţi în realitate, şi doi părinţi depăşiţi de situaţie. Ei consideră că a venit momentul să înceapă să le spună copiilor cam cum stă treaba cu venirea pe lume a copiilor, mergând pe variante populare. Pot fi gătiţi, ca şi prăjiturile, dar cu ingrediente speciale, ori limacşi, melci şi codiţe de căţeluşi. Variantele nu sunt epuizate, îi poate aduce un dinozaur, îi poţi găsi sub pietre ca pe furnici, pot creşte precum legumele în ghiveci, din „seminţe de copii”. Pot veni la tub, ca pasta de dinţi, sau mama poate depune un ou pe canapea ca o găină. Copiii sunt cu gura până la urechi, şi le spun părinţilor că au dreptate cu seminţele, tubul şi oul, dar pentru restul, le vor arăta ei cum stă treaba, cu ajutorul câtorva desene.

Aici începe partea interesantă, Andrei a închis ochii prima dată la ilustraţiile despre some ways mummies and daddies fit together. M-am bucurat din tot sufletul că am lămurit mai demult cum se nasc copiii, că avem şi aici o ilustraţie. Finalul? Purpură până în vârful urechilor…

Cam cum a mers la noi lectura… Întâi i-am spus că i-am adus cartea despre care am vorbit. I-am dat-o, a răsfoit-o repede, a închis ochii, „la asta nu pot să mă uit!”, şi a lăsat-o de-o parte. Peste vreo oră, l-am întrebat cum e cartea, şi mi-a făcut rezumat. Nu înţelesese toate cuvintele, aşa că am citit-o şi tradus-o împreună. A sărit repede paginile cu pricina de mai sus, dar sunt absolut sigură că le-a studiat suficient singur. Am aşezat-o frumuşel în bibliotecă. Ştie că o are, şi poate oricând să o citească dacă vrea. L-am rugat doar să nu o ia la şcoală, căci nu ştiu dacă toţi părinţii le-ar permite copiilor să citească această carte.

Cartea este patrată, 25x25cm, broşată, cu 34 de pagini. Am achiziţionat-o de pe BookDepository. Librăria are transport gratuit oriunde în lume, atât că trebuie să plătiţi cu cardul online din cont de PayPal. O puteţi găsi şi în România, la Okian şi Books-Express.

Pentru că tot suntem în era tehnicii, o găsiţi şi ca aplicaţie Apple.

Fun with Butterflies Stencils

Cu şabloane ne-am jucat prima data acum ceva vreme, având la îndemână o altă carte, din colecţia Klutz: Stencil Art. Copiii s-au distrat atunci, şi eu alături de ei, şi mi-am dorit să pot încerca această variantă şi la grădiniţă. Numai că acolo aveam nevoie de mai multe şabloane, independente, pentru ca fiecare copil să poată lucra.

Am găsit luna trecută pe BookDepository o carte cu şabloane pentru fluturi, şi m-am gândit că ar fi potrivite pentru ceva creaţii de primăvară. Erau mult mai multe cărţi, dar am vrut să văd întâi cum arată şi dacă merită banii, chiar dacă nu era foarte scumpă. Este mică, pe dimensiunea cărţii poştale, iar şablonul are tot cam această dimensiune. Pentru un tablou cu mai mulţi fluturi, eventual şi flori, mă gândesc că va trebui să iau coli A3. Sunt din carton plastifiat, nu foarte gros, la fel cum sunt acum pe piaţă cele din categoria "scrie şi şterge". Nu cred că le vor distruge copiii la grădiniţă, şi vor avea o folosinţă mai îndelungată.

Noi le-am folosit combinate cu bureţii de la cartea din colecţia Klutz. Deocamdată aştept încă trei din colecţie, căci în cărticică sunt doar 6 modele, şi nu îmi ajung la clasă. Sper să sosească repede.

Dacă vă tentează, transportul de la BookDepository este gratuit, doar ca trebuie să plătiţi cu cardul online sau din contul de PayPal. Cărticelele le găsiţi şi la Okian sau Books-Express, în România. Modele sunt o mulţime, căutaţi după titlu, sau după autor (este link), în toate librăriile. Dacă nu au un titlu (librariile din România), puteţi face o comandă speciala.

Câteva dintre ele sunt puse în vânzare aici, unde gasiti si câteva modele foarte frumoase realizate cu sabloane. Eu voi reveni cu creatiile de la gradinita.

Where Willy Went, de Nicholas Allan

Printre cărţile pe care am avut plăcerea să le răsfoiesc în cadrul Trainingului părinţilor eficace, organizat de Parentime, a fost şi Where Willy Went, de Nicholas Allan. Am notat-o atunci pe lista, alături de Mommy Laid an Egg! Or Where Do Babies Come from?(Babette Cole), care va urma în curând aici, căci am reuşit să le achiziţionez pe amândouă. Eu le ştiam, dar aşteptam cu nerăbdare să văd care va fi reacţia lui Andrei în primul rând, căci Iris e totuşi un pic cam mică. (Nu e mică, dar pentru mine ea este mereu "cea mică", şi probabil multe lucruri le va învăţa în zbor de la fratele ei.)

Am luat cartea de la poştă într-o seară, şi l-am lăsat pe Andrei să o citească. Dacă la lectură cu voce tare mai avem foarte mult de lucru, la vocabular s-a descurcat minunat şi n-a fost nevoie să-i traduc eu. Povestea începe simplu… Willy was a little sperm… Mami, ce-i ală?… Aha. Complicat nume. În engleză suna mai bine, îl ţin minte aşa! Am continuat povestea, care i s-a părut extrem de amuzantă. Mai ales că era cu hărţi şi orientare "geografică", ori harta "oraşului" unde trăia Willy. La partea de diviziune celulară mi-a spus fericit De aici ştiu! Şi de aici am ştiut şi eu că investiţia nu a fost în zadar; am mai adăugat o piesă corectă în puzzle. De ce Edna, fetiţa familiei Browne, este paralelă cu matematica, şi dă exact aceleaşi răspunsuri ca Willy? De ce e atât de talentată la înot…? Pentru că Willy este o parte din ea, mi-a răspuns imediat Andrei.

Ce le spunem copiilor despre sex, cât, cum, când, sunt întrebări pe care fiecare dintre noi ni le punem. Şi marea majoritate alegem să amânăm momentul, în aşteptarea "mai încolo" a unui moment ideal pentru marea discuţie. Acel moment nu va veni de la sine, trebuie pregătit şi provocat. Dacă copilul nu întreabă, nu înseamnă că nu e curios, ci că nu ştie cum să o facă. Dar este de datoria noastră să avem grijă să fie corect informat.

Cartea este format 28×20 cm, broşată, cu 32 de pagini. La interior sunt file groase, lucioase, cu foarte multe desene şi puţin text. Cea mai amuzantă ilustraţie a fost startul în marea cursă de înot, tipărită pe filă pliată, 56x20cm, unde ne-am chinuit în zadar să-l căutăm pe Willy, care era un pic mai verde decât ceilalţi. Ne-au amuzat enorm victimele căzute, ori cei care şi-au pierdut ochelarii sau numerele de concurs.

Am achiziţionat-o de pe BookDepository. Librăria are transport gratuit oriunde în lume, atât că trebuie să plătiţi cu cardul online, sau daca aveti, din cont de PayPal. O puteţi găsi şi în România, la Okian şi Books-Express.

Sambata cand vine SAMBO, Paul Maar, Editura Humanitas

Nu vă spune nimic titlul? Recunosc că nici mie nu mi-a spus absolut nimic, cartea mi-a fost recomandată, tocmai sâmbăta trecută! Coincidenţă? După ce am citit cartea, am zâmbit larg… Aşadar, sâmbătă, la Librăria Humanitas, am profitat de Campionatul poveştilor să mai răsfoiesc cărţile de prin librărie, şi să mai stau de vorbă pe tema lecturilor pentru preadolescenţi. Aşa am aflat despre Sambo… nimic despre subiect, decât că e foarte amuzantă şi nu o să-mi pară rău să o citesc. Şi Sambo a venit cu noi acasă. Sâmbătă. Am început lectura, şi mi-am dat seama că asta face un Sambo… merge cu tine acasă 🙂

Deja cred că v-am ameţit, dar acesta este şi stilul cărţii. Toate elementele se leagă între ele abia la final, şi cel puţin primele pagini trebuie să fii răbdător şi să le strângi, ca să poţi să te amuzi mai târziu. Pe scurt… acţiunea se petrece de sâmbătă până sâmbătă, şi începe în sâmbăta unei săptămâni pline de coincidenţe pentru Gambrino Berebum, un domn trecut de a doua tinereţe, singur, sfios şi temător ca un şoricel. E obişnuit să se supună tuturor, să nu protesteze, şi să accepte să-i fie încălcate drepturile de către toţi cei din jur: enervanta sa gazdă, madam Pătlăgică, ori şeful său, Mugurel Boubătrân. Ce se întâmplă în săptămâna aceea… Duminică, dominoul şi dominicanul. Luni, domnul Aluniţă cu ridichi de lună. Marţi, marţipan. Miercuri, mercurul şi lădiţa de bere de la Miercurea-Ciuc. Joi, Joiana. Vineri, filmul cu Vineri şi Robinson. (p.15) Ce putea să urmeze sâmbătă daca nu un… Sambo?

Sambo este o bâzdâganie, adică nimeni n-ar putea spune ce fel de vietate este. Plin pe faţă de puncte albastre, cu un rât în loc de nas, amuzant, curajos şi sfidător, el îl urmează acasă pe tăticuţul Gambrino, căci acesta îi ghicise numele în piaţă. Sambo are două puncte "slabe". În primul rând, face un lucru numai dacă este rugat, şi tăticuţul spune "îmi doresc". Altfel nu ascultă deloc. Al doilea: el nu poate înţelege sensul figurat al cuvintelor, şi de aici se pornesc o sumedenie de neînţelegeri. Ce mai face Sambo? În primul rând este de o sinceritate absolută, le spune tuturor verde în faţă ce simte şi ce gândeşte. Noi oamenii cu siguranţă nu am putea face asta… Apoi, mănâncă orice. Preferate sunt obiectele de lemn, metal, piele, stofă. Dar nici caşcavalul nu-i displace. Punând împreună toate aceste "calităţi", imaginaţi-vă doar ce iese când merg la cumpărături în mall, ori acasă, cu gazda cea nesuferită… sau în ziua în care merge la şcoala! Îl citez din nou: Şcoala îmi place aproape şi mai mult ca mersul la cumpărături. Nu trebuie decât să-ţi alegi profesorul potrivit. (p. 115)

Ca de obicei, nu vă spun cum se termină povestea, deşi eu sunt genul care la o cotă prea ridicată a suspansului prefer să citesc întâi finalul. Dacă sunteţi însă curioşi, întrebaţi şi vă voi răspunde care este secretul rugăminţilor, şi cum ajunge Gambrino Berebum să fie respectat şi de gazdă, şi de şeful său, şi să nu se mai lase călcat în picioare.

Cartea o găsiţi la Editura Humanitas, dar şi în librăriile online: Libris, Elefant, Librărie, eMAG.ro.

PS: la finalul cărţii, traducătorul, Alexandru Şahighian, a inclus un Mic dicţionar român-român, pentru plăcerea vorbelor, pentru lămurirea copiilor şi aducerea aminte a părinţilor. Aici aflăm că bâzdâganie înseamnă ciudăţenie, arătare, drăcovenie sau drăcie.

Am uitat să menţionez, volumul are copertă cartonată, cu lăcuire selectivă (nu prea am reuşit să surprind bulinele în poză…), iar cele 174 de pagini sunt alb-negru.

Lungul drum catre Santa Cruz, Michael Ende

Anul trecut am apreciat enorm ideea pe care cei de la Editura All au avut-o, atunci când au organizat campania vALLuntar. Anul acesta ştiam că va fi reluată, şi abia aşteptam să văd în ce condiţii. Regulamentul campaniei este disponibil aici. Nu spun decât că fiecare 15 comentarii se vor transforma într-un copăcel plantat cu sprijinul RomSilva. Primele 15 la acest articol vor fi pentru copăcelul meu, pe care nu îl voi cere, căci nu am unde să-l plantez, îl voi lăsa cu fraţii lui într-o pădure nouă, unde cu siguranţă va fi mai fericit. Toate celelalte comentarii care se vor adăuga vor fi cumulate cu altele, de la alte recenzii, şi la fiecare 20 se va mai planta un copac.

Am ales şi eu două cărţi pentru copii, şi prima pe care am terminat-o a fost "Lungul drum către Santa Cruz", de Michael Ende. Nu ştiam absolut nimic despre carte, şi am ales-o din pricina autorului, căci îl ştiam ca autor pentru copii de la basmul-roman "Momo". Pentru "Lungul drum…" Michael Ende a primit in 1995 Premiul Kurt Labowitz pentru cea mai bună povestire a anului, aşa că m-am gândit că nu ar fi o alegere tocmai rea pentru campanie.

Aşteptam cu nerăbdare să văd cine este Hermann, de ce este atât de lung drumului lui către şcoală… şi mai ales când o porneşte spre Santa Cruz! Povestea nu este lungă deloc, 64 de pagini, cu scris mare pentru copii şi ilustraţii generoase, pentru ca cei cârcotaşi în ale lecturii să nu se vaite că e numai text şi nu are poze. L-am compătimit pe Hermann încă de la prima pagină. Este fratele mai mare, are doi părinţi care par să nu îi mai acorde atenţie decât surioarei mai mici, acum şi bolnavă de pojar. El şi nevoile lui de afecţiune parcă nu există, Carla este în prim-plan, iar el nu este observat decât pentru lucrurile care ies din tipar. Aşa că îşi începe ziua ca orice frate gelos, făcând exact invers ceea ce este rugat, culminând cu trântirea uşii la ieşire. "Pentru o clipă, Hermann rămase pe loc, ciulindu-şi urechile până când ajunseră la el urletele surioarei. Dădu din cap, al naibii de mulţumit de ce reuşise să facă, după care o luă pe scări în jos…" (p. 4)

Pleacă apoi la şcoală, pe jos, prin ploaie, şi singurul lui tovarăş este imaginaţia care-i zburdă în toate părţile. Andreiul meu a început şi el lectura, şi a fost un pic derutat, până i-am explicat că Hermann visează cu ochii deschişi, şi că tot ceea ce este scris italic în poveste sunt gândurile lui. În "realitate" nu se întâmplă decât ceea ce este scris cu litere normale. Pornind de la ideea că nu este dorit, Hermann ajunge în gândurile sale un erou, un spion, o victimă a evenimentelor, colindând în acest timp oraşul pe ploaie. Are foarte mult noroc să scape întreg din câteva întâmplări care i-au pus pune viaţa în pericol, dar al căror risc nu îl vede, prins în încâlceala gândurilor sale.

Eram chiar curioasă ce se va întâmpla când va ajunge acasă obosit, murdar şi ud până la piele, cu un început de răceală. Mama care de dimineaţă abia dacă îl observase, va avea acum altă reacţie? Ei bine, abia acum am făcut legătura între două ilustraţii, cea de început, şi cea de sfârşit.

Hermann se trezeşte dintr-o dată alintat cu vechiul lui nume, devine brusc centrul preocupărilor mamei, care nu-l ceartă aşa cum se aştepta el. Se gândea că pedeapsa va urma probabil când va veni acasă tatăl. Dar nici atunci nu s-a întâmplat nimic. Discuţia şoptită a părinţilor din cealaltă cameră, atitudinea mai mult decât binevoitoare a tatălui, îl uimesc, dar în acelaşi timp îi confirmă faptul că afecţiunea lor îi aparţine. "…tata făcu un lucru pe care nu-l mai făcuse demult. Înhăţă o carte, se aşeză pe un scaun lângă patul lui Hermann şi-i citi băiatului o poveste. Dar ştii, una grozavă de tot, plină de aventuri. Se numea Lungul drum către Santa Cruz".(p.61)

Vă las să descoperiţi singuri despre ce este vorba, căci este într-adevăr o poveste foarte frumoasă, şi foarte potrivită mai ales pentru fraţii mai mari, care se vor identifica cu siguranţă cu personajul nostru.

Cartea o găsiţi în librăria editurii All, dar şi în librăriile online Libris, Elefant, Librarie, eMAG.ro, în versiune cu coperta cartonată, iar la interior file lucioase.

Acest articol face parte din campania vALLuntar. Adaugă un comentariu şi ajută la plantarea unui copăcel!

Tehnica șervețelului și Decorațiuni cu șervetele

V-am mai povestit de acel teanc de cărţi care aşteaptă răbdătoare să le vină rândul? Acum, în prag de primăvară, mi-am făcut curaj cu una dintre ele. Aveam nevoie de un ambalaj de cadou deosebit, şi eram foarte hotărâtă să nu cumpăr unul, ci să-l confecţionez. Primele care au sosit pe masa de lucru, lângă numărul 1 al colecţiei „Idei creative” de la Editura Casa a fost două cutiuţe din lemn. A urmat apoi o lectură intensă a numărului „Decoraţiuni cu şerveţele”, căci n-am lucrat niciodată. S-a adăugat imediat sporul de stress din partea copiilor, care o ţineau una şi bună să picteze cutiile, şi a trebuit să-i lămuresc că vom încerca cu ele ceva nou.

A urmat o excursie în oraş, după şerveţele… şi în cele din urmă o mână de ajutor de la magazinul ProfiArt care mi-a furnizat materialele necesare. Şi am transformat toată camera în atelier. Am scos mobila de păpuşi a Irisucăi, pe post de cobai. I-am spus că încercăm întâi aşa, să nu stricăm cutiile, şi a fost de acord. Cobaiul a fost patul. O tăblie am dat-o întâi cu grund, cealaltă am lucrat-o direct pe lemn, să vedem cum iese, şi să ne hotărâm cum procedăm la cutii. Ne-au plăcut foarte mult ambele variante… Aşa că eu mi-am acoperit cutia cea mare cu grund, şi cutia cea mică doar pe capac. Iris a decretat că e foarte simplu, şi s-a apucat să decoreze restul dormitorului. Am ajutat-o la masă, dar scaunele şi dulapul le-a făcut singurică.

Cutia cu panseluţe îmi place cel mai mult. Cea cu crin a fost sacrificată şi transformată în cobai pentru varianta cu crăpături. Aici nu pot spune că ne-a ieşit extraordinar, sau poate s-ar fi văzut mai bine dacă aş fi luat pastă de antichizare închisă la culoare, dar eu am vrut albă. Şi nici n-am aplicat un strat foarte gros…

Şi cum am stat ceva să lucrăm, i-am trezit curiozitatea şi lui Andrei… Am reciclat un vechi cufăr de lemn, mâzgălit cu cariocă când erau ei mai mici. Am dat cu grund cât am putut, dar n-am reuşit decât să-i dăm o interesantă culoare verde uniformă. Peste a adăugat panseluţele. A fost cam necăjit că nu era foarte reuşită creaţia lui, dar mie mi-a plăcut cum arată, şi a fost un experiment interesant pentru a vedea rezultatul pe o suprafaţă colorată. Cufărul a devenit o mini-ladă de zestre, plasată în şifonier.

Andrei mi-a spus la final că arată minunat, de parcă le-am fi pictat cu mâna. Mami, eu cred că tehnica serveţelului e de fapt un mod de a trişa… faci un lucru frumos, de parcă l-ai pictat, dar de fapt nu e aşa!

Concluzii… Aveţi nevoie de:

pensule moi, care să nu agaţe.
forfecuţă subţire, pentru decupat şerveţelele. Noi am urmat instrucţiunile, să folosim doar una dintre cele trei foi ale unui şervetel, am desfăcut înainte, şi s-a decupat cu dificultate. Apoi am decupat direct serveţelul şi am separat la final, a mers mult mai bine.
grund acrilic (vopsea pe bază de apă cu aderenţă ridicată utilizată pentru vopsirea de bază, înainte de decorare, a suprafeţelor metalice – tablă zincată, aluminiu, din plastic şi smălţuite)
adeziv şi lac semilucios pentru decupaj (potrivit pentru decorarea prin tehnica decoupajului a obiectelor de lemn, carton presat, teracota, ghips, piatra, polistiren). Se aplică lacul adeziv pe suprafaţa pe care urmează a fi decorată, apoi se adaugă pe suprafaţa tratată motivele dorite, şi se aplică încă un strat de lac adeziv.
După uscarea completă se tratează încă o dată toată suprafaţa cu lac adeziv diluat cu puţină apă.
lac de crăpare în două faze.
Pe suprafaţa deja decorată se întinde prima fază de lac (1 /2), iar după ce s-a uscat, pe această suprafaţă se întinde şi a doua fază (2/2), care în timpul uscării va crăpa. Aceste crăpături pot fi scoase în evidenţă prin frecarea pe suprafaţă a produselor de colorat. Modelul crăpăturilor obţinute este în funcţie de direcţia de aplicare a celordouă straturi (1 /2 şi 2/2), precum şi de grosimea acestora.
pastă de antichizare – cu continut de bitum pentru crearea suprafeţelor cu aspect antic, pentru scoaterea în evidenta a crăpăturilor la tehnica şerveţelului.

În colecţia Idei creative găsiţi două numere dedicate acestei tehnici:

Nr. 1, Decoratiuni cu şerveţele – Ed. Casa. În librării: Libris, Elefant, Librărie, eMAG.ro, BestKids
Nr. 54, Tehnica şerveţelului pas cu pas – Ed. Casa. În librării: Libris, Elefant, Librărie, eMAG.ro BestKids

Manualul printeselor, de Hilde Rosenboom

De câte ori nu mi-am propus să renunţ la obiceiul de a judeca lucrurile după prima impresie… dar nu îmi iese întotdeauna. Am primit la târgul de carte Manualul prinţeselor, de Hilde Rosenboom, de la Editura All. Şi, cum tocmai răsfoisem Jurnalul unei puştoaice, nu aveam chef, dar deloc, de alte variante siropoase de poveşti despre preadolescenţii şi adolescenţii de azi.

Vacanţa de iarnă mi-a făcut rost de mai mult timp liber decât aş fi sperat. Aşa că am citit. Cum n-am avut chef de chestii de "oameni mari", cum le spune Andrei, am luat manualul la puricat. Povestea este mai mult decât plăcută… sunt sigură că ştiţi cum e să fii la şcoală răţuşca cea urâtă, şi să încerci imposibilul să pari măcar normală, nu mai vorbesc de grupul popularelor. Missi, Teresa, Elina şi Annie sunt patru fetiţe obişnuite, din familii mai mult sau mai puţin modeste, dar care visează aşa cum poate visa un copil. Ce pot visa fetele mai mult decât să devină prinţese? Nu pentru prinţul care va coborî de pe un cal alb, ci pentru comportamentul şi ţinuta unei prinţese. Le ajută în acest sens 8 pagini din Manualul prinţeselor, o carte enigmatică ce le dă punctul de pornire în "autoeducaţia" de prinţesă. Regulile le ajută să le facă faţă cu succes şi ponepoloistelor, grupul de fete aşa-zis "populare" de la şcoală, care nu se dădeau în lături de la a umili fetiţele mai prost îmbrăcate. Povestea ia o întorsătură neaşteptată când fetele întâlnesc o prinţesă adevărată şi ajung în posesia întregului manual.

190 de pagini s-au mişcat de la dreapta la stânga aproape fără să-mi dau seama. Povestea se desfăşoară repede, presărată ici-colo cu imagini, alb-negru, nu foarte elaborate, dar deosebit de sugestive pentru momentul poveştii în care sunt plasate. Începând cu clasa a IIa, când pot citi cursiv, cartea poate fi recomandată sau oferită cadou. Nu ştiu cum e primită de băieţi, eu nu am reuşit să-l conving pe Andrei s-o citească, pe motiv că are coperta roz :), şi e de fete. Sper să reuşesc să-l conving că a citi chestii de fete se cheamă "spionaj în tabăra adversă", şi este foarte util.

Să nu uit: este scrisă cu font mare, rânduri rare, perfect pentru copii.

Info preţ: Editura All

Librării online: Librarie.net, eMAG.ro, elefant.ro, Libris.ro

Watership Down (Richard Adams), Editura Humanitas

Watership down, sau cartea cu iepuri, cum îmi place mie să-i spun…
Am aflat de „vizuina perfectă” iarna trecută, cu ocazia concursului special de Crăciun, când am primit de la Editura Humanitas, sponsorul concursului, bannerul promoţional. Se anunţa apariţia cărţii, şi mă tot gândeam că cine ştie ce poveste siropoasă cu iepuraşi va fi… În decembrie, cu ocazia lansării, am văzut prima dată cartea. Nu era deloc o colecţie de pagini ilustrate cu iepuraşi, aşa cum îmi imaginam, era o „cărămidă” în toată regula, o poveste lungă, care se folosea de iepuri pentru a suprinde adevăruri despre viaţă şi despre relaţiile dintre oameni.

Romanul aparţine autorului englez Richard Adams, iar ideea acestuia a prins contur în timpul unei drumeţii cu fiicele sale, cărora le-a improvizat o poveste cu iepuraşi. La insistenţele acestora, Adams a scris povestea. Până la publicare, romanul a fost respins de 13 edituri, dar când în sfârşit a fost publicată, s-a vândut în timp record în peste un milion de exemplare în Marea Britanie şi Statele Unite. Romanul Watership Down a câştigat în 1972 medalia Carnegie şi premiul Apărătorul literaturii pentru copii. Până în prezent, s-au vândut în lume peste cincizeci de milioane de exemplare ale cărţii.

Despre ce este vorba… Într-o zonă liniştită din Anglia rurală, unde-şi au sălaşul mai multe familii de iepuri sălbatici, oamenii se pregătesc să construiască un cartier nou de locuinţe. Un iepuraş vizionar, Cinci, care simte pericolul, şi prietenul său, Alună, îşi fac curaj şi hotărăsc să părăsească colonia, în căutarea unui loc mai bun, împreună cu alţi iepuri care decid să-i urmeze. Aventurile lor aproape că seamănă cu cele ale lui Ulisse, iar micul grup de prieteni reuşeşte în cele din urmă să găsească locul perfect pentru noul lor sălaş. Plecaţi fără iepuroaice, ei se văd nevoiţi să se descurce, să improvizeze, să creeze, să stabilească noi relaţii pentru a supravieţui, relaţii ce le vor salva viaţa. Cine ar fi văzut un iepure vorbind cu un şoarece sau un pescăruş, în „limba câmpurilor”?! Dar pescăruşul este elementul cheie al aventurii lor de supravieţuire – un fel de răpirea sabinelor, când trebuie să aducă iepuroaice în sălaş, iar şoarecele se dovedeşte un bun informator când sălaşul urmează a fi atacat.
Mi-a plăcut enorm ideea de la care au pornit aceste prietenii. De ce să nu te porţi frumos cu cineva, să-l ajuţi dacă poţi face asta, căci nu se ştie la nevoie cum îţi va fi de ajutor. Parcă este fata moşului pe drumul cu părul, cuptorul şi căţeluşa.
Iepurii din poveste nu sunt deloc ieşiţi din comun. Nu fac nimic din ceea ce un iepure obişnuit nu poate face. Sunt isteţi, învaţă din experienţele trăite, colaborează şi gândesc. Descrierea comportamentului iepurilor sălbatici, folosită în carte de autor, are la bază lucrarea naturalistului englez Ronald Lockley, The Private Life of the Rabbit (1964).

Nu ştiu dacă v-am făcut poftă de lectură, dar mie mi-a plăcut enorm povestea. Acum aştept să o termine şi Andrei, să putem discuta pe marginea ei. Deocamdată îmi e greu să mă abţin să nu-i spun finalul. Motiv pentru care nu voi spune aici nici cum se adeveresc premoniţiile lui Cinci 🙂 şi ce viitor au iepuraşii pe dealul din nordul comitatului Hampshire.
Cartea este ilustrată, dar nu deranjant, o pagină la câteva capitole, „ca pentru copii şcolari”, cât să ne amintească cât de mari sunt iepurii, şi că ei sunt personajele. La un moment dat păreau un grup de adolescenţi porniţi în aventură :).
Este potrivită pentru copiii începând de la clasa a II-a / a III-a, şi, dacă trebuie să luaţi un cadou aniversar, ori pur şi simplu nu ştiţi ce să-i luaţi unui preadolescent, „Watership Down” este o idee minunată.

Romanul are copertă cartonata, iar la interior povestea cuprinde 396 de pagini.

Info preţ: Librăria Editurii Humanitas

Librării online: Elefant.ro, Libris.ro, Librărie.net, eMAG.ro

Primele 100 de animale, Editura Gama (carte cu CD)

„Primele 100 de animale” le-am văzut prima dată la târgul de carte din această toamnă, la standul editurii Gama, şi, sinceră să fiu, la prima vedere nu m-a impresionat. O carte cu animale, pentru copii mai mici decât ai mei, mai ales pentru cei care acum învaţă vieţuitoarele planetei. Solidă, cu 10 file din carton caşerat lucios, arată însă foarte bine. Animalele sunt prezentate pe mai multe categorii, în funcţie de mediul în care trăiesc:

Ferma: măgar, raţă, prepeliţă, pisică, porc, curcă, curcan, iepuri, bibilică, porumbel, ponei.
Familii: oaia-mielul-berbecul, vaca-taurul-viţelul, câinele-căţeaua-căţelul, gânsacul-gâsca-bobocul, cocoşul-puiul-găina, ţapul-iedul-capra, armăsarul-iapa-mânzul.
Pădure: ursul, cârtiţa, nevăstuica, iepurele, ariciul, ciuta, lupul, vulpea, şoarecele, cerbul, veveriţa, melcul, broasca, liliacul.
Savana: suricatele, girafa, elefantul, crocodilul, hipopotamul, zebrele, leul, bizonul, lemurul, antilopa, strutul, rinocerul, ghepardul, hiena.
Jungla: pantera, cameleonul, şarpele Boa, cimpanzeul, tatuul, broasca de copac cu ochi roşii, okapi, fluturele Morpho, tucanul, urangutanul, gorila, leneşul, papagalul Ara, tapirul.
Ocean: caracatiţa, rechin, căluţ de mare, pisica de mare, broască ţestoasă, orcă, delfin.
Poli: iepurele arctic, pinguinul, focile, vulpea polară, albatrosul, ursul polar.
Deşert: scorpionul, cămila, dromaderul, fenecul, cucul alergător
Fauna Asiei: ursul panda roşu, leopardul zăpezii, tarsierul, ursul panda, macacul, tigrul.
Fauna Australiei: wombat, pasarea emu, echidna, cangurul, diavolul tazmanian, koala.
Insecte: albina, fluturele, vaca-domnului, calugarita, cosaşul, furnica, greierele.
Păsări: fazanul, bufniţa, cioara, pupăza, guguştiucul, vrabia, cucul, mierla, piţigoiul, graurul, coţofana, rândunica, pescăruşul, ciocănitoarea, pelicanul.

Elementul care o face să fie o "altfel" de carte cu animale este cd-ul inclus, pe care găsim o poveste de 10 minute, în lectura actriţei Haruna Condurache. Sunetele specifice animalelor şi păsărilor au fost integrate într-o poveste simplă, dar foarte frumos spusă, a unui băieţel care porneşte în aventură din curtea bunicilor de la fermă spre cele mai îndepărtate colţuri ale planetei. Trecerile între tablouri sunt realizate natural, fără "opriri", iar sunetele specifice sunt înregistrări din natură. Păcat că este o poveste atât de scurtă, ar fi fost foarte interesant să fie o poveste la fiecare tablou, în acelaşi stil. Dar aici pot interveni părinţii, care pot folosi astfel o altă metodă de a învăţa animalele decât clasicele întrebări… ce avem aici?? şi cum face…??

Este perfectă mai ales daca vreţi să faceţi un cadou şi să evitaţi banalele jucării, de care copilul se plictiseşte.

Info preţ: Librăria Editurii Gama, Libris.ro, eMAG.ro

Biblioteca Nazdravanilor

Talente de Năzdrăvani

Category Archives: Cărţi pentru copii