Anul trecut am apreciat enorm ideea pe care cei de la Editura All au avut-o, atunci când au organizat campania vALLuntar. Anul acesta ştiam că va fi reluată, şi abia aşteptam să văd în ce condiţii. Regulamentul campaniei este disponibil aici. Nu spun decât că fiecare 15 comentarii se vor transforma într-un copăcel plantat cu sprijinul RomSilva. Primele 15 la acest articol vor fi pentru copăcelul meu, pe care nu îl voi cere, căci nu am unde să-l plantez, îl voi lăsa cu fraţii lui într-o pădure nouă, unde cu siguranţă va fi mai fericit. Toate celelalte comentarii care se vor adăuga vor fi cumulate cu altele, de la alte recenzii, şi la fiecare 20 se va mai planta un copac.
Am ales şi eu două cărţi pentru copii, şi prima pe care am terminat-o a fost "Lungul drum către Santa Cruz", de Michael Ende. Nu ştiam absolut nimic despre carte, şi am ales-o din pricina autorului, căci îl ştiam ca autor pentru copii de la basmul-roman "Momo". Pentru "Lungul drum…" Michael Ende a primit in 1995 Premiul Kurt Labowitz pentru cea mai bună povestire a anului, aşa că m-am gândit că nu ar fi o alegere tocmai rea pentru campanie.
Aşteptam cu nerăbdare să văd cine este Hermann, de ce este atât de lung drumului lui către şcoală… şi mai ales când o porneşte spre Santa Cruz! Povestea nu este lungă deloc, 64 de pagini, cu scris mare pentru copii şi ilustraţii generoase, pentru ca cei cârcotaşi în ale lecturii să nu se vaite că e numai text şi nu are poze. L-am compătimit pe Hermann încă de la prima pagină. Este fratele mai mare, are doi părinţi care par să nu îi mai acorde atenţie decât surioarei mai mici, acum şi bolnavă de pojar. El şi nevoile lui de afecţiune parcă nu există, Carla este în prim-plan, iar el nu este observat decât pentru lucrurile care ies din tipar. Aşa că îşi începe ziua ca orice frate gelos, făcând exact invers ceea ce este rugat, culminând cu trântirea uşii la ieşire. "Pentru o clipă, Hermann rămase pe loc, ciulindu-şi urechile până când ajunseră la el urletele surioarei. Dădu din cap, al naibii de mulţumit de ce reuşise să facă, după care o luă pe scări în jos…" (p. 4)
Pleacă apoi la şcoală, pe jos, prin ploaie, şi singurul lui tovarăş este imaginaţia care-i zburdă în toate părţile. Andreiul meu a început şi el lectura, şi a fost un pic derutat, până i-am explicat că Hermann visează cu ochii deschişi, şi că tot ceea ce este scris italic în poveste sunt gândurile lui. În "realitate" nu se întâmplă decât ceea ce este scris cu litere normale. Pornind de la ideea că nu este dorit, Hermann ajunge în gândurile sale un erou, un spion, o victimă a evenimentelor, colindând în acest timp oraşul pe ploaie. Are foarte mult noroc să scape întreg din câteva întâmplări care i-au pus pune viaţa în pericol, dar al căror risc nu îl vede, prins în încâlceala gândurilor sale.
Eram chiar curioasă ce se va întâmpla când va ajunge acasă obosit, murdar şi ud până la piele, cu un început de răceală. Mama care de dimineaţă abia dacă îl observase, va avea acum altă reacţie? Ei bine, abia acum am făcut legătura între două ilustraţii, cea de început, şi cea de sfârşit.
Hermann se trezeşte dintr-o dată alintat cu vechiul lui nume, devine brusc centrul preocupărilor mamei, care nu-l ceartă aşa cum se aştepta el. Se gândea că pedeapsa va urma probabil când va veni acasă tatăl. Dar nici atunci nu s-a întâmplat nimic. Discuţia şoptită a părinţilor din cealaltă cameră, atitudinea mai mult decât binevoitoare a tatălui, îl uimesc, dar în acelaşi timp îi confirmă faptul că afecţiunea lor îi aparţine. "…tata făcu un lucru pe care nu-l mai făcuse demult. Înhăţă o carte, se aşeză pe un scaun lângă patul lui Hermann şi-i citi băiatului o poveste. Dar ştii, una grozavă de tot, plină de aventuri. Se numea Lungul drum către Santa Cruz".(p.61)
Vă las să descoperiţi singuri despre ce este vorba, căci este într-adevăr o poveste foarte frumoasă, şi foarte potrivită mai ales pentru fraţii mai mari, care se vor identifica cu siguranţă cu personajul nostru.
Cartea o găsiţi în librăria editurii All, dar şi în librăriile online Libris, Elefant, Librarie, eMAG.ro, în versiune cu coperta cartonată, iar la interior file lucioase.
Acest articol face parte din campania vALLuntar. Adaugă un comentariu şi ajută la plantarea unui copăcel!
- Elicopter din benzi de hârtie - 7 octombrie 2024
- Copaci în culori de toamnă - 3 octombrie 2024
- La clasa pregătitoare, în tonuri optimiste - 21 septembrie 2024
ce carte draguta ai ales:) spor la adunat comentarii!
Ce draguuutz! O punem pe lista:)
Ioana, fetele, chiar daca sunt primul copil, ma indoiesc ca ar face ceea ce a facut Hermann… adica cu siguranta nu ar chiuli de la scoala si nu ar vorbi cu necunoscuti :D.
SI iarasi, nu cred ca ar fi satisfacute doar cu trantit usa de la intrare 🙂
Nu, al mic are probleme din astea si se simte neglijat:)))Acum ma gandeam daca cumva le dam idei citind cartea asta sau concluzia este atat de bine conturata incat sa o perceapa si ei.
Ajuta doar ca cei mici sa inteleaga ce simt cei mari, iar cei mari sa-si recunoasca sentimentele. Carla nu apare in „peisaj” decat cu plansul de dimineata si niste scancete de seara, la care mama nu alearga, caci mai are acum un bolnav la „urgente”. Si daca vrea musai piticul tau sa caute nod in papura, se va lega de ultima faza…
Citind aici recenzia, am trecut cartea pe lista cartilor ce urmeaza a fi cumparate, pentru cei doi copii din dotare. Pare interesanta si potrivita pentru noi. Multumesc frumos de sugestie!
Si Luca are „probleme” de frate mai mare?
Foarte frumoasa campania. culturalizarea copiilor si salvarea planetei – 2 actiuni foarte grele.
Cu drag,
Magda
Cred ca junioarei mele i-ar fi placut foarte mult cartea asta 🙂
Ia sa o pun pe lista pentru Paste! 🙂
Multumesc pentru recenzie!
Eu astept sa o termine de citit si al meu, sa vad impresiile de final.
Iar suntem pe aceeasi lungime de unda.:). Aceasta carte este pe lista mea de cumparaturi, chiar azi o sa fac comanda. Am MOmo si Poveste fara sfarsit de acelasi autor si abia astept sa le-o dau si pe aceasta la dovorat nazdravanilor mei. Si noi avem momente in care Andrei se simte nedrepratit ca frate mai mare, sper sa il ajute cartea sa inteleaga ca iubirea noastra e neconditionata si nediferentiata, doar nevoile in timp ale lor sunt diferite si atunci si atentia noastra asupra unuia sau altuia e diferita.
Si apropo, imi poti da mie copacelul sa-l plantez in gradina si voi sa veniti periodic, de cate ori vreti, sa il vedeti cum creste. Ar fi fain…
:)))
Ma mai gandesc la copacel.
In schimb sambata o sa mai fie o carte recomandata aici pe blog, asteapta un pic cu comanda :D.
As spune acum ce e, dar stric farmecul, trebuie sa fie sambata neaparat!
Super cartea! Am citit-o si eu impreuna cu Horia vara trecuta. Erau unele pasaje din carte care i se potriveau foarte bine, chiar faptul ca el este fratele mai mare al unei surioare. Felicitari pentru alegere Cristina si mult succes in tot ceea ce faci!
Multumesc, Simona!
Daca Horia s-a regasit in rolul fratelui, mie imi bazaia ceva pe palarie cu rolul mamei 🙂
Draguta cartea 🙂
Sper ca recenzia ta sa atraga cat mai multe comentarii;)
🙂
Asta este una dintre cartile despre care vroiam sa scriu si eu saptamana aceasta. pana imi soseste coletul cu cartile pentru recenzie, vroiam sa scriu despre ce am deja in casa.
Da este o carte buna , in special ptr fratii mai mari sau ptr copiii care ajung la consiliere. (faptul ca ii ajuta sa se identifice cu Hermann)
Eu ma gandesc sa o bag la „lectura de seara”, nu de alta, dar Andrei trage matza de coada, si Iris nu e in stare inca sa citeasca singura.
Tocmai pentru ca sunt convinsa ca ii va ajuta pe amandoi sa se puna unul in locul celuilalt, sa inteleaga cum se simt.
SUPERRR! Ne-am obisnuit deja cu recomandarile tale Criss si-ti multumim ca te ocupi si ne dai sugestiile cele mai bune…mai ales ca ai si tu 2 strumfi cam de aceeasi varsta cu Theo.
Theodora ar fis super incantata sa poata planta cu manutele ei un copacel.
🙂 sa inteleg ca vreti si voi copacelul meu…?
Pe bune ca o sa-l trag la sorti!!
Am si eu cartea (adica cred ca o mai am, nu mai sunt asa de sigura), am cumparat-o acum peste 6 ani de la un targ kilipirim impreuna cu Jim Nasturas, tot de Michael Ende. N-am apucat s-o citesc atunci dar poate o caut acum si o citesc daca o mai gasesc prin casa.
abia astept sa merg mâine în oras, intru în prima librarie si o caut, pentru ca ma intereseaza ilustratiile.
De ce nu o iei de pe net?! La Elefant sunt de cele mai multe ori reduceri, iar preturile din librarie sunt mai mari.
eu as devora-o într-o secunda, dar ce ma fac eu cu baiatul, ca lui nu-i place sa citeasca. dar nu se stie niciodata, poate tocmai acum îl apuca dragul de citit 🙂
Felicitari pentru campanie.Cartea este interesanta si o voi comanda la libraria online Libris.
eu le-am cumparat – 3 carti de Michael Ende – la oferta de la Elefant. Abia astept sa ajunga, mai ales ca rezumatul se potriveste cu familia noastra: David 11 si Ana 8 🙂
Cred ca voi lua si eu cartea asta, pentru nepotica sotului meu, care a inceput de curand sa citeasca singurica. Imi place mult ideea de la care porneste cartea.
pare foarte interesanta!
spor la plantat copacei !
Din pacate, unii parinti din ziua de azi îsi neglijeaza copilul mai mare si uneori îl învinovatesc pentru greselile celui mai mic, neintentionat bineînteles. Eu cred ca aceasta carte este bine sa fie citita de parinti, în primul rând.
Daa… daca nu ar considera ca „e prea mult pentru ei o carte cu poze”…
Ridic si eu mana sus pentru carte si copacei!
Mersi pentru prezentare, eu il stiam pe Michael Ende din Poveste fara sfarsit. M-ai facut curioasa, nu stiu cine va citi cartea mai intai, fiica mea sau eu…
🙂 pot sa pariez pe tine?
Multam pentru recenzie, mi se pare o carte potrivita pentru a fi oferita cadou unui copil.
Cu placere. Da, chiar este!
Ce ma bucur sa gasesc si carti pentru copii recenzate;)
Imi place recenzia si ideea cartii.
Spor la plantat copacei
Merci!
Un alt roman cunoscut al Michael Ende este „Poveste fara de sfarsit”. Ca si „Momo” si „Lungul drum”, e de fapt, pentru adulti…
Am fost surprinsa sa vad ca sunt persoane care au ales pentru recenzie carti de copii, ceea ce este foarte frumos, de altfel. M-am bucurat de recenzia ta, felicitari!
Merci!
Eu chiar nu vad ce as fi putut sa aleg, dat fiind profilul blogului… mi se parea complet deplasat sa aleg o carte pentru mine 🙂