De când am pornit blogul acesta – şi sunt ceva ani, acum, când mă uit în urmă, cea mai mare problemă am avut-o cu respectul şi bunul simţ al unor utilizatori, sau vizitatori, cum preferaţi să le spuneţi. Deşi în Regulament am scris clar că „Materialele prezentate în secţiunea "Blog" a site-ului sunt materiale originale, care nu pot fi redistribuite fără permisiunea autorului. Utilizatorul le poate folosi în interes propriu şi personal, poate cita ideea, cu link către pagina în care a fost prezentată. Pentru folosirea imaginilor de prezentare aveţi nevoie de permisiunea scrisă a administratorului.”, normal, nimănui nu-i place să citească, şi cred că foarte puţini au vizitat vreodată această pagină.
Nu ştiu dacă sunt mulţi cei care au idee cam ce cantitate de muncă depune un singur om pentru a întreţine acest blog. Nu că mă laud, dar ţin la el ca la al treilea copil, şi a-mi fura pozele si materialele nu e de ici de colo pentru mine!
Cele mai mari probleme le-am avut cu zânele anotimpuri, şi cu cadrele didactice care înţeleg să-mi „respecte” munca dând mai departe zânele în format .pdf, fără un link de recomandare. Zânele sunt ideea mea, pusă în practică de graficianul Emanuel Pavel, iar pentru forma finală modulară am muncit zile în şir. Este efortul meu, şi pentru el am solicitat un singur lucru: să nu fie postate nicăieri. Rezultatul? Le-am sters de pe scribd, de pe didactic, de pe grupurile de facebook, şi când mai am timp şi dau câte-un search, tot le mai găsesc pe undeva. E atât de greu să se înţeleagă că este un material pentru folosinţă particulară? Îl primeşti, îl printezi, îl păstrezi, şi NU ÎL DAI MAI DEPARTE! (şi da, am scris cu majuscule, ceea ce înseamnă că „vorbesc” mult prea tare, poate se aude!)
Mulţumesc cu această ocazie tuturor colegelor care mi-au îndeplinit dorinţa, şi care m-au atenţionat ori de câte ori zânele au fost afişate public în această formă. Nu mai reiau subiectul, l-am mai abordat detaliat aici. Mulţumesc şi celor care au postat lucrările realizate după modelele mele, şi m-au etichetat!
A doua problemă o am cu pozele copiate de pe blog. Este OK să le salvaţi dacă vă plac. Şi eu am o sumedenie de astfel de materiale, din care mă inspir în realizarea activităţilor. Dar sunt folosite privat, nu le dau share, nu mi le atribui. Le puteţi utiliza în prezentări la clasă, să le arătaţi copiilor şi alte idei de realizare. Dar NU ESTE OK să postaţi aceste prezentări pe net, fără să scrieţi, sub fiecare poză, linkul de unde aţi salvat-o. Se scrie simplu, Sursa foto: http://talentedenazdravani.eu/concurs84-1.htm . Aşa este corect! Într-un articol de specialitate, dacă citaţi un pasaj dintr-o carte, puneţi notă de subsol, cu pagina unde se găseşte informaţia. Şi pozele, dacă nu vă aparţin, SE CITEAZĂ!
Pozele de pe net nu sunt la liber! Ele aparţin cuiva! Şi în unele cazuri, scrie şi pe ele cui aparţin. Dacă este pe net, nu înseamnă că o poţi lua şi face ce vrei cu ea! În acest sens am avut acum vreo 4 ani un incident cu o doamnă învăţătoare care a realizat un .pps cu colaje din materiale de toamnă. La grădiniţă la fiica mea, dra educatoare a salvat o prezentare cu idei, pentru a le arăta copiilor cam ce-ar putea face cu frunzele… Irisuca mea, cu un imens simţ de proprietate, a fost încântată să-şi vadă colajul – realizat acasă cu mine – în prezentarea de la grădiniţă… Eu primesc un telefon şi un mail cu prezentarea ataşată… Era chiar colajul ei, realizat în cadrul uneia dintre cele mai frumoase colecţii de pe site, imagine de pe care doamna în cauză scosese marca © Talente de Năzdrăvani, iar prezentarea părea realizată prin munca dânsei. Nu vreţi să ştiţi cum mi-am ieşit din fire… am sunat direct la secretariatul şcolii, am chemat-o la telefon, şi dacă n-aş fi avut o falcă în cer şi una în pământ aş fi leşinat de râs! Cum adică să vii cu argumente infantile de genul „de ce aţi pus-o pe net dacă nu vreţi s-o luăm?” Serios? Şi marca de © nu se asorta bănuiesc cu decorul, de-asta trebuia ştearsă! Dacă nu s-a înţeles, rostul unui site ca al meu este să ofere idei şi să uşureze munca la catedră, dar nu vă jucaţi de-a fata babei când se întoarce de la şezătoare şi sare gardul cu coşul plin de fuse, căci în cazul acesta se cheamă furt de proprietate intelectuală. E drept că ar fi ceva bătaie de cap să dau în judecată pe cineva, dar nu e imposibil să dibui un avocat şomer şi care vrea să facă un ban la sigur, mai ales că Talente de Năzdrăvani este şi marcă înregistrată la OSIM.
Un al doilea moment pe care mi-l amintesc cu un gust amar s-a petrecut pe facebook, când un atelier pentru copii din Buzău s-a gândit să-şi decoreze profilul afacerii cu grafica realizată special pentru mine de Emanuel Pavel, pentru ilustrarea seriei de poveşti cu rechizite din Dulăpiorul magic. Cât timp eu mi-am înregistrat personajele la OSIM, folosirea acestora este interzisă. Dânşii însă voiau „impresie artistică” ieftin… sau mai bine zis să facă bani, să atragă atenţia, dar fără să investească şi în imagine.
Al treilea moment tocmai s-a încheiat. Habar n-am pe ce principii îţi afişează mai nou facebookul în feed postări ale unor persoane cu care n-ai nimic de-a face. Sau poate e soarta, care se dovedeşte ironică pentru cei care au impresia că orice e pe net e gratis, sau tot ce zboară se mănâncă. Aseară dau să închid calculatorul, când îmi răsare în feed un cocoş… să mor de inimă, nu alta! Era cocoşul pictat de mine acum doi ani, dar cu marca de copyright mâzgălită jenant în Paint, şi postat în contul unei doamne care se lăuda a fi producător de piese din ipsos. Fac o paranteză, ştiu multe persoane care toarnă şi vând piese de ipsos, şi care, cu câţiva bănuţi în plus, reuşeşc să acopere din cheltuielile casei. Uneori nu-i uşor nici să fii mamă singură, şi orice leu contează. Poate şi doamna care mi-a furat fotografia are motivele ei pentru care munceşte în stilul acesta, însă a-mi lua mie poza ca să-ţi ilustrezi „afacerea” se cheamă furt! (şi nu era singura poză furată, am mai recunoscut două). S-a justificat că a folosit-o ca „model orientativ”, nu a făcut nimic rău! Ei bine, eu identific aşa: – a luat poza de pe blog fără să-mi ceară permisiunea; – a şters marca de copyright în cel mai jalnic mod; – a postat poza public, fără să citeze sursa. Dacă asta nu este hoţie, aştept încadrarea!
La mine, poza ilustra un articol ce promova o altă persoană care se îndeletniceşte cu turnatul figurinelor din ipsos. Normal, e alegerea mea pe cine susţin şi cui fac reclamă. Doamna în cauză îşi poate picta singură figurinele, dacă vrea să atragă atenţia cu „reclame”, dar nu să-mi fure imaginea, chiar dacă modelul de ipsos era acelaşi. Poza de pe facebook arăta ca mai jos (între timp a fost ştearsă), iar originalul îl puteţi vedea aici, împreună cu tot aranjamentul din care făcea parte (si reclama aferenta).
Ca să mă enervez şi mai tare, am primit şi replica: Pozele fiind publice oricine le poate copia. Nu trebuie sa va suparati asa. Ce să mai zic? Este ok ca doamna să atragă atenţia şi să vândă folosind poza mea, şi fără să-mi ceară permisiunea? Sau trăim într-o ţară în care bunul simţ e un ideal intangibil? Ca să nu mai spun că, dacă tu faci bani pe munca mea, mi se cuvine comision. Mi-am mai amintit de o doamnă, care, în momentul în care Emanuel a realizat decorul cu Moş Timp, se oferea să-l picteze direct pe perete doritorilor, copiind modelul. Ce conta că autorul graficii, Emanuel Pavel, muncise vreo două săptămâni la desen, dânsa făcea un ban cinstit, cu un model pe care noi îl distribuiam gratuit…
În concluzie, nu luaţi de pe net poze fără a cita sursa şi a cere permisiunea. Nu ştiţi niciodată când puteţi primi un telefon surpriză. Căutaţi pozele oferite gratuit de autori, sau bănci de poze, şi citiţi cu atenţie drepturile de folosire!